La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt. Astăzi vom vorbi despre relaţiile moldo-ucrainiene, văzute, deja, din punctul final al cursei electorale, care a ţinut în şah nu doar Ucraina. Cum politica externă nu e un joc de zaruri, zic, să încercăm să ne imaginăm cum vor evolua aceste relaţii, împreună cu invitaţii mei, analista de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi şi expertul de la Chişinău în probleme de securitate regională, Vlad Lupan.
 
Europa Liberă: Deci, noi avem o trenă lungă în relaţia cu Ucraina şi sigur pronosticurile se arată a fi nu din cele mai bune. Pentru că subiectele sunt foarte dificile, şi chiar ministrul Justiţiei a recunoscut că ucrainenii întotdeauna au fost negociatori foarte dificili. Credeţi că au dreptate comuniştii atunci, când spun că noile autorităţi negociază în defensivă şi chiar în detrimentul intereselor Republicii Moldova?

Vlad Lupan: „Nu pot să cred lucrul ăsta, din simplul motiv că noile autorităţi negociază detalii tehnice, iar acordul de principiu, de cedare a pământului, a fost semnat şi promulgat de chiar preşedintele Voronin. Asta pune punctul pe „i” în discuţia în ce priveşte cine a făcut, cine le-a dat ucrainenilor dreptul să negocieze pe acest subiect şi cum.

Europa Liberă: Comuniştii spun că păcatul generic al noii autorităţi este că au despărţit cele trei componente ale dosarului ucrainean. Or, despărţind Palanca de Novodnestrovsc şi de Giurgiuleşti, există riscul ca să impună Kievul nişte condiţii dure.

Anneli Ute Gabanyi: „Din ceea ce am putut să cercetez eu, şi am citit un studiu foarte bun al Victoriei Boian despre relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina între 98 şi 2008, este foarte clar că păcatul originar, adică cedarea - şi doamna Boian spune foarte clar - „transmiterea în proprietate”, adică posesiune, folosinţă şi administrare a sectorului de autostradă la Palanca a fost făcută înainte, de către regimul Voronin. Deci, cred că, este clară situaţia. Numai că ceea ce mă face să mă tem puţin este felul în care comuniştii reuşesc să instrumenteze această temă, într-un mod foarte populist şi s-o îndrepte împotriva actualei Alianţe şi nu ştim în ce situaţie această reorientare populistă ar putea să le fie de folos.”

Europa Liberă: Privind la modul general: înainte vreme Kievul era considerat un partener strategic, natural al Moldovei, care se mişcă spre Uniunea Europeană. Când a intervenit rivalitatea între Iuşcenko şi Ianukovici, se considera că Ianukovici ar putea fi omul, mai curând, al Moscovei. Acum, când Ianukovici va deveni preşedinte, putem spune că nu mai avem un partener? Sau chiar un remorcher, care să împingă din urmă Moldova spre Uniunea Europeană?

Anneli Ute Gabanyi: „În ceea ce aţi spus Dumneavostră mai înainte, aţi idealizat puţin atitudinea Ucrainei înainte de alegerile din 2004 şi de această departajare a rolului jucat, eventual, de Iuşcenko şi de Ianukovici. Tare mă tem că chiar atitudinea domnului preşedinte Iuşcenko a fost mai duplicitară, ca să spun aşa, în ceea ce priveşte, de exemplu, rolul Ucrainei jucat, atât în procesul EUBAM, când, vă amintiţi foarte bine, că ucrainenii au trebuit ca să fie împinşi din spate, ca să acţioneze într-un spirit, ca să zic, pro european. Iar în al doilea rând, cred că şi propunerea Planul Iuşcenko, aşa cum a fost el, pe drept cuvânt, cred receptat la Chişinău de către specialişti, a fost cu două tăişiri şi nu a fost numai în favoarea intereselor de securitate şi de stabilitate ale Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Aici am să vă rog să-mi îngăduiţi să ascultăm părerea lui Edward Lucas, editor la săptămânalul The Economist: „Politica Ucrainei faţă de Uniunea Europeană a fost foarte proastă, dar şi a Uniunii Europene faţă de Ucraina a fost dezastruoasă. Aşa că pot fi făcute critici din ambele părţi şi cred că Ucraina, chiar şi sub Ianukovici, va rămâne unde este, indiferent de ideile şi interesele lui Ianukovici, el va trebui să trateze cu Europa. Cred că parteneriatul estic şi preşedinţia poloneză a Uniunii Europene de anul viitor, întâi a Ungarie şi apoi a Poloniei, aceste două ţări vecine ale Ucrainei vor da un nou avânt relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Ucraina. Nu putem decât să sperăm că cineva în Ucraina va lua în seamă această evoluţie şi-i va da un răspuns.” Asta este previziunea lui Edward Lucas de la săptămânalul The Economist. Domnul Lupan ce comentarii aveţi?

