„Nimic nou pe frontul de Vest”, astfel şi-a întitulat în anul 1929 romanul Erich Maria Remarque. În engleză s-a tradus  „All quiet on the western front”, adică ,,Pe frontul de Vest e liniste”, sau „На западном фронте без перемен”, ruseşte. Erich Maria Remarque voia probabil să contrazică proverbul despre pacea şubredă, care ar fi mai bună decât un război crâncen. Şi asta pentru că, sugerează Remarque, liniştea aparentă, înşelătoare este ca şi o teroare. Teroarea unui deznodământ imprevizibil.

Mi-am amintit de acest titlu de roman zilele trecute. când pe frontul estic al reglementării transnistrene s-au înregistrat mişcări de trupe: miniştrii ucrainean şi rus de Externe i-au dat întâlnire lui Iurie Leancă la Odesa, invitaţie declinată de şeful diplomaţiei moldoveneşti pe motiv că avea să fie aşezat pe aceeaşi bancă cu nerecunoscutul ministru transnistrean de externe.

După care ministrul rus Serghei Lavrov, de la altitudinea de 10 mii de metri, adică în timpul zborului de la Odesa spre Moscova, a recomandat Chişinăului să renunţe la ideea statului unitar moldovenesc, consfinţită prin lege în iulie 2005, dacă vrea să obţină reluarea negocierilor cu participarea mediatorilor ruşi. Bomboana pe colivă a plantat-o apoi vineri ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, care l-a introdus, cum zic americanii, pe şeful diplomaţiei transnistrene în garnitura oficială de musafiri ai petrecerii date la ambasadă cu ocazia zilei independenţei Rusiei. Recunosc, deşi am dat şi eu curs invitaţiei de a participa la recepţie, am ratat faza scandaloasă, pentru că mă întreţineam în curtea interioară cu un diplomat rus, care căuta să îmi explice că tributul moral cerut Chişinăului este întru binele păcii.

Punct şi de la Capăt: Vasile Botnaru în dialog cu Oazu Nantoi și Victor Chirilă

Europa Liberă: Aşadar, astăzi vorbim despre starea de spirit în preajma consultărilor programate pentru ziua de 21 iunie, care ar trebui să catalizeze reluarea negocierilor în formatul 5+2. În studioul de la Chişinău al Europei Libere i-am invitat pe Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice, şi pe Victor Chirilă, directorul Asociaţiei de politică externă. Domnule Oazu Nantoi, ce vedeţi Dumneavoastră în aglomerarea asta de sintagme şi de declaraţii înainte de întâlnirea de la 21 iunie?

Oazu Nantoi: „În această aglomeraţie se detectează uşor consecvenţa poziţiei Federaţiei Ruse, care în mare parte se datorează unor cedărilor unilaterale a celor de la Chişinău. Primul lucru asupra căruia ei insistă: ei spun că în baza înţelegerilor atinse anterior. Adică noi nu putem să dăm totul la o parte ceea ce a fost timp de 18 ani şi să începem de la zero. Nu. Trebuie să existe o continuitate.

Lucrul cel mai simptomatic este 8 mai 1997, când la Moscova a fost semnat Memorandumul cu privire la normalizarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Transnistria. Şi se crează impresia că la Chişinău n-a citit  nimeni acest document, atât la momentul semnării lui, precum şi după ce a fost semnat.”

Europa Liberă: Dimpotrivă, ei îl cunosc foarte bine şi nu ştiu pe ce uşă să-l mai scoată.

Oazu Nantoi: „Acest document are un statut ambiguu. Pe de o parte, este un document, semnat de preşedinţii mai multor ţări, adică are un statut de document internaţional. Pe de altă parte, n-a fost ratificat de Parlamentul Republicii Moldova. Este, să spunem aşa, un memorandum.

Dar să nu uităm că acest document presupune: a) egalitatea absolută, sub toate aspectele a aşa-numitelor părţi în conflict, cu garanţii reciproce, cu înţelegeri ce urmează să fie atinse la masa de negocieri, în baza compromisului reciproc.

