Rom Eng
Benzi RSS
Nicu Popescu

Prima / Analize / Este Moldova pregătită pentru a începe negocierile cu UE asupra noului cadru juridic? Victor Chirila, APE.
Este Moldova pregătită pentru a începe negocierile cu UE asupra noului cadru juridic? Victor Chirila, APE.
Versiune tipar
12.11.2008

Agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Georgiei din august 2008 a înclinat balanţa în interiorul UE în favoarea statelor care se pronunţau, din ce în ce mai insistent, pentru reevaluarea relaţiilor cu Moscova şi, în acelaşi timp, pentru o mai mare implicare a UE în regiunea Europei de Est a Politicii Europene de Vecinătate (PEV). În consecinţă, începând cu Summit-ul Extraordinar al UE din 1 septembrie 2008, dedicat în întregime războiului ruso-georgian şi posibilelor sale implicaţii geopolitice, statele membre ale UE au luat, prin consens, o serie de decizii ce denotă determinarea UE de a aprofunda cooperarea sa cu statele ex-sovietice din Europa de Est – Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi, chiar, Belarus. Astfel, în timp ce Şefii de Stat şi de Guvern ai UE au decis, la Summit-ul lor din 1 septembrie, să suspende pentru o anumită perioadă demararea negocierilor cu Rusia asupra noului Acord de Parteneriat şi Cooperare, ei ne anunţă că este extrem de important ca UE să susţină cooperarea regională şi să accelereze dezvoltarea relaţiilor cu vecinii săi din Est, în particular, prin intermediul PEV, precum şi a iniţiativelor UE „Sinergia la Marea Neagră” şi „Parteneriatul Estic”, propus de Suedia şi Polonia, în mai 2008, pentru a ajuta statele PEV din Europa de Est să accelereze apropierea lor de UE, în funcţie de obiectivele urmărite de ele.

În urma războiului ruso-georgian, importanţa politică a „Parteneriatului Estic” a crescut şi mai mult, astfel încât, la Summit-ul UE din 1 septembrie 2008, Comisia Europeană a fost chemată să definitiveze, până în decembrie 2008, elaborarea proiectului „Parteneriatului Estic”, ceea ce ar permite Şefilor de Stat şi Guvern ai UE să-l aprobe până în martie 2009. De asemenea, anume sub impactul agresiunii Rusiei contra Georgiei, statele membre ale UE au devenit mai receptive la doleanţa autorităţilor ucrainene de a semna un Acord de asociere cu Ucraina. Deşi Acordul cu Ucraina nu va oferi Kievului o perspectivă clară de integrare europeană, cu toate acestea, este de aşteptat că viitorul acord va prevedea perspectiva integrării economice a Ucrainei în spaţiul comunitar şi va presupune introducerea treptată a regimului de călătorii fără vize în UE pentru cetăţenii ucraineni. De altfel, la 29 octombrie 2008, Bruxellesul şi Kievul au iniţiat deja consultări cu privire la perspectiva liberalizării regimului de vize între UE şi Ucraina. În raport  cu Belarus, la 13 octombrie 2008, urmărind să încurajeze dialogul cu autorităţile beloruse la capitolul democraţie şi respectarea drepturilor omului, Miniştrii de Externe ai UE au luat decizia să suspende pentru o perioadă de şase luni restricţiile sale de călătorii impuse în 2006 mai multor oficiali de la Minsk. În Georgia, după evenimentele tragice din august, prezenţa politică a UE a crescut vizibil în această ţară. În prezent, UE dispune în Georgia de un Reprezentant Special pentru criza georgiană şi de o echipă de peste 200 de observatori militari însărcinaţi cu monitorizarea respectării de către autorităţile ruse şi georgiene a Acordului de încetare a focului din 12 August 2008. Totodată, UE a anunţat că intenţionează să liberalizeze regimul de vize pentru cetăţenii georgieni şi, mai ales, a promis că, în următorii trei ani, asistenţa sa financiară pentru Georgia va creşte  semnificativ, ridicându-se la suma de peste 500 milioane de euro. Toate aceste decizii şi acţiuni nu sunt altceva decât răspunsul pragmatic şi de lungă durată dat de UE politicii Federaţiei Ruse de a-şi impune fără menajamente supremaţia politică şi economică în vecinătatea sa apropiată, desconsiderând, în acelaşi timp, interesele naţionale ale statelor vizate.     

UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldovei. De ce?

De altfel, şi Concluziile cu privire la Moldova aprobate de Miniştrii de Externe ai UE la 13 octombrie 2008, se înscriu în noua optică a UE în raport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este pregătită să aprofundeze relaţiile sale cu Moldova în cadrul PEV şi să negocieze în curând un nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăşi actualul Acord de Parteneriat şi Cooperare (APC)[1]. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea  graduală a Moldovei de UE, care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate şi comprehensive de liber schimb între UE şi Moldova[2], precum şi prin introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetăţenii Moldovei, într-o perspectivă de lungă durată.   

Concluziile Miniştrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat şi mai mult autorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care ar plasa ferm ţăra noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au remarcat, însă, că Miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai UE au reiterat, totuşi, cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor influenţa natura relaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou, invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească angajamentele lor cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor parlamentare din anul 2009[3] în corespundere totală cu principiile şi normele democratice consfinţite în materie de alegeri libere.

Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldovei în vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar, ar trebui să fie considerat, în fond, un mesaj in sine transmis discret autorităţilor de la Chişinău. Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentru autorităţile moldovene de către parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de cooperare UE – Moldova, desfăşurată la Strasbourg în perioada 22-23 octombrie 2008. După cum ne-a informat chiar Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea intensificării, de către Guvernul de la Chişinău, a eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor iniţiate în domeniul justiţiei, drepturilor omului, libertatea mass-media[4]. Comunicatul MAEIE nu spune, însă, nici o vorbă despre faptul că reprezentanţii Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţei respectării libertăţii mass-media în ţara noastră, reducerii pragului electoral, legalizării blocurilor electorale şi respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţenie să fie aleşi în funcţii publice[5]. Recomnadările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privire la amendamentele aduse Codului Electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008[6]. În Raportul Comisiei de la Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, autorităţile moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4 la 6%, interzicerea blocurilor electorale şi limitarea participării în alegeri a cetăţenilor moldoveni cu dublă cetăţenie. Totodată, se menţionează că aceste amendamente contravin Constituţiei Republicii Moldova, Codului de bune practici în materie electorală al Cosiliului Europei, altor convenţii europene la care Moldova este parte. În particular, experţii europeni consideră că restricţiile electorale impuse pentru cetăţenii cu dublă cetăţenie nu se încadrează în Convenţia Europeană privind naţionalitatea, ratificată de Moldova în noiembrie 1999, care prevede că un cetăţean de altă naţionalitate trebuie să se bucure, pe teritoriul statului în care locuiesc, de aceleaşi drepturi şi responsabilităţi ca şi cetăţenii statului respectiv.

Sunt gata negociatorii moldoveni să înceapă tratativele cu UE?

În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către Miniştrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, Şeful diplomaţiei moldovene Andrei Stratan a chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-comunitar. În special, dl Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de vizite de documentare la Bruxelles, statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de Ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare şi oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea Planului de Acţiuni UE – Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de diplomaţia moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-nolens, iniţiativa Ministrului de Externe Andrei Stratan scoate la iveală că potenţialii noştri negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde, dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi locale.

Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităţilor administrative ale Moldovei beneficiază de asistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE. Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative şi reforma regulatorie, Moldova recepţionează  aproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7 milioane Euro, prevăzută de UE pentru perioada 2007 – 2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul şi asistenţa tehnico-financiară furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc.. De asemenea, constatarea Ministrului Stratan ne surprinde când ne gândim la faptul că MAEIE a neglijat, în repetate rânduri, invitaţiile Asociaţiei pentru Politica Externă (APE) de a-şi trimite reprezentanţii săi să participe la întâlnirile cu ex-Şefii echipelor de negociatori ai României, Ungariei, Letoniei şi Lituaniei la negocierilor de aderare a acestor state la UE, care au venit la Chişinău la invitaţia APE pentru a împărtăşi experienţa lor cu potenţialii negociatori ai Moldovei.

