Vasile Botnaru: Doamnelor şi Domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul şi prezentatorul emisiunii duminicale „Punct şi de la capăt”. Tema emisiunii de astăzi am preluat-o de pe agenda unei dezbateri publice, organizate de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, în cooperare cu Fundaţia Friedrich Ebert, dezbatere care şi-a propus să răspundă la următoarea întrebare: „Este oare regiunea Mării Negre un câmp minat pentru securitatea ţărilor riverane sau o punte de cooperare?”. 

Mi s-a părut foarte ofertantă această abordare şi am decis să transfer discuţia în studioul Europei Libere cu tot cu organizatori şi moderatori ai conferinţei internaţionale, care şi-a ţinut lucrările la Chişinău, în ziua de vineri, 21 noiembrie, astfel  încât, de fapt, să smântânim oalele, adică să trecem în revistă o parte din concluziile dezbaterilor la care au participat experţi din opt ţări din spaţiul pontic.

Aşadar, în studioul Europei Libere i-am invitat pe Igor Munteanu, directorul executiv de la IDIS „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul oficial al Fundaţiei Friedrich Ebert şi pe Victor Chirilă, care a reprezentat la conferinţă Asociaţia de Politică Externă. Şi mai avem părerea fostului premier român, Petre Roman, la subiectul emisiunii, opinie decupată dintr-un interviu pe care ni l-a acordat Petre Roman, telefonic, aflându-se într-un periplu electoral în câteva ţări europene. Profitând de ocazie, l-am întrebat pe fostul premier român şi despre alte lucruri sau mai exact, întâi de toate, despre subiectele predilecte ale campaniei electorale, pe care o desfăşoară potenţialii reprezentanţi ai românilor din Republica Moldova în Parlamentul de la Bucureşti, înainte de scrutinul din 30 noiembrie. Ce a spus Petre Roman veţi afla din programele noastre cotidiene. Astăzi ne vom limita însă la spaţiul pontic.

Aşadar, astăzi, în studioul Europei Libere se află Igor Munteanu, directorul executiv de la IDIS „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul de la Chişinău al Fundaţiei Friedrich Ebert şi Victor Chirilă, expert la Asociaţia de Politică Externă. Şi vom trece în revistă concluziile formulate în cadrul unei conferinţe internaţionale, organizate de IDIS „Viitorul”, care a anunţat în titlul generic următoarea întrebare: „Regiunea Mării Negre – un câmp minat pentru securitatea ţărilor riverane, sau o punte de cooperare?” Mai întâi să auzim părerea fostului premier, dar şi ministru de externe şi preşedinte al senatului româniei, Petre Roman, pe care l-am întrebat ce atuuri ar avea România pentru a prelua, aşa cum şi-au propus autorităţile de la Bucureşti, poziţia de lider în spaţiul pontic.

Petre Roman: „România trebuie să-şi valorifice în primul rând pentru ea o strategie la Marea Neagră. Într-adevăr, există anumite atuuri ale României în această zonă, pentru că România este ţară membră a Uniunii Europene şi ţară membră a NATO. În acelaşi timp, ar putea să realizeze în zonă, adică în zona aceasta de Sud-Est a Mării Negre o platformă economică, financiară de care este foarte mare nevoie în perspectiva ieşirii din criza serioasă în care se zbate toate lumea şi care n-are cum să nu se reflecte şi în zonă. Vine şi momentul relansării, ieşirii din criză. Şi atunci e nevoie şi de o platformă economică financiară în acea zonă. Pentru asta însă România mai are încă multe de făcut.

Vasile Botnaru: Ce ar trebui să primeze pe agendă, probleme de securitate, geopolitica sau interesele cetăţeanului?

Petre Roman: „Dacă vorbiţi de Marea Neagră, fără îndoială că cele economice sunt cele mai importante”.

Vasile Botnaru: L-am mai întrebat pe Petre Roman ce crede despre comportamentul Rusiei în regiunea Mării Negre.

Petre Roman: „Rusia poate să-şi vadă de interesele sale. Şi vedem bine că o face fără să ezite, dar fiecare popor îşi are şi propriile sale interese. Până la urmă, în niciun caz nu mai trăim într-o lume în care Rusia decide ce şi cum se face. Aşa că noi să ne vedem de drumul nostru, cu toată încrederea”.

Vasile Botnaru: Nici măcar în Marea Neagră, aşa cum a numit preşedintele (Traian Băsescu) Marea Neagră drept un loc intern...?