Acest document presupune că după eventuala reintregire acest conglomerat din două subiecte nu va fi unul suveran, deoarece Ucraina şi Federaţia Rusă vor avea un statut de ţări garante ale înţelegerilor ce urmează să fie atinse la masa de negocieri. Adică, noi urmează să avem un arbitru extern, dacă ceva nu se înţeleg Chişinăul şi Tiraspolul, alergăm la Moscova şi la Kiev. Şi al treilea moment, aşa formula neaoşă de stat comun. O noţiune de stat comun presupune o confederaţie, din doi subiecţi egali, care stabilesc nişte relaţii contractuale.”

Europa Liberă: Domnule Victor Chirilă, Dumneavoastră ce vedeţi în această aglomerare?

Victor Chirilă: „Eu cred că Rusia este vociferă de loc
întâmplător. Rusia are o mai mare marjă de manevră acum, şi acest lucru se datorează Uniunii Europene, în mare măsură. Uniunea Europeană nu are pârghii de influenţă asupra Tiraspolului pentru a-l determina să se aşeze la masa negocierilor oficiale. Şi atunci, aşa cum a spus şi domnul Lavrov în ultimul interviu pentru „Echo Moscvî”, Uniunea Europeană solicită Rusiei, Moscovei să contribuie la reluarea acestor negocieri. Şi atunci...”

Europa Liberă: Rusia se vede importantă...

Victor Chirilă: „Şi atunci Rusia se vede importantă, Rusia are posibilitatea să-şi facă clar principiile care, în viziunea ei, ar trebui să stea la baza viitoarei reglementări şi nu în ultimul rând la baza reluării negocierilor. Şi faptul că domnul Lavrov a spus că ambele poziţii, şi ale Tiraspolului, şi ale Chişinăului, sunt poziţii extreme şi trebuie de renunţat, de fapt prin aceasta domnul Lavrov pune nişte condiţii clare pentru reluarea negocierilor. Chişinăul trebuie să renunţe la legea din 2005, iar Tiraspolul la referendumul din 2006. Lucruri total incompatibile.”

Europa Liberă: Şi a „n”-a oară pune pe picior de egalitate, aşa cum spune domnul Nantoi, aceste două entităţi.

Victor Chirilă: „Încearcă să pună pe picior de egalitate Tiraspolul şi Chişinăul. De exemplu, se încearcă prin diferite stratageme să creeze această percepţie a egalităţii de drept între Chişinău şi Tiraspol. Fie prin invitarea domnului Filat la Tiraspol, fie prin invitarea domnului Leancă să se aşeze la masa negocierilor alături de domnul Iastrebceac şi prin alte măsuri. Fie prin crearea unor cazuri juridice, cum ar fi, de exemplu, arestarea domnului Cazac şi a lui Vardanean. Deci, se crează iluzia că între Chişinău şi Tiraspol există o egalitate de drept.”

Europa Liberă: Lavrov aduce în discuţie spaima veşnică a unirii. Lavrov spune că Tiraspolul trebuie să aibă condiţia clară că poate să se separe de Republica Moldova atunci când va apare la orizont unirea cu România. Domnule Nantoi?

Oazu Nantoi: „Cred că domnul Serghei Lavrov înainte de a formulat această idee s-a consultat cu Ramzan Kadârov. Eu nu ştiu cât se poate de utilizat această provocaţie.”

Europa Liberă: Sperietoare.

Oazu Nantoi: „Provocaţie primitivă, în situaţia când poporul suveran moldav votează cu insistenţă secera şi ciocanul, interfrontul, tot ce doriţi pe parcursul a 20 de ani. Este evident că aşa-numitul pericol al Unirii este unul inventat. Asta poate cuiva să-i placă, să nu-i placă, dar asta este realitate. Pe parcursul a 20 de ani, sau dacă luăm din '94 încoace, când au avut loc primele alegeri în baza listelor de partide, n-a fost nici un caz când un partid cu sloganul unirii cu România să depăşească pragul electroral.”

Europa Liberă: Şi dacă este inventat şi este atât de evident pe partea dreaptă a Nistrului, pentru ce-l mai foloseşte Lavrov? Pentru transnistreni?
Oazu Nantoi: „Nu. Problema care este? Eu consider că aici la Chişinău, pe parcursul a mai multor ani nu a existat nici voinţă politică, nici competenţă necesară pentru a trece de la declaraţii la fapte. Conflictul transnistrean în opinia mea nu se rezolvă la masa de negocieri cu Igor Smirnov, din simplu motiv că Igor Smirnov este o simplă unealtă a Kremlinului.”

