Rom Eng
Benzi RSS
Prima / Interviuri / Interviu cu Dan Dungaciu: Vectorul European al R. Moldova din perspectiva Consilierului Prezidenţial Dan Dungaciu. Vocea Basarabiei. 05.09.2010.
Interviu cu Dan Dungaciu: Vectorul European al R. Moldova din perspectiva Consilierului Prezidenţial Dan Dungaciu. Vocea Basarabiei. 05.09.2010.
Versiune tipar
05.09.2010

Principalele Teme ale Emisiunii:
1. Îngrijorarea Moscovei privind politica europeană promovată de Alianţa pentru Integrare Europeană
2. Restricţiile impuse de Rusia pentru importul vinurilor, fructelor şi legumelor moldoveneşti
3. Alternativa politicii pro-europene a Alianţei pentru Integrare Europeană
4. Semnarea Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi UE şi beneficiile acestuia
5. Obţinerea regimului liberalizat de vize
6. Conflictul transnistrean piedică sau nu în acordarea de către UE Moldovei a regimului liberalizat de vize
7. Rolul UE în procesul de reglementare transnistreană

Corneliu RUSNAC, moderator IMEDIA: Bună ziua stimaţi ascultători! Sunt Corneliu Rusnac şi vă salut la o nouă ediţie a emisiunii de sinteze şi dezbateri pe teme de politică externă, emisiune realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert.

În emisiunea de astăzi vreau să vă prezint o discuţie cu dl Dan Dungaciu, Consilier al Preşedintelui Interimar Mihai Ghimpu în problemele integrării europene. Recent într-un interviu la TVR, Ministrul de Externe Teodor Baconschi declara că ar putea exista o posibilă legătură dintre scandalul recent de la Moscova privind acuzarea diplomatului român Gabriel Grecu de spionaj şi susţinerea pe care România o acordă R. Moldova. Teodor Baconschi a spus că, citez „avem la orizont şi alegerile anticipate din ţara vecină, adică din R. Moldova deci, probabil că există şi o anxietate faţă de ceia ce la Moscova probabil este privit ca risc ca R. Moldova să devină pre apropiată de UE”. L-am întrebat pe dl Dan Dungaciu de ce ar fi Moscova îngrijorată de politica europeană pe care o promovează actuala coaliţie de la Guvernare?

1. Îngrijorarea Moscovei privind politica europeană promovată de Alianţa pentru Integrare Europeană

Dan DUNGACIU, Consilier al Preşedintelui Interimar Mihai Ghimpu în problemele integrării europene: Senzaţia mea este că în acest spaţiu în care ne aflăm noi acum este foarte riscant să crezi în coincidenţe. Lucrurile nu se întâmplă chiar atât de întâmplător şi nu spun lucrul acesta fără temei, mai ales că nu este vorba doar de evenimentele relatate de dl Baconschi, intervenţia domniei sale, este vorba şi de alte lucruri, cel puţin bizare, care s-au petrecut în ultima vreme şi care arată un anumit interes faţă de ceia ce i se poate întâmpla R. Moldova sau faşă de ceia ce declară liderii Alianţei pentru Integrare Europeană că ar trebui să i se întâmple R. Moldova. Şi dacă până la constituirea actualei Alianţe aceste vorbe sau mai rostit pentru că, cel puţin din 2005 în colo problema integrării europene era pe buzele tuturor, toată lumea vorbea despre integrare europeană, acum lucrurile s-au complicat, s-au schimbat în sensul că chestiunea aceasta chiar se întâmplă. Nu integrarea europeană propriu-zisă, lucrurile sunt mai complicate aici dar, chiar dorinţa de integrare începe să capete contur. Ei bine şi în acest context care, sigur, se leagă şi de context electoral, contextul referendum-ului, apar lucruri care i se întâmplă R. Moldova fără o explicaţie foarte clară şi aş numi aici nu doar cele relatate în preambulul dvs. dar, aş numi aici şi un tip de campanie care a apărut în presa internaţională dintr-o dato, brusc şi în care R. Moldova este asociată cu state cu care în realitate nu are nici o legătură dar, este regizat în aşa fel încât să sune foarte prost în ochii opiniei publice occidentale. Nu spun că aceste lucruri sunt decisive dar, sunt importante pentru că ele creează atmosferă şi deciziile politice se iau într-o atmosferă. Această atmosferă dacă este creată şi devine defavorabilă unui proiect de integrare a Uniunii Europene sau a unui proiect de extindere atunci sigur că şi R. Moldova ar putea fi afectată. Pe lângă asta scandalul care a fost deja anunţat aici, România este avertizată prin acel episod intens mediatizat în Federaţia Rusă, un episod care a fost înainte relatat, ulterior pus şi pe televizor ca şi cum prima intervenţie publică nu ar fi fost suficientă. Deci, acolo s-a urmărit, pentru cine a văzut lucrurile acestea mai atent o campanie mediatică explicită, ceia ce nu se face ca să mă exprim doar în aceşti termeni, nu se face pentru că atunci când se întâmplă asemenea incidente chiar dacă ar fi fost reale, să se procedeze în acest fel. Deci, acolo s-a orchestrat o acţiune mediatică împotriva României ca să vadă lumea că România este şi trebuie să fie pedepsită. Adăugaţi la asta şi embargo-urile subite care s-au petrecut, adăugaţi la asta declaraţii destul de dure care au venit de la Moscova la adresa R. Moldova dar şi la adresa Bucureşti-ului şi cred că aşa vom avea întreg tabloul. Dacă luăm fiecare element, disparat, şi îl scoatem din context, s-ar putea să nu înţelegem chiar totul. Dacă avem în faţă tot tabloul începem să ne punem întrebări şi întrebările ar putea fi chiar pertinente. Senzaţia mea este despre vectorul pro-european pe care R. Moldova şi l-a asumat dar, nu doar în vorbe ci chiar şi în fapte.

