I-am invitat în studio pe domnişoara Natalia Catrinescu, ex-secretară Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană a R. Moldova şi pe domnul Valeriu Prohniţchi, director executiv al Centrului Analitic „Expert-Grup”.

1. Constituirea coaliţiei majoritare „Alianţa pentru Integrare Europeană” şi perspectivele deblocării crizei politice

Aşadar, iată că pe 8 august, cele 4 partide necomuniste care au ajuns în Parlament - Partidul Liberal-Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat şi Alianţa „Moldova Noastră” - au anunţat constituirea unei coaliţii majoritare „Alianţa pentru Integrare Europeană”. Totuşi, situaţia rămâne destul de incertă, întrucât nici noua coaliţie majoritară, nici Partidul Comuniştilor nu a acumulat numărul necesar de mandate pentru a putea vota preşedintele ţării. În opinia dumneavoastră, cum credeţi că ar putea fi depăşită această situaţie? Domnişoară Catrinescu, vă rog.

Natalia CATRINESCU, ex-secretar al Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană:  Cred că aici este nevoie de o maturitate politică din partea tuturor partidelor şi probabil că cel mai raţional ar fi ca Partidul Comuniştilor să fie de acord să negocieze cu aceste patru partide şi să voteze preşedintele ţării.

Corneliu RUSNAC: Domnule Prohniţchi?

Valeriu PROHNIŢCHI, director executiv al Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”: Nu cred că aş spune altfel decât a spus Natalia. Ceea ce până la moment s-a întâmplat în cadrul negocierilor dintre cele patru partide, inspiră o anumită încredere, un anumit optimism. Este într-adevăr momentul, aspectul crucial, dacă comuniştii vor înţelege importanţa, să zicem aşa, politică a momentului şi vor fi de acord să transfere opt voturi pentru alegerea preşedintelui, pentru că de aceste circumstanţe depinde nu doar situaţia economică, dar cred că şi viitorul politic al ţării.

Corneliu RUSNAC: Cât de mare este riscul ca acest blocaj politic să nu fie depăşit? Adică, Partidul Comuniştilor să refuze votarea şefului statului. Şi care ar fi consecinţele, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern a perpetuării acestei crize politice?

Natalia CATRINESCU: După cum am spus mai înainte, cred că consecinţele sunt prea triste, atât pe plan economic, cât şi pe plan politic. Cred că sunt şanse ca acest blocaj să nu fie depăşit şi să nu se găsească cele opt voturi din partea Partidului Comuniştilor, pentru că după opt ani de guvernare, probabil este greu să renunţi la putere. Cred că anumiţi membri şi susţinători ai Partidului Comuniştilor au foarte mult de pierdut şi cred că şi-ar dori foarte mult să rămână în procesul de luare a deciziilor.

Însă, trebuie să înţelegem, şi cred că Partidul Comuniştilor înţelege acest lucru, dacă Partidul Comuniştilor nu votează pentru preşedinte, se fac vinovaţi de cauzarea unei noi crize politice şi atunci cred că vor fi penalizaţi de alegători. Şi în acest caz se vor face încercări, în opinia mea, pentru ca să creeze aparenţa cel puţin că anume aceste patru partide necomuniste, care au intrat în Parlament, nu s-au putut înţelege, nu au putut împărţi funcţii ş.a.m.d., pentru ca alegătorii să penalizeze anume aceste patru partide necomuniste.

Totuşi, rămân optimistă că se vor găsi anumite compromisuri sau se vor face compromisuri pentru ca criza politică să fie depăşită, chiar dacă aceasta ar însemna anumite negocieri după culise.

Corneliu RUSNAC: Domnule Prohniţchi?

Valeriu PROHNIŢCHI: Cred şi eu că şansele la care se referea Natalia de perpetuare a acestui blocaj sunt destul de mici, chiar dacă nu pot fi ignorate, dar totuşi cred că sunt mici. Nu cred că alegeri anticipate ar fi favorabile Partidului Comuniştilor şi am impresia că în cadrul partidului există oameni care înţeleg că singura şansă de supravieţuire a acestui partid pe termen lung este nu declanşarea unor alegeri anticipate, nu destabilizarea şi mai puternică a situaţiei politice, ci modernizarea acestui partid, transformarea lui pe termen lung într-un adevărat partid politic de tip european. Şi, din aceste considerente, cred că probabil, se vor găsi oameni cu suficientă inteligenţă ca să voteze.