Europa Liberă: Asta ştim, dar în ce ar consta?

Oazu Nantoi: „Păi bine, dacă ştim, apoi de ce noi insistăm şi vorbim de atâţia ani despre reluarea procesului de negocieri? Ce fel de voinţă politică manifestăm noi dacă noi ne zbatem în această capcană, creată prin memorandumul din ʼ97 şi nici nu încercăm, nu îndrăznim să le spunem lucrurilor pe nume. Conflictul este între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, care întreţine acest regim, care controlează acest regim şi care nu doreşte ca Republica Moldova să fie un stat suveran şi integru.”

Europa Liberă: Ok, exact asta spunea doamna Anneli Ute Gabanyi, care zice că e o cacealma să te bucuri că se reiau negocierile  în formatul 5+2.

Oazu Nantoi: „Cu tot respectul pentru doamna Gabanyi,eu aştept ca acest lucru să devină o poziţie oficială a conducerii Republicii Moldova şi nu a unui expert foarte simpatic şi înţelept din afara Republicii Moldova.”

Europa Liberă: La modul practic ce ar însemna asta? Ministrul Leancă a încercat să riposteze în ajunul întrevederii. Domnule Chirilă, imaginaţi-vă că sunteţi Dumneavoastră ministrul de Externe, ce faceţi ca să placeţi domnului Nantoi?

Victor Chirilă: „Înainte de a-mi imagina lucrul acesta, eu aş vrea să mă refer la această legătură – între spaima unirii cu România şi obţinerea acestui drept de secesiune pentru regiunea transnistreană. Acest lucru nu este întâmplător, pentru că odată ce acest drept va fi obţinut de regiunea transnistreană prin garantarea lui de către Rusia şi Ucraina, de fapt se obţine un element de şantaj împotriva viitoarei guvernări de a Chişinău.

Europa Liberă: Găgăuzia au înscris asta.

Victor Chirilă: „Acest statut pe care-l are Găgăuzia este un statut acordat de către Parlamentul Republicii Moldova, de către autorităţile centrale de la Chişinău.

Ceea ce doreşte să ne impună Moscova, şi bănuiesc că şi Ucraina, este un acord unional între Tiraspol şi Chişinău. Or, acest lucru schimbă datele problemei. Instrumentul de şantaj va fi mult mai puternic în cazul acesta.”

Europa Liberă: V-aş da dreptate, atrăgând atenţia că alături de pericolul unirii este pus în mod automat şi neutralitatea, neintrarea în NATO. Asta mi se pare într-adevăr liantul care arată intenţia Moscovei.

 Victor Chirilă: „Aceasta este o garanţie că Republica Moldova va fi mult mai atentă în politica sa de apropiere faţă de NATO, sau de Uniunea Europeană, sau faţă de România. Orice apropiere poate fi taxată de Tiraspol ca o depărtare de acest principiu.”

Europa Liberă: Şi acum mutaţi-vă în fotoliul ministrului de Externe.

 Victor Chirilă: „Şi acum – bine. Eu cred că poziţia domnului Leancă este foarte delicată, pentru că toţi partenerii noştri externi, şi mă refer aici nu numai la Moscova şi Kiev, dar şi Uniunea Europeană şi în principal Berlinul, doresc reluarea acestor negocieri. Fără precondiţii. Dânşii doresc să obţină un rezultat diplomatic.

Problema este următoarea: Uniunea Europeană din ce în ce mai mult face abstracţie de esenţa geopolitică a acestui conflict, de originile acestui conflict. Uniunea Europeană tratează, şi văd acest lucru la foarte mulţi diplomaţi de aici la Chişinău ai Europei, tratează ca pe o problemă între centru şi periferie. Că problema de fapt este împărţirea responsabilităţilor, or acest lucru este departe de adevăr.”

Europa Liberă: Şi chiar cred în asta? Sau se prefac?