Vlad Lupan: „Cred că, în primul rând, trebuie să înţelegem că situaţia din Ucraina este rezultatul, întradevăr, al unor procese democratice. E vorba de construcţia unui stat-naţiune, o construcţie foarte grea. Ucraina are 16-17 ani, atât cât are şi Republica Moldova. Este ca un tânăr, care încă nu a reuşit să-şi stabilească identitatea foarte clar. Dar, totuşi, aş vrea să mai adaug un element în ce priveşte relaţiei Republicii Moldova cu această Ucraină, deci doi adolesceni pe arena internaţională. Eu nu pot fi de acord cu ideea că anterior Kievul a fost tratat ca partener strategic natural, care ne împinge spre Uniunea Europeană. Pur şi simplu nu am văzut lucrul ăsta.

Chiar dacă în perioada 2004-2009, în mod particular în 2005, în alegerile din Repblica Moldova, Ucraina ne-a susţinut, ca pe stat, în primul rând. Totuşi am văzut că aceeaşi Ucraină nu a fost tratată ca un partener strategic. Chiar dacă a existat această fereastră de oportunitate. PCRM nu a reuşit să soluţioneze problemele de proprietate în Ucraina, proprietatea Republicii Moldova, Palanca nu au reuşit s-o soluţioneze. Timp de opt ani de guvernare ei nu au reuşit să soluţioneze cu Ucraina absolut nimic. Ba mai rău – au înrăutăţit relaţiile, chiar dacă Ucraina încerca să ne asiste în felul în care putea.”

Europa Liberă: Dar mi se pare logic, pentru că Ucraina era generatoarea de revoluţii portocalii, care făcea alergii în mediul comuniştilor.

Vlad Lupan: „Da, alergie şi era vorba şi de relaţii financiare aici. Vorbim despre electricitatea care a fost cumpărată de la Cuciurgan, de la Federaţia Rusă, mai bine zis, prin intermediul unei firme offshore, care se presupune că există anumite interese financiare. Deşi, era ţara exportator al unor revoluţii, nu au reuşit să soluţioneze nici o problemă de proprietate, care nu ţine de revoluţii, da ţine de relaţii, de negocieri, de capacitatea de negociere. Deci nu au fost capabili să negocieze cu Ucraina şi acuma spun că uite, ăştea cedează nu ştiu ce, când ei, de fapt, au cedat tot ce se putea de cedat până acum.

Au abandonat Ucraina în perioada crizei gazelor, atunci când prim-ministrul Republicii Moldova a plecat la Moscova, iar Ucraina ne furniza nouă gaz din rezervele sale, în momentul în care nu avea suficient pentru propriul consum. Ucraina încerca să ne vândă electricitate mai ieftină decât Cuciurganul şi, iată, noi tot de la Cuciurgan am cumpărat mai scump. Prin asta, de altfel, acumulând în transnistria datorii mai mari pentru gaz.
Dacă vorbim despre evoluţiile din Ucraina, trebuie să înţelegem că nici noi nu am făcut în perioada respectivă ceva ca să asistăm Ucraina în mişcarea sa spre Uniunea Europeană şi să îmbunătăţim relaţiile. Iar pe de altă parte, de fapt, am agravat situaţia şi suntem martori ai acestei agravări acum.

Europa Liberă: Doamna Gabanyi!

Anneli Ute Gabanyi: „În primul rând aş vrea să-i dau dreptate şi colegului Lupan – comportamentul neprevizibil şi uneori în balanţă al acestor „doi adolescenţi politici” s-a condiţionat reciproc şi cred că la început a fost realmente, cred că în anul 1992, de exemplu, cînd s-a încheiat tratatul între cele două state a prevalat speranţa, că vor putea să meargă pe un drum mai drept împreună, într-o oarecare inter-conectare strategică către Occident. Însă intervenind şi problema unor forţe interne, care în mod evident au încercat să tragă acele ţări în alte direcţii, cred că această intercondiţionare intern-extern a cauzat şi o înrăutăţire, cel puţin, temporară în relaţiile bilaterale.

