La 9 octombrie, la Chişinău a avut loc Summit-ul Comunităţii Statelor Independente (CSI), eveniment ce ar fi trebuit, în viziunea fostei guvernări, să încununeze victoria Partidului Comuniştilor (PCRM) în alegerile parlamentare din acest an. Mai mult decât atât, în cazul perpetuării PCRM la guvernarea ţării, Summit-ul CSI ar fi urmat să consfinţească reorientarea spre Est a politicii externe a R. Moldova. Înfrângerea PCRM la alegerile parlamentare repetate din 29 iulie şi preluarea puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) a dat peste cap planurile ex-preşedintelui Vladimir Voronin şi partidului său.

Este ştiut că partidele din cadrul AIE au viziuni diferite vizavi de soarta CSI şi, mai ales, faţă de prezenţa ţării noastre în această organizaţie regională dominată de Federaţia Rusă. Nu întâmplător, deci, oponenţii AIE au sperat în taină că organizarea Summit-ului CSI la Chişinău va aduce cu sine şi primele fisuri în fundamentul Alianţei. Acum, când Summit-ul CSI a trecut în istorie, putem spune că aşteptările oponenţilor AIE au rămas neîmplinite. Dimpotrivă, chiar, Alianţa a reuşit să transforme Summit-ul CSI dintr-o reală provocare la unitatea sa, într-o oportunitate numai bună de valorificat pentru promovarea propriilor obiective de politică internă şi externă, iar rezultatele vorbesc de la sine.

În primul rând, prezenţa Preşedintelui Federaţiei Ruse Dmitry Medvedev la lucrările Summi-tului, reflectă disponibilitatea Moscovei de a coopera cu noile autorităţi de la Chişinău. De altfel, declaraţiile făcute de Preşedintele Medvedev după întrevederile bilaterale avute cu Preşedintele Interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, şi candidatul AIE la funcţia de şef al statului, Marian Lupu, denotă că Moscova nu plânge după Vladimir Voronin şi PCRM. Printre altele, aflat la Summit, Ministrul de Externe rus Sergey Lavrov a confirmat o dată în plus că Moscova nu a iertat lui Voronin refuzul de a semna, în anul 2003, Memorandumul Kozak.

Certe este, însă, că Moscova este în căutare de noi parteneri credibili la Chişinău. Acceptul Preşedintelui rus Dmitry Medvedev de a se întâlni cu Marian Lupu, ignorându-l, în acelaşi timp, pe fostul preşedinte, trebuie privită anume prin această prisma. Chiar dacă nu cunoaştem detaliile discuţiilor avute de Lupu cu Medvedev, întrevederea în sine constituie un semn simbolic de susţinere pentru candidatul AIE la funcţia de preşedinte al R. Moldova. În plus, prezenţa lui Marian Lupu la reuniunea în plen a şefilor de state nu a avut loc fără consimţământul tacit al acestora din urmă şi, mai ales, a preşedintelui rus. Aceste gesturi politice din partea Moscovei nu sunt deloc întâmplătoare, iar liderii şi strategii PCRM ar trebui să le ia serios în considerare.

Totodată, AIE a reuşit să folosească contextul şi tribuna Summit-ului CSI pentru a anunţa principalele postulate ale politicii sale externe, şi anume: 1) Integrarea Moldovei în UE ca scop strategic major; 2) Relaţii pragmatice, coerente, previzibile şi transparente cu partenerii externi, inclusiv din CSI; 3) Moldova nu abandonează CSI, dar cooperarea sa în această organizaţie se va axa preponderent pe dezvoltarea cooperării economice în cadrul CSI; 4) Respectarea statutului de neutralitate a Moldovei de către toate statele, inclusiv de către Federaţia Rusă, care trebuie să-şi retragă necondiţionat trupele sale de pe teritoriul ţării noastre; 5) Memorandumul Kozak este un document mort, iar soluţionarea politică a problemei transnistrene se va face în formatul „5+2”; 6) Moldova va pleda ca UE şi SUA să-şi asume un rol mai mare în identificarea şi garantarea unei soluţii politice durabile pentru problema transnistreană; 7) Trupele ruse de „menţinere a păcii” trebuie înlocuite cu o misiune civilă internaţională de monitorizare etc.

Deciziile luate în cadrul Summi-tului vor avea, însă, un impact minim pentru soarta de mai departe a CSI, care rămâne în continuare o organizaţie regională ineficientă şi, mai grav, în proces de descompunere. Este adevărat, la reuniunea lor de la Chişinău, şefii de state ai CSI au examinat proiectul deciziei privind întreprinderea unor măsuri comune destinate depăşirii crizei financiare şi economice. Merită de remarcat că acest lucru se întâmpla abia la un an de la declanşarea crizei. În plus, documentul examinat trasează doar direcţiile generale ale acţiunilor anti-criză comune, iar planul de măsuri concrete urmează abia de acum încolo să fie elaborat şi aprobat de către guvernele statelor membre ale CSI. Acest lucru înseamnă că, mai mult decât probabil, organizaţia ar putea dispune de un eventual Plan de Acţiuni anti-criza, gata pentru implementare, doar la anul viitor.

Este această situaţie o confirmare a eficienţei CIS? Cu certitudine, NU. Pe deasupra, avem temeiuri serioase pentru a pune la îndoială şansele implementării viitorului Plan de Acţiuni anti-criză în condiţiile în care nu exista o claritate asupra fondurilor alocate pentru implementarea acţiunilor convenite, iar CSI continuă să fie măcinată de probleme structurale şi de acţiunile centrifuge ale membrilor săi. Lipsa şefilor de state din Asia Centrală de la reuniunea de la Chişinău, unde s-a discutat Planul comun anti-criză, este simptomatică în această privinţă.

Din multiplele hotărâri luate in cadrul Summit-ului, deciziile referitoare la celebrarea celei de a 65-cea aniversări de la sfârşitul celui de al doilea război mondial au şanse reale pentru a fi implementate până la capăt. Această constatare, odată confirmată, va demonstra, o data în plus, că Summit-urile CSI excelează cel mai bine în calitate de comitete organizatorice (ORGCOMITET) ale unor ceremonii festive. Or, acest lucru este departe de rolul pe care aceste reuniuni la vârf ar trebui să-l aibă pentru soarta Comunităţii Satelor Independente.