Victor Chirilă: „Eu cred că ei cred în asta şi poate demonstrează şi o necunoaştere a istoriei.”

Europa Liberă: Şi aceşti diplomaţi nu ştiu a vedea îndărătul declaraţiilor lui Lavrov acest interes?

Victor Chirilă: „Bine, eu cred că miza politică este mult mai mare decât ne-o imaginăm noi. Miza politică pentru Berlin este angajarea Moscovei într-un parteneriat strategic de lungă durată, nu numai pe probleme de securitate, dar şi cooperarea economică, şi cooperarea în domeniul securităţii energetice.

Berlinul, Germania devine din ce în ce mai dependentă de sursele energetice importate din Rusia. Mai ales după această decizie, privind stoparea reactoarelor nucleare până în 2022. Acest lucru înseamnă că mai multe resurse energetice vor fi importate din Rusia.

Plus la aceasta, probabil că Berlinul încearcă să substituie politica europeană, sau a Bruxelles-ului faţă de partenerii din Est cu propria sa politică, cu propria sa viziune. Or, acest lucru înseamnă şi anumite argumente în favoarea acestei stratageme, nişte argumente care să vină de la Moscova. Nişte argumente care ar da posibilitatea să spună: uitaţi-vă, politica noastră de angajare cu Moscova în probleme cum ar fi Transnistria dă rezultate şi acest lucru trebuie să fie urmat, pentru că încă mai sunt foarte mulţi sceptici în cadrul Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Adică, concesii conştiente în schimbul unei strategii de perspectivă? Domnule Nantoi, Dumneavoastră sunteţi de acord cu asta?

Oazu Nantoi: „Eu aş fo dorit să revin la situaţia, când domnul Victor devine viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe.

Europa Liberă: Aşa. Vreţi să-i faceţi un caiet de sarcini.

Oazu Nantoi: „Funcţia nu este suficientă. E vorba de angajarea întregului stat şi a întregii societăţi în procesul de reintregire a ţării. Acum eu vă propun următorul lucru: eu vă dau câteva numerele de telefon ale persoanelor din stânga Nistrului, cetăţeni ai Republicii Moldova, telefonaţi-i pe ei şi întrebaţi-i: timp de 20 de ani ați simţit măcar o vreodată că Chişinăul are grijă de voi? Şi ştiţi care va fi răspunsul? Nu.”

Europa Liberă: La Dubăsari a fost acum răspunsul, dat în locale.
Oazu Nantoi: „Şi nu numai. Cu mici excepţii, oamenii din stânga Nistrului, care doresc reintregirea ţării, care conştient au ales cetăţenia Republicii Moldova se simt părăsiţi, trădaţi. De unde trebuie să vină soluţia, dacă timp de 20 de ani noi acceptăm docil ca acest criminal de stat, care a devenit multi-multi-multi milionar în baza furtului realizat inclusiv cu cei din dreapta Nistrului, e vorba de Igor Nicolaevici Smirnov, care pe data de 9 mai a fost respectuos felicitat inclusiv de domnul Mihail Furmuzal cu prilejul „velicoi pobedî”, care ne-a asigurat viitorul comun pentru copii noştri. Deci, da, copii lui Smirnov... şi aici”

Europa Liberă: Domnule Nantoi, retorica e foarte frumoasă.

Oazu Nantoi: „Nu retorica e frumoasă.”

Europa Liberă: Dar la modul practic, pentru că Dumneavoastră pe de o parte recunoaşteţi că Rusia este foarte importantă în negocieri, Rusia îl tolereazpă pe Smirnov.

Oazu Nantoi: „Nu-l tolerează, el este unealta Rusiei.”

Europa Liberă: Cu atât mai mult. Ce posibilităţi reale
are Filat să-l ocolească, sau să-l doboare, dacă el este omul pus pe pedestal de Moscova? Acum imaginaţi-vă că intraţi Dumneavoastră în funcţia de prim-ministru, ce întreprindeţi Dumneavoastră?

Oazu Nantoi: „În primul rând, încercăm să oprim contrabanda peste Nistru cu implicarea funcţionarilor publici ai Republicii Moldova şi agenţilor economici de pe malul drept al Nistrului. Încercăm. Eu înţeleg că e greu.