Cred că, ceea ce am aflat din citatul ziaristului Edward Lucas, este de asemenea fosrte corect şi recunosc, în ceea ce am publicat eu de mai multe ori, am pus, ca să zic aşa, accentul la fel de mult pe lipsa de înţelegere a instituţiilor euro atlantice, pentru importanţa strategică, mai ales, geopolitică şi a acestor ţări. Adica atât a Moldovei, cât şi a Ucrainei şi încercările lor de a se apropia atât de NATO, cât şi de Uniunea Europeană au fost, cred, privite, fără a ţine cont şi de interesul strategic al ţărilor occidentale. Deci, foartea adevărat, vina, dacă se poate vorbi aşa, trebuie plasată pe ambele direcţii.”

Europa Liberă: Edward Lucas mai constata că: „Nu cred că ar putea să fie mai rău, decât a fost sub domnul Iuşcenko”. Întrebarea este dacă pentru Moldova va fi mai simplu, atunci când nu va mai fi răstignită între două poluri de atracţie, care erau o vreme antagoniste, cel puţin păreau a fi, sau erau considerate – Rusia şi Ucraina. Acum dacă să admitem că Ianukovici va fi cumva mai armonios în relaţiile cu Moscova, Chişinăul va avea de câştigat, sau, dimpotrivă, va avea doi adversari puternici şi va trebui să facă faţă acestui meci complicat? Ce credeţi, doamna Gabanyi?

Anneli Ute Gabanyi: „Eu cred că Moldova ar trebui să se aştepte la presiuni sporite din partea Ucrainei, atât în aceste probleme actuale, adică Palanca şi, mai ales, Giurgiuleşti, unde există şi interese ucrainene de a deranja, eventual, pe mai departe construcţia şi lărgirea acestor construcţii de la Giurgiuleşti.

Pe de altă parte cele spuse de domnul Ianukovici, de exemplu, în legătură cu prelungirea Acordului asupra Krimeei arată foarte clar că este de acord să facă nişte paşi, pe care Iuşcenko, în mod clar, nu a dorit să-i facă, dacă ne gândim la comportamentul Ucrainei în timpul crizei georgiene. Deci, pe de o parte, o posibilitate ca Ucraina să devină mai insistentă în a pune presiune politică asupra Republicii Moldova, ceea ce ar putea să-i înrăutăţească situaţia de securitate.

Pe de altă parte, însă, dacă Occidentul, dacă Statele Unite, dacă statele NATO şi UE vor înţelege acest joc şi această situaţie geopolitică ar putea, eventual, să ajungă la concluzia că trebuie făcut ceva, pentru a ajuta Moldova să reziste unor astfel de presiuni, care sunt pe de o parte direct ruseşti, pe de altă parte, precum cred că va fi cazul – indirect, prin instrumentul Ucraina. Şi atunci întrebarea este – ce concluzie vor trage statele occidentale în legătură cu importanţa geopolitică a Republicii Moldova şi asupra eventualelor măsuri, care ar trebui să fie luate pentru a susţine Republica Moldova.

Europa Liberă: Domnul Lupan, Dumneavoastră ce credeţi despre umbrela GUAM, pe care, se pare, că o va pierde Moldova?

Vlad Lupan: „Umbrela nu a existat.”

Europa Liberă: Eu convenţional am spus.

Vlad Lupan: „Oricum n-a existat.”

Europa Liberă: Hai să zicem – duetul cu Kievul împotriva Moscovei, convenţional, iarăşi...

Vlad Lupan: „Nu cred că putem vorbi despre un duet de acest gen.”

Europa Liberă: Nu ne ducem înapoi. Înainte să privim. Deci, totuşi a fost o iluzie că Kievul era mai portocaliu. Chişinăul avea şanse în sensul ăsta, să fie în tandem, sau încerca să speculeze. În problema transnistreană, atunci când avea nevoie să lupte cu Moscova, cu Kremlinul. Acuma, se pare, a rămas singură în teren – Moldova împotriva a doi adversari, dacă este adevărată această senzaţie şi se complică sau nu viaţa Chişinăului?

Vlad Lupan: „Păi asta încercam să spun, că nu este exact aşa. În primul rând nu putem vorbi despre o umbrelă a GUAM-ului. Nu putem vorbi despre un tandem din partea Ucrainei şi Rusiei faţă de Republica Moldova. Cu siguranţă vom vedea o Ucraină, care se va comporta ca şi anterior guvernării oranj. Într-o manieră relativ dualistă, cu o fluctuaţie în ceea ce priveşte relaţia cu Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă. Pe de o parte.

