Oficial lituanian: Privesc cu foarte mult optimism viitorul european al R.Moldova, în cazul în care reformele vor continua cu acelaşi ritm. Europa.md. 05.07.2012.
05.07.2012 ,
 

Lituania nu a uitat pentru nicio clipă faptul că Republica Moldova a fost primul stat care i-a recunoscut independenţa în 1990, gest cu atât mai valoros cu cât Moscova exercita în acea perioadă presiuni asupra fostelor republici în încercarea de a menţine URSS-ul. Imediat după proclamarea independenţei, clasa politică din Lituania, atât puterea, cât şi opoziţia, s-a unit în jurul ideii de integrare în UE şi NATO şi datorită acestei unităţi în 2004 ţara a aderat la aceste structuri.

Ministrul adjunct al afacerilor externe al Lituaniei, Evaldas Ignatavičius, spune, într-un interviu pe care ni l-a acordat la Chişinău, că Lituania va continua să susţină Republica Moldova în parcursul european şi că există şanse foarte bune ca negocierile pe Acordul de asociere şi cele pe liberalizarea vizelor să fie încheiate în a doua jumătate a anului viitor, perioadă în care Lituania va deţine preşedinţia UE.

Evaldas Ignatavičius mai spune de asemenea că Republica Moldova trebuie să continuie reformele, să combată corupţia şi să îmbunătăţească situaţia din justiţie pentru a atrage mai multe investiţii şi că rolul societăţii civile trebuie să fie mai important şi poate fi chiar determinant în apropierea de UE.

Oficialul s-a aflat la Chişinău cu prilejul aniversării a 20-a de la stabilirea relaţiilor diplomatice moldo-lituaniene. Vă propunem în continuare interviul integral realizat cu ministrul adjunct al afacerilor externe al Lituaniei, Evaldas Ignatavičius.


Lina Grâu: Zilele acestea este marcată aniversarea a 20 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Republica Moldova şi Lituania. Cum apreciaţi relaţia dintre statele noastre la două decenii de la despărţirea de URSS?

Evaldas Ignatavičius: Am venit la Chişinău pentru a sărbători o dată foarte importantă în relaţiile dintre Lituania şi Republica Moldova – 20 de ani de relaţii diplomatice. Gândindu-ne la această aniversare, nu uităm de faptul că Republica Moldova a fost prima ţară şi prima republică post-sovietică care a recunoscut independenţa Lituaniei în martie 1990, ceea ce a fost un lucru foarte important pentru Lituania şi sper că şi pentru Republica Moldova. Pentru noi a contat foarte mult acest gest al ţării dumneavoastră atunci, când, dacă ne amintim acele vremuri, autorităţile de la Moscova încercau să ne blocheze. În acele condiţii, a fost foarte important gestul simbolic al Republicii Moldova, o ţară mică ce a avut curajul să recunoască prima noul stat Lituania în aceste circumstanţe dificile şi chiar înainte ca acest lucru să fie făcut de state mai mari şi mai influente. Gestul a fost primit cu foarte mare căldură în Parlamentul lituanian.

Aniversarea de astăzi – 20 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice – marchează şi ea o altă etapă importantă a istoriei noastre recente. A fost o perioadă în care am stabilit relaţii politice, am iniţiat o bună cooperare economică, am lansat conlucrarea pe segmentul dezvoltării regionale şi integrării europene.

Din punct de vedere politic, suntem parteneri foarte apropiaţi – pentru a ne convinge de acest lucru e suficient să ne uităm pe lista foarte lungă a vizitelor reciproce şi întâlnirilor la toate nivelele posibile. Pe parcursul tuturor celor 20 de ani am menţinut relaţii strânse la nivelul şefilor de stat, a primilor miniştri, a miniştrilor şi parlamentarilor. Numai anul trecut 48 de deputaţi, aproape o jumătate din parlamentarii moldoveni, au vizitat Lituania pentru a vedea cum funcţionează Parlamentul nostru. Avem diverse comisii şi grupuri de lucru la diferite nivele, avem numeroase programe pentru transferul experienţei noastre către Republica Moldova.

