Din momentul în care a devenit parteneră NATO în 1994, Republica Moldova nu a participat decât la o singură operaţiune post-conflict a Alianţei Nord-Atlantice, cea din Irak, unde Moldova a trimis şase contingente de genişti până în 2008. Ar putea face ţara noastră mai mult pentru NATO şi operaţiunile sale?
Vitalie Marinuţa: La momentul actual noi nu suntem prezenţi cu contingente în operaţiunile de menţinere a păcii sub egida NATO. Dar suntem activi în cadrul ONU. Avem 8 observatori militari în diferite ţări din Africa şi participăm la susţinerea operaţiunilor ONU în Afganistan cu helicopterele din dotarea Armatei Naţionale.
Europa Liberă: De ce, domnule ministru, nu participăm şi la operaţiuni NATO, că doar alţi parteneri o fac?
Vitalie Marinuţa: Noi nu putem să participăm în operaţiuni militare, luând în considerare statul nostru de neutralitate. Dar în operaţiuni de menţinere a păcii putem participa. 6 contingente de genişti care au participat în Irak, de exemplu, s-au arătat la cel mai înalt nivel şi au fost apreciaţi atât de către partenerii noştri, cât şi de populaţia civilă din acea ţară. Consider că este nevoie în primul rând de voinţă politică. Pentru că Armata Naţională este gata să participe, începând de la detaşarea unor specialişti, până la detaşarea unor contingente la nivel de companie. Dar pentru aceasta ar fi nevoie de o decizie politică, este nevoie ca noi să ne dorim aceasta, să ne dorim într-adevăr să fim nu numai consumatori de securitate, ci şi furnizori.
Europa Liberă: Ce avantaje am avea dacă ar fi şi militarii noştri acolo unde sunt militarii altor parteneri?
Vitalie Marinuţa: În primul rând pentru noi ar fi un plus de imagine pe plan internaţional. Pentru că am participa cot la cot cu partenerii noştri şi am dovedi că nu numai cerem ceva de la ei, ci şi putem contribui cu ceva. Deci, am fi mai credibili. În rândul doi, am fi un fel de ambasadori ai Republicii Moldova peste hotare. Şi fără doar şi poate unele programe de asistenţa ar putea să fie mult mai mari, mai valoroase în caz că demonstrăm că nu numai consumăm, ci putem şi să dăm ceva. Dara aşa, suntem axaţi în prezent mai mult pe programe educaţionale şi de instruire. Asta însă cred că este doar până la un moment. Fiindcă nu poţi decenii întregi numai să consume şi să nu susţii până la urmă acei parteneri care îţi dau oferta să te dezvolţi.
Europa Liberă: Credeţi că NATO are asemenea aşteptări în raport cu Republica Moldova?
Vitalie Marinuţa: N-aş spune că NATO are asemenea aşteptări, pentru că NATO nu este organizaţia care pune condiţii. NATO îţi oferă oportunităţi care trebuie valorificate în funcţie de viziunile şi ambiţiile fiecărui stat aparte. Ambiţiile noastre sunt restricţionate de statului nostru de neutralitate, dar asta nu înseamnă că noi nu trebuie să fim activi în dezvoltarea sectorului de apărare şi securitate şi să facem asta prin intermediul cooperării mai intense cu NATO şi partenerii. Avem, de la 1994 încoace, peste 500 de militari care au trecut diverse cursuri în cadrul programului de parteneriat dintre Republica Moldova şi NATO, în cadrul Parteneriatului pentru pace, în cadrul acţiunilor bilaterale cu partenerii noştri, precum sunt România, SUA, Germania, Franţa. Consider că multe din succesele Armatei Naţionale nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi fost această cooperare. Pe de altă parte, noi am fi putut să avem mult mai bune rezultate dacă ar fi existat o deschidere mult mai mare din partea Republicii Moldova faţă de cooperarea cu NATO, nu numai pe hârtie. Pentru că, dacă e să luăm, începând cu 2005 avem planul de parteneriat care ne dă posibilităţi foarte mari de cooperate. Dar, ca la noi, este un plan foarte bun, dar cu implementarea nu prea. Am putea participa la mai multe aplicaţii, am putea intra în mult mai multe programe de dotare, poate chiar de procurare a unor echipamente militare la preţuri foarte reduse - adică există o gamă foarte largă de posibilităţi pe care, din păcate, încă le ratăm. Sper că odată cu liniştirea spiritelor în domeniul politic din Republica Moldova, se va discuta şi despre această oportunitate. Suntem membri ai globului pământesc, ai familiei umane şi acele probleme care sunt pe agendă la toate naţiunile cred că ar trebui să fie şi pe agenda noastră. Şi să contribuim la soluţionarea lor, inclusiv în domeniul securităţii. Eu personal în orice caz voi insista ca să revenim la această întrebare, ca militarii noştri să aibă posibilitatea să participe în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii peste hotare puţin mai intensiv decât la moment.