Pe de altă parte, aşa cum aţi citat ministrul justiţiei, este greu să negociezi cu Ucraina. Tocmai în perioada lui Ianukovici persoanele care s-au ocupat de Republica Moldova au văzut că este posibil să exerciţi presiuni asupra Republicii Moldova şi Republica Moldova să cedeze. Asta era situaţia cu închiderea podului feroviar între Republica Moldova şi Ucraina, şi...”

Europa Liberă: Din raţiuni tehnice, aşa se spunea atunci...

Vlad Lupan: „Se spunea din raţiuni tehnice, dar în realitate, desigur, că nu era aşa. Republica Moldova a redirecţionat traficul pe o rută de două sau de trei ori mai mare şi a mărit preţurile pentru tranzit tot de câteva ori. În asemenea circumstanţe, ucrainenii au încercat să negocieze şi Republica Moldova nu a fost tocmai foarte flexibilă. Şi atunci, când s-a închis podul, dintr-odată Republica Moldova a fost foarte flexibilă, sau să zicem flexibilă.”

Europa Liberă: Dar nici nu a trimis înapoi trenurile pe la Tiraspol...

Vlad Lupan: „Da, dar a rezolvat problema principală, de preţ. Tocmai oamenii lui Ianukovici au văzut foarte bine că se poate negocia cu Republica Moldova într-o manieră dură. Cu siguranţă va fi greu şi cu siguranţă acest lucru va însemna presiuni, dar cu ucrainenii niciodată n-a fost întradevăr uşor de negociat. Acum elementul central pentru Chişinău va fi următorul. Aşa cum s-a întâmplat şi cu EUBAM, când încercam să-i presăm pe ucraineni.

Dacă Ucraina va exercita presiuni asupra Republicii Moldova şi dacă Republica Moldova va fi considerată de către Uniunea Europeană drept ca caz-exemplu, înlocuitorul Ucrainei, în calitate de lider pe integrare europeană în Europa de Est, dacă vom reuşi această performanţă – să ne plasăm în calitate de lider pe integrare europeană, pe reforme, atunci interesul Uniunii Europene s-ar putea să crească oarecum, vis-a-vis de Republica Moldova, cel puţin. Şi atunci, posibil, că Uniunea Europeană ar putea să ne asiste, aşa cum a făcut în cazul EUBAM, atunci când a exercitat presiuni asupra Kievului pentru ca autorităţile din Ucraina să accepte această misiune – EUBAM.”

Europa Liberă: Doamna Gabanyi, Dumneavoastră credeţi că Moldova poate deveni fruntaşul clasei?

Anneli Ute Gabanyi: „Eu cred că Moldova trebuie să devină fruntaşul. Am pledat de multă vreme, în ciuda unor performanţe nu întotdeauna încântătoare în ceea ce priveşte anumite sarcini interne ale democratizării din Republica Moldova. Totuşi, cred că ar fi un lucru foarte bun, în primul rând, ca Uniunea Europeană să disocieze Republica Moldova şi Ucraina. Acest lucru nu a fost niciodată prea convingător. Iar în momentul acesta, cred că ar trebui să devină o realitate.

De altfel, un principiu al procesului de integrare în Uniunea Europeană – fiecare ţară să reuşească pe meritul ei şi nu în tandem. Al doilea lucru ar fi, eventual, interesant pentru Uniunea Europeană să dovedească, atât Ucrainei, cât şi altor ţări, avantajele unei politici pro europene corecte din partea unei ţări din Est, prin faptul că această ţară este mică şi cu mijloace financiare relativ reduse, se pot găsi nişte soluţii şi se pot avea succese, care ar putea să devină un fel de far pentru celelalte ţări mai mari şi mai complicate. Deci, Uniunea Europeană trebuie foarte repede să vadă acest avantaj pentru politica ei şi să-şi schimbe atitudinea, aşa cum am sugerat, faţă de Republica Moldova.

N-aş vrea să merg aşa de departe, deşi şi acest lucru ar fi o soluţie foarte bună, ca la acest moment Republica Moldova să fie trecută pe relaţia statelor Sud-Est europene, dându-i-se o perspectivă de integrare, cel puţin nu lipsind-o de o o perspectivă de integrare într-un viitor cât de cât îndepârtat, dar mă tem că această soluţie nu va fi luată.”