Al doilea moment: ce ne încurcă nouă, celor de la Chişinău, să pornim ceea ce se numeşte „război informaţional”. Este o ruşine totală că Chişinăul, nu contează culoarea celor care se declară comunişti, anticomunişti, dar nici nu încearcă să promoveze o politică informaţională, de informare a populaţiei din stânga Nistrului, de concurenţă cu maşinăria ideologică din stânga Nistrului. În concurenţă pentru minţile şi sufletele oamenilor.”

Europa Liberă: Deci, tocmai nu război vrem.

 Oazu Nantoi: „Să spunem aşa: surse alternative de informare. A treia direcţie este un dialog foarte intens şi de dorit cu implicarea Bruxelles-ului, cu Kievul. Probabil,
Victor Iuşcenko n-a fost încântat atunci când, împreună cu Vladimir Voronin au trimis o scrisoare comună lui Javier Solana şi în urma acelei scrisori a apărut misiunea europeană de asistenţă la frontieră. Dar aceasta a fost să spunem aşa, eu presupun, o doleanţă clar exprimată din partea Bruxelles-ului, de a avea cât de cât informaţie şi securitate.”

Europa Liberă: Asta atunci când Iuşcenko era mînă în mînă cu Uniunea Europeană.

Oazu Nantoi: „Oricum, Ucraina n-a renunţat la politica de apropiere, dacă nu de integrare chiar cu Uniunea Europeană. Iarăşi, ei se aşteaptă la semnarea acordului de asociere chiar în această toamnă.”

Europa Liberă: Dar pusă în balanţă relaţia cu Rusia şi relaţia cu Republica Moldova, cred că Kievul mai multă dreptate îi va da Rusiei.

Oazu Nantoi: „Ştiţi, iată uitaţi-vă la ultima vizită a primului ministru al Ucrainei, Azarov, la Moscova, de unde
el a venit cu nimic, în situaţia când unii experţi consideră că Ucraina va avea zile extrem de grele din cauza faptului că preţul pentru gazul rusesc va creşte până la 500 de dolari pentru mia de metri cubi. Deci, nimic nu este veşnic, inclusiv relaţiile dintre Kiev şi Moscova. Ucraina este o ţară importantă, dar nici ea nu poate ignora doleanţele expuse de la Washington sau de la Bruxelles.”

Europa Liberă: Domnule Chirilă, este Ucraina într-adevăr o piesă de rezistenţă în această contracarare a presiunilor din partea Rusiei?

Victor Chirilă: „Ucraina este într-adevăr un aliat important pentru noi. Însă în ultimii doi ani nu aş spune că dânşii au fost destul de activi şi destul de clari la masa de negocieri. Mi se pare că dânşii joacă, manevrează între Chişinău şi Moscova destul de abil. Un lucru cu care sunt de acord este politica paşilor mici, aici cred că interesele noastre coincid. Schimbările trebuie să se producă step by step, cum spun englezii, pas cu pas.

Este nevoie de pregătirea condiţiilor şi economice, şi democratice din regiune, şi politice pentru a reuşi să obţinem un compromis care să ne asigure stabilitatea necesară – instituţională mă refer, în primul rând, şi suveranitatea statului.

Or, acest lucru presupune din partea clasei noastre politice o mai mare solidaritate. Nu este îndeajuns să ne bizuim pe partenerii noştri externi. Este falsă ideea că condiţiile externe ne favorizează. Da, ele sunt prielnice în măsura în care noi suntem pregătiţi pentru a le valorifica. Există această apropiere între Moscova şi Berlin, există această dorinţă de a stabili un parteneriat strategic între Bruxelles şi Moscova bazat pe modernizare, pe soluţionarea problemelor de securitate din regiune. Lucrul acesta este bun pentru noi, un semnal pozitiv. Însă este important ca clasa politică să se unească pentru a-şi promova propriile viziuni, viziuni care coincid cu interesele noastre.”

Europa Liberă: Profitând de bunele relaţii cu Bruxelles-ul, Chişinăul poate introduce corective în foaia de parcurs a Berlinului şi a Bruxelles-ului? Ar avea şanse, de exemplu, să discute în termenii ăştea cu Bruxelles-ul, şi în special cu Angela Merkel?

