Rom Eng
Benzi RSS
Prima / Opinii/Comentarii / Moldova, o provocare sau povară pentru UE? Victor Chirilă. Timpul, 07.05.2009
Moldova, o provocare sau povară pentru UE? Victor Chirilă. Timpul, 07.05.2009
Versiune tipar
07.05.2009

La 27 aprilie, reuniţi la Luxemburg, miniştrii de Externe ai UE au dezbătut şi situaţia din Moldova. Discuţiile despre evenimentele din 7 şi 8 aprilie s-au consumat în timpul prânzului de lucru avut de şefii diplomaţiilor europene în respectiva zi. În urma prânzului, miniştrii de Externe ai UE au (re)subliniat importanţa menţinerii unor relaţii strânse cu ţara noastră.
 
La rândul său, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezintă şi Preşedinţia Ceha a Uniunii, a declarat că tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. În opinia diplomatului ceh, misiunea UE constă în a găsi o cale potrivită pentru a consolida politica sa chemată să aducă ţara noastră mai aproape de standardele europene. Acest lucru, însă, va fi greu de realizat dacă la Bruxelles vor eşua să înţeleagă că în Moldova UE se confruntă cu mai multe provocări ce pot submina şi discredita autoritatea sa în regiunea noastră.
 
La rândul său, ministrul de Externe al Cehiei, dl Karel Schwarzenberg, care reprezintă şi Preşedinţia Ceha a Uniunii, a declarat că tensiunile din Moldova constituie o provocare pentru UE. În opinia diplomatului ceh, misiunea UE constă în a găsi o cale potrivită pentru a consolida politica sa chemată să aducă ţara noastră mai aproape de standardele europene. Acest lucru, însă, va fi greu de realizat dacă la Bruxelles vor eşua să înţeleagă că în Moldova UE se confruntă cu mai multe provocări ce pot submina şi discredita autoritatea sa în regiunea noastră.
 
Înainte de toate, în joc se află credibilitatea UE ca actor politic regional şi internaţional. Este cunoscut faptul că principiul fundamental al politici externe a UE este promovarea şi apărarea valorilor şi principiilor democratice pe care ea însăşi este întemeiată. Anume pornind de la acest principiu, UE îşi formulează substanţa relaţiilor şi parteneriatelor sale de cooperare cu statele terţe. Totodată, profunzimea şi calitatea acestor relaţii şi parteneriate sunt direct proporţionale cu angajamentul şi capacitatea statelor partenere de a asimila şi conduce de acelaşi set de valori, principii şi instituţii democratice. În ultimii ani însă, UE arată o mai mare deschidere faţă de regimurile autoritare din Turkmenistan, Azerbaidjan, Kazahstan - state producătoare de cantităţi apreciabile de petrol şi gaz. De asemenea, UE se afla în proces de reconsiderare a politicii sale de neangajare în raport cu regimul Lukashenko din Belarus, stat de o importanţă strategică din punctul de vedere al tranzitului de gaz şi petrol din Rusia spre UE. În acest sens, sunt simptomatice suspendarea restricţiilor de călătorie în UE pentru o serie de oficiali beloruşi vinovaţi de violarea drepturilor omului, inclusiv preşedintele Lukaşenko, precum şi invitarea acestuia la Summitul UE de lansare a Parteneriatului Estic, din 7 mai.
 
În cazul RM, în ultimii patru ani, Bruxellesul a constat nu o dată că autorităţile de la Chişinău rămân restanţiere la o serie de importante capitole ale Planului de Acţiuni semnat cu UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului, asigurarea libertăţii presei, independenţa justiţiei, combaterea corupţiei şi ameliorarea mediului de afaceri etc. Încurajările, observaţiile şi sugestiile diplomatice ale oficialilor europeni au fost, însă, de fiecare dată ignorate aproape ostentativ de oficialii moldoveni. În ciuda acestui fapt, UE a continuat să tolereze mimarea reformelor democratice de către autorităţile RM, mulţumindu-se cu retorica pro-europeană a „conducerii noastre de vârf”, care promitea că „va face tot ce e posibil, chiar mai mult decât atât”… Cum se spune, zis şi făcut. La 7 şi 8 aprilie am văzut şi simţit cu toţii cât de profunde au fost realizările noastre în implementarea Planului de Acţiuni la capitolul democraţie, drepturile omului şi buna guvernare... Iar Bruxellesul, prin reprezentanţii săi la Chişinău, continuă sa încurajeze tacticos pe guvernanţi să fie generoşi şi responsabili. Dar, îndemnurile europenilor par să nu ajungă la urechile „girafei”. În fond, acelaşi deja-vu din ultimii ani.
 
Nu este exclus că îngăduinţa şi complezenţa de care dă dovadă, actualmente, Bruxellesul faţă de regimurile autoritare din spaţiul fostei URSS se datorează unor raţiuni de ordin geopolitic. Pericolul constă, însă, în faptul că prioritatea acordată considerentelor geopolitice în detrimentul celor de ordin democratic riscă să şubrezească credibilitatea imaginii UE de susţinătoare a guvernărilor democratice. Mai mult, UE ar putea fi pusă pe acelaşi palier cu Rusia, care nu se sinchiseşte să susţină deschis regimurile autoritare din „vecinătatea sa apropiată” pentru a-şi întări şi mai mult influenţa în spaţiul fostei URSS. Pentru UE o atare evoluţie ar putea duce la discreditarea sa în ochii forţelor pro-europene din statele incluse în Parteneriatul Estic şi chiar la falimentul Politicii Europene de Vecinătate.
 
În joc este, de asemenea, solidaritatea UE. Evenimentele post-electorale din RM au scos la iveală că nu totul este bine la acest capitol. Impresia multora din noi, este că statele membre ale UE au eşuat să trimită autorităţilor de la Chişinău un mesaj rapid, unic, ferm, convingător şi implacabil ce ar fi putut să stopeze în câteva ore derapajele anti-democratice ce au urmat protestelor violente din 7 aprilie. Bruxellesul, probabil, a dorit mai întâi să aibă/adune probe concludente. Acum le are, dar impresia rămâne aceeaşi, şi anume, că între Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European nu exista solidaritatea necesară în dialogul cu autorităţile moldovene. Acestea din urmă sesizează perfect slăbiciunea în cauză şi, respectiv, continuă să ignore recomandările oficialilor europeni, inclusiv a celor făcute de Secretarul General al Consiliului UE, Javier Solana, în timpul întâlnirii sale cu preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin, din 24 aprilie 2009. Totodată, UE a eşuat să vorbească cu o voce unică şi hotărâtă când autorităţile moldovene au acuzat România, stat membru al UE, de implicare în organizarea unei „lovitori de stat” în Moldova. Aceste sincope nu trec neobservate la Chişinău. Mai mult, ele ameninţă să stimuleze neîncrederea cetăţenilor moldoveni atât faţă de coeziunea UE, precum şi faţă de capacitatea sa reală de a-şi apăra principiile şi valorile întemeietoare, când acestea sunt încălcate ostentativ în vecinătatea sa europeană.
 
Cea de-a treia miză pusă în jos este succesul Politicii Europene de Vecinătate. În ultimele săptămâni, după 7 aprilie, Chişinăul a fost vizitat de importanţi demnitari europeni - prim-ministrul ceh Mirek Topolanek, Secretarul General al Consiliului UE Javier Solana, ministrul de Externe al Lituaniei Vygaudas Usackas. Toţi aceşti oficiali ai UE au chemat politicienii moldoveni să înceapă un dialog neîntârziat în vederea reconcilierii politice şi civice. În particular, preşedintelui în exerciţiu V. Voronin i s-a recomandat crearea unei comisii reprezentative, cu participarea partidelor din Opoziţie, a societăţii civile şi a organizaţiilor internaţionale, ce ar investiga imparţial, corect şi transparent evenimentele post-electorale. Până în prezent, sugestiile şi recomandările UE nu au produs niciun efect concret în planul acţiunilor. Şi acest lucru se întâmplă în ciuda eforturilor de mediere depuse de către dl Kalman Miszei, Reprezentantul Special al UE pentru Moldova.
 
Printre factorii care împiedica punerea în practică a recomandărilor europene ar putea fi enumerate lipsa unei voinţe politice din partea guvernanţilor de a începe un dialog politic real, lipsa de încredere între PCRM şi Opoziţie, nedorinţa PCRM de a face primul pas spre compromis, dar şi nedorinţa partidelor liberale de a merge necondiţionat la dialog. În acelaşi timp, devine cât se poate de clar că, după patru ani de implementare a Politicii Europene de Vecinătate (PEV), UE nu a reuşit să creeze în Moldova pârghii solide de influenţa şi presiune asupra clasei politice de aici, în special, asupra acelei parţi aflată azi la guvernare. Acesta este, poate, cel mai mare eşec al politicii promovată de Bruxelles faţă de ţară noastră în ultimii ani. De aici se trage şi caracterul sisific al misiunii de mediere cu care a fost însărcinat dl Miszei. Aceeaşi soarta ar putea avea şi PEV împreună cu mai noul Parteneriat Estic, dacă UE va ezita în continuare să le doteze cu perspective previzibile de integrare europeană (comerţ liber sau regim de călătorii fără vize), dar care să fie condiţionate strict de îndeplinirea calitativă şi în termenii stabiliţi a angajamentelor asumate, inclusiv, în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi bunei guvernări. Numai astfel UE va contribui la securitatea, stabilitatea şi prosperitatea reală a statelor beneficiare, şi nu doar a regimurilor din cadrul Parteneriatului Estic.
 

 
comments powered by Disqus
Prima / Opinii/Comentarii / Moldova, o provocare sau povară pentru UE? Victor Chirilă. Timpul, 07.05.2009
Adresa
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova


Tel.: +373-22-224430, 210986
Fax:
+373-22-210986, 233950 office@ape.md
Noutăţi  |  Analize  |  Opinii/Comentarii  |  Interviuri  |  Declaraţii  |  Documente  |  Conferinţe  |  Studii  |  Evenimente  |  UE - problematica transnistreana  |  Multimedia  |  APE în MassMedia  |  Friedrich Ebert Stiftung  |  Proiecte  |  Negociatori europeni
Copyright © 2019 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate

Acest site a fost elaborat si lansat cu sprijinul Ambasadei Marei Britanii in Republica Moldova
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
O soluţie Trimaran
Vizitatori: 481150
ultima actualizare: 23.01.2018