Corneliu RUSNAC: Apropo de embargouri, am văzut că Rusia a recurs până acum la restricţii pentru vinurile moldoveneşti, iar mai nou şi la fructele şi legumele din R. Moldova, în ce măsură aceste restricţii au legătură cu politica pro-europeană a R. Moldova şi ne putem aştepta la noi restricţii şi noi presiuni din partea Moscovei?

2. Restricţiile impuse de Rusia pentru importul vinurilor, fructelor şi legumelor moldoveneşti

Dan DUNGACIU: Cred că aici este foarte important şi modul în care Federaţia Rusă îşi va construi proiecţia sa politică şi geopolitică pe termen scurt şi pe termen mediu. Dacă vrea să fie această vecinătate conflictuală, din diverse motive că nu au legătură numai cu R. Moldova dar, poate din motive de negociere. Federaţia Rusă este statul cu cei mai mulţi vecini şi negociază în acelaşi timp mai multe dosare şi atunci poate că ai nevoie să creezi o situaţie conflictuală într-o zonă ca să ai o putere mai mare de negociere chiar pe alte dosare. Fac o paranteză, vă aduceţi aminte când au existat, când s-a petrecut în Federaţia Rusă summit-ul UE – Federaţia Rusă, inamicul principal era România care chipurile ar fi dat foarte multe cetăţenii şi care ar face foarte mult rău în vecinătatea, ceia ce Federaţia Rusă numeşte vecinătate apropiată, şi toată lumea de la Moscova acuza România. Problema este evident că nu avea realitate dar, România era folosită atunci ca să se detoneze atunci de la problema din Georgia care într-adevăr era reală, extrem de dură şi de presantă pentru Federaţia Rusă. Modul în care Federaţia Rusă se proiectează în exterior, asta sigur că depinde de ea şi s-ar putea ca R. Moldova să nimerească precum în bancul acela celebru cu iepuraşul care se primblă prin pădure şi ea bătaie fie că poartă şapcă fie că nu poartă şapcă. Problema nu este ca ai sau nu şapcă, problema este că dacă vrei să creezi conflict îl creezi. Federația Rusă, senzaţia mea este, că de multe ori acţionează aşa. Care este cel mai bun lucru în acest caz sau ce poate face R. Moldova în această situaţie, ştiţi cum  spunea cineva că cel mai pragmatic lucru este o bună teorie. Adică, trebuie să ai o concepţie clară despre unde vrei să ajungi şi cum vrei să faci asta.