Victor Chirilă: „Marea problemă pentru noi e că nu este o viziune împărtăşită clar de toate componentele Alianţei. Este această lege din 2005 care deja este pusă sub semnul întrebării, să spunem, încet, în surdină chiar în interiorul Alianţei şi lucrul acesta este îngrijorător. Este nevoie de o revitalizare a principiilor pe care să se bazeze viitoarea soluţie politică şi aceste principii trebuie să aibă o susţinere puternică în societate şi la nivelul clasei politice. Acest consens trebuie să se bazeze pe cele patru partide care se află actualmente în Palrament.”

Europa Liberă: Dar domnul Leancă, în cea mai recentă declaraţie, spune că noi ştim ce vrem în reglementarea transnistreană.

Victor Chirilă: „A şti ce vrem nu este de ajuns. Eu sunt convins că domnul Leancă ştie cum ar trebui să se procedeze. Este important ca ceea ce spune domnul Leancă să nu fie pus sub semnul întrebării de ceilalţi aliaţi.”

Europa Liberă: Să aibă suport în Parlament.

Victor Chirilă: „Să aibă suport în Parlament şi să fie bazat pe argumente solide în discuţiile cu Berlinul. Berlinul are o idee fixă – viitorul stat trebuie să fie unul funcţional şi eficient. Atunci acest lucru trebuie de demonstrat. Că fără o demilitarizare, fără o democratizare a regiunii transnistrene va fi imposibil să asigurăm funcţionalitatea statului, eficienţa statului şi orientarea sa pro europeană.”

Europa Liberă: Domnule Nantoi, aceeaşi întrebare: în foaia de parcurs a Berlinului şi a Bruxelles-ului, Chişinăul poate introduce corective?

Oazu Nantoi: „Înainte de a insista pe lângă Moscova, pe lângă Kiev, pe lângă Bruxelles, pe lângă Washington, ar fi bine ca Chişinăul să-şi facă tema de acasă. Eu revin la acele lucruri elementare, sau fundamentale, cum doriţi, care trebuie să le realizez guvernarea de la Chişinău. După aceasta obţii dreptul moral să cauţi suport, să spui, iată, noi am făcut unu, doi, trei.”

Europa Liberă: Tot ce depinde de noi.

Oazu Nantoi: „Tot ce depinde de noi, acum vă rugăm să ne ajutaţi să amplificăm eforturile. Lucrul acesta nu se realizează deocamdată la Chişinău. Eu vreau să atrag atenţia la încă un aspect: 3 martie 2006 – scandal, gălăgie, blocadă economică, Rusia trimite ajutoare umanitare.”

Europa Liberă: Amintiţi-ne despre ce este vorba.

Oazu Nantoi: „A început să funcţioneze misiunea Uniunii Europene de asistenţă la frontieră. În stânga Nistrului mitinguri, că vine teroarea, vine foamentea, vine blocada economică. Deci, repet, au fost trimise coloane cu ajutoare umanitare din Federaţia Rusă să salveze poporul transnistrean de groaza foametei în condiţiile blocadei economice. La 18 mai 2006, Igor Smirnov a fost nevoit să
declare că puteţi să vă înregistraţi la Chişinău.

Adică atât Federaţia Rusă, precum şi cei de la Tiraspol şi-au dat seama că ei nu pot influenţa decizia Uniunii Europene, poziţia Ucrainei de pe atunci şi agenţii economici din stânga Nistrului au fost nevoiţi să meargă la Chişinău şi să se înregistreze fie temporar, fie permanent pentru a obţine actele necesare pentru realizarea operaţiunilor de export.

Acum apare a doua întrebare firească: agenţii economici din stânga Nistrului au un regim care se numeşte discriminaţie pozitivă. Adică ei profită de tot ce le oferă Republica Moldova, plătesc 0,18 la sută din preţul anunţat al mărfii exportate drept recompensă pentru serviciile obţinute, dar nu plătesc nimic în bugetul Republicii Moldova. Ce încurcă Guvernului de la Chişinău să adopte o decizie că fiecare agent economic din stânga Nistrului plăteşte lunar un leu în bugetul Republicii Moldova? Simbolic.”