Petre Roman: „Asta a fost o speculaţie greşită, dar nu are rost să ne mai referim la ea”.

Vasile Botnaru: Iar acum, am să le ofer cuvântul oaspeţilor mei din studioul de la Chişinău al Europei Libere.

Igor Munteanu: „O cooperare este necesară şi foarte utilă în această regiune, dinamitată de conflicte şi de tensiuni interne, pentru că cooperarea răspunde la necesităţile primare ale ţărilor, ale naţiunilor din această regiune. În principiu, există o proliferare de formate, sub care cooperare este tratată. Există şi BSEC, există şi Forumul la Marea Neagră, există şi politica Sinergia a Uniunii Europene, există şi foarte multe alte formate mai mici, mai tehnice, prin care se încearcă de a găsi răspunsuri adecvate la instabilitatea din această regiune; iar instabilitatea este provocată de lipsa de dezvoltare economică, de contacte şi cooperare, de impactul factorilor externi cum este Federaţia Rusă. Şi sigur ceea ce s-a întâmplat în Georgia reprezintă nu doar o durere de cap pentru autorităţile de la Tbilisi, este o ţintă lungă, este o bătaie directă în interesele Occidentului de a aclimatiza spaţiul de cooperare din această regiune. Motivul pentru care colegii noştri au acceptat să vină la Chişinău este că nu există un răspuns definitiv - ce fel de cooperare va exista în următorii 10 ani de zile în această regiune? Este cooperarea posibilă prin intermediul instituţiilor existente, ori trebuie să ne gândim la alte instituţii care să le înlocuiască pe cele vechi? În sfârşit, s-au pus probleme pe parcursul acestei conferinţe asupra interesului Occidentului de a avea o relaţie tensionată cu Rusia, de dragul valorilor în care crede. Acest mesaj a sunat foarte distinct şi în discursul expertului geogian şi în discursurile experţilor din România şi din Ucraina. Pentru că nu putem să avem o cooperare stabilă în această regiune, atâta timp cât nu ne ţinem de promisiunile care au fost făcute naţiunilor, statelor din această regiune cu privire la sprijinul demersurilor pentru mai multă libertate, pentru prosperitate economică şi stabilitate în regiune”.

Vasile Botnaru: Astăzi, în fond, ce se întâmplă în această regiune? Este asimilat Răsăritul de către Vest? Se concepe o anticameră, o tindă a Uniunii Europene pentru aspiranţi sau fiecare îşi vede de treaba lui şi cooperează bilateral sau multilateral pe segmente, care la moment sunt pe agenda guvernelor naţionale, Domnule Chirilă?

Victor Chirilă: „Interesul comun este anume crearea unui mediu de securitate care să satisfacă toate statele. Există interesul  pentru colaborare economică mult mai profundă, există interes pentru crearea unui mediu de securitate necesar pentru cooperarea în domeniul energetic”.

Vasile Botnaru: Participanţii au convenit asupra modului de a înţelege securitatea? În ştiinţă, mai întâi, savanţii convin asupra aparatului noţional. Înţeleg ei la fel securitatea?

Victor Chirilă: „Participanţii au menţionat că ţările înţeleg diferit modul de asigurare a securităţii, modul cum văd ei cooperarea economică în regiune. Rusia evident doreşte păstrarea influenţei sale majore în regiune, ea nu vrea o implicare mai mare a Alianţei Nord-atlantice, nu vede cu ochi buni o implicare a Uniunii Europene mai pronunţate. În acelaşi timp, avem state care deja şi-au afirmat dorinţa de a se integra în spaţiul euroatlantic - Georgia, Ucraina. Moldova, care chiar dacă nu doreşte, nu şi-a pus scopul integrării în Alianţa Nord-atlantică, ea doreşte să se integreze în Uniunea Europeană. Vedem iarăşi o Turcie, care doreşte să se integreze în Uniunea Europeană, dar în acelaşi timp este foarte prudentă, când este vorba de o implicare mai mare a Alianţei Nord-atlantice în asigurarea securităţii în bazinul Mării Negre, chiar şi vis-a-vis de Uniunea Europeană. Deci, statele au viziuni diferite şi deocamdată asupra mijloacelor şi asupra instrumentelor, care ar trebui folosite pentru asigurarea acestui mediu de securitate”.

Vasile Botnaru: După ce există alte formate, OSCE-ul de exemplu, care se ocupă prin definiţie de securitate. Există tentativa numită GUAM. De ce ar trebui un nou organism omnivor?

