Rom Eng
Benzi RSS
Prima / Interviuri / Interviu cu Victor Osipov: Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: starea actuală şi perspective. Vocea Basarabiei. 13.12.2009.
Interviu cu Victor Osipov: Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: starea actuală şi perspective. Vocea Basarabiei. 13.12.2009.
Versiune tipar
13.12.2009

Corneliu RUSNAC, moderator IMEDIA: Bună ziua, stimaţi ascultători, sunt Corneliu Rusnac şi ca de obicei, la această oră, vă invit la o emisiune de discuţii pe teme de politică externă, realizată cu suportul „Asociaţiei pentru Politică Externă” şi finanţată de Fundaţia „Friedrich Ebert”.

În emisiunea de astăzi vreau să vă prezint o discuţie cu domnul Victor Osipov, viceprim-ministru responsabil de reglementarea transnistreană. În mod firesc această discuţie se va axa pe problemele legate de soluţionarea crizei transnistrene şi primul lucru pe care l-am întrebat pe domnul Osipov a fost în ce situaţie se află acum procesul de reglementare?

1. Starea actuală a procesului de reglementare a conflictului transnistrean

Victor OSIPOV, viceprim-ministru responsabil de reintegrare: Există un efort al noului Guvern al Republicii Moldova, susţinut de partenerii de dialog şi aş vrea să cred că acceptat şi înţeles de către cei de la Tiraspol, de a debloca dialogul în această problemă.

Eu consider, am mai spus acest lucru, un succes al noii guvernări faptul că a reuşit să se impună ca un partener de discuţie credibil, a reuşit să-şi articuleze noua abordare, mult mai deschisă şi mult mai pozitivă, în ceea ce ţine de relaţiile cu Tiraspolul şi tratarea chestiunilor care sunt pe agenda reintegrării ţării. Astfel au fost create condiţii pentru un şir întreg de reuniuni şi acţiuni în formatul 5+2 – la Viena, aici la Chişinău, vizita mediatorilor şi observatorilor, plecarea lor comună la Tiraspol, unde putem spune că a avut loc de asemenea o reuniune neformală 5+2. A mai fost şi organizarea unui seminar de întărire a încrederii între organele de apărare a ordinii de drept de pe malul drept şi de pe malul stâng, o acţiune de asemenea fără precedent dar cu mari perspective. Aceste semne sunt o suită care arată că există o încălzire cel puţin în procesul de reglementare.

Trebuie să reamintesc că la Viena pe 6 noiembrie am convenit că vom relua dialogul bilateral pentru a soluţiona problemele curente din regiune şi pentru a crea o platformă pentru proiectele de dezvoltare, inclusiv cele finanţate din exterior – de UE şi alţi donatori şi, de asemenea, toate părţile şi-au arătat disponibilitatea pentru reluarea negocierilor politice în formatul 5+2, ceea ce rămâne a fi o sarcină sub aspectul determinării datei şi, mai ales, a conţinutului unei prime runde din cadrul acestui proces reluat.

Au avut loc de asemenea o serie întreagă de consultări şi în cadrul reuniunii miniştrilor de externe ai OSCE de la Atena, pe 1 şi 2 decembrie, care de asemenea au tratat subiectele aflate pe agendă şi, deşi nu s-a ajuns la o declaraţie pe Moldova – ceea ce nu e o noutate, nici în anii precedenţi nu s-a reuşit acest lucru – eu cred totuşi că discuţiile au avansat. Şi cred că părţile implicate au arătat destule puncte de vedere comune, destule tangenţe, cu toate că s-au păstrat şi unele diferenţe care au făcut imposibilă coordonarea unui text pentru ministerială într-un termen atât de scurt.

Iată care este situaţia. Dar cel mai important cred că ar fi de menţionat că în urma acestor înţelegeri dialogul bilateral dintre Chişinău şi Tiraspol a fost într-adevăr reluat. Eu am avut deja o primă întâlnire în regim de lucru, fără publicitate, cu reprezentantul politic al Tiraspolului, în care am discutat problemele curente ce afectează interesele agenţilor economici de pe ambele maluri, interesele populaţiei, interesele ţăranilor de pe platoul de la Dubăsari care au dificultăţi privind accesul la terenurile agricole de după traseul Râbniţa-Tiraspol şi multe altele – problemele circulaţiei diplomaţilor, a libertăţii generale a circulaţiei persoanelor şi aşa mai departe. Am început deja o discuţie în acest sens, suntem în faza de pregătire a soluţiilor pentru problemele care au fost ridicare la prima întrevedere, şi chiar încercăm să programăm o a doua întrevedere. Deci încercăm să dăm un ritm acestui dialog şi un conţinut.

În acest context, repet, cred că deschiderea noastră pozitivă este percepută adecvat de către reprezentanţii Tiraspolului şi susţinută de participanţii la procesul de reglementare politică.

Corneliu RUSNAC: Cum vedeţi Dumneavoastră şi Alianţa pentru Integrare Europeană respectiv reglementarea conflictului transnistrean? În baza căror principii ar trebui reglementată această problemă? Există vreo diferenţă de principiu faţă de modul în care era percepută soluţionarea acestei crize de fostele autorităţi?

2. Principiile de reglementare a conflictului transnistrean

Victor OSIPOV: Eu nu cred că principiile de bază fac diferenţa. Ele sunt aceleaşi. Şi poate că unul dintre lucrurile cele mai preţioase pe care autorităţile Republicii Moldova au reuşit să le apere cu suportul aliaţilor noştri internaţionali a fost păstrarea statu-quo-ului în care Republica Moldova este recunoscută ca stat suveran, independent şi integru teritorial în limitele frontierelor sale internaţional recunoscute. Acest lucru a fost reconfirmat şi la o reuniune din octombrie în format 3+2 a mediatorilor şi observatorilor la proces şi ulterior şi pe linie bilaterală de către toţi partenerii noştri. Este un principiu în limitele căruia noi vedem soluţia diferendului transnistrean. Iar ca formă, care se exprimă de altfel prin formule destul de generale şi permisive în ceea ce priveşte conţinutul, ca formă noi vedem exprimarea acestei soluţii prin acordarea unui statut special de autonomie regiunii transnistrene. Deci nici aici nu există o diferenţă.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că din punctul de vedere al principiilor fundamentale şi intereselor strategice pe care Republica Moldova le are în această problemă, una dintre sarcinile noastre a fost, şi cred că am reuşit, să demonstrăm consecvenţă. Pentru că asta de fapt şi înseamnă o strategie naţională într-o problemă prioritară – să demonstrăm consecvenţă. Însă noutatea constă în aceea că noi încercăm să abordăm altfel procesul. Încercăm să abordăm altfel comunicarea şi încercăm să abordăm altfel solicitările, inclusiv cele venite din partea transnistrenilor, de a soluţiona probleme pe care ei consideră că le afectează interesele, negociind în acest plan celelalte probleme pe care noi le putem şi constatăm că ne afectează interesele.

Aşa-numita presiune pozitivă cred că este mult mai bună decât încrâncenarea cu care se discuta mai înainte – o manieră ce de multe ori a dus la blocarea discuţiilor chiar în cadrul întâlnirilor concrete, şi noi nu vom repeta această greşeală.

De asemenea o serie de poziţii care nu ţin de aspecte principiale, ci de chestiuni mai tehnice eu cred că au nevoie de o nouă abordare. Şi ceea ce am încercat să facem în această perioadă, preluând dosarul reglementării transnistrene, a fost să evaluăm care dintre mecanisme nu au funcţionat şi trebuie să fie schimbate sau trebuie să fie aplicate într-o altă manieră. 

Corneliu RUSNAC: În pofida faptului că Rusia s-a angajat încă în 1999 să-şi retragă trupele din Republica Moldova, ele staţionează până acum în regiunea transnistreană. Cum ar putea fi convinsă Moscova să-şi retragă militarii şi muniţiile de pe teritoriul Republicii Moldova? 

3. Retragerea militarilor şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul R. Moldova

Victor OSIPOV: Eu aş recomanda celor care discută acest subiect să fie mai nuanţaţi şi mai corecţi. Nu trebuie să creăm impresia, falsă de altfel, că de la 1999, Istambul, încoace lucrurile nu s-au mişcat în această problemă. Este fals. Trebuie să vedem situaţia în dinamica ei reală şi să constatăm faptul că actualmente contingentul redus de trupe ruseşti din Transnistria numără în total o mie de ostaşi, iar toate armamentele grele au fost evacuate sau casate pe loc. Din totalul arsenalului muniţiilor ruseşti din raioanele de est ale Republicii Moldova, care număra peste 40 de mii de tone aproape jumătate au fost deja evacuate. Din contingentul trupelor de pacificare care iniţial număra 2500 de militari ruşi au rămas astăzi în jur de 500, după o convenţie făcută la Odesa de părţi, dar practic printr-o decizie unilaterală a Federaţiei Ruse. Eu prefer să abordez şi să prezint această situaţie prin prisma dinamicii pozitive pe care ea a înregistrat-o.

La fel, nu putem tăgădui faptul că aceste procese s-au oprit într-un anumit moment. Şi încă va trebui să vedem din care motive şi cine poartă responsabilitatea pentru acest fapt. Eu cred că fiecare dintre părţi o poartă – şi cea transnistreană, şi cea moldoveană, şi cea rusă.

Sarcina noastră, fixată în programul de activitate al Guvernului, este foarte ambiţioasă şi în acelaşi timp foarte firească. Atunci când vorbim despre o misiune de pacificare, obiectivul ei este pacea. Din fericire, de 17 ani în Transnistria şi în Zona de securitate situaţia este stabilă şi noi considerăm că într-un final – şi ar fi bine să se întâmple mai devreme – componentele militare ale mecanismului de pacificare trebuie să fie înlocuite cu o misiune civilă de monitorizare sub auspicii internaţionale, eventual sub egida OSCE.

Însă o asemenea transformare poate fi convenită doar de către părţile care sunt implicare şi în misiunea de pacificare, şi în procesul de reglementare. Nu este un lucru uşor şi nu vom câştiga prin faptul că vom arăta cu degetul doar la ruşi şi vom prezenta în formă de reproş ceea ce de fapt este un obiectiv comun şi ar trebui să fie o realizare şi pentru Federaţia Rusă – dovada faptului că a încheiat cu succes, spre deosebire de alte regiuni de conflict, o misiune de pacificare.

Cred că trebuie să reluăm dinamica pozitivă şi să o reluăm încercând să-i determinăm pe cei care sunt stăpânii trupelor şi ai muniţiilor să continue până la evacuarea definitivă a acestora. Nu va fi prea uşor, însă eu cred că avem şanse. 

Corneliu RUSNAC: Până nu demult s-a pus accentul pe rolul pe care în joacă Rusia în soluţionarea conflictului transnistrean. Eu aş vrea să vă întreb ce rol ar trebui să joace în soluţionarea crizei transnistrene Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii?

4. Rolul UE şi SUA în soluţionarea crizei transnistrene
 
Victor OSIPOV:
Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii deja sunt implicate şi au o contribuţie esenţială în procesul de dezbatere a subiectelor care se află pe agenda întrunirilor. Ei participă în mod egal, deşi sunt doar observatori. Diferenţa este că, spre deosebire de mediatori, observatorii nu au dreptul de vot asupra documentelor. Însă discuţia în cadrul formatului nu este singurul instrument prin care poţi sprijini soluţionarea conflictului transnistrean şi UE şi SUA au o determinare pe care noi o vedem în creştere de a se implica mult mai serios în mod special în dezvoltarea proiectelor care ar trebui să apropie cele două maluri. Prin implicarea în activităţi comune, prin soluţionarea unor probleme cu care se confruntă populaţia, prin oferirea de asistenţă tehnică şi financiară în rezolvarea unor probleme de infrastructură, de ocrotire a sănătăţii, în crearea unor punţi culturale şi aşa mai departe.

Eu cred că există multe alte instrumente în afara celui propriu-zis de reglementare politică sau de negociere politică şi prin intermediul lor noi trebuie să insistăm, aşa cum am indicat şi în programul de guvernare, ca rolul UE şi al SUA să crească în acest proces. 

Corneliu RUSNAC: Faptul să administraţia de la Tiraspol este de 20 de ani condusă de acelaşi lider împiedică cumva soluţionarea conflictului?

Victor OSIPOV: Nu ştiu dacă aş putea să dau o apreciere prin această prismă. Pot să spun câteva lucruri care sunt relevante şi reale. Ceea ce s-a întâmplat pe 9 noiembrie, întrunirea neformală 5+2 la Tiraspol, s-a făcut cu acordul lui Igor Smirnov. Deci a fost din partea lui un gest de deschidere. Deşi el lipsea din regiune în acea zi şi nu a putut să se întâlnească cu mediatorii şi observatorii, totuşi este evident că am ajuns acolo pentru că el a acceptat. Nu putem să tragem concluzii pe baza unui gest care s-a produs într-o anumită zi, însă acesta totuşi mi se pare semnificativ.

În Transnistria are loc acum o rivalitate care se accentuează între grupurile politice, Igor Smirnov este în situaţia de a-şi apăra autoritatea într-o confruntarea destul de grea şi mulţi îşi leagă speranţa de venirea unei noi generaţii în administraţia tiraspoleană. Eu cred că noi trebuie să fim totuşi mai prudenţi. Ar trebui evident să încercăm să urmărim cu atenţie şi să vedem în ce măsură aceste evoluţii politice pot ajuta la reîntregirea ţării, însă nu făcându-ne iluzii, pentru că dacă aceste procese se vor finaliza doar cu modernizarea şi eficientizarea managementului unui regim separatist, atunci acest lucru ar putea să ne pună chiar într-o dificultate mai mare decât am fost până acum, când managementul era făcut de oameni vechi, cu metode vechi, foarte costisitoare pentru cei care îl finanţau, de altfel.

Un alt aspect pe care vreau să-l subliniez este starea democraţiei în Transnistria, pentru că atunci când un lider rămâne atâta timp să conducă o regiune, asta indică grave probleme în democraţie şi, ceea ce la spuneau şi partenerilor noştri de discuţii, dacă noi, guvernarea actuală, vom lua decizii proaste în ceea ce priveşte politica de reintegrare, sau în alte domenii, vom fi sancţionaţi de electorat, pentru că asta este legea democraţiei. În Transnistria, de 20 de ani, electoratul nu are posibilitatea şi capacitatea de a alege altceva. Şi iată acest fenomen, lipsa de democraţie, cred că este cea mai mare problemă în calea reintegrării, din punctul de vedere al liderismului de la Tiraspol.

Corneliu RUSNAC: Eşuarea alegerilor prezidenţiale de la Chişinău ar putea influenţa într-un fel sau altul procesul de reglementare transnistreană?

5. Influenţa eşuării alegerilor prezidenţiale asupra procesului de reglementare transnistreană

Victor OSIPOV: Contextul politic şi soliditatea instituţiilor politice ale statului sigur că au o mare importanţă şi înseamnă mult pentru a şti că ai în spate o siguranţă, o stabilitate, atunci când reprezinţi interesele ţării în asemenea negocieri şi în asemenea procese. Cred că şi faptul că evident va afecta din acest punct de vedere procesul de reîntregire a ţării indică asupra iresponsabilităţii celor care au refuzat să participe la alegerea şefului statului.

În acelaşi timp însă trebuie să constatăm că, din fericire, principalele instituţii – cea legislativă şi cea executivă – sunt în regulă şi funcţionează, ceea ce înseamnă că procesele vor continua, atât pe partea de adoptare a cadrului legal necesar, cât şi pe partea de adoptare a hotărârilor legislative şi executarea lor. Deci toate politicile pe care noi le-am anunţat în programul de activitate al Guvernului vor fi executate în continuare aşa cum am promis, cel puţin până la alegerile parlamentare anticipate. Când vor fi aceste alegeri anticipate nu ştim, o să aflăm la momentul respectiv, dar este cert că un an de zile vom continua implementarea acestor politici. Perspectiva reglementării definitive politice a conflictului transnistrean nu este una scurtă – nimeni nu se aştepta că va fi soluţionată problema până la mijlocul anului viitor, noi avem o sumedenie de probleme curente pe care trebuie să le eliminăm în relaţiile dintre oamenii de pe malul drept şi cel stâng al Nistrului de care trebuie să ne ocupăm indiferent de configuraţia puterii politice de la Chişinău şi de alte evenimente politice care s-au întâmplat, se întâmplă şi se vor produce şi în continuare. 

Corneliu RUSNAC: Dar ce urmări politice pe interior ar putea avea nealegerea şefului statului? Vă întreb acum, în calitatea Dumneavoastră de membru al Alianţei Moldova Noastră. 

Victor OSIPOV: Fără îndoială, apropierea perspectivei noilor alegeri anticipate, care, iarăşi, nu vă pot spune în momentul de faţă cât de repede se vor întâmpla – există promisiuni că vor avea loc într-un termen destul de îndepărtat, însă incidenţa acestor alegeri deja se va simţi şi va marca evident activitatea forţelor politice prin accentuarea interesului electoral. Şi aici foarte mult contează cine, şi cum, şi cât de înţelept vede dezvoltarea acestei situaţii politice. Dacă rivalităţile vor depăşi limitele după care vor afecta actul de guvernare, acest lucru va fi pe responsabilitatea celor care se vor lansa în asemenea rivalităţi şi va fi nefast pentru actuala guvernare şi pentru în general gestionarea treburilor ţării.

Dacă însă actuala coaliţie de guvernare – şi eu cred în acest lucru – va găsi o formulă de optimizare şi conciliere a rivalităţii politice dintre formaţiuni sau chiar de aliere a obiectivelor politice astfel încât rivalităţile să fie minimalizate, atunci eu cred că singurul efect al acestei situaţii în care ne-am pomenit astăzi va fi diminuarea prezenţei politice a comuniştilor şi consolidarea prezenţei politice a coaliţiei democratice de guvernare.
 
Corneliu RUSNAC: Nealegerea preşedintelui ar putea afecta sprijinul extern pe care noua putere îl primeşte din exterior – mă refer atât la sprijinul economic, cât şi la cel politic?

Victor OSIPOV: Ipotetic vorbind, l-ar putea afecta în ambele sensuri – ar putea să-l reducă, sau ar putea să-l majoreze. Pentru că dacă în Moldova nu s-a reuşit o stabilitate politică, înseamnă că în acest obiectiv s-a investit prea puţin. Şi acest lucru eu cred că îl recunosc şi occidentalii şi trebuie să-l recunoaştem noi. De aceea cred că ar fi mult mai judicios ca, având în vedere faptul, repet, că funcţionează normal instituţia parlamentară, legislativă şi cea guvernamentală şi toate angajamentele internaţionale vor fi executate în ritmul şi în măsura în care au fost luate, eu cred că este mai judicios să se investească mai mult pentru ca Republica Moldova să reuşească să ajungă cât mai repede la o stabilitate cât mai sigură politică în interiorul său.

Eu aşa văd opţiunea optimă pe care se va merge. Deşi nu este exclus că din unele puncte de vedere, de exemplu al atragerii investiţiilor private, instabilitatea va prejudicia capacitatea noastră şi, iarăşi, nealegerea preşedintelui va afecta interesele noastre economice, de relansare a economiei, de deschidere a locurilor de muncă şi aşa mai departe.

Corneliu RUSNAC: Dar cum totuşi ar putea fi depăşită această criză?

Victor OSIPOV:  Eu nu ştiu până unde este lupta politică între două tabere mari care au opţiuni şi valori diferite, interese diferite. Şi este un lucru firesc. Iar astăzi suntem într-o situaţie când cele două tabere sunt destul de echilibrate ca putere şi acest lucru se poate perpetua – îl vedem şi în alte ţări, acolo unde se întâmplă un asemenea echilibru între taberele politice concurente. Şi este cu totul altceva criza, pe care unii o numesc constituţională, iar alţii o numesc criza puterii – nu ştiu cum ar fi mai corect şi nu ştiu cât de mult contează cum o numim. Important este însă ca mecanismele interne ale statului să ofere soluţii pentru asemenea situaţie astfel încât actul de guvernare şi executarea obligaţiunilor pe care statul le are în faţa cetăţenilor să nu fie prejudiciate prea mult, prea grav.

Deci eu cred că se vor urma cele două căi – perfecţionarea cadrului legal, nu ştiu dacă se va ajunge, dar se poate ajunge chiar şi la acţiuni de perfecţionare a Constituţiei, şi continuarea luptei politice care trebuie într-un punct final să încline balanţa în mod sigur în favoarea uneia dintre tabere. Eu cred că având în vedere ritmul cu care noul Guvern şi-a început activitatea, s-a antrenat în angajamente în faţa cetăţenilor şi în faţa partenerilor noştri străini, în special în procesul de integrare europeană, cetăţenii ar trebui să facă o alegere fermă şi masivă anume în acest sens, pentru că au cel mai mult de câştigat.

Ce au avut de câştigat, chiar dacă s-a întâmplat să aibă şi beneficii unii sau societatea până acum, au văzut şi cred că s-au convins că este absolut insuficient. De aceea sperăm că în continuare condiţiile se vor schimba, alegerile nu vor mai fi viciate, comuniştii nu vor mai controla procesul electoral aşa cum au făcut până acum, vor fi alegeri libere, corecte. Ei au pierdut acest instrument, inclusiv, alături de altele şi de aceea şansele lor sunt în cădere.

Corneliu RUSNAC: Stimaţi ascultători, vă reamintesc că aţi ascultat o discuţie cu domnul Victor Osipov, viceprim-ministru responsabil de reglementarea transnistreană. Aici punem punct programului nostru de astăzi. Emisiunea a fost realizată cu suportul Asociaţiei pentru Politica Externă şi finanţată de Fundaţia Friedrich Ebert. Eu, Corneliu Rusnac, vă spun la revedere şi vă aştept săptămâna viitoare, la un nou program. Pe curând.

 
comments powered by Disqus
Prima / Interviuri / Interviu cu Victor Osipov: Procesul de reglementare a conflictului transnistrean: starea actuală şi perspective. Vocea Basarabiei. 13.12.2009.
Adresa
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova


Tel.: +373-22-224430, 210986
Fax:
+373-22-210986, 233950 office@ape.md
Noutăţi  |  Analize  |  Opinii/Comentarii  |  Interviuri  |  Declaraţii  |  Documente  |  Conferinţe  |  Studii  |  Evenimente  |  UE - problematica transnistreana  |  Multimedia  |  APE în MassMedia  |  Friedrich Ebert Stiftung  |  Proiecte  |  Negociatori europeni
Copyright © 2020 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate

Acest site a fost elaborat si lansat cu sprijinul Ambasadei Marei Britanii in Republica Moldova
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
O soluţie Trimaran
Vizitatori: 508180
ultima actualizare: 23.01.2018