Radu Vrabie: Soft Power-ul rusesc şi Republica Moldova. Timpul. 13.11.2009.
13.11.2009 ,
 

La 30 octombrie 2009, Asociaţia pentru Politică Externă (APE) în colaborare cu alte cinci centre de analiză a organizat la Chişinău o masă rotundă cu genericul „Dimensiunea umanitară a politicii externe a Federaţiei Ruse faţă de R. Moldova, Ucraina, Georgia şi Ţările Baltice”. Prezentând rezultatele cercetărilor efectuate de ei la acest subiect, participanţii din cele şase ţări au evidenţiat, în concluziile lor, intensificarea eforturilor Rusiei de a-şi recăpăta influenţa de altădată asupra zonei pe care ea o consideră vecinătatea sa apropiată (blijnee zarubejie).

ARMELE ŞI GAZELE, CA INSTRUMENTE DE ŞANTAJ. Pentru a-şi realiza acest obiectiv, Moscova foloseşte ca instrumente de presiune arma nucleară şi resursele energetice (în special, gazele naturale) pe care, de cele mai multe ori, le utilizează pentru a şantaja Vestul şi a obţine cedări din partea lui. Utilizarea acestor instrumente în relaţiile cu ţările vecine a condus, de cele mai dese ori, la îndepărtarea acestora de Moscova. În consecinţă, chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi ai Rusiei - Belarus şi Armenia - încearcă să dezvolte relaţii de colaborare cu UE. Într-un articol recent, Konstantin Kosaciov, deputat din partea Partidului „Rusia Unită” (de guvernământ), menţiona ca astăzi lupta se duce pentru inimile şi mintea oamenilor şi că Rusia ar trebui să-şi reorienteze politica externă şi să încerce să devină atractivă pentru ţările din vecinătate, aşa cum fac UE sau SUA.

Acest punct de vedere se regăseşte şi în noua concepţie de politică externă a Rusiei, unde sunt indicate principalele aspecte asupra cărora se va concentra activitatea acestei direcţii, si anume: susţinerea compatrioţilor de peste hotare şi sporirea rolului pe care limba rusă o are în această zonă. Pentru aceasta a fost creată Fundaţia „Russkii Mir” (Lumea Rusească) al cărei scop este crearea unei reţele a comunităţilor ruseşti din întreaga lume, „popularizarea, limbii ruse, care e tezaurul naţional al Rusiei şi un element important al culturii ruse şi celei mondiale, şi susţinerea programelor de studiere a limbii ruse în Federaţia Rusă şi peste hotare”.

La prima vedere, aceste prevederi ar putea fi considerate inofensive şi chiar capabile să contribuie la dezvoltarea unor relaţii interculturale armonioase între state. Totuşi, există precedente în care comunităţile ruse sau alte instrumente din arsenalul soft Power, precum mass-media sau biserica, au fost utilizate de Kremlin pentru atingerea intereselor sale politice. Cele mai relevante exemple în acest sens sunt războiul din Georgia sau dezordinile provocate de către comunitatea rusească în Tallinn, în jurul disputei despre strămutarea monumentului Soldatului de Bronz.

„MREJELE” PRESEI ŞI ALE BISERICII RUSEŞTI... R. Moldova face încă parte din grupul de ţări care continuă să rămână în sfera de influenţă rusească, în pofida faptului că au trecut 20 de ani de la proclamarea Independenţei, că UE ne este vecină, iar de Rusia ne despart mai mult de 500 km. Conform ultimului Barometru de Opinie Publică, cea mai importantă sursă de informare a moldovenilor este televiziunea, în care cred peste 60 la sută dintre cei intervievaţi, iar la acest capitol televiziunile ruseşti sunt cele mai populare, depăşindu-le net pe cele locale sau pe cele romaneşti. Drept urmare a acestei influenţe, cei mai populari politicieni străini în R. Moldova sunt Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev. Beneficiind de gradul înalt de încredere de care se bucură presa rusească în R. Moldova, Kremlinul exploatează acest instrument pentru a influenţa procesele politice care au loc aici.

