Oazu Natoi: Datoria Transnistriei a fost în mod premeditat creată de Rusia în scopul obţinerii un instrument de şantaj faţă de RM.
Reîntors recent de la o şedinţă ordinară a Comisiei Interguvernamentale de colaborare economică între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, vice-ministrul Valeriu Lazăr, ministru al economiei şi comerţului, a declarat la Chişinău că s-ar fi găsit o soluţie pentru reglementarea datoriilor la gazul rusesc. Şi asta ar fi scindarea Moldovagaz în două companii, una pentru dreapta şi alta pentru stânga Nistrului, şi diseminarea datoriilor între cele două companii. Unii experţi cred că ar fi vorba despre o manevră prin care Chişinăul ar fi împins spre noi cedări în contul datoriilor faţă de Gazprom. Pe de altă parte, premierul Vlad Filat spune că a auzit din presă despre această idee şi că datoriile trebuie împărţite, însă nu prin scindarea Moldovagaz.

Prezentând rezultatele unei recente vizite la Moscova, vicepremierul şi ministrul economiei Valeriu Lazăr a vorbit săptămâna trecută despre o posibilă reorganizare a companiei Moldovagaz, prin separarea ei de compania transnistreană Tiraspoltransgaz şi partajarea respectivelor cote din datoria istorica pentru livrarile de gaze. O astfel de soluţie ar fi fost planificată demult, afirmă vicepremierul, şi de nimeni altul decât de premierul Vlad Filat.

Iată însă cum a reacţionat prim-ministrul: “Am auzit din presă despre această idee. Urmează să fiu informat de unde a venit şi care este scopul. Însă vreau să spun că este necesar să clarificăpm situaţia cu datoriile. La sfârşitul lui 2009, am avut o întâlnire cu vice-preşedintele Gazprom-ului, dl Golubev, şi ne-am înţeles atunci să elaborăm o soluţie pentru aceste datorii, care, de altfel, au fost generate şi datorită atitudinii celor din Gazprom. De aceea, încă o dată, cred că trebuie să rezolvăm problema acestei datorii, dar ceea ce ţine de separarea activelor, nu cred că este o idee reuşită.”

Soluţia avansată de vicepremierul Lazăr este criticată însă şi de majoritatea experţilor. Iată opinia lui Oazu Nantoi de la IPP: “Ceea ce se numeşte datoria Transnistriei nu este o datorie care a apărut între doi agenţi comerciali. Ea a fost în mod premeditat creată de Federaţia Rusă în scopul obţinerii un instrument de şantaj faţă de RM. Din 2008, regimul din stânga Nistrului nu plăteşte chiar nimic şi banii acumulaţi de la populaţie sunt stocaţi pe un cont special şi folosiţi pentru programe sociale. Este un fel de creditare directă. Şi dacă guvernul merge pe această cale, aceasta înseamnă că mergem pe calea legalizării acestei datorii şi a doua zi Rusia, în persoana Gazprom-ului, declară că toată Transnistria este privatizată. De aceea, eu nu consider că aceasta e soluţionarea problemei. Asta e un scenariu de succes al politicii Federaţiei Ruse de şantajare a RM.”

Economistul de la Tiraspol, Serghei Melnicenco, considera ca separarea datoriilor între cele două maluri ale Nistrului ar putea avea mai curind o tinta politica: „Oare nu este acesta un prim pas spre un protectorat al Rusiei asupra unei părţi a Moldovei? Un prim pas spre separarea politică şi a activităţii economice externe a Transnistriei? Oare nu are Moldova de pierdut – şi ca imagine, şi sub aspectul statutului său politic? Dacă se va ajunge la separarea datoriei Transnistriei, oricum acest lucru se va decide între Moscova şi Tiraspol. Asta înseamnă că Chişinăul, care şi aşa, de facto, nu-şi controlează o parte a teritoriului, nu va mai răspunde de tranzitul de gaze prin Transnistria şi nu se va ocupa nici de datorii – încotro duce acest drum?”

Analistul economic de la Chişinău Vitalie Rapcea considera ca la disocierea activelor între viitoarele două companii separate Republica Moldova ar trebui să-si pastreze participarea în compania transnistreană, oricit de fantezist ar parea acest obiectiv:
“Reţelele sunt proprietate a RM. Dacă disociem datoria, întrebarea e: RM va avea capital statutar în această întreprindere? Din ceea ce am auzit de la dl Lazăr, am înţeles că va fi în totalitate capital rusesc. Şi motivaţia e că pentru că Transnistria are datorii, nu putem avea pretenţia să cerem capital statutar. Ceea ce e lipsit de fundamentare din punct de vedere economic. O altă întrebare e dacă cota de participare în Moldovagaz a RM va fi majorată sau nu? De vreme ce noua întreprindere reorganizată Moldovagaz nu va mai conţine activele din regiunea transnistreană, va fi necesară o nouă partajare a procentelor de proprietate în Moldovagaz. Mereu ar trebui să judecăm din perspectiva costului de oportunitate. Mi-e frică să nu avem un cost de oportunitate prea mare. Trebuie ca autorităţile să fie foarte atente cu asta.”

Expertului în energetică Ion Muntean de la IDIS Viitorul i-a atras atenţia un alt detaliu sonorizat de ministrul Lazăr - că RM ar putea ceda o parte din gazoductele construite în sate în contul datoriei sale pentru consumul de gaze: “Datoriile care revin RM de 350 mln. de dolari trebuie achitate, dar nu din contul activelor populaţiei. Eu văd cel puţin trei soluţii – una ar fi încheierea unui acord prin care acestei datorii să fie stinse din contul tranzitului gazelor ruse spre Balcani. Tariful actual este mult prea mic, el a rămas practic neschimbat, în timp ce cel la gaze a crescut de trei ori în ultimii ani. În alte ţari, acest tarif este 5-7 la sută din volumul gazelor tranzitate. Am putea avea un tarif de 2-3 ori mai mare. O altă soluţie ar fi vinderea acestei datorii unei companii cu o putere mai mare de negociere cu Gazprom. Alta ar fi să cooptăm Gazprom-ul la construcţia proiectului Ungheni-Iaşi. Ar fi şi ei interesaaţi, că ar putea exporta prin această conduct spre Europa. Dar să fim foarte atenţi să nu scăpăm 51 la sută în mâinile lor.”

Datoriile comune ale Moldovei şi Transnistriei au atins cifra de două miliarde şi jumătate de dolari, dintre care doar 350 de milioane ar fi pentru consumul din dreapta Nistrului, pe când restul, peste două miliarde, este datoria Transnistriei şi ea creşte virtiginos inclusiv pentru că din 2009, regiunea a încetat să mai plătească pentru gazul consumat.

Unele medii de la la Chişinău interpreteaza toleranţa cu care Moscova trateaza această datorie drept dovada incontestabila a sprijinului primit de Transnistria in schimbul loialitatii, ce are iata si o expresie valorica cit se poate de vizibila.