2. Priorităţile politice şi economice ale „Alianţei pentru Integrare Europeană”

Corneliu RUSNAC: Domnule Prohniţchi, care ar trebui să fie priorităţile „Alianţei pentru Integrare Europeană” sub aspect politic, sub aspect social, dar şi bineînţeles sub aspect economic?

Valeriu PROHNIŢCHI: Eu aş spune că mega-sarcina noii guvernări este să pornească modernizarea pe toate planurile ţării: modernizarea politică, modernizarea economică, socială, chiar şi, de ce nu, modernizarea culturală.

Evident că prioritatea numărul unu pe termen scurt este rezolvarea crizei economice, dar aici trebuie să înţelegem că spectrul de instrumente al guvernului este destul de limitat.

Probabil că pe termen scurt chiar nu există nici o soluţie şi această criză pur şi simplu trebuie trăită într-un fel.

Pe termen lung, însă, este absolut clar că trebuie de schimbat modelul de dezvoltare economică a ţării şi aici probabil că nici nu ar trebui să inventăm biciclete. În primul rând, guvernul trebuie să înlăture acei factori sistemici instituţionali, structurali, care împiedică dezvoltarea economică a ţării, creşterea companiilor, dezvoltarea competitivităţii acestora. Şi aici mă refer la continuarea, probabil mult mai hotărâtă, a reformei regulatorii, continuarea reformei administraţiei publice centrale, de ce nu, continuarea reformei regionale.

Corneliu RUSNAC: Domnişoară Catrinescu?

Natalia CATRINESCU: Aş împărţi şi eu priorităţile „Alianţei pentru Integrare Europeană” în priorităţi pe termen scurt şi priorităţi pe termen mediu şi lung.

Priorităţi pe termen scurt: evident este rezolvarea crizei economice, în special, a problemelor în sistemul bugetar, pentru că dacă e să cităm raportul ministrului finanţelor, Mariana Durleşteanu, referitor la executarea bugetului pe 7 luni, vedem că deja deficitul bugetar este de 2,5 miliarde lei şi dacă vor fi aceleaşi ritmuri sau aceleaşi tendinţe până la sfârşitul anului, atunci vom avea un deficit mult mai mare, care trebuie cumva finanţat.

O parte a deficitului până acum a fost finanţat din soldurile, care au fost din anul trecut - asta dacă e să privim rapoartele publice ale ministerului finanţelor - şi o parte prin emiterea hârtiilor de valoare de stat. Şi putem să vedem că doar la ultima licitaţie din 4 august, ministerul finanţelor a vândut la licitaţie hârtii de valoare de stat, în volum la circa 150 de milioane de lei.

Această practică nu poate continua la nesfârşit, pentru că aceste hârtii de valoare trebuie să fie plătite, şi dobânzile, şi trebuie cumva să fie rambursaţi banii celor care le-au cumpărat.

În acest caz, trebuie să găsim alte surse de finanţare. Cred că aici trebuie să facem reforme la capitolul „cheltuieli”, deci să vedem care reforme ar putea fi implementate pentru a eficientiza folosirea banilor publici. Dar aceste reforme durează în timp şi solicită efort din partea sistemului politico-administrativ, iar până a face aceste reforme, guvernul cu siguranţă va trebui să găsească surse de finanţare, probabil, de la partenerii europeni şi printr-un program cu Fondul Monetar Internaţional.

De aceea, primul lucru pe care ar trebui să îl facă guvernul după constituire - şi în primul rând ar trebui să se constituie cât mai rapid, să nu dureze prea mult negocierile -, dar primul lucru după aceasta ar trebui să vadă ce parteneri sunt disponibili să ofere Republicii Moldova împrumuturi în condiţii concesionale sau şi mai bine granturi, şi să rezolve problema bugetară, care este destul de gravă, în opinia mea. Pentru că altfel intrăm în defolt de plăţi interne. Deci nu avem cum am avut la sfârşitul anilor 90 datorii externe exorbitante, însă avem datorii interne destul de mari.