Vlad Lupan: „Pentru scopul integrării europene, Republica Moldova şi Ucraina ar fi bine să fie disociată. Pentru scopuri geostrategice, Ucraina cu siguranţă este un partener extrem de important şi atenţia Uniunii Europene şi a Statelor Unite în zona respectivă trebuie numaidecât să se continue să se axeze pe Ucraina. Astfel promovând politica implicării Ucrainei, decât politica plasării Ucrainei în coşul cu Rusia. Cu cât mai mult o să plasăm Ucraina în coşul cu Rusia, cu atât mai repede ea va merge încolo, iar noi tocmai asta nu ne-am dori.”

Europa Liberă: Adică în cazul lui Ianukovici să vedem partea pro-europeană a paharului şi nu partea pro-rusă, da?

Vlad Lupan: „Păi, el a şi votat unele lucruri, care probabil sunt tratate drept antiruse. Cu siguranţă putem, cel puţin, stabili contacte şi să dezvoltăm aceste relaţii. Nu va fi uşor, fără îndoială, va fi mult mai greu, probabil decât până acum, dar dacă nu facem nimic, rezultatul va fi mai rău.”

Europa Liberă: Nu ştiu dacă să deschid acest subiect, dar vreau să vă întreb, totuşi, pe final, cât de mult a complicat situaţia Chişinăului oferta Bucureştiului de a găzdui elemente ale scutului antirachetă şi reacţia care a urmat, sonorizată cumva de Smirnov, poate cam incredibil, poate ridicol pentru unii, dar suficient de grav pentru alţii.

Anneli Ute Gabanyi: Eu sunt de părere că Republica Moldova ar trebui să încerce, printr-o analiză judicioasă a specialiştilor pe care îi are în mod evident să profite de această situaţie, decât să fie lovită de această nouă dezvoltare, care de altfel conţine şi alte elemente, care s-au văzut foarte bine la Munchen, la utima sesiune de securitate. Părerea mea este, că dacă Republica Moldova va reuşi să arate că, în acest context geopolitic, atitudinea ei de până acum de neutralitate, care era, după cum cred eu, o neutralitate defensivă, încercând, ceea ce nu a reuşit, să scape de armamentul şi cât au mai rămas din trupele ruse staţionate în Transnistria.

Dacă, deci, Republica Moldova ar putea să profite de această exarcerbare, ceea ce este clar, a tensiunilor NATO, anti-NATO din acest spaţiu, respectiv SUA-Rusia din acest spaţiu, atunci ar fi un lucru benefic şi în continuare, cred, o acţiune de recunoaştere a acestei poziţii speciale a Republicii Moldova în acest spaţiu de către puterile occidentale. Similar mutatis-mutandis, cu atitudinea pe care a luat-o în 1955 vis-a-vis de proiectul Austriei, prin care s-a reuşit retragerea tuturor trupelor de pe teritoriul acestei ţări şi păstrarea neutralităţii, însă pro occidentală a Austriei. Cred că s-ar putea deriva anumite idei, cum ar putea fi susţinută această şansă pentru Republica Moldova de a scăpa, eventual, de trupele şi armamentul rusesc din Transnistria şi de a-şi solidifica situaţia securităţii statului.”

Europa Liberă: Domnul Lupan?

Vlad Lupan: „Situaţia Moldovei nu s-a complicat. Situaţia Moldovei a devenit mai bună. Suntem acoperiţi de un scut antirachetă. Este asigurată de către un alt stat, pe gratis, securitatea statului tău. Oferta lui Smirnov eu am numit-o aberaţie, pe blogul meu, pentru că Federaţia Rusă nu poate să-şi permită amplasarea unor Iskander-uri pe teritoriul unei regiuni necontrolate. Acum, după războiul din Georgia cu atât mai mult, dar nici înainte.

Prin definiţie, Federaţia Rusă nu mai poate să mai bage trupe în Republica Moldova, atunci când toţi se ceartă pe subiectul Republicii Moldova, de ce nu-şi retrag trupele de acolo. Financiar, Federaţia Rusă nu poate să-şi permită aşa ceva. Este doar un semnal, adresat Kremlinului, un semnal de obedienţă. Cu cât mai mult discutăm aberaţiile lui Smirnov, cu atât mai rău poate să fie. Pentru că poate cineva să ia în serios şi asemenea declaraţii.