Ana Mihailov: „De fapt, nu s-a discutat despre formarea unei organizaţii, care să coordoneze activităţile instrumentelor, mecanismelor, organizaţiilor deja existente. S-a accentuat importanţa coordonării şi corelării activităţilor acestor organizaţii care au fost menţionate mai sus, de către Igor Munteanu, cum este Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră. Sinergia Mării Negre - o iniţiativă nouă lansată de către Uniunea Europeană, pentru a asigura stabilitatea în această regiune. Din păcate însă conflictul din Georgia a dovedit că Bruxelles-ul nu a fost pe deplin pregătit pentru a face faţă acestor provocări”.

Igor Munteanu: „Una din concluziile la care am ajuns a fost că ţările din jurul Mării Negre sânt obsedate de geopolitică. Acest fenomen îi face să uite de instrumentele practice cu care pot să concureze şi să găsească punţi comune de comunicare şi de integrare. Pentru că atâta timp cât folosim actori interesaţi doar în sens negativ, ca fiind promotorii conflictelor, cei care profită din urma conflictelor, vested interest în engleză ar fi, suntem dominaţi de agenda actorilor mari ai regiunii. Şi atunci, evident că cea mai bună soluţie ar fi să înţelegem că un principiu important al cooperării este integrarea asimetrică şi diferenţierea, în funcţie de meritele personale. Respectiv, principiul de consens care este utilizat în cadrul OSCE-ului nu este şi nu ar trebui să fie aplicabil în cadrul BISEC-ului, în cadrul altor iniţiative care reformatează conţinutul cooperării la Marea Neagră. În acest fel, putem să implicăm o grămadă de actori interesaţi, primari de oraşe litorale, businessul, organizaţii non-guvernamentale, organizaţii publice, universităţi, biblioteci naţionale. Numărul actorilor care ar putea fi eventual implicat este extrem de mare. Această tendinţă ar putea să nu aibă nici o influenţă din partea actorilor care blochează integrarea şi cooperarea, cum ar fi, într-o anumită măsură, Turcia şi Rusia. Din păcate, aceste state în ultimii ani mai ales au căutat instrumente de a bloca europenizarea statelor din jurul Mării Negre, pretinzând că acest lucru ar schimba echilibrul puterii din această regiune, potrivit acestor interese geopolitice, de a păstra regiunea în mâinile celor doi mari şi tari, după principiul hegemonismului dual. Este un principiu al politicii externe turceşti. Regiunea Mării Negre a rămas oarecum blocată, conservată, până şi ultima politică - Sinergia - a Uniunii Europene este oarecum fragmentar aplicată, pentru că poate să se exprime numai prin instituţiile deja existente şi fără ca să deranjeze interesele ruseşti”.

Vasile Botnaru: Deci ar avea dreptate Băsescu, care spunea că Marea Neagră este concepută ca un lac intern rusesc?

Igor Muneanu: „Preşedinţii uneori au dreptate, dar asta nu înseamnă că au şi răspunsul pentru această mare provocare, care înseamnă Marea Neagră instabilă şi incooperantă”.

Vasile Botnaru: Revenind la marii jucători, dacă totuşi Sarkozi este interesat de proiectul mediteranean, există şi un lobby puternic în cazul Mării Negre. E nevoie de un lider? E nevoie de un lobby puternic în spaţiul european şi nu doar?

Victor Chirilă: „Fără îndoială este nevoie de un lider în bazinul Mării Negre. Deocamdată nu avem un lider credibil în această regiune”.

Vasile Botnaru: Locul e vacant.

Victor Chirilă: „Locul e vacant. Iată participantul din partea Georgiei a menţionat că Rusia în urma agresiunii din august nu mai este un actor predictibil în regiunea noastră. Turcia de asemenea joacă tendinţele de neo-osmanism, care se profilează în discursul anumitor politicieni de la Ankara. În acelaşi timp, după extinderea NATO după 2004 şi a Uniunii Europene în 2004 şi în 2007, ambele entităţi politice au ajuns în apropierea nemijlocită a Mării Negre. Acele formate pe care le-am avut până în prezent, formate de cooperare în această regiune, trebuie oarecum reevaluate, trebuie să permită un mai mare acces, o mai mare participare pentru Alianţa Nord-atlantică şi pentru Uniunea Europeană. Atâta timp cât aceste două entităţi nu-şi vor asuma responsabilităţile şi rolul pe care li-l conferă atât influenţa militară politică şi economică, atâta timp vom avea nişte organizaţii impotente în arealul Mării Negre”.