Idea pe care o tot auzim că R. Moldova trebuie să fie pragmatică în relaţia cu Federaţia Rusă riscă să se transforme într-o frază lipsită de conţinut pentru că nimeni nu înţelege ce e aceia pragmatism până la urmă sau unde ne va duce el. Aici e problema de fond şi s-a văzut foarte clar. În ciuda unor declaraţii care s-au făcut foarte cosmetizate, foarte pline de speranţe la adresa Federaţiei Ruse au venit acele embargo-uri fără nici o justificare sau, aparent, fără nici o logică şi sigur că acest pragmatism trebuie cu siguranţă redefinit sau trebuie schimbaţi parametrii relaţiei. Senzaţia mea este că dacă vrem să păstrăm cuvântul pragmatic în relaţia cu Federaţia Rusă, cel mai pragmatic lucru este, şi repet ce s-a mai spus, reconfigurarea economică a R. Moldova, adică identificarea unor pieţe alternative. Acesta ar fi cel mai pragmatic lucru şi dacă ar fi să extragem un lucru pozitiv din acest embargo cu care a fost ameninţată R. Moldova sau care s-a aplicat efectiv, este această forţare, efectiv, pe care a resimţit-o Guvernul R. Moldova, să-şi caute alte pieţe pentru că acuma de data aceasta lucrurile sunt serioase. Şi faptul că relaţia cu România s-a redeschis şi din această perspectivă, deci, în termeni foarte concreţi, dincolo de declaraţiile politice care au uneori un iz retoric de înţeles dar, nu este foarte aplicat de multe ori, deci, faptul că s-au redeschis aceste relaţii pe dimensiunea agro-alimentară înseamnă un lucru foarte important. Şi aş spune în plus că această chestiune trebuia începută mai demult, cu atât mai mult cu cât România are, chiar dacă nu este reprezentant ei dar, a trimis în Comisia Europeană, chiar în Comisia Europeană pentru Agricultură. Să fim foarte limpezi, comisarul pentru agricultură nu este reprezentantul României în Comisie dar, asta nu înseamnă că având o cunoaştere directă, nemijlocită a acestui spaţiu nu poate să facă multe, inclusiv pentru relaţia România – R. Moldova pe dimensiunea aceasta agro-alimentară.

Corneliu RUSNAC: Actuala politică pro-europeană a autorităţilor moldovene ar putea avea alternativă?

3. Alternativa politicii pro-europene a Alianţei pentru Integrare Europeană

Dan DUNGACIU: S-a spus la un moment dat că R. Moldova fiind între est şi vest trebuie să fie un soi de punte între aceste două spaţii. Idea de punte în această zonă, care s-a folosit şi la noi la un moment dat trebuie să fie înţeleasă foarte bine. Puntea poate să fie un loc care te identifică ca nefiind nici unde. Când eşti punte nu esti nici unde sau când eşti punte înseamnă că nu eşti în vest. Când ni se spune punte şi suntem aici la frontiera euro-atlantică trebuie să fim foarte atenţi pentru că idea R. Moldova, din câte am înţeles, nu numai eu dar, toată lumea care urmăreşte acţiunile şi discursurile oficiale este să se integreze sau să se apropie cât mai puternic de UE, ulterior să se integreze în UE deci, nu să rămână o punte. Nu am auzit nici un politician în R. Moldova care să spună că „Scopul meu în politica externă este să fac din R. Moldova o punte. Nu, vreau să o duc în UE”. Dacă rămâi punte este un mare risc. Asta înseamnă în traducere diplomatică că nu eşti în interiorul clubului, eşti în afara lui. Ţi se conferă titlul de punte, peste care, dacă nu eşti foarte atent, pot să treacă mulţi peste tine şi atunci situaţia nu este de loc comodă. Nu mai vreau să repet aici, ce s-a mai spus că măgarul lui ... s-a uitat când la o căpiţă când la alta, în sfârşit murind de foame pentru că povestea este deja cunoscută. Ceia ce vreau să spun, este sigur nenatural să spui că un stat care se învecinează cu zona răsăriteană trebuie să se întoarcă cu spatele sau să aibă nici o relaţie cu acest spaţiu. Evident că este natural să fie aşa. Problema este din ce poziţie o faci asta. Şi Polonia a avut relaţii cu Federaţia Rusă, uneori bune alteori mai puţin bune dar, a făcut-o având garanţia că în spatele ei stă UE şi NATO. Şi chiar dacă la un moment dat Polonia a iritat niţel UE, era copilul teribil care tocmai bloca acorduri bilaterale între Bruxelles şi Moscova, tot a făcut-o ştiindu-se că UE o are mai aproape pe Polonia, sau NATO decât Federaţia Rusă, Polonia, repet, fiind parte a clubului. Deci, este evident. Când eşti la frontieră, fatalmente ai relaţii cu răsăritul. Statutul este problema şi R. Moldova ca să aibă capacitatea să aibă relaţii cu Federaţia Rusă, în aşa fel încât să nu fie de fiecare dată pusă la colţ sau şantajată într-un fel sau altul, trebuie să acceadă la un statut mai bun şi statutul acesta mai bun, în zonă, ţi-l dă apartenenţa la NATO şi UE. R. Moldova fiind neutră, încearcă să intre direct în clubul UE şi de acolo, cu siguranţă, va avea altă poziţie de negociere cu Federaţia Rusă pentru că ceia ce are acum, şi asta o arată experienţa de zi cu zi se pare că nu este suficient.