Federaţia Rusă oricum este interesată de această zonă a Mării Negre. Da? Vorbim despre zona Mării Negre. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu este atât de antagonizată de acest scut plasat în România. Reacţiile ei au fost cu mult mai moi, decât cele în Cehia sau Polonia. De altfel, nu văd cum să-i deranjeze scutul în România, la o asemenea distanţă de hotarele lor şi care, de altfel, nu acopere nimic din rachetele, eventuale, ruse lansate, unde? O reacţie absolut normală în asemenea circumstanţe, când nu te simţi vizat direct.”

Europa Liberă: În concluzie: Dumneavoatră credeţi că nu se va întâmpla nimic şi nu trebuie să ne agităm.

Vlad Lupan: „Cred că noi o să avem o situaţie mai bună pentru Republica Moldova, pentru că amplasarea scutului înseamnă şi o implicare şi un interes, aş sublinia cuvântul interes, al Statelor unite faţă de Republica Moldova, tocmai din cauza conflictului transnistrean. Federaţia Rusă, de asemenea, va avea interes faţă de Republica Moldova, şi faţă de România, şi faţă de scut, natural. Dar Federaţia Rusă nu poate să facă mai rău pentru Republica Moldova. Ce poate să se întâmple mai rău cu acest conflict transnistrean realmente decât este? Nimic realmente. Nu, va recunoaşte Federaţia Rusă independenţa Transnistriei, mai rău nu poate fi. Atunci avem un element pozitiv - implicarea SUA în această zonă. Eu zic că e mai bine.”

Anneli Ute Gabanyi: „Care a fost ajutorul Statelor Unite şi ale NATO în cazul Georgiei? Nu s-a văzut şi nu s-a demonstrat, din păcate, sau din fericire, foarte clar, că nici Statele Unite şi nici NATO sunt gata să, cum se spunea mai înainte, să moară pentru Tbilisi. Adică nu au demonstrat şi acţiunile următoare ale Rusiei în regiune. Şi chiar şi acţiunile foarte recent, atitudinea faţă de Abhazia, că Rusia a reuşit să-şi realizeze scopurile în Georgia...”

Vlad Lupan: „Aveţi dreptate, când vorbiţi despre vecinul Federaţiei Ruse, Georgia, care se află la frontieră şi unde Federaţia Rusă îşi poate amplasa armamentele în mod direct. În al doilea rând, eu am subliniat, interes. Interes nu înseamnă o susţinere SUA din punct de vedere militar – Republica Moldova nu are de gând să-şi restabilească controlul asupra regiunii transnistrene prin forţă. Vorbim despre interesul politic faţă de Republica Moldova şi de insecuritatea din această zonă. Implicarea pe subiectele de securitate europeană pe acelaşi subiect al noii arhitecturi europene de securitate. Deci e vorba despre un interes politic.”

Europa Liberă: Mie mi se pare că aici aţi căzut de acord ambii, că acest interes sporit pentru această zonă, inclusiv din cauza schimbărilor de la Kiev, inclusiv din cauza elementelor de scut antirachetă, trebuie să fie convertit. Nu? Doamna Gabanyi?

Anneli Ute Gabanyi: „Sunt absolut de acord. Noi am ajuns pe drumuri diferite la aceeaşi concluzie. Şi poate să mai adăugăm şi faptul că nu prea mai există alte foruri, în care pot discuta eventuale dislocări, sau chiar, după cum a spus domnul Lupan, chiar ameninţări cu dislocare, absurde în sine. Dar gândiţi-vă că Tratatul FACE nu mai există, adică a fost abandonat unilateral de către Rusia. Respectiv, nu se mai ţine cont de el, iar OSCE-ul şi-a dovedit din plin lipsa de eficienţă.

Acum Rusia speră că prin această lipsă de foruri şi de acorduri să poată să-şi impună noul proiect de arhitectură de securitate. Care are valenţe foarte interesante, analizate şi în presa occidentală, drept că ar exista, şi aici cred suntem de acord, în această situaţie specială noi posibilităţi pentru Republica Moldova, să-şi dovedească, în primul rând, utilitatea şi importanţa geostrategică pentru Statele Unite, pentru alianţele euro atlantice, iar, pe de altă parte, şi în Republica Moldova să se clarifice opţiunile pentru viitoare politică de securitate.”

Europa Liberă: Adică în final, importanţa şi pentru cetăţenii acestei ţări.

Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat analista de la Berlin Anneli Ute Gabanyi şi expertul de la Chişinău, Vlad Lupan. Ne auzim duminica viitoare.