Vasile Botnaru: România s-a oferit să ocupe acest loc vacant şi are cel puţin două atuuri la care v-aţi referit, domnule Victor Chirilă, NATO şi Uniunea Europeană în spate.

Victor Chirilă: „România nu poate juca separat de Uniunea Europeană, ea trebuie să reprezinte poziţia Uniunii Europene în regiune. Atâta timp cât vor fi implicate doar Bulgaria şi România, nu cred că Uniunea Europreană ar putea să-şi valorifice potenţialul în această regiune. Este nevoie de o mai mare coerenţă, de o mai mare coordonare în cadrul Uniunii Europene. Avem această Sinergie la Marea Neagră, dar vedem că lucrurile stagnează. Nu vedem şi o implicare financiară în urma proiectelor anunţate”.

Vasile Botnaru: Exact, fondurile contează, nu? Domnule Munteanu, Dumneavoastră cum vedeţi rolurile României?

Igor Munteanu: „Am discutat acest subiect la conferinţă şi concluzia la care au ajuns cei mai mulţi dintre experţi este că România ar avea mai degrabă rolul de mediator în cristalizarea anumitor platforme comune de interese, decât rolul de lider regional, pentru care nu are nici resursele necesare, nici capacitatea propriu-zisă de oameni, potenţial economic, etc. Aş vrea însă să menţionez în acest context, de fapt, acest lucru trebuie să fie considerat ca un avantaj şi nu un dezavantaj. Pentru că odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, după 1 ianuarie 2007 are loc o anumită virtualizare a politicii externe a României, pentru că politica externă aparţine spaţiului comunitar. Respectiv, România doar poate să formuleze opţiuni posibile pentru decidenţii din spaţiul comunitar, pentru Bruxelles, pentru Uniunea Europeană ca o voce comună. Nu poate să ia decizii de una singură şi respectiv, ar trebui să evite să fie privită ca un lider regional care poate să comită şi greşeli”.

Vasile Botnaru: La conferinţă am fost martor, am auzit şi eu discutându-se despre agenda acestei cooperări. Cum ar trebui să procedeze guvernele sau naţiunile, astfel încât interesele lor să ajungă să fie discutate la masa de negocieri şi nu doar geopolitică.

Ana Mihailova: „Deşi zona este una destul de eterogenă în ceea ce priveşte aspiraţiile ţărilor europene, aspiraţile Nord-Atlantice ale ţărilor, nivelul de dezvoltare, ritmul de dezvoltare există şi multe probleme comune, care ar putea să unească ţările din regiune şi să contribuie la o soluţionare mai...

Vasile Botnaru: Auzeam cuvântul circulaţie, de exemplu, asta e o problemă absolut vitală pentru toată lumea.

Ana Mihailova: „Da, există multe probleme, aşa cum este problema transportului, combaterea migraţiei, combaterea traficului de droguri, de fiinţe umane, problemele ce ţin de mediul înconjurător şi multe altele”.

Vasile Botnaru: Domnule Igor Munteanu, Dumneavoastră cum credeţi că ar putea dovedi această cooperare utlilitatea pentru omul comun.

Igor Munteanu: „Utilitatea pentru omul comun transpare din fapte reale şi cred că dacă intelectualii şi oamenii politici mai au spaţiu pentru imaginaţie şi visări, omul simplu înţelege din fapte concrete, din drumuri construite, din servicii aduse acasă, din investiţii pentru economiile care îl privesc pe el. Sigur, noi suntem la etapa în care soluţiile pentru stabilitatea şi pentru prosperitatea acestei regiuni sunt abia în construcţie. Respectiv, nu putem să spunem că această conferinţă a găsit toate reţetele necesare. Pe de altă parte, noi trebuie să înţelegem că doar plasând Republica Moldova pe mapele mentale şi politice ale Uniunii Europene şi ale jucătorilor globali, putem să sperăm că problemele noastre de insecuritate, probleme legate de stabilitatea instituţiilor democratice vor fi rezolvate cu mai bună ştiinţă. Acesta este scopul pe care un grup de experţi din diverse ţări în jurul Mării Negre au decis să le discute la Chişinău; şi faptul că noi suntem consideraţi ca parteneri pentru discutarea acestor soluţii înseamnă foarte mult pentru Republica Moldova, înseamnă poate chiar mai mult decât autorităţile, care uneori o mai fac pe struţul şi bagă capul în nisip. Existenţa acestor probleme sunt în mare parte similare cu problemele Georgiei, chiar dacă Georgia se află după un război sângeros, iar noi ne tămăduim rănile după 17 ani, după comiterea acelui act de agresiune militară contra Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, toate greşelile noastre pot să răspundă pozitiv pentru ceea ce ar trebui să facă georgienii, soluţiile pe care le-au găsit ucrainenii pentru consolidarea statalităţii lor în peninsula Crimeea ar trebui să ne călăuzească imaginaţia ca să găsim răspunsuri potrivite”.