Corneliu RUSNAC: Tratativele cu UE pe marginea Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi UE au demarat de mult timp, au avut loc mai multe runde de negocieri până acum dar, când va putea fi, totuşi, semnat acest Acord şi ce ar avea de câştigat R. Moldova de pe urma lui?

4. Semnarea Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi UE şi beneficiile acestuia

Dan DUNGACIU: Este o întrebare extrem de complicată pentru că acest Acord de Asociere are mai multe dimensiuni care fiecare dintre ele are mai multe subcapitole. Se vorbeşte foarte mult în R. Moldova astăzi despre regimul liberalizat de vize, de pildă, care este o chestie concretă pe care omul o simte nemijlocit. Este un lucru pe care poţi să-l foloseşti, dacă îl capeţi astăzi poţi să îl foloseşti mâine. Problema este când poţi să-l capeţi sau cum poţi să-l capeţi pentru că lucrurile sunt niţel mai complicate decât cum s-a sugerat la un moment dat, când s-a demarat acest proces de negociere. Este un lucru complicat pentru că are două dimensiuni: unul este dimensiunea strict tehnică, alta este dimensiunea strict politică. Dacă m-aţi întreba franc care dintre ele este mai uşor de depăşit mi-ar fi foarte dificil să vă spun pentru că ambele sunt extrem de complicate. Ele nu trebuie neglijate, nici una, nici alta. Aspectul tehnic este, sigur, unul pe care poţi să îl faci prin anumite instituţii care să fie credibile în ochii instituţiilor similare din Occident.

În acest caz, probabil la fel de important precum Ministrul de Externe devine Ministrul de Interne. Adică, ai nevoie să fii credibil nu numai la nivelul Ministerului de Externe  al unor state. Discuţia se mută la nivel Ministerelor de Interne şi dacă, doar Ministrul de Externe este cel care face parte din Delegaţia care promovează la Bruxelles şi UE statul R. Moldova, de pildă, nu ştiu dacă asta este suficient pentru că acolo atinge doar o dimensiune. Vine Ministrul de Interne din statul respectiv, poate să fie Germania, Franţa, Belgia sau de unde vreţi dvs. şi spune: „Nu, R. Moldova are o problemă”. Atunci el poate bloca decizii care se iau la nivelul Guvernului în statul respectiv. De aceia trebuie să vorbim foarte realist despre aceste lucruri pentru că R. Moldova din această perspectivă are o problemă şi problema aceasta ţine de gestionarea regiunii transnistrene şi modul în care va fi această problemă prezentată oficialilor europeni, repet, nu oficialilor politici europeni ci oficialilor...tot oficiali sunt, fac parte din Guvernele statelor UE dar, care se ocupă cu chestii foarte concrete. Ei nu sunt funcţionari europeni, că nu sunt plătiţi de Bruxelles. Ei sunt funcţionarii Guvernelor naţionale dar, aceştia pot avea un cuvânt greu de spus pentru că R. Moldova, repet, trebuie să explice foarte clar cum poţi să securizezi frontiera nu dintre R. Moldova şi România sau R. Moldova şi Ucraina dar, frontiera nefiresc aşezată, aproximativ, pe râul Nistru. Asta va fi o problemă pe care R. Moldova trebuie să o gândească foarte bine.