Europa Liberă: Să nu conteze suma, ci gestul.

Oazu Nantoi: „Ci gestul. Ca agentul economic din stânga Nistrului să ştie că el plăteşte impozitul în bugetul central al ţării, care se numeşte Republica Moldova. În caz contrar, toate afacerile lui de milioane de euro de pe piaţa Uniunii Europene vor fi spulberate. Şi agentul economic va merge pe această cale.”

Europa Liberă: Şi lucrurile acestea credeţi că ar fi sprijinite de Uniunea Europeană?

Oazu Nantoi: „Dar nu mă interesează, nu mă interesează!
Deoarece regimul din stânga Nistrului trebuie să fie demontat necondiţionat. Nu există o soluţie viabilă cu trei armate pe teritoriul unei ţări. Nu există soluţie viabilă cu aşa numitul MGB, de pe strada Manoilov 42, care arestează oricând şi pe oricine, acuzându-i de înaltă trădare, etc. Sunt nişte lucruri, care sunt incompatibile cu soluţia viabilă şi fără înlăturarea pe cale paşnică a acestor piedici pe calea reintregirii, noi degeaba vom alerga cu 5+2, cu vaca sacră 5+2, aşteptând să avem o ţară reintregită şi să fim respectaţi la noi acasă.”

Victor Chirilă: „Trebuie să spunem că avem nevoie şi noi de garanţii, că reintregirea cu regiunea transnistreană nu va periclita viitorul majorităţii populaţiei din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Adică transnistrizarea, ceea ce spuneau experţii mai demult.

Victor Chirilă: „Garanţii că aceaspă regiune se va democratiza, va fi democratizată în momentul în care va fi reintegrată, că va fi demilitarizată şi mă refer aici nu numai la forţele militare ruseşti, dar aşa cum a spus domnul Oazu Nantoi, la MGB-ul care cotrolează practic toată societatea în regiunea transnistreană şi acest lucru pot să-l spun din propria mea experienţă, când organizam diferite seminare – în ultimul moment, participanţii din Transnistria evitau să vină, pentru că cineva i-a sunat şi i-a descurajat să vină.”

Europa Liberă: În momentul ăsta, dacă s-ar restabili cordonul ombilical, sau vasele comunicante ar fi restabilite, există pericolul ca să se transnistrizeze corpul mamei?

Victor Chirilă: „Este pericolul, atâta timp cât noi nu suntem imuni. Or, democraţia noastră este încă fragilă, sistemul instituţional este încă departe de a fi consolidat şi modernizat, birocraţia noastră este coruptă. Deci, sunt o mulţime de probleme pe care noi încă nu le-am rezolvat aici. În momentul în care noi mai importăm problemele din regiunea trransnistreană, cu pericolul de a influenţa aceste procese şi din exterior, atunci...”

Oazu Nantoi: „Vreau totalmente să-l susţin pe domnul Chirilă şi să revin la formula mai veche: nu Rusia este puternică, ci noi suntem slabi la noi acasă. Slabi cu duhul, în primul rând. Deoarece uitaţi-vă ce se întâmplă: colapsul URSS a avut loc înʼ91. Şi între timp Ţările Baltice au ştiut ce vor. Şi-au restabilit statalităţile lor antebelice, au mers spre Alianţa Nord Atlantică şi spre Uniunea Europeană şi în 2004 au realizat acest proiect politic, au anihilat
încercările de a provoca separatismul de tipul celora care au reuţit la noi. Să nu uităm evenimentele tragice din ianuarie ʼ90 de la Vilnius, să nu uităm că aşa numitul Antiufeev de la Tiraspol avea nume de Şevţov şi a fugit din Letonia, unde a fost dat în urmărire generală pentru crimele comise pe teritoriul Letoniei.

Însă noi aici până în prezent avem apărători ai statalităţii, care vor să ne impună nouă calapoade staliniste, sau mai bine zis să le păstreze să le facă drept temelia statalităţii noastre. Şi în sensul ăsta Voronin şi Smirnov sunt doi fraţi gemeni, progenituri ai aceluiaş regim sovietic totalitar, pentru mine personal.