Vasile Botnaru: Dar nu sunteţi prea optimişti sau chiar visători incurabili? Şi am auzit fraza asta, întrebarea asta, formulată în conferinţă. Spaţiul în care s-au produs războaie, războaiele ruso-turce de exemplu sau conflictele mai proaspete, pot fi ele convertite într-un spaţiu de schimburi culturale, de schimburi comerciale? Este un obiectiv realist?

Igor Munteanu: „Asta face parte dintr-un fel de întrebare tradiţională care se pune celor care se ocupă de managementul crizelor, pentru că se spune: „Niciodată o criză nu se rezolvă, ea se administrează”. Noi avem crize nu de la Imperiul Otoman, avem crize mult mai vechi sau crize legate de lipsa de investiţii, de creşterea, de consolidarea instituţiilor, de stabilitatea economiilor, de relaţii comerciale stabile, ş.a.m.d. Sigur, ceea ce se întâmplă în această regiune pune pe jar întreaga comunitate internaţională şi pune pe jar Uniunea Europeană. Dar Uniunea Europeană singură, fără participarea actorilor locali nu va putea construi nici o politică stabilă pe termen lung. Acesta este unul din punctele de vedere importante, care face Uniunea Europeană să aplece urechea la ceea ce spune comunitatea de expertiză şi mediul universitar, pentru că acolo se plămădesc soluţii posibile pentru diminuarea acestei crize”.

Victor Chirilă: „Bine, este nevoia de prezenţa Republicii Moldova în regiunea Mării Negre, dar nu cred că ar trebui să ne identificăm întru totul cu această regiune, pentru că deocamdată, formatele de cooperare care sunt în bazinul Mării Negre nu ne vor favoriza prea mult în drumul nostru spre integrarea europeană. Republica Moldova, Ucraina contribuie mai mult la dezvoltarea unui spaţiu stabil şi prosper în această regiune prin alte proiecte, care nu ţin nemijlocit de bazinul Mării Negre. Fiind parte a politicii europene de vecinătate, noi contribuim mai mult decât fiind parte a cooperării economice la Marea Neagră. Fiind în această politică a Uniunii Europene de vecinătate, noi ne-am angajat să transpunem în politicile noastre interne standardele Uniunii Europene, legile Uniunii Europene. Ne-am angajat să dezvoltăm comerţul. Avem acele privilegii autonome, deja. Sîntem pe cale de a creea un nou cadru juridic, care ne va permite să deschidem oportunităţi pentru oamenii simpli, cum ar fi călătoria fără vize în spaţiile europene, cum ar fi, de exemplu, beneficii pentru întreprinderile noastre, pentru întreprinzătorii noştri, beneficiind de un regim de comerţ liber. Deci, iată că prin această politică europeană din vecinătate şi prin viitorul parteneriat noi contribuim mai mult la securitatea în această regiune, decât făcând parte la nişte formate în care este Rusia, care nu doreşte nicidecum o europenizare a aceste regiuni, care nu doreşte o integrare a acestei regiuni în Uniunea Europeană. Soluţia este o implicare mai mare a Uniunii Europene, care vine cu integrarea şi cu europenizarea în regiune. Atâta timp cât aceste două elemente nu vor face parte din formele de cooperare în regiune, orice cooperare va fi din start sortită eşecului”.

Igor Munteanu: „Să nu uităm că Rusia este parte şi la politica europeană de vecinătate, iar politica estică este fiica vitregă a politicii europene de vecinătate. Noi încă nu ştim exact care vor fi beneficiile nemijlocite ale Parteneriatului Estic. Respectiv, ar fi cam prematur să ieşim din formatele vechi pentru ca să intrăm în cele noi. Oricum intrăm. Problema este productivitatea şi performanţa pe care o manifestăm ca urmare a politicilor de discriminare pozitivă pe care o aplică în acest moment Uniunea Europeană faţă de vecinii săi mai temerari”.