În ceia ce priveşte aspectul politic, iarăşi, lucrurile trebuiesc discutate cu foarte multă atenţie pentru că atmosfera care se creează la nivelul UE s-ar putea să genereze probleme. Sunt foarte multe lucruri, astăzi, la nivelul Bruxelles care nu sună bine în ceia ce priveşte dosarul Balcanii de Vest şi unul dintre ele sugerează că Comisiei i s-a dat prea multă putere în gestionarea acestor state şi Comisia având suficient de multă putere chiar a generat acest regim de liberalizare a vizelor chiar dacă nu există agreement-ul statelor  din UE. Şi, acolo s-a pornit o discuţie, care la rândul ei, alături de dezbaterile legate de migraţie din UE, riscă să creeze o atmosferă care nu va fi favorabilă negocierii pe care R. Moldova o va avea cu fiecare stat în parte. Ca să obţii liberalizarea vizelor trebuie să obţii un agreement politic de la fiecare stat practic şi atunci, sigur că atmosfera trebuie să fie una cât mai favorabilă. Deci, problema tehnică, care sună tehnic, despre cum să obţii liberalizarea vizelor are în spate diverse învelişuri politice, geopolitice. Aici trebuie să fii foarte atent cum te ofertezi atunci când negociezi politic şi apare o dilemă care este permanent, aproape, în politica externă a R. Moldova mergi la pachet cu Ucraina sau mergi separat de Ucraina. Este doar una din dilemele pe care le putem alătura, repet unei chestiuni care pare strict tehnică dar, toate au repercusiuni politice dacă stăm să analizăm cu multă atenţie şi până la capăt.

Corneliu RUSNAC: Şi ce ar trebui să facă R. Moldova ca să obţină acest regim liberalizat de vize?

5. Obţinerea regimului liberalizat de vize

Dan DUNGACIU: Să fie conştientă de complexitatea acestei probleme. Senzaţia mea este că termene de tip un an, un an şi jumătate, care s-au rostit la un moment dat în ajunul începerii negocierilor sunt foarte optimiste. Nu spun că nu ar fi bine să fie aşa dar, complexitatea acestor dosare şi în România s-au văzut lucrurile destul de limpede, complexitatea acestor dosare este mai mare. Diferenţa dintre R. Moldova şi România este că în momentul în care România se pregătea de aderare Bruxelles-ul era pregătit sau ca să spun aşa, oboseala aceasta a extinderii de care se tot vorbeşte nu era atât de presantă. Deci, era într-un fel natural, chiar dacă unii mai strâmbau din nas, era într-un fel natural să continue procesul de extindere. Nimeni nu-şi putea realist problema că România sau Bulgaria trebuie ţinute înafara UE. Deci, era altă atmosferă.

În al doilea rând, ceia ce s-a întâmplat în Franţa, de pildă, unde Sarkozy a impus ca orice extindere după Croaţia să fie trecută prin referendum este un semn destul de neplăcut pentru că populaţia, de obicei, din UE nu discerne foarte atent între cele 4 milioane, cât e populaţia R. Moldova şi cele câteva zeci de milioane pe care le are Ucraina şi discută strict în termeni de emigranţi sau de noi şi ei, de străini şi autohtoni, ca să spun aşa, deci, simplifică foarte mult datele problemei şi, atunci, şi asta poate să fie o problemă. Dincolo de asta, ca să răspund strict la întrebare şi mai scurt, trebuie să fie conştientă că este un dosar complicat. Că dosarul acesta are două picioare: unul tehnic, altul politic. Aspectul politici nu ţine de politica externă strict, ţine de capacitatea de a convinge funcţionari din Guvernele naţionale că R. Moldova nu este o problemă. În al treilea rând, să ia o decizie, cum va fi ofertată R. Moldova pe viitor, ca actor independent de orice pachet, adică, R. Moldova singură iese din pachet şi ca urmare a reculului pe care Ucraina l-a trăit recent, încearcă să ţâşnească pe turnantă şi să intre în UE singură sau merge la pachet cu Ucraina şi în momentul acela, cu siguranţă, apar şi alte dificultăţi. Decizia aceasta trebuie luată de autorităţile R. Moldova. Indiferent de decizie vor fi nişte dificultăţi dar, ea trebuie luată pentru că încerci să-ţi faci nişte iluzii că eşti fie independent fie la pachet după cum spun circumstanţele sau după cum îţi sugerează circumstanţele riscă să fie o decizie care nu te ajută foarte mult. Toate aceste lucruri, şi multe altele, trebuie puse pe hârtie, asumate, eu nu spun că nu au fost până acum asumate. Cu siguranţă că multe dintre ele sunt asumate şi asupra multor dintre aceste dosare se lucrează dar, lucrurile trebuie clarificate şi percepute în adevărata lor dimensiune. R. Moldova şi-a asumat calea de integrare europeană într-un moment care nu este atât de favorabil cum a fost când acest drum la parcurs România. A fost dificil şi în România cu siguranţă dar, în R. Moldova  lucrurile sunt şi mai complicate.