Şi, pe termen mediu, aş fi de acord cu Valeriu că trebuie să fie făcute reforme de bună guvernare, adică în primul rând reforma procesului decizional. Felul în care se iau deciziile în Republica Moldova trebuie să se apropie de standardele europene. Nu pentru că există şi funcţionează în Uniunea Europeană, ci pentru că s-a adeverit a fi cea mai eficientă cale de a lua decizii sustenabile, care nu trebuie schimbate la jumătate de an după ce au fost adoptate, care reflectă cel mai bine interesele societăţii.

În acest sens, cred că ar trebui să fie respectată transparenţa în procesul decizional, proiectele de hotărâri trebuie să fie publicate şi discutate înainte ca ele să fie adoptate. În acest sens, o coaliţie este foarte favorabilă pentru un proces decizional, care se face prin consultări atât interne, cât şi externe.

De asemenea, să fie introdusă analiza ex-ante, adică o analiză a impactului de reglementare mai detaliată şi evident, trebuie să fie schimbate structurile de forţă, pentru ca să existe un stat de drept în Republica Moldova.

3. Obiectivele primordiale ale „Alianţei pentru Integrare Europeană” în domeniul integrării europene

Corneliu RUSNAC: Noua coaliţie majoritară şi-a atribuit denumirea, destul de sugestivă de altfel, de „Alianţă pentru Integrare Europeană”. Cum ar putea apropia la modul practic această alianţă Republica Moldova de UE? Care sunt paşii concreţi pe care ar trebui să-i întreprindem?

Natalia CATRINESCU: Ce înseamnă integrare europeană? Integrare europeană însemnă adoptarea valorilor europene, în primul rând a valorilor de toleranţă în sânul societăţii şi a valorilor de bună guvernare. Deci, exact despre ce am vorbit anterior. De aceea, pentru a apropia integrarea europeană, „Alianţa pentru Integrare Europeană” trebuie să demonstreze că este hotărâtă să promoveze principiile bunei guvernări, adică un proces decizional echitabil, eficient, utilizarea banilor publici în folosul societăţii, edificarea unui stat de drept şi cred că aceste priorităţi sunt bine descrise în declaraţia pe care au făcut-o liderii celor patru partide.

Însă, în mod practic sau operaţional, aceasta nu este întotdeauna atât de uşor de făcut, pentru că chiar şi atunci când există voinţă politică, ea uneori nu poate fi implementată din cauza deficienţilor din sistemul administrativ. Aici este foarte important de a crea un mecanism în cadrul sistemului administrativ, care să asigure implementarea voinţei politice. Deci, ar trebui să existe, în opinia mea, o comisie interdepartamentală, care să se întrunească regulat, să ia decizii şi să urmărească că aceste decizii sunt implementate. Ar trebui să existe instruiri pentru toţi funcţionarii publici, pentru ca aceştia să înţeleagă ce înseamnă spiritul reformelor de integrare europeană şi toate deciziile să fie luate cu această înţelegere şi, evident, trebuie să existe un dialog sofisticat şi profesionist cu structurile europene. Deci, trebuie să avem diplomaţi buni în Bruxelles şi în alte capitale europene şi trebuie să purtăm un dialog cu partenerii europeni, bazat pe evidenţe, pe argumente şi pe aşa-numita temă pentru acasă, să fie demonstrată capacitatea Moldovei de a adopta aceste valori europene.

Corneliu RUSNAC: Domnule Prohniţchi, sub aspect economic, cum ar putea apropia Alianţa sau ce ar trebui să întreprindă Alianţa pentru a apropia Republica Moldova de Uniunea Europeană?

Valeriu PROHNIŢCHI: Cred că integrarea europeană a Republicii Moldova începe la Chişinău şi nu la Bruxelles. Integrarea europeană este pentru Moldova, poate chiar mai mult decât pentru alte state într-adevăr o temă pentru acasă, deocamdată. Deci sunt o mulţime de reforme în domeniul economic, în domeniul juridic, administrativ, care încă trbuie să fie implementate şi cred că acele sarcini care şi le-a stabilit Alianţa pentru sine şi declarate în public sunt într-un fel realizabile. Chiar şi acea semnare a acordului de asociere este realizabilă pentru Moldova, dacă, evident, se realizează o serie de reforme pe plan intern.

Deocamdată nu cred că este realist să vorbim de aderarea propriu-zisă a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în viitorul previzibil. Acest lucru nu este văzut bine la Bruxelles. Moldova deocamdată nu are suficienţi avocaţi europeni şi corpul nostru diplomatic până în prezent a fost destul de stângaci în promovarea acestei idei.