În ceea ce priveşte cooperarea economică, este o zonă foarte importantă unde avem o creştere considerabilă. Anul trecut comerţul bilateral s-a ridicat la 40 milionane euro şi creşterea exporturilor moldoveneşti a fost de peste 16 la sută. Este o creştere impresionantă, chiar dacă volumele totale nu sunt încă foarte mari. Acest lucru se explică şi prin distanţa destul de mare care există între noi şi vorbeşte despre faptul că mai există un mare potenţial care poate fi dezvoltat.

Trebuie dezvoltat de asemenea potenţialul pe care îl vedem în domeniul investiţiilor reciproce şi ştiu că există producători lituanieni care intenţionează să vină în Republica Moldova şi să se angajeze în domenii ca industria de prelucrare a produselor alimentare, fabricarea de produse biologice – domeniu în care Lituania este destul de avansată. Şi sperăm că această cooperare investiţională şi tehnologică va constitui şi un factor de creştere pentru comertul bilateral.

Şi, după cum am menţionat, procesele de integrare regională şi europeană sunt de asemenea foarte promiţătoare. Noi vedem Republica Moldova ca pe o ţară-lider al acestor procese şi vrem să păstrăm un parteneriat foarte apropiat pe acest segment.

Lina Grâu: Exemplul Ţărilor Baltice este invocat de multe ori la Chişinău ca model de depăşire a moştenirii şi mentalităţilor sovietice. Ţările Baltice şi Republica Moldova, ca foste republici sovietice, au pornit de la aceeaşi poziţie de start, iar acum, după 20 de ani, diferenţa este una foarte mare – Lituania, Letonia şi Estonia sunt membre ale UE, iar Republica Moldova de-abia acum câţiva ani şi-a determinat în sfârşit cursul strategic. Care au fost factorii determinanţi care v-au permis acest parcurs rapid către UE?

Evaldas Ignatavičius: Nu a fost un proces chiar atât de rapid. Ne-am anunţat interesul nostru pentru a deveni membri în structurile euro-atlantice imediat după declararea independenţei în 1990 şi recunoaşterea independenţei în 1991, dar înţelegeam că trebuie să avem în primul rând o recunoaştere internaţională şi să devenim mai întâi membri ai altor cluburi, cum sunt Naţiunile Unite şi OSCE, ca precondiţie pentru viitoarea aderare la NATO şi Uniunea Europeană, să stabilim relaţii de bună vecinătate cu toţi vecinii noştri, semnând tratate de cooperare şi de frontieră. Au fost sarcini mari şi dificile. Noi înţelegeam şi faptul că aveam problema trupelor sovietice şi ruse din Lituania, că trebuia să semnăm un nou acord cu Rusia, să nu irităm Rusia cu unele mişcări ale noastre.

Deci, a fost un proces politic foarte complex. Şi în în 1994 am aplicat pentru calitatea de membru NATO, iar în 1995 – pentru cea de membru al UE. Dar oricum a mai luat ceva timp până am lansat negocierile propriu-zise pentru aderare. În 2000, negocierile erau deja foarte intense – nu au fost deloc uşoare, au fost destul de multe precondiţii politice. Însă în 2002 am finalizat negocierile şi în 2004 am devenit membru în ambelor cluburi – atât în NATO, cât şi în UE. Deci, a durat 10 ani din momentul depunerii cererii până la aderarea propriu-zisă.

Bineînţeles că am avut parte şi de o conjunctură internaţională favorabilă în Europa, de un spirit favorabil extinderii Uniunii Europene şi NATO. Plus că a fost şi o motivaţie puternică în Lituania şi în celelalte state Baltice pentru integrarea europeană. Această motivaţie s-a datorat în parte şi istoriei noastre – ne-am simţit mereu parte a continentului european, a istoriei europene, a culturii europene şi a sistemului european de valori. Acestea au fost consolidate în special pe parcursul scurtei perioade de independenţă de câţiva ani de dinainte de cel de al doilea război mondial.

Acea perioadă a fost foarte importantă şi pentru spiritul ne neacceptare a ocupaţiei sovietice care a fost prezent în societatea noastră. Au existat câteva generaţii care ţineau minte această perioadă de independenţă şi care transmiteau această tradiţie a independenţei copiilor. Eu de exemplu, am auzit de aceste lucruri de la profesorii mei, care şi-au primit educaţia în Lituania independentă. Sigur că la nivel oficial aceste discuţii erau interzise, dar acest spirit al Lituaniei independente era în aer, oamenii vorbeau despre asta.