Vasile Botnaru: Deci, mica dispută: merită sau nu să cheltuim energie pentru cooperarea generală în Marea Neagră, dacă ne aşteaptă un viitor mai luminos?

Victor Chirilă: „Trebuie să ne concentrăm pe proiecte concrete, aşa cum a propus Uniunea Europeană prin Sinergia sa la Marea Neagră. Ea a venit cu o soluţie foarte simplă: rămân instituţiile care sunt, dar în acelaşi timp ne concentrăm pe proiecte concrete în domeniul ecologiei, securităţii energetice, în domeniul transporturilor, în domeniul comerţului... Nu trebuie de inventat roate”.

Vasile Botnaru: De acord. Domnule Chirilă, dar întrebarea pe care o pun eu, avocatul ascultătorilor mei, este:  proiectul de cooperare regională în Marea Neagră este o posibilitate de a îmblânzi Rusia, de a coopera cu Rusia în subiecte economice şi securitate, nu doar în CSI, unde este automat frate mai mare, şi atunci dacă se poate obţine mai multe de la Rusia, o cooperare pe principii de egalitate, parteneriat, atunci probabil se merită? Sau nu?

Victor Chirilă: „Orice format de cooperare este bun. Nu trebuie să exagerăm aşteptările de la cooperarea de la Marea Neagră. Dar, în primul rând trebuie să se rezolve problemele de securitate, care ameninţă această regiune”.

Vasile Botnaru: Aha.

Ana Mihailova: „După mine, Rusia este cel mai important actor din această regiune şi dacă nu se reuşeşte de a încadra Rusia într-un cadru de cooperare regională, nu putem să vorbim despre asigurarea unei securităţi în această regiune. Deci, fără Rusia, după părerea mea, nu pot fi rezolvate conflictele din spaţiul post-sovietic, din vecinătatea Mării Negre. Uneori, NATO trebuie să se gândească la nişte mecanisme de atragere a Rusiei în acest spaţiu, deci a atrage Rusia într-o cooperare mai strânsă, astfel încât aceasta să vadă care sunt beneficiile ei, beneficiile cooperării şi stabilităţii în această regiune”.

Vasile Botnaru: Dar, din păcate, mai multe sunt contradicţiile, decât punctele de convergenţă. Domnule Munteanu, aţi vrut să adăugaţi ceva?

Igor Munteanu: „Nu trebuie să uităm că doi factori au schimbat geografia Europei Centrale - ideea de finalitate în procesul de integrare şi ideea de parteneriat profund instituţional cu Uniunea Europeană şi NATO. Doar considerarea acestor factori ca elemente esenţiale pentru schimbarea echilibrului de forţă în bazinul Mării Negre poate să asigure ţărilor din jurul aceste regiuni prosperitatea pe care naţiunile lor o aşteaptă. Cu Rusia sau fără Rusia, securitatea în acest bazin trebuie asigurată prin instituţii ca OSCE, ca Alanţa Nord-atlantică, ca misiunile de pacificare ale Uniunii Europene, prin instituţii care sunt acceptate de aceste ţări. Faptul că Rusia se dovedeşte a fi principalul factor divizator al Vestului în acest moment, nu înseamnă că acest lucru se va schimba radical în următorii ani de zile. În acelaşi timp, securitatea individuală a cetăţenilor Georgiei sau Ucrainei, sau ai Republicii Moldova nu poate aştepta atâta timp. Respectiv, soluţiile nu sunt „până vom îmblânzi Rusia”, ci până la momentul în care vom găsi construcţiile necesare pentru această regiune”.

Vasile Botnaru: Doamnelor şi Domnilor, aici s-a încheiat ediţia noastră de astăzi a Punctului duminical de la Europa Liberă, emisiune la care au participat Igor Munteanu, director executiv la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Ana Mihailov, reprezentantul la Chişinău al Fundaţiei Friedrich Ebert şi Victor Chirilă, expert la Asociaţia pentru Politică Externă. Ne reauzim duminica viitoare la aceeaşi oră şi pe aceeaşi frecvenţă. Între timp, nu rataţi emisiunile noastre de la ora şapte dimineaţa şi seara de luni până vineri, iar sâmbătă vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care iar venim cu un „Punct şi de la capăt”. Pe curând.