Nu ştiu dacă aş putea să mai adaug ceva esenţial la cele deja spuse. Deci, reforme interne pentru apropierea de spiritul, de modelul european, inclusiv modelul european de luare a deciziilor, după care, probabil că aderarea propriu-zisă la Uniunea Europeană ar fi mai mult o sarcină tehnică. Evident, va trebui să depăşim unele stereotipuri politice, care încă există în Uniunea Europeană vis-a-vis de Republica Moldova ca ţară care politic face parte din Europa.

Natalia CATRINESCU: Aici aş da exemplu Islandei, care de fapt acum şi-a exprimat dorinţa de a adera la Uniunea Europeană, dar din cauza că sistemul de valori şi procesul de luare a deciziilor este unul apropiat de valorile europene, este unul democratic, probabil că acest proces nu va dura prea mult.

Valeriu PROHNIŢCHI: Şi la modul mai practic, de fapt, ce ar putea această alianţă să facă, am vrut să mă refer la acest lucru mai devreme, este negocierea unui bun acord de liber schimb aprofundat şi comprehensiv, care pentru Moldova ar trebui să fie foarte pretenţios. M-aş referi aici nu doar la liberalizarea comerţului cu mărfuri, care este pentru noi important, dar care în linii mari deja a fost realizat, mai mult la liberalizarea comerţului cu servicii şi mai ales la liberalizarea circulaţiei forţei de muncă, care evident este pentru Europa un subiect extrem de delicat, dar şi pentru Moldova este un subiect extrem de important.

4. Obiectivele„Alianţei pentru Integrare Europeană” în domeniul relaţiilor externe economice cu UE, SUA, Rusia, vecinii – România şi Ucraina

Corneliu RUSNAC: După alegerile din 29 iulie, la ce schimbări ar trebui să ne aşteptăm în domeniul relaţiilor externe, inclusiv al relaţiilor externe economice cu Uniunea Europeană, cu SUA, cu Rusia, cu vecinii – România şi Ucraina, ştim că relaţiile cu România sunt cât se poate de proaste, dar vedem acum că şi cu Ucraina raporturile sunt departe de a fi bune. Iată că de exemplu, cetăţenii Moldoveni nu vor mai putea intra în această ţară fără a avea asupra lor cel puţin o mie o sută de euro de persoană. De ce schimbări avem nevoie în politica externă, inclusiv în cea economică, domnişoară Catrinescu?

Natalia CATRINESCU: Este o întrebare destul de complexă, pentru că avem nevoie de un şir de reforme. Deci, în primul şi în primul rând, şi aceasta este ceva care a devenit o afirmaţie de bun simţ, deci trebuie să eliminăm vizele pentru cetăţenii români şi trebuie să eliminăm piedicile în comerţul extern cu vecinul nostru, care este membru al Uniunii Europene, deci chiar în mod pragmatic, dacă e să uităm că este România, deci este o ţară membră a Uniunii Europene şi este vecinul cu care avem relaţii economice, comerciale importante.

În al doilea rând, trebuie să eliminăm orice tip de discriminare, pe care tot noi o impunem, deci, restricţii la export sau restricţii la import, favorizarea unor anumite companii. Trebuie să permitem agenţilor economici să funcţioneze într-o atmosferă de reguli egale pentru toţi. Şi, cred că aici, cel puţin opinia mea este că uneori este bine ca statul să nu se implice şi să creeze o atmosferă favorabilă pentru agenţii economici şi ei singuri vor face ca lucrurile să se orienteze corect, vor face comerţ cu Rusia, vor face comerţ cu Ucraina, vor face comerţ cu România, vor face comerţ cu toată lumea, pentru că până la urmă, vor urma logica profitului.

Atunci nu vor exista sau vor fi mai puţin importante, decât sunt acum, aceste divizări între partener strategic, partener nestrategic, eu ştiu, anumite aspecte politice în relaţiile comerciale. Şi aici mă refer anume la relaţiile economice, comerciale, deci este altceva pe plan extern şi politic, dar în ceea ce priveşte relaţiile comerciale, cred că în primul rând trebuie noi să eliminăm restricţiile, pe care singuri ni le impunem.

Corneliu RUSNAC: Domnule Prohniţchi?