Poate că în altă ţări ale Uniunii Sovietice acest element lipsea şi poate că din acest motiv acele ţări au acum mai multe probleme politice în procesul de despărţire de acest trecut sovietic şi de intrare în alte realităţi, cele ale globalizării şi integrării europene.

Toate procesele necesită timp. Şi în Lituania au existat oameni care aveau nostalgii după perioada sovietică, dar majoritatea lituanienilor, peste 80 la sută, văd foarte pozitiv locul în care suntem acum şi calitatea de membru al Uniunii Europene. Şi cred că această susţinere puternică va continua să existe în societatea noastră.

Lina Grâu: Este adevărat că în perioada sovietică în Republica Moldova se vorbea foarte puţin despre identitatea noastră şi despre perioada interbelică – acesta era un subiect tabu, iar foarte mulţi intelectuali care au încercat să vorbească despre asta au fost sancţionaţi, deportaţi sau chiar omorâţi. Mai este adevărat şi faptul că în societatea noastră, inclusiv la nivelul clasei politice, nu există coeziune în ceea ce priveşte cursul strategic al Republicii Moldova. În Lituania a existat acest consens pentru integrarea europeană şi euroatlantică?

Evaldas Ignatavičius: Societatea noastră a fost aproape unanimă în ceea ce priveşte orientarea către Uniunea Europeană şi NATO. Acest lucru a fost inspirat din amintirile despre Lituania independentă, din istoria noastră care era vie în inimile lituanienilor, chiar dacă în textele manualelor a fost cenzurată.

Cred că şi elitele noastre politice au jucat un rol foarte importat. A fost crucial faptul că ambii lideri ai celor două mişcări politice ale Lituaniei independente – Sąjūdis şi partidul post-comunist condus de fostul preşedinte Brazauskas – s-au unit pentru a atinge acest scop. Preşedintele Brazauskas a fost cel care a semnat aplicaţia pentru aderarea la NATO. La fel, el şi partidul lui au jucat un rol important înainte de aderarea la UE – am avut atunci un referendum cu o destul de bună participare – 63 de procente, dintre care 91 la sută au votat pentru aderarea la UE. Au fost şi câteva declaraţii semnate la nivelul liderilor partidelor politice importante privind susţinerea aderării la NATO şi UE, ca obiecteve majore de politică externă. Deci, am lucrat constant la edificarea consensului politic între partidele noastre politice pe acest subiect. Aderarea la NATO şi UE au fost mereu materie de consens şi nu au existat dispute privind orientarea strategică şi sarcinile majore în politica externă. Şi această consolidare n-a fost de un real folos.

Lina Grâu: Aţi menţionat deja faptul că Republica Moldova este liderul actualelor procese de apropiere de UE. Cum apreciaţi parcursul european al Republica Moldova şi dacă credeţi că au fost utilizate toate şansele pe care le-a oferit UE în ultimii ani?

Evaldas Ignatavičius: Eu cred că Republica Moldova merge foarte bine acum. Rezultatele sunt impresionante şi imaginea ţării dumneavoastră – atât la Bruxelles, cât şi în alte capitale – este extrem de pozitivă. Iar pe parcursul ultimilor luni Republica Moldova a devenit în mod clar un lider al proceselor de integrare europeană şi în cadrul Parteneriatului Estic. Sunt progrese reale în negocierea Acordului de asociere, au fost lansate şi decurg dinamic şi discuţiile pe Acordul de liber schimb, sunt destul de avansate discuţiile pe marginea liberalizării regimului de vize.

Toată această dinamică deschide posibilitatea încheierii acestor negocieri până la sfârşitul anului viitor. Dintr-o întâmplare fericită, Lituania va deţine la acel moment preşedinţia UE şi vom organiza cel de al treilea summit al Parteneriatului Estic la începutul lunii noiembrie 2013. Şi acest lucru va fi o posibilitate de a evalua realizările Parteneriatului Estic şi individual ale ţărilor membre. Şi Republica Moldova are şanse foarte bune pentru a fi considerabil avansată în termenii asocierii, a liberalizării comerţului şi liberalizării vizelor, deschizând oportunităţi pentru integrarea cu UE. Estimarea şi aşteptările mele în acest sens sunt foarte pozitive.