Corneliu RUSNAC: Ca să revenim la problema transnistreană, în ce măsură această problemă, acest conflict ar fi o piedică pentru apropierea R. Moldova de UE dincolo de regimul de liberalizare a vizelor?

6. Conflictul transnistrean piedică sau nu în acordarea de către UE Moldovei a regimului liberalizat de vize

Dan DUNGACIU: Şi aici sunt două aspecte. Aspectul după cum spuneam strict tehnic care se leagă de liberalizarea vizelor şi asupra căruia nu mai are rost să discutăm acum pentru că l-am trecut în revistă atât cât s-a putut. Al doilea este aspectul politic, sau dacă vreţi, geopolitic. Dacă R. Moldova, este într-un fel, pe prima pagină a discuţiilor, dezbaterilor bilaterale cu Federaţia Rusă prin iniţiativa pe care Germania a avut-o asta este un lucru bun dar, poate să fie şi un lucru mai puţin  bun pentru că de multe ori în acest spaţiu traducerile nu sunt cele mai competente. Adică, proiectul de federalizare a început în anul 2000 cu un proiect OSCE care a fost la un moment dat susţinut de vreo patru ambasadori ai SUA, chiar de 4 ambasadori, la un moment dat girau acest proiect dar, traducerea lui în limba rusă s-a numit Memorandumul Kozak. Deci, ceia ce a început ca o chestiune ce se putea discuta s-a terminat ca o poveste care trebuie să fie respinsă în stradă. Ei cam aşa se întâmplă şi cu iniţiativele europene. Nu tot ce începe bine se termină bine în această zonă. Ce începe bine se poate termina prost. Şi atunci problema care trebuie să fie răspicat spusă şi la Chişinău, şi cred că într-o oarecare măsură este spusă, e că problema transnistreană nu trebuie discutată sau R. Moldova nu trebuie discutată în contextul chestiunii transnistrene ci chestiunea transnistreană trebuie discutată în contextul R. Moldova. Cine încearcă să facă, fie din neştiinţă sau din superficialitate,  din R. Moldova o anexă a chestiunii transnistrene riscă să împingă Chişinăul pe un drum completamente înfundat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în momentul în care două mari importante puteri regionale Germania şi Federaţia Rusă negociază, în momentul acela trebuie să fii foarte precaut până unde merg acele negocieri şi cât este dispus fiecare actor să cedeze. Este dincolo de orice idee sau de orice bănuială că Germania a avut un alt tip de agendă când a propus acest aranjament sau această dezbatere cu Federaţia Rusă, nici vorbă de aşa ceva.

Problema este, cu siguranţă, ce a făcut Germania, a readus pe agendă o problemă importantă. Dar, dacă îmi permiteţi o paranteză, a mai făcut şi altceva. Ce a făcut Germania în acest tip de negociere? A preluat o problemă care este importantă pentru UE dar, nu este importantă în acelaşi fel, în sensul în care există state cu agende diferite şi care nu pun atâta preţ pe relaţia cu Federaţia Rusă sau care urmăresc un tip de reglementare cu Federaţia Rusă care este deosebit, diferit. Deci, dacă ai merge în UE şi ai spune: „Haideţi să semnăm, în particular, un Acord cu Federaţia Rusă” cu siguranţă că nu ai găsi unanimitate. Consensul e greu de obţinut. Unii nu sunt interesaţi alţii sunt prea interesaţi, alţii au interesele lor foarte particulare şi aşa mai departe. Şi, atunci UE a delegat tacit, asta a sugerat, cel puţin, Angela Merkel în conferinţa ei de presă împreună cu Preşedintele Medvedev, a delegat tacit Germania ca să vadă cât se poate merge pe relaţia cu Federaţia Rusă, cât se poate propune, cât se poate ceda, cât de dispusă este Federaţia Rusă să accepte sau cât este dispusă Federaţia Rusă să respingă. Germania şi-a asumat acest rol. Este un rol foarte important. A tatonat terenul, iar unul dintre lucrurile care i s-au pus în vedere Federaţiei Ruse este soluţionarea chestiunii transnistrene. Până aici, sigur, lucrurile sunt importante dar, în această perspectivă trebuie să le vedem. Deci, un soi de, Germania nu este UE atunci când negociază cu Federaţia Rusă dar, nu este nici numai Germania. Este o strategie nouă în diplomaţia europeană care nu este validată ca atare, nu este recunoscută ca atare dar, este semnificativă şi fac o paranteză aici, probabil că am putea vedea pe termen mediu şi lung chiar relaţia dintre România şi R. Moldova desenată în aceşti termeni păstrând, sigur, proporţiile. Nimeni nu spune că relaţia Germania – Federaţia rusă poate fi echivalată relaţiei România – R. Moldova dar, păstrând proporţiile, haideţi să spunem franc, R. Moldova este o zonă importantă pentru UE sau trebuie să fie dar, nu există nici acolo consens. Este lipsă de interes, lipsă de cunoaştere, alţii au prea mare interes, prea puţin interes, alţii leagă Republica Moldova de altă relaţie, vezi relaţia cu Federaţia Rusă, deci neexistând un consens, poate că nu ar strica şi la nivelul UE să fie un actor care să nu fie delegat de UE dar, care să împingă lucrurile cât poate să le împingă şi să înceapă un soi de tatonare ca ulterior să se întoarcă în UE să spună: „Domnule, atât se poate, atât nu se poate”, am închis paranteza. Nu ar fi rău să vedem un asemenea proiect probabil pentru că nu ar fi în detrimentul R. Moldova, şi acum chiar închis paranteza.