Valeriu PROHNIŢCHI: Cam aceleaşi lucruri, de fapt, am vrut şi eu să le nuanţez. Vecinii nu ţi-i alegi, ei îţi sunt daţi de geografie şi de istorie. Trebuie să ai relaţii bune cu aceşti vecini, poate chiar şi relaţii excelente cu aceşti vecini. Şi relaţiile cu aceşti doi vecini pentru Moldova sunt de o importanţă mult mai strategică, decât cu alte ţări mai îndepărtate.

Ca să spun pe scurt, avem nevoie de normalizarea politicii noastre comerciale şi a relaţiilor noastre economice cu toate ţările. Guvernul ar trebui foarte clar să transmită un mesaj agenţilor economici că ne implicăm până aici, creăm un cadru previzibil ca voi să puteţi activa, mai departe este treaba voastră, problema voastră să identificaţi care vă sunt avantajele competitive, ce să produceţi, unde să exportaţi, să semnaţi şi să negociaţi contractele în mod individual.

Pentru că ceea ce avem azi sau am avut până acum în Republica Moldova, am avut de fapt un sistem clientelar, un sistem economic bazat pe afinităţi politice, în care grupuri sectoriale, familii, diferite tipuri de clientelă erau favorizate, în timp ce alţii erau ostracizaţi, îndepărtaţi de oportunităţile economice, ş.a.m.d.

5. Ce trebuie să întreprindă „Alianţa pentru Integrare Europeană” pentru a eficientiza politica externă a R. Moldova?

Corneliu RUSNAC: Ce ar trebui de făcut pentru a eficientiza în general politica externă a Republicii Moldova, inclusiv calitatea diplomaţiei moldoveneşti?

Valeriu PROHNIŢCHI: Eu cred că trebuie profesionalizat serviciul diplomatic. Dacă serviciul diplomatic va fi unul profesional, în termen de câţiva ani probabil că acest serviciu îşi va arăta eficienţa. Atunci când noi trimitem ambasadori în China sau în Cuba, sau în Statele Unite, sau în oricare alte ţări din lume persoane care pleacă, după cum a spus cineva, la odihna binemeritată în aceste ţări, în loc să reprezinte interesele ţării, care de multe ori nu vorbesc limbile acestor ţări, este clar că este un sistem eşuat de la bun început.

Corneliu RUSNAC: Domnişoara Catrinescu?

Natalia CATRINESCU: Sunt absolut de acord. Trebuie să fie reformat serviciul public, inclusiv în domeniul politicii externe, promovările trebuie să fie făcute pe merit şi nu pe alte criterii, şi chiar dacă ambasadorii în multe ţări sunt numiţi, de fapt, pe criterii politice, oricum, profesionalismul lor are un rol foarte mare în numirea acestora. Şi, credeţi-mă, că dacă preşedintele SUA ar numi un ambasador, care în mod evident nu merită acest post, s-ar isca un scandal la Washington.

Deci, cred că dacă am avea şi noi acelaşi sistem, unde cei mai buni într-un fel ar reprezenta ţara noastră, atunci chiar şi poate în Bruxelles sau în alte părţi, în alte capitale europene, în Moscova, de ce nu, s-ar ivi avocaţi mai puternici pentru interesele Republicii Moldova.

După cum spuneam mai înainte, întotdeauna mi se creează impresia că nouă ne lipseşte sofisticare sau profesionalism în felul în care discutăm cu partenerii noştri, fie cu FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană sau în relaţiile bilaterale cu guvernele Rusiei, Ucrainei, României şi altor state.

Chiar şi în cazul acestor restricţii care au fost impuse de Ucraina, la care v-aţi referit mai înainte, nu-mi este foarte clar cum s-au ivit, cum s-a ajuns la aceste restricţii? Ce fel de dialog s-a purtat? Pentru că aceste restricţii impuse de fapt contravin şi politicii interne a Ucrainei, şi relaţiilor pe care le-am avut până acum. De unde până unde s-a iscat această idee ca cetăţenii moldoveni să aibă o anumită sumă la ei? Nu ştiu... Chiar şi aici diplomaţia cred că ar trebui să lucreze un pic altfel. Aşa este impresia mea, nu am evidenţe.