E de ajuns să verifici arhiva principalelor surse mass-media ca să observi că tonul articolelor sau al reportajelor din acestea depinde de relaţia politică dintre R. Moldova şi Rusia. De exemplu, în perioada 2001-2003, când Vladimir Voronin era considerat prieten al Rusiei, presa din Rusia scria exclusiv articole pozitive la adresa Chişinăului. Odată cu nesemnarea Memorandului Kozak, articolele au devenit critice până în august 2006, când Voronin s-a făcut mai „receptiv” la propunerile ruseşti. Imediat, şi reacţia presei s-a schimbat, ea fiind un suporter al PCRM în alegerile din 2009. Un alt instrument important îl constituie Biserica rusă, care iarăşi se bucură de un grad înalt de încredere printre moldoveni. Biserica a fost utilizată şi pentru sprijinirea PCRM, apropiat Rusiei, în mai toate campaniile electorale, fiind cunoscute mai multe cazuri când preoţi din Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei de la Moscova, au făcut propagandă pentru acest partid.

STATUTUL „SPECIAL” AL LIMBII RUSE. Şi statutul limbii ruse constituie o pârghie pe care Kremlinul o utilizează pentru a polariza societatea din R. Moldova şi a crea tensiune şi chiar ură interetnică între reprezentanţii minorităţilor ruseşti şi populaţia majoritară moldovenească. Aceasta, în pofida faptului că limba rusă are o situaţie chiar mai bună decât limba oficială - fie că o numim română, fie că-i zicem moldovenească. Statutul de limbă de comunicare interetnică al rusei prevede că, într-o discuţie cu un reprezentant al minorităţilor, orice cetăţean al R. Moldova trebuie să vorbească în limba rusă. În plus, bussinesul local, sectorul de distracţii şi centrele comerciale sunt medii de limba rusă. Totodată, se observă o activizare a organizaţiilor minorităţilor vorbitoare de rusă - se deschid centre de cultură ruseşti, vin organizaţii ruseşti în Moldova (Fundaţia „Recunoaştere”), se editează ziare etc.

SCHIMBARE DE REGULI, DAR ŞI DE ATITUDINI. În acest context, e oportun să ne întrebăm ce putem face pentru a preveni exploatarea de către Kremlin a dimensiunii soft power a politicii sale externe pentru a interveni în evoluţiile politice de la Chişinău. Înainte de toate, este necesar ca autorităţile R. Moldova să creeze condiţii propice pentru integrarea minorităţilor naţionale în societate şi depolitizarea acestei probleme. Fiecare reprezentant al unei minorităţi trebuie să fie tratat ca cetăţean al R. Moldova, înainte de toate, fiindu-i create condiţii de muncă în baza profesionalismului, nu a apartenenţei etnice. Neutilizarea problemei limbii ruse în scopuri politice ar fi un prim pas în acest sens. În acelaşi timp, şi depolitizarea Bisericii şi neutilizarea acesteia în scopul obţinerii de capital politic va conduce la diminuarea influenţei ruseşti.

În paralel, este nevoie de o schimbare de atitudine şi în presa naţională/locală, care tratează superficial sau chiar deloc subiectele legate de drepturile minorităţilor vorbitoare de limbă rusă. Căci, volens-nolens, dezangajarea presei naţionale contribuie la creşterea cu mult a popularităţii presei ruseşti. Contrabalansarea popularităţii presei ruseşti dicteaza şi atragerea posturilor străine, europene, care să ofere o informaţie alternativă şi să contribuie la schimbarea mentalităţii majorităţii moldovenilor, care continuă să vadă şi să înţeleagă lumea exterioară prin intermediul „ecranului” rusesc.
În concluzie, este important să reţinem că în rezolvarea acestei probleme totul ar trebui să înceapă din interior sau, cum spunea Nicolae Titulescu, „daţi-mi o politică internă bună ca să vă ofer o politică externă bună...”.

Radu Vrabie, coordonator de programe APE

Tel. +373-22-224430, 210986
Fax +373-22-210986, 233950 office@ape.md
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova
Email : office@ape.md
Copyright © 2019 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate
Tipărire