Revenind la chestiunea acestui memorandum. Acest memorandum în principiu poate a început, cu siguranţă, ca o iniţiativă generoasă dar, experienţa ne îndeamnă să fim precauţi pentru că nu ştim cum se termină. Atunci, R. Moldova în aceste condiţii ar trebui să fixeze foarte bine liniile roşii peste care nu poate să treacă. Din punctul ăsta de vedere, unele afirmaţii care s-au făcut la nivelul, şi trebuie să spun asta indiferent de biroul în care ne aflăm, nu la nivelul Președinției R. Moldova, în care se condiţiona soluţionarea chestiunii transnistrene de o prealabilă retragere a trupelor şi armamentelor Federaţiei Ruse  cred că sunt binevenite pentru că atunci se fixează nişte repere clare. În timpul negocieri nu ştii cât de mult deviezi chiar fără să-ţi dai seama de la proiectul iniţial şi atunci cineva care să-ţi spună  „uite, limitele astea sunt reperele, nu putem trece peste ele”  cred că este binevenit şi o asemenea voce nu strică să fie auzită pentru că nu este obligatoriu să fie intenţiile iniţiale dar, repet, în timpul negocierilor s-ar putea ca distanţările să fie uneori nepermise. Aşteptăm cu foarte mult interes ce poate să iasă din acest memorandum dar, cred că trebuie privit cu precauţie aşa cum trebuie privit orice tentativă de aranjament în această zonă. Nu cred că a fost vorba acolo de un truc simplist de genul: „retrageţi-vă trupele şi vă dăm vize” pentru că lucrurile nu funcţionează aşa în UE. În UE birocraţia este prea mare astfel încât să încurci numerele cu perle. Retragerea trupelor ţine de un tip de dosar, vizele de alte tipuri de instituţii, deci nu trebuie să simplificăm aşa dar, fără să simplificăm, în halul acesta, această problemă trebuie să fie totuşi o doză de atenţie, repet, pentru că şi R. Moldova trebuie să îşi spună, din când în când răspicat care sunt limitele peste care nu va trece niciodată.

Corneliu RUSNAC: Totuşi, cum credeţi, care ar trebui să fie rolul UE în procesul de reglementare transnistreană? Este oare suficient ca ea să se limiteze doar la statutul de observator în cadrul formatului 5+2?