Valeriu PROHNIŢCHI: Chestiunea cu acest control aleatoriu pentru moldoveni este pur şi simplu aberantă. Pentru că moldovenii reprezintă, după unele date statistice, undeva 15 la sută din toţi turiştii, care intră pe litoralul Mării Negre în Ucraina. Să fie ucrainenii atât de miopi ca să taie acest flux de venituri, care oricum intră în bugetul lor? Nu înţeleg de ce? Chiar este o situaţie absolut idioată aş spune.

Dar, revenind la întrebarea dvs., cred că aş mai spune un lucru, nu ştiu dacă este cu adevărat important şi nu ştiu dacă înţeleg foarte bine politica externă, dar din punctul meu de vedere, cred că pentru eficientizarea politicii externe a Republicii Moldova avem nevoie de un control mai puternic din partea Parlamentului şi a comisiei de specialitate asupra politicii externe. Pentru că pînă acum, am avut un singur pol de luare a deciziilor în politica externă, un pol lipsit de orice control, lipsit de orice balansare ca să spunem aşa şi deseori, foarte frecvent a luat decizii de-a dreptul aberante. Introducerea regimului de vize pentru cetăţenii români este ultima decizie de acest fel.

Natalia CATRINESCU: ...şi neconsecvente. Evident că dacă integrarea europeană este o prioritate de politică externă şi internă, atunci deciziile trebuie să fie consecvente acestei priorităţi. Cred că într-adevăr, aici ar fi cazul ca Ministerul de Externe să fie mai deschis spre discuţii cu alte ministere, deci să fie îmbunătăţită coordonarea interdepartamentală şi să existe şi un control, pentru că până la urmă, politica externă reprezintă întregul stat, nu doar guvernul. Mai mult ca atât, reprezintă statul pe parcursul unei perioade destul de lungi şi deci, creează istoria, să zicem, şi într-adevăr aici ar trebui să fie luate mai bine deciziile.

6. Criza economică şi perspectivele relaţiilor R. Moldova cu organismele financiare internaţionale

Corneliu RUSNAC: Ca să revenim iarăşi la situaţia economică, fără o asistenţă din exterior, Republica Moldova ar putea depăşi criza economică pe care o traversează acum, sau nu? Domnule Prohniţchi?

Valeriu PROHNIŢCHI: Depinde ce înţelegem prin această criză economică?

Corneliu RUSNAC: ...inclusiv deficitul bugetar.

Valeriu PROHNIŢCHI: Deficitul bugetar din punctul meu de vedere nu poate fi rezolvat pe termen lung, fără o asistenţă imediată din partea FMI, Băncii Mondiale şi a Uniunii Europene.

Cât priveşte criza în economia reală, economia reală are o proprietate de revenire puternică. Economia, după ce atinge un prag de rezistenţă, începe în mod inevitabil să crească. Dacă, evident, există condiţii normale pentru ca agenţii economici să poată activa.

Atunci când guvernul pompează investiţiile, pompează resursele băneşti din sistemul bancar pentru finanţarea deficitului bugetar, evident că acest guvern lasă fără resurse investiţionale companiile. Şi acest lucru este la fel sau poate chiar mai periculos, decât pur şi simplu existenţa unui deficit bugetar mare.

Dacă guvernul va fi în stare să găsească surse durabile şi ieftine de finanţare a deficitului, fără a escalada datoria internă până la nivele insuportabile, atunci cred că agenţii economici se vor restructura, vor fuziona, se vor diviza, vor găsi soluţii, vor identifica noi pieţe, noi nişe de piaţă internă şi externă pentru ca să iasă din această situaţie.

Problema lor majoră la moment nici nu este lipsa unor surse financiare pe termen scurt, ci mai degrabă lipsa resurselor investiţionale pe termen lung şi lipsa pieţelor, accesul foarte dificil la pieţele externe.

Corneliu RUSNAC: Domnişoară Catrinescu?

Natalia CATRINESCU: Eu aş spune ca şi Valeriu că pe termen scurt, fără finanţare din exterior nu putem supravieţui, din cauza că datoria internă faţă de sistemul bancar este într-atât de mare şi s-a creat o aşa-numită piramidă financiară, probabil că fără finanţarea externă vom intra în defolt de plăţi interne, nu vom putea plăti datoriile sistemului bancar şi sistemul bancar va fi pus într-o situaţie şi mai dificilă decât este acum.

Nu aş vrea să spun că ar urma un armagedon financiar, dar situaţia va fi destul de gravă şi, după cum am văzut atunci când au încetinit sau s-a oprit sistemul bancar în Statele Unite, aceasta are o consecinţă foarte gravă, pentru că sistemul bancar este sistemul circulator al economiei, este sângele care alimentează economia. Şi aici aş vrea să menţionez că de fapt, nu este chiar atât de important de unde găsim resursele acestea financiare.

Aici aş vrea să vorbesc un pic despre împrumuturile posibile din partea Chinei şi Rusiei. Este important ca aceste resurse să vină foarte repede şi ca ele să fie ieftine, într-un fel să nu ne pună cătuşe de datorii pe termen mediu şi lung. Şi să fie utilizate aceste resurse într-un asemenea mod ca să creeze creşterea economică pe viitor, ca să putem plăti aceste datorii.

Însă, aş vrea să spun că în ceea ce priveşte împrumutul preconizat din partea Chinei, există doar o scrisoare de intenţie, nu ştiu dacă este realistă această posibilitate de a obţine un miliard de dolari din partea Chinei. Mai mult ca atât, nu ştim care sunt condiţiile.

În ceea ce priveşte împrumutul de 500 de milioane de dolari din partea Rusiei, din nou, nu a fost prea transparent procesul de negocieri şi nu este clar dacă în cazul în care se schimbă condiţiile politice în Republica Moldova, Rusia va fi disponibilă să acorde aceşti bani, pentru că cunoaştem că deciziile Rusiei nu întotdeauna sunt dictate de argumente, ci uneori au şi o conotaţie politică.

În ceea ce priveşte Fondul Monetar Internaţional. Dacă dorim să luăm bani din oricare altă parte din Vest, atunci trebuie să avem un program cu FMI, care se asigură că ţara nişte condiţii macro-economice suficient de bune, pentru a putea rambursa datoria pe care o oferă.

Şi aici este important să discutăm cu FMI. Din ce cauză? Din cauza politicii externe. Deci, am vorbit că în politica externă deciziile trebuie să fie consecvente. Dacă noi ne dorim integrare europeană, atunci este clar că aceste împrumuturi sau granturi ar trebui să vină din partea Uniunii Europene, din partea partenerilor din Vest şi atunci trebuie să avem un program cu FMI. Dacă împrumutăm din Rusia, atunci trebuie să ne asigurăm că Uniunea Europeană şi alţi parteneri care pentru noi sunt strategici sunt de acord cu acest împrumut.
Din acest punct de vedere, este imperativ să discutăm în primul rând cu Fondul Monetar Internaţional şi partenerii externi, anume din motive de politică externă.

Dacă aceşti bani nu vin în octombrie, noiembrie, dacă nu va exista cel puţin un angajament clar politic din partea Uniunii Europene, a altor parteneri că aceşti bani vor veni în ţară, atunci cred că la sfârşitul toamnei vom fi într-o situaţie extrem de dificilă.

Valeriu PROHINŢCHI: Nu ştiu dacă aş putea să mai adaug ceva esenţial. Sunt sută la sută de acord cu ceea ce a spus Natalia.

Este important ca aceste credite care vin din Rusia sau cel încă neconfirmat din China, să nu aibă condiţionalităţi politice sau geopolitice ataşate, dar mă îndoiesc că acest lucru s-ar putea realiza. Rusia, în ultima jumătate de an, toate creditele pe care le-a acordat în spaţiul post-sovietic, chiar şi în spaţiul european - Bulgaria, creditul promis Islandei - erau credite condiţionate politic. Acesta e un imperativ geopolitic al Rusiei: de a-şi reafirma influenţa în spaţiul său de altădată pe care îl controla. Trebuie să înţelegem acest lucru, de aceea trebuie să fim atenţi în politica noastră externă şi în negocierile acestor credite cu Federaţia Rusă.

Cât priveşte China, a fost o surpriză pentru toată lumea că China a apărut aici cu o asemenea ofertă, care a fost doar o ofertă, doar o scrisoare de intenţie, într-adevăr. Probabil că acest lucru face parte dintr-o strategie mai sofisticată a Chinei de a-şi extinde arealul său de influenţă. Probabil că China nici nu ar condiţiona politic atât de mult acest credit, ci mai mult ar pune câteva condiţii economice, de genul ingineri chinezi, forţă de muncă chineză, ş.a.m.d.