La 6 iunie a.c., Ministerul Afacerilor Externe si Integrării Europene (MAEIE) a dat publicităţii un Comunicat de Presă prin care a adus la cunoştinţa opiniei publice din ţara noastră că, la 5 iunie, la Luxembourg, cu ocazia reuniunii Consiliului UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne, dl Valentin Mejinschi, Ministrul Afacerilor Interne al RM, a semnat Declaraţia Comună privind Parteneriatul de Mobilitate RM – UE. Din partea UE, Declaraţia a fost semnată, de asemenea, de dl Jacques Barrot, Vice-preşedintele Comisiei Europene şi, în acelaşi timp, Comisar pentru Justiţie şi Afaceri Interne, de către dna Benita Ferrero-Waldner, Comisarul pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate, precum şi de dl Dragutin Mate, Ministrul Afacerilor Intene al Sloveniei, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne.
Comunicatul în cauză a trecut practic neobservat de către mass-media locală şi aceasta în ciuda importanţei pe care acest eveniment o are, în parte, datorita beneficiilor concrete pe care le-ar putea aduce Parteneriatul de Mobilitate dintre RM şi UE cetăţenilor moldoveni, care doresc să muncească legal în statele membre ale UE, precum şi datorită potenţialului impact pe care angajamentele luate de ţara noastră în respectiva Declaratie ar putea sa-l aibă asupra dezvoltării şi armonizării legislaţiei, politicilor şi instituţiilor moldoveneşti din domeniul controlului şi reglementării migraţiei ilegale în conformitate cu normele şi practicile UE. Cu regret, din nou, dezinteresul mass-mediei naţionale faţă de Parteneriatul de Mobilitate RM-UE, lansat la 5 iunie, la Luxembourg, este cauzat de aceeaşi lipsă de informaţii şi transparenţă de care autorităţile de la Chişinău dau dovadă, aproape în permanenţă, când este vorba de negocierea unor documente de interes naţional. Au trecut mai mult de 2 saptamâni de la lansarea Parteneriatului de Mobilitate, iar opinia publică din ţara noastră nu cunoaşte nici până în prezent ce exact conţine documentul semnat de dl Mejinschi la Luxembourg.
Comunicatul de Presa al MAEIE mentionează că „Parteneriatul Pilot de Mobilitate are drept scop consolidarea, cu sprijinul Comisiei Europene, a coperării dintre Republica Moldova şi statele membre ale UE în domeniul reglementării migraţiei”, că „Proiectele care vor fi lansate în baza Parteneriatului de Mobilitate vor contribui la aprofundarea coopeării RM-UE în domeniul migraţiei şi dezvoltării” sau că, în viziunea, Vice-preşedintelui Comisiei Europene, dl Jacques Barrot, „lansarea Parteneriatului Pilot de Mobilitate cu ţara noastră reprezintă un progres în relaţiile Uniunii Europene cu Republica Moldova”. Toate aceste fraze generale ca forma şi seci ca substanţă sunt departe de a trezi interesul cetăţeanului de rănd, care, în fond, ar trebui sa fie obiectul, subiectul şi, mai cu seamă, beneficiarul nemijlocit al Parteneriatului de Mobilitate negociat cu UE.
Ce ar trebui să ştim, însă, despre Parteneriatul de Mobilitate RM-UE?
În primul rând, acest Parteneriat de Mobilitate este o intitiativă a UE chemată să facă faţă la două provocări majore ce riscă să ameninţe în următoarele decenii creşterea economică şi stabilitatea socială a statelor membre ale UE, şi anume: tendinţele demografice negative şi migraţia ilegală. Confrom prognozelor realizate de Comisia Europeană, din cauza ratei scăzute a fertilităţii din majoritatea statelor membre ale UE, precum şi a îmbătrânirii populaţiei, către mijlocul acestui secol UE ar putea să se confrunte cu un deficit acut de forţă de muncă. De exemplu, începând cu sfârşitul acestui deceniu şi până la mijlocul secolului, populaţia aptă de muncă din UE va scădea cu 30 de milioane de oameni. Acest lucru va dezechilibra sensibil rata de dependenţă - muncitori versus pensionar din statele membre ale UE. Prin urmare, dacă actualmente în UE 4 muncitori susţin un pensionar, în anul 2050 această rată de dependenţă ar putea să constitue 2 muncitori la un pensionar. La rândul lor, aceste tendinţe demografice ameninţă să se răsfrângă negativ şi asupra creşterei anuale a Produsului Intern Brut (PIB) al UE. Astfel, experţii prognozează că rata medie de creştere a PIB, ar putea să descrească de la 2.4% pentru perioada 2004-2010, la numai 1.2% între 2030-2050.
