Tema conflictului transnistrean ajunge tot mai des pe agenda unor discuţii la nivel înalt ruso-europene, iar în ultimul timp Moscova spune că soluţionarea acestui conflict ar trebui pusă în contextul unui nou sistem de apărare anti-rachetă în Europa din care doreşte să facă parte. Ce să însemne aceste semnale lansate de Rusia? Ar putea să schimbe perspectiva reglementării transnistrene? Întrebări pe care Radu Benea le-a adresat analistului politic de la Moscova, Fiodor Lukianov, redactor-şef la revista „Rusia în politica globală”.
Fiodor Lukianov: „Poate greşesc, dar mi se pare că problema transnistreană şi Moldova nu intră în prima parte a listei priorităţilor nimănui. Nici ale Rusiei, nici ale Statelor Unite, nici chiar ale Uniunii Europene, în pofida declaraţiilor ritualice despre posibilitatea unui progres. Este suficient să ne uităm la ce se întâmplă în Europa, la influenţa crizei din Orientul Mijlociu ce ar putea să recroiască întreaga politică europeană. Dacă adăugăm la acestea transferarea unor fonduri destinate iniţial Parteneriatului Estic către regiunea Mării Mediterane, înţelegem că n-ar trebui să ne aşteptăm acum din partea nimănui la eforturi serioase pentru rezolvarea problemei transnistrene. Sigur că nimeni nu va permite să i se dea uitării - e o problema veche, mocnită şi de aceea vor răsuna tot felul de declaraţii din partea rusă, europeană şi americană, dar mă îndoiesc că după asta vor urma şi nişte acţiuni”.
Europa Liberă: Unii experţi la Chişinău şi Tiraspol cred că Transnistria ar putea deveni un fel de monedă de schimb în mâna Kremlinului, care afirmă, în ultima perioadă, că rezolvarea conflictului ar trebui pusă în contextul larg al securităţii europene şi, în particular, în legătură cu noul sistem de apărare anti-rachetă din Europa, din care Rusia doreşte să facă parte.
Fiodor Lukianov: Monedă de schimb? Pare prea mică această monedă, scuzaţi-mă, pentru relaţiile ruso-americane, cu atât mai mult privind apărarea anti-rachetă. Nu ştiu, ea ar putea fi elementul unor relaţii mai ample, dar nu element principal. În principiu, mi se pare că Statele Unite au acum cu totul alte priorităţi. Un progres în reglementarea transnistreană ar fi acum un avantaj pentru europeni, fiindcă Europa vrea să demonstreze că are o diplomaţie funcţională. Nu întîmplător cancelarul german Angela Merkel a ales această temă pentru încercarea de a urni din loc colaborarea cu Rusia, ca un pas simbolic că se poate lucra împreună şi atinge înţelegeri. În rest, mi se pare că declaraţia diplomaţiei ruse privind posibila conexiune a problemei transnistrene cu sistemul european anti-rachetă nu este decât un joc al minţii diplomaţilor ruşi: ce să spui atunci când nu ai ce spune.
Europa Liberă: Săptămâna viitoare, la Chişinău este aşteptat să vină vicepreşedintele Statelor Unite, Joseph Biden. Autorităţile moldovene cred că vizita este una simbolică pentru perspectiva europeană a Moldovei, implicit pentru conflictul transnistrean.
Fiodor Lukianov: În legătură cu interesul ipotetic al Statelor Unite şi perspectiva europeană a Moldovei putem să ne întrebăm, de asemenea, dacă perspectiva europeană a Moldovei este soluţia problemei transnistrene în cadrul unui stat unitar? Dacă este o singură problemă sau sunt două probleme? Pentru că s-ar putea constata la un moment dat că fără Transnistria perspectivele europene ale Moldovei sunt mult mai clare şi mai înţelese decât împreună cu ea. De aceea eu cred că în anii următori multe lucruri se vor schimba.