Când la 16 mai 2001 alesul poporului moldav, Vladimir Voronin, s-a dus la Tiraspol şi a semnat protocolul cu Igor Smirnov, articolul cinci al căruia presupune examinarea plăţii recompense Transnistriei pentru anul 19992, asta înseamnă că şeful statului Republica Moldova a acceptat că noi am fost în ʼ92 agresori.”

Europa Liberă: Bine, dar până la urmă s-a trezit şi Voronin.

 Oazu Nantoi: „Dar nu s-a mai trezit deoarece...”

Europa Liberă: N-a semnat planul Kozak.

Oazu Nantoi: „N-a semnat, dar el a comis multe alte gafe. Să nu uităm de 18 martie 2009, când s-a dus la Moscova şi
împreună cu Igor Smirnov, în prezenţa lui Dmitri Medvedev semnează un document absolut steril, elementul cheie al căruia era că Chişinăul acceptă modificarea formatului trupelor de pacificare după soluţionarea conflictului transnistrean.”

Europa Liberă: Sigur că noi personalizăm un curent de opinie. Dar subiectul transnistrean totuşi este mai mult sau mai puţin un subiect în care forţele politice se înţeleg.

Oazu Nantoi: „Nu.”

Europa Liberă: Nu?

Oazu Nantoi: „Categoric.”

Europa Liberă: Dar a fost legea 2005, statul unitar, când s-a votat.

Oazu Nantoi: „Aici eu aş fi vrut să vă atrag atenţia la două elemente importante în opinia mea. Primul element – legea din 22 iunie 2005 a fost un element al planului Iuşcenko. Citiţi atent acest document, care a apărut la 16 mai 2005 la Viniţa, şi veţi vedea că aceasta nu a fost în baza unui scenariu elaborat de conducerea Republicii.”

Europa Liberă: Bine, dar l-a acceptat, Parlamentul a votat.
Oazu Nantoi: „Ok, l-a acceptat. Planul Iuşcenko e mort demult. Legea a rămas aşa, ca un element de discordie. Al doilea moment - dacă citiţi atent această lege, apoi este clar că această lege adoptată quasi unanim, cu excepţia, mi se pare, a doamnei Pavlicenco, de Parlamentul Republicii Moldova presupune mecanismul federativ de găsire a soluţiei. Eu nu sunt împotriva cuvântului federaţie, eu sunt împotriva pericolului transnistrizării sub pălăria aşa-numitei soluţii a conflictului.”

Europa Liberă: Soluţia federalizării în varianta moldovenească.

Victor Chirilă: „Sunt de acord. Legea din 2005 conţine elemente federaliste. Problema mare pentru Moscova şi Tiraspol este că aceste elemente federaliste, sau acest statut semifederalist este acordat de Republica Moldova, dar nu este un contract între doi subiecţi egali. Şi lucrul acesta supără foarte mult.”

Europa Liberă: Pe cine?

Victor Chirilă: „Supără Tiraspolul şi supără, sigur, Moscova.”

Europa Liberă: Dar Tiraspolul spune în ultima declaraţie, după Lavrov, spunea aşa: noi nu discutăm statutul. Ca şi cum în capul lor, în actele lor, în deciziile lor statutul este rezolvat.

Oazu Nantoi: „În baza proiectului tratatului de prietenie şi bună vecinătate, înmânată de Igor Smirnov lui Vladimir Voronin încă în 2008.”

Victor Chirilă: „Cred că atâta timp cât Smirnov este acolo, este liderul acestei regiuni, nu cred că dânşii vor avea altă poziţie la masa de negocieri.”

Europa Liberă: Prognoza pentru 21 iunie: cu ce va reveni delegaţia moldoveană de la această întrevedere?

Victor Chirilă: „Mă tem că negocierile nu vor demara.”

Oazu Nantoi: „Cine ţine minte cum este numit oficial acest format 5+2? El se numeşte: Consfătuire politică permanentă în problema soluţionării nu ştiu ce...Asta nici nu e mecanism de negocieri. Revin la ideea că acest format pentalateral, cum se spune, ne-a fost nouă impus drept capcană pentru ca să nu fie rezolvat conflictul transnistrean.