Bineînţeles că este foarte important ca Republica Moldova să se menţină pe drumul cel bun, să avanseze cu negocierile şi cu reformele. Mai sunt capitole dificile mai ales în negocierea Acordului de liber schimb – din experienţa noastră ştim că nu este uşor, pentru că vă deschideţi piaţa şi trebuie să intraţi în competiţie cu UE. Trebuie să vă protejaţi piaţa şi interesele naţionale în zonele cele mai sensibile.

Mai aveţi şi aspectul legat de regiunea transnistreană şi de felul în care ar putea fi combinate reintegrarea ţării cu procesele de integrare europeană. Cu toate astea, reafirm că estimările privind viitorul european al Republicii Moldova sunt foarte pozitive şi noi vom încerca să fim parte a acestui proces şi să ne oferim experienţa şi asistenţa noastră.

Lituania deja oferă consultanţă pentru crearea structurilor care să se ocupe de integrarea europeană în ţara dumneavoastră şi pentru eficientizarea acestora în aşa fel încât să fie obţinute rezultate mai bune. Lucrăm pe domenii foarte concrete, cum ar fi vama, standartizarea, veterinaria, fitosanitaria. Toate aceste domenii vor fi foarte importante în momentul în care veţi începe implementarea Acordului de liber schimb şi veţi încerca să accedeţi pe pieţele europene.

Lina Grâu: Aţi amintit de Transnsitria. Este acesta o problemă în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova?
 
Evaldas Ignatavičius:
Este o chestiune pe care o aveţi de rezolvat, atât din punct de vedere politic, cât şi practic. Din punct de vedere politic este desigur o chestiune de reintegrare a ţării într-o formă sau alta în contextul apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, cu perspectiva de a obţine calitatea de membru al UE.

Iar în termeni practici este o chesitiune tehnică care ţine de implementarea prevederilor din Acordul de liber schimb de exemplu şi aplicarea acestui Acord pe tot teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană – reglementarea vamală, taxarea, alte chesiuni tehnice care trebuie aplicate în egală măsură pe ambele maluri ale Nistrului. La fel şi cu Acordul de liberalizare a vizelor – cum va fi acesta aplicat regiunii transnistrene şi alte chesiuni practice.

Lina Grâu: Cum apreciaţi eficienţa iniţiativei Parteneriatului Estic la trei ani după lansare?

Evaldas Ignatavičius:  Cred că Parteneriatul Estic este un bun răspuns al UE la procesele care se produc în vecinătatea sa estică. Trei ani pentru un asemenea program nu este un termen prea mare şi nu trebuie să aşteptăm rezultate imediate.

Totuşi, există deja rezultate pozitive concrete, cum ar fi Acordurile de asociere, de liber schimb şi de liberalizare a vizelor, care sunt în negociere nu doar cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina sau Georgia, iar Armenia este şi ea pe cale să se alăture acestui proces. Deci, PaE oferă fiecărei ţări oportunităţi de a veni mai aproape de standardele UE.

Iar din perspectiva noastră, privind către cel de al treilea summit al PaE şi către preşedinţia noastră în UE, vedem zone foarte importante de cooperare în cadrul acestei iniţiative, cum ar fi energia, conexiunea căilor de transport care să unească de exemplu Marea Baltică şi Marea Neagră, coridorul de transport Est-Vest şi alte domenii conexe cu transportul, cum ar fi managementul integrat al frontierelor şi cooperarea în domeniul vamal pentru a asigura o mişcare mai rapidă a bunurilor şi a oamenilor.

De asemenea, vedem şi alte domenii de cooperare, cum ar fi cultura, moştenirea comună culturală. Aceasta este o modalitate de a demonstra ţărilor din Europa de Vest că ţările din Parteneriatul Estic au o cultură cu adevărat europeană, au contribuit la cultura şi istoria europeană. Este în definitiv o modalitate de a re-crea astfel continentul ca un tot întreg.