7. Rolul UE în procesul de reglementare transnistreană

Dan DUNGACIU: Este foarte greu în timpul jocului să schimbi radical regulile jocului. Formatul acesta 5+2, fie că ne place, fie că nu ne place există. Există cel puţin pe hârtie pentru că din 2006 nu este, de fapt, activă, într-un fel foarte vizibil. Asta nu înseamnă că dincolo de formatul propriu-zis nu există negocieri sau discuţii. Însă, dacă UE va reuşi să se impună mai mult eu cred că acest dialog bilateral sau acest Acord Merkel-Medvedev este o tentativă în acest sens. Adică, o tentativă de a repune pe agendă, altfel, această problematică tatonând, cum am spus înainte, terenul. Dacă această tentativă sau strategie va avea câştig de cauză, urmează  să vedem dar, cu siguranţă, doar aşa, ne putem imagina astăzi un rol mai activ al UE. Şi, dacă mergem mai departe şi vorbim de o schimbare a formatului trupelor din regiunea transnistreană, sigur, şi aici lucrurile, din perspectiva UE pot să fie avansate pentru că în interiorul OSCE – ului un nou format, sau schimbarea formatului care se află acum localizat în regiunea transnistreană sau plasarea lui sub egida OSCE sunt lucruri care se discută dar, problema de fond este din ceia ce auzim din partea Federaţiei Ruse este, de fapt, un soi de discurs care merge chiar mai jos decât ceia ce ruşii numeau pe vremea lui Primakov principiul sincronizării. Principiul sincronizării însemna că problema politică se rezolvă în acelaşi timp cu problema militară. Astăzi, şi inclusiv declaraţiile ambasadorului Federaţiei Ruse Kuzmin, vorbeau despre reglementarea conflictului şi, ulterior, se pune problema trupelor Federaţiei Ruse. Deci, lucrurile sunt mai jos decât eram în 1997, dacă vreţi, cu acest principiu al sincronizării. Vedem că aici lucrurile sunt destul de complicate. Sigur că o divergenţă de opinie, mai adăugaţi aici, când vorbim despre trupe, Tratatul privind Armele Neconvenţionale, care este, iarăşi, unul aproape suspendat, care este foarte important pentru anumiţi actori. Problema care se pune şi una dintre multele capcane care există aici este ca nu cumva unor actori din zona europeană sau din zona formatului de negocieri să le vină idea să discute acest Tratat în afara procesului de soluţionare. Dacă se va întâmpla acest lucru, problema Tratatului privind armele neconvenţionale să fie disociată de problema soluţionării conflictului transnistrean atunci cu siguranţă că lucrurile nu merg pe o direcţie bună. Toate aceste lucruri, toate aceste discuţii, dincolo de vorbele, destul de generale, în care abordăm această problemă trebuie să ţină seama de nişte mici capcane care pot să apară, nu neapărat deliberat dar, pot să apară din interesele diverşilor actori în această regiune care nu sunt, aproape niciodată, convergente, adică, mai pe şleau spus, nu toată lumea vrea rezolvarea în acelaşi fel în care vrea sau R. Moldova sau prietenii R. Moldova sau cei mai apropiaţi ai Chişinăului în acest moment, şi, din punctul acesta de vedere, fără să punem la o extremă Federaţia Rusă şi la cealaltă extremă Chişinăul, din punctul ăsta de vedere aceste divergenţe ar putea să ne joace festa. Orice problemă o discutăm, sigur că ea trebuie să aibă în spate un dosar suficient de bine garnisit ca, mă rog, Chişinăul să fie scutit de pericolul la care este expus de fiecare dată când începe negocierile.

Corneliu RUSNAC: Stimaţi ascultători vă reamintesc că aţi ascultat o emisiune cu dl Dan Dungaciu, Consilier Prezidenţial în problemele integrării europene. Aici punem punct programului nostru de astăzi. Emisiunea a fost realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politică Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert. Eu, Corneliu Rusnac, vă spun la revedere şi vă aştept la un nou program. Pe curând!

 
comments powered by Disqus
Prima / Interviuri / Interviu cu Dan Dungaciu: Vectorul European al R. Moldova din perspectiva Consilierului Prezidenţial Dan Dungaciu. Vocea Basarabiei. 05.09.2010.
Adresa
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova


Tel.: +373-22-224430, 210986
Fax:
+373-22-210986, 233950 office@ape.md
Noutăţi  |  Analize  |  Opinii/Comentarii  |  Interviuri  |  Declaraţii  |  Documente  |  Conferinţe  |  Studii  |  Evenimente  |  UE - problematica transnistreana  |  Multimedia  |  APE în MassMedia  |  Friedrich Ebert Stiftung  |  Proiecte  |  Negociatori europeni
Copyright © 2019 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate

Acest site a fost elaborat si lansat cu sprijinul Ambasadei Marei Britanii in Republica Moldova
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
O soluţie Trimaran
Vizitatori: 483327
ultima actualizare: 23.01.2018