La 29 iulie, după opt ani de guvernare a Partidului Comuniştilor (PCRM), majoritatea cetăţenilor moldoveni au decis să se debaraseze de himerele nostalgice ale trecutului şi au ales viitorul european cu toate incertitudinile sale inerente. Mai mult decât atât, ei au optat pentru o clasă politică întinerită, bine pregătită profesional şi experimentată politic. Pentru noua generaţie de politicieni, „Moldova – o ţara democratică, prosperă şi europeană” este un crez confirmat prin fapte, nu doar prin vorbe şi slogane deşarte.

Cu toate acestea, după votul din 29 iulie, tânăra generaţie de politicieni, reprezentând diferite partide, va trebui să demonstreze că este capabilă să asigure o guvernare democratică, profesionistă, unită, stabilă, coerentă şi transparentă. Dacă va reuşi să formeze o astfel de coaliţie guvernamentală, va susţine, de fapt, primul test serios de maturitate politică.

Succesul viitoarei guvernări va depinde, mai cu seamă, de voinţa politică şi buna credinţă a partidelor componente, dar, nu în ultimul rând, şi de sprijinul partenerilor externi. Din acest punct de vedere, dezvoltarea unor relaţii de cooperare stabile şi predictibile cu Federaţia Rusă este o necesitate, iar aprofundarea parteneriatului cu Uniunea Europeană este obligatorie.

De altfel, prin votul din 29 iulie, cetăţenii moldoveni au mizat viitorul lor pe integrarea R. Moldova în UE. În consecinţă, fără a exagera, succesul sau eşecul acestei mize vor fi cruciale pentru soarta noii generaţii de politicieni, pentru ţara noastră, precum şi pentru credibilitatea UE ca actor politic regional. Pentru că, în mod cert, succesul sau colapsul acestei mize vor fi puse, în egală măsură, pe seama clasei politice de la Chişinău, dar şi a UE. De fapt, votul din 29 iulie a creat o dependenţă mutuală între succesul noii generaţii de politicieni şi succesul, în Moldova, a politicii estice a UE, structurată în forma Parteneriatului Estic.

În cazul în care la Chişinău se va instaura o coaliţie guvernamentală pro-europeană, R. Moldova va avea şanse bune să devină un exemplu de succes în cadrul Parteneriatului Estic. Dar, pentru a realiza acest deziderat, nu doar Chişinăul, ci şi Bruxellesul ar trebui să dea dovadă de flexibilitate, voinţă politică şi gândire non-conformistă/inovatoare la subiecte precum perspectiva europeană, liberalizarea regimului de vize sau liberalizarea comerţului etc.

Între timp, este extrem de important ca potenţialele componente ale viitoarei coaliţii guvernamentale să nu mai fie tratate ca fiind nişte partide haotice, incoerente, radicale, egoiste şi, prin urmare, incapabile să formeze o coaliţie stabilă. Dimpotrivă, tratarea lor ca pe o posibilă alternativă la guvernare va spori credibilitatea în ochii oponenţilor şi, în special, a cetăţenilor de rând.
De asemenea, dacă UE doreşte să valorifice la maxim impactul Parteneriatului Estic, atunci Bruxellesul ar urma să anihileze/estompeze gradual anumite handicapuri structurale ale Politicii Europene de Vecinătate (PEV). În primul rând, UE trebuie să devină nu doar vizibilă în Moldova, dar, mai ales, perceptibilă şi respectată, deopotrivă, de cetăţenii şi politicienii moldoveni.

Datorită PEV, în ultimii patru ani, UE a devenit un actor omniprezent în viaţa internă a ţării noastre. Când vorbim de modernizarea economiei – diversificarea comerţului, armonizarea legislaţiei cu standardele europene, asigurarea securităţii energetice, soluţionarea problemei transnistrene etc. – UE este percepută ca fiind un partener esenţial. Cu toate acestea, în ciuda vecinătăţii sale imediate, prezenţei sale economice şi financiare crescânde, prestanţa sa politică a fost constant desconsiderată de guvernanţii de la Chişinău. De exemplu, pe parcursul ultimilor doi ani, Chişinău oficial a fost atenţionat în repetate rânduri de reprezentanţii UE, de diferite ranguri, că implementarea Planului de Acţiuni cu UE lasă de dorit într-un şir de domenii, precum: libertatea mass-media, independenţa justiţiei, respectarea drepturilor omului, combaterea corupţiei. De fiecare dată, însă, politicienii moldoveni s-au făcut că plouă afară, ignorând, desconsiderând sau muşamalizând recomandările şi observaţiile venite din capitalele UE.

Lipsa unei condiţionări stricte între progrese pe tărâmul reformelor asumate în Planul de Acţiuni şi beneficii este una din principalele cauze de ce UE nu reuşeşte să capitalizeze la justa valoare adevăratul său statut/influenţă politică. Pentru a corecta aceasta deficienţă, următorul cadru juridic pe care UE îl va negocia cu ţara noastră ar trebui să eficientizeze sistemul de condiţionări prezent în PEV şi dimensiunea sa estică – Parteneriatul Estic. Acest lucru nu este un moft, el se impune a fi făcut indiferent de ce partid sau partide vor guverna în R. Moldova în următorii ani. Căci, astfel, UE va dispune de pârghii reale pentru a orienta şi stimula mersul reformelor în R. Moldova.

Totuşi, eficientizarea condiţionalităţii, formulată în termeni de beneficii contra progrese contabilizate în reforme concrete, va fi extrem de greu de obţinut fără trasarea de către UE a unor perspective previzibile în domenii cum ar fi liberalizarea regimului de vize sau stabilirea unei zone de liber schimb aprofundat şi comprehensiv cu UE.

Oferind perspective clar formulate în timp în domeniile menţionate mai sus, dar strict condiţionate de îndeplinirea calitativă a măsurilor şi reformelor solicitate, UE ar reuşi, pe de o parte, să potenţeze mecanismul de implementare a reformelor de către autorităţile moldovene, iar, pe de altă parte, să motiveze cetăţenii moldoveni să monitorizeze acţiunile guvernanţilor îndreptate spre satisfacerea condiţiilor fixate de către ea. Procedând, în acest fel, Bruxellesul ar ajuta pe cetăţenii de rând să perceapă mai bine beneficiile oferite de UE şi, totodată, să conştientizeze importanţă propriei contribuţii în vederea materializării lor.

Desigur, cunoaştem reticenţele statelor membre ale UE vizavi de problema liberalizării regimului de vize cu state din Europa de Est, inclusiv R. Moldova. Cunoaştem, de asemenea, şi motivele care stau în spatele acestor poziţii de expectativă. Întrebare este dacă şi UE cunoaşte adevărata miză care se decide în prezent în ţara noastră. Rămâne de văzut…