În ceea ce priveşte cel de al treilea summit al Parteneriatului Estic care va avea loc în noiembrie 2013, planificăm un şir de eveniemente importante, cum ar fi un Business Forum, Forumul Societăţii Civile, Forumul Regiunilor şi Forumul Tineretului, evenimente care să creeze conexiuni între oameni. Astfel vedem viitorul continentului – prin ştergerea liniilor de divizare care încă mai există.

Lina Grâu: Republica Moldova este considerată a fi un loc destul de bun din punct de vedere geografic pentru a investi într-o afacere. Pe de altă parte, investiţiile nu sunt atât de multe aici precum s-ar dori. Ce trebuie de făcut pentru a îmbunătăţi climatul de afaceri din Republica Moldova?

Evaldas Ignatavičius: Climatul de afaceri este un element foarte important în dezvoltarea unei ţări. În ceea ce priveşte Republica Moldova, sunt câteva lucruri pozitive care pot fi menţionate, de exemplu calitatea de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la fel ca şi procesele conexe integrării europene. Noi sperăm că Acordul de liber schimb, atunci când va fi finalizat, va crea de asemenea un climat mai pozitiv pentru investiţii.

Dar mai sunt necesari şi alţi paşi. Am avut ceva discuţii cu unii oameni de afaceri care vor să investească în Republica Moldova şi aceştia au menţionat că aici mai trebuie adoptate unele legi, de exemplu cu privire la protecţia investiţiilor străine.

Sigur că o problemă foarte importantă în Republica Moldova, la fel ca şi în alte ţări de altfel, ţine de existenţa corupţiei la diferite nivele şi acest lucru este un obstacol important pentru atragerea investiţiilor şi companiilor străine. În plus, am menţionat mai sus câteva domenii concrete care trebuie îmbunătăţite – funcţionarea serviciilor vamale, a instituţiilor de standartizare, a serviciilor de vetirinărie şi fitosanitarie – domenii unde Lituania a investit mai multe proiecte, a trimis experţi şi a facilitat adoptarea legilor şi deja putem vedea rezultate pozitive.

Mai există de asemenea necesitatea ajustării, armonizării sistemului legislativ şi judecătoresc la cel care funcţionază în majoritatea ţărilor lumii. Avem un consilier care lucrează pe aceste domenii aici, la Ministerul Justiţiei din Republica Moldova. Acesta îşi propune să transfere întreg sistemul electronic al legislaţiei din Parlamentul lituanian către instituţiile din Republica Moldova. Acest gen de introducere a unui grad din ce în ce mai mare de transparenţă în sistemul legal trebuie să creeze un climat mai pozitiv pentru investiţii, să ofere mai multă securitate investiţiilor.

Lina Grâu: Spuneaţi că intenţionaţi să organizaţi un Forum al Societăţii Civile în cadrul viitoarei preşedinţii a Lituaniei în PaE. În Lituania, care este rolul societăţii civile, are ea cu adevărat un cuvânt de spus în procesele care au loc în ţară?

Evaldas Ignatavičius: În Lituania societatea civilă are un rol foarte important şi politicienii înţeleg că dacă vor să fie aleşi, trebuie să ţină cont de ceea ce cred oamenii despre situaţia în ţară, despre activitatea lor. În plus, societatea civilă are pârghii reale de a influenţa situaţia, mergând chiar până la posilibitatea de a organiza referendumuri în chestiuni de interes major pentru societate. Devine greu pentru Guvern şi pentru politicieni să adopte decizii fără a ţine cont într-un fel sau altul de ceea ce crede societatea civilă.

Suportul societăţii civile în integrarea europeană şi euroatlantică a Lituaniei a fost un element foarte important şi fără acest suport aceste procese pur şi sumplu nu ar fi fost posibile. Iată de ce una din sarcinile importante şi pentru guvenarea de la Chişinău este de a angaja societatea civilă în procesul de luare a deciziilor.

Lina Grâu pentru europa.md

Tel. +373-22-224430, 210986
Fax +373-22-210986, 233950 office@ape.md
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova
Email : office@ape.md
Copyright © 2024 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate
Tipărire