Desigur, aprobarea unui program operativ de instruire, precum şi vizitele de studii la Bruxelles şi în alte capitale ale UE îi vor ajuta pe negociatorii moldoveni să-şi actualizeze şi îmbogăţească cunoştinţele teoretice despre UE şi instituţiile sale. Totuşi, cunoştinţele teoretice vor suplini cu greu experienţă profesională necesară pentru negocierea unor acorduri de avengură, precum cel pe care Chişinăul doreşte să-l negocieze cu Bruxellesul. Nu negăm faptul că Ministerul de Externe de la Chişinău dispune de diplomaţi tineri bine instruiţi din punct de vedere teoretic, cu toate acestea, experienţa lor în materie de negocieri cu UE mai ridică încă semne de întrebare. Trimiterile pe care le fac diplomaţii noştri la experienţa acumulată în timpul „negocierii” cu UE a PAUEM, precum şi a Acordurilor de facilitare a regimului de vize şi readmisie a persoanelor nu sunt destul convingătoare. În primul rând, pentru că negocierea PAUEM nu a însemnat   schimbarea temeliei juridice a relaţiilor UE cu Moldova, ci mai curând potrivirea unei liste de obiective şi acţiuni comune care să se înscrie în limitele politico-juridice fixate unilateral de UE prin APC şi PEV. În al doilea rând, să nu uităm că în momentul iniţierii tratativelor privind facilitarea regimului de vize cu UE, diplomaţia moldoveană a cerut, nici mai mult nici mai puţin, liberalizarea totală a regimului de călătorii în spaţiul UE pentru cetăţenii Moldovei. Solicitarea părţii moldovene a fost respinsă tranşant de Comisia Europeană, iar în cele din urmă Chişinăul a adoptat în grabă parametrii fixaţi de Bruxelles. În al treilea rând, noul acord va fi în mare parte dedicat cooperării comercial-economice şi integrării Moldovei în piaţa comună a UE. Or, deoarece diplomaţii moldoveni nu au pregătirea necesară pentru a acoperi acest vast segment al integrării europene, anume economiştilor le va reveni un rol dominant în timpul viitoarelor tratative cu UE. Experienţa insuficientă în materie de tratative cu UE va fi depăşită cu certitudine în viitorii ani, Moldova are, însă, nevoie acum de o echipă de negociatori instruiţi şi experimentaţi, capabili să atingă obiectivele reale urmărite de ţara noastra în negocierile cu UE asupra viitorului cadru juridic.

Poate Moldova sa aibă o echipă de negociatori care să exceleze atât prin cunoştinţe teoretice temeinice în materie de integrare europeană, cât şi prin experienţă bogată la capitolul negocierii de acorduri internaţionale?

Desigur, acest lucru poate fi realizat, mai ales prin crearea unei echipe de negociatori care ar îmbina resursele, cunoştinţele, experienţa şi capacităţile profesionale de care dispun în prezent atât Guvernul cât şi Societatea Civilă de la Chişinău. Formele unei astfel de simbioze ar putea fi diferite, iar experienţa Ucrainei ar putea servi ca exemplu de inspiraţie pentru autorităţile moldovene. În particular, merită a fi studiată experienţa diplomaţiei ucrainene care ştie să valorifice expertiza şi cunoştinţele diplomaţilor de carieră aflaţi în afara serviciului diplomatic, fie în politică, lumea afacerilor sau în societatea civilă. De exemplu, foştii miniştri ucraineni de externe se regăsesc printre membrii Colegiului Ministerului Afacerilor Externe, asigurând, astfel, coerenţa procesului de luare a deciziilor şi continuitatea memoriei instituţionale. De asemenea, diplomaţia ucraineană beneficiază la maximum de expertiza societăţii civile, nu doar prin menţinerea unui dialog regulat cu reprezentanţii acesteia din urmă în cadrul unor simpozioane, conferinţe sau seminare, dar şi prin asistenţa consultativă acordată delegaţiilor ucrainene la comitetele de cooperare cu UE prin intermediul unui Consiliu Civic de Experţi compus din reprezentanţii celor mai importante organizaţii non-guvernamentale şi instituţii de cercetări strategice din Ucraina.       

Autorităţile moldovene nu dispun de o strategie realistă în domeniul integrării europene

Pe lângă faptul că autorităţile noastre se află în criză de timp pentru pregătirea negociatorilor, ele, de asemenea, nu au reuşit, până în prezent, să structureze o strategie clară, coerentă şi credibilă de atingere a obiectivelor fixate în domeniul integrării europene. Actuala viziune formulată la 17 iulie 2008, în cadrul Comisiei Naţionale de Integrare Europeană, de către Ministrul de Externe Andrei Stratan, este mai degrabă o listă de solicitări şi propuneri prezentate Comisiei Europene[7]. Unele din doleanţele Chişinăului, precum negocierea unui Acord de comerţ liber aprofundat şi liberalizarea regimului de călătorii cu UE, se încadrează în limitele obiectivelor fixate de PEV şi, prin urmare, vor beneficia de o mai mare deschidere şi înţelegere din partea Comisiei Europene şi statelor membre ale UE. Nu acelaşi lucru, putem afirma despre dorinţa noastră de a semna un Acord de Asociere care ar formula o perspectivă clară de integrare în UE. În primul rând, un astfel de Acord ar depăşi cadrul politic actual al PEV, or, aşa cum ne-au comunicat, la 13 octombrie 2008, Miniştrii de Externe ai UE, Bruxellesul este gata să aprofundeze relaţiile cu ţara noastră în limitele PEV, care nu este o politică de extindere a UE. În al doilea rând, UE nu este încă pregătită să transcende cardinal limitele PEV. UE este în continuare dominată de oboseala extinderii, digestia ultimilor două extinderi consecutive s-a dovedit mult mai anevoioasă pentru ea, ratificarea şi implementarea Tratatului de la Lisabona a devenit de fapt o condiţie sine quo non pentru examinarea unor noi posibile extinderi spre Est, iar criza financiară internaţională şi posibila recesiune economică ar putea avea ca impact creşterea numărului euro-scepticilor în statele membre ale UE, astfel, determinându-le să se concentreze în mod prioritar asupra chestiunilor de dezvoltare internă a comunităţii europene.

Ce poate face Moldova în circumstanţele actuale?

Moldova are nevoie de o abordare pragmatică axată pe exploatarea maximală a oportunităţilor pe care UE le oferă ţării noastre la această etapă. De fapt, răspunsul la această stringentă întrebare a fost enunţat cât se poate de clar de noul Şef al Secţiei politice şi economice a Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, dl Wolfgang Behrendt, în timpul Conferinţei sale de presă din 7 noiembrie 2008. Dl Behrendt a declarat că noul acord dintre UE şi Moldova va fi inspirat din Acordurile de Stabilizare şi Asociere cu statele din Balcanii de Vest, dar, atenţie, nu va formula o perspectivă clară de aderare la UE. Precizarea făcută de oficialul Comisiei Europene nu ne surprinde, ea vine doar să confirme o realitate, şi anume că PEV şi mecanismele sale instituţionale au fost de la bun început inspirate din Politica de Extindere a UE. Analizând experienţa primelor patru ani de implementare a PEV, putem afirma că aceasta este o politică evolutivă, care este dotată treptat cu elemente specifice anterior doar Politicii de Extindere a UE, precum negocierea şi semnarea de Acorduri aprofundate şi comprehensive de liber schimb, liberalizarea graduală a regimului de vize şi accederea la programe şi agenţii comunitare. După ce în decembrie 2006, UE a aprobat prima consolidare/adaptare a PEV, recurgând la experienţa pozitivă a Politicii sale de Extindere, în prezent, UE se pregăteşte să se inspire din aceeaşi experienţă pentru a consolida dimensiunea estică a PEV. Pentru a realiza acest lucru, Bruxellesul va folosi, de această dată, noi instrumente instituţionale şi juridice precum iniţiativa polono-suedeză de iniţiere a unui „Parteneriat Estic” între UE şi statele PEV din Europa de Est şi negocierea cu acestea din urmă a unei noi generaţii de acorduri cu un conţinut mult mai ambiţios decât al actualelor Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. Disponibilitatea UE de a perfecţiona PEV, apelând la experienţa sa acumulată în domeniul Politicii sale de Extindere, este un detaliu ce trebuie luat în considerare şi valorificat de viitorii noştri negociatori. Actualmente, însă, este necesar ca autorităţile noastre să analizeze de urgenţă şi cu maximă atenţie Acordurile de Stabilizare şi Asociere semnate de statele din regiunea Balcanilor de Vest, in mod special de Croaţia, iar, în baza respectivei analize comparative, să formuleze propriul „mandat de negocieri” care va ghida negociatorii noştri la masa tratativelor asupra viitorului cadru juridic moldo-comunitar.

Un lucru ar trebui să fie înţeles de pe acum de către autorităţile noastre, concentrarea excesivă pe obţinerea unei perspective clare de aderare la UE, în timpul viitoarelor negocieri, ar putea să fie contraproductivă. Din punct de vedere tactic, ar fi logic ca negocierea noului cadru juridic să fie axată de la bun început pe preluarea majorităţii obiectivelor şi mecanismelor instituţionale prezente în Acordurile de Stabilizare şi Asociere la capitolele dialog politic; cooperarea regională; libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului; armonizarea legislativă şi implementarea legilor; justiţia şi afacerile interne; cooperarea în domeniile sectoriale şi asistenţa financiară. Dacă noul cadru juridic dintre Moldova şi UE nu va oferi o perspectivă expres definită de integrare europeană, dar va fi, cel puţin, în proporţie de 70% similar cu Acordul de Stabilizare şi Asociere dintre Croaţia şi UE[8], acesta va reprezenta un adevărat succes pentru ţara noastră şi cetăţenii ei. Fără îndoială, varianta perfectă ar fi ca forma şi substanţa noului acord cu UE să coincidă. Totuşi, având în vedere constrângerile şi oportunităţile schiţate mai sus, de această dată, negociatorii noştri vor fi nevoiţi să pună un accent primordial pe conţinutul practic al viitorului cadru juridic moldo-comunitar, care va determina, în cele din urmă, şi evoluţia formei parteneriatului Moldovei cu UE.  

___________________________________       

[1] Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE au adoptat Concluziile privind Republica Moldova”, http://www.mfa.gov.md/noutati/3601/

[2] În aceleaşi Concluzii cu privire la Moldova, se menţionează că zona aprofundată şi comprehensivă de liber schimb între UE şi Moldova va fi creată când ţara noastră va fi considerată în măsură să facă faţă efectelor liberalizării complete a schimburilor comerciale cu UE. 

[3] Ulterior, concluziile şi recomandările Miniştrilor de Externe ai UE au fost aprobate în unanimitate de către Şefii de Stat şi Guvern ai UE, în cadrul Consiliului European din 16 octombrie 2008.

[4] Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a reuniune a Comitetului de Cooperare Parlamentară RM-UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/

[5]  Serebrean, O., „La Reuniunea Interparlamentară UE-Moldova, Europenii Critică Legislaţia Electorală şi Situaţia Mass-Media", Radio Europa Liberă”, 23.10.2008.

[6] European Commission for Democracy through Law, (Venice Commission), “Joint Opinion on the Election Code of Moldova as of 10 April 2008”, Opinion No. 484/2008, Strasbourg, 23 October 2008 http://www.venice.coe.int/docs/2008/CDL-AD(2008)022-e.asp#_Toc212527183

[7] Conform dlui Andrei Stratan, Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în viitoarele negocieri cu UE asupra noului cadru juridic, Moldova va urmări semnarea unui Acord de Asociere ce va conţine o perspectivă clară de integrare europeană, va prevedea stabilirea graduală a unei zone de comerţ liber aprofundat cu UE şi va presupune liberalizarea treptată a regimului de călătorii în spaţiul UE pentru cetăţenii moldoveni.    

[8] Acordul de Stabilizare şi Asociere dintre Croaţia şi UE a fost semnat la 29 octombrie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2005, http://www.euroskop.cz/gallery/5/1702-e98ee3c0_84f8_4666_9b99_1cfe3ad65a1f.pdf

 
comments powered by Disqus
Prima / Analize / Este Moldova pregătită pentru a începe negocierile cu UE asupra noului cadru juridic? Victor Chirila, APE.
Adresa
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova


Tel.: +373-22-224430, 210986
Fax:
+373-22-210986, 233950 office@ape.md
Noutăţi  |  Analize  |  Opinii/Comentarii  |  Interviuri  |  Declaraţii  |  Documente  |  Conferinţe  |  Studii  |  Evenimente  |  UE - problematica transnistreana  |  Multimedia  |  APE în MassMedia  |  Friedrich Ebert Stiftung  |  Proiecte  |  Negociatori europeni
Copyright © 2020 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate

Acest site a fost elaborat si lansat cu sprijinul Ambasadei Marei Britanii in Republica Moldova
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
O soluţie Trimaran
Vizitatori: 497722
ultima actualizare: 23.01.2018