Imigrarea forţei de muncă constituie una din oportunităţile pe care UE doreşte să le exploateze pentru a amortiza într-o anumită masură efectele negative ale actualelor evoluţii demografice din statele membre ale UE. În prezent, în UE sunt înregistraţi peste 1.8 milioane de imigranţi, iar în următoarele decenii UE va continua să rămână o destinaţie populară pentru potenţialii imigranţi. De exemplu, conform calculelor Comisiei Europene aproximativ 40 milioane de imigranţi vor veni în UE până în 2050. Evident, lăsat la voia întâmplării, acest aflux mare de imigranţi constituie un potenţial pericol la adresa securităţii şi stabilităţii statelor membre ale UE. În acest context, Parteneriatul de Mobilitate oferit ţării noastre în calitate de proiect-pilot, este conceput să răspundă de o manieră pragmatică la provocările ce ameninţă prosperitatea UE. Astfel, dorind să exploateze beneficiile economice pe care le comportă imigrarea, UE deschide uşile sale pentru imigrarea circulara (temporara) a forţei de muncă din statele terţe, însă, intr-un mod controlat, reglimentat şi monitorizat. O astfel de imigrare ar urma, în viziunea UE, să aducă beneficii economice inclusiv şi statelor terţe, fie prin remitenţele trimise de imigranţi, fie asistând ţările respective să eficientizeze controlul la frontiere sau să-şi îmbunătăţească condiţiile economice şi sociale.
Desigur, beneficiul major pe care ar putea sa-l ofere Parteneriatul de Mobilitate cetăţenilor din Republica Moldova, este oportunitatea de a munci legal, pentru perioade limitate în timp, în spaţiul UE. Dar, respectiva oportunitate este strict condiţionată de îndeplinirea unui şir întreg de angajamente, de către autorităţile de la Chişinău. Deoarece, aceste angajamente întârzie să fie făcute publice de către Guvernul RM, putem doar să le anticipăm făcând uz de Memoriul Comisiei Europene nr. 07/197 din 16 mai 2007 unde sunt stipulate angajamentele pe care ar trebui sa le ia statele terţe în cadrul Parteneriatelor de Mobilitate cu UE, şi anume:
1. Să readmită cetăţenii săi imigraţi ilegal în UE şi să coopereze cu instituţiile comunitare în vederea identificării lor (angajament asumat deja de RM prin Acordul privind readmisia semnat cu UE in 2007);
2. Să readmită cetăţenii străini sau persoanele fără ţară de reşedinţă care au imigrat ilegal în UE prin teritoriul RM (angajament asumat deja de RM prin Acordul privind readmisia semnat cu UE in 2007);
3. Să organizeze campanii de informare pentru a descuraja imigrarea ilegală;
4. Să întreprindă acţiuni destinate îmbunătăţirii controlului la frontieră, cooperând cu statele membre ale UE sau FRONTEX (Agenţie specializata a UE);
5. Să îmbunătăţească securitatea documentelor de călătorie, mai ales, prin folosirea datelor biometrice;
6. Să coopereze şi să facă schimb permanent de informaţii cu autorităţile relevante din statele membre vale UE în vederea reducerii riscurilor de securitate legate de călătoriile internaţionale ale persoanelor;
7. Să iniţieze măsuri şi iniţiative specifice destinate combaterii traficului de fiinţe umane şi contrabanda;
8. Să contribuie prin acţiuni concrete la îmbunătăţirea condiţiilor economice şi sociale din ţară, deminuând, astfel, stimulentele pentru imigrarea ilegala în UE;
9. Să promoveze angajarea forţei de muncă în sfera de producţie şi să creeze condiţii decente de muncă.
Nu excludem că lista angajamentelor luate de ţara noastră ar putea fi mai lungă, pentru a le afla nu ne rămâne decât să asteptăm când autorităţile noastre vor decide să ne informeze. Cert este că implementarea angajamentelor luate, inclusiv în contextul larg al integrării europene a ţării noastre, va depinde în mare masură de cât de bine va reusi Guvernul să aduca respectivele angajamente mai aproape de omul simplu.
În concluzie, Partenriatul de Mobilitate este, mai întâi de toate, un instrument al UE conceput şi modelat pentru a-şi satisface propriile interese. Totuşi, acelaşi Parteneriat de Mobilitate oferă statelor terţe posibilităţi substanţiale in vederea realizării propriilor obiective economice şi sociale în sinergie cu UE. Ce a reuşit Republica Moldova să obţină de la UE în urma negocierilor privind Parteneriatul de Mobilitate rămâne, deocamdată, un mister pentru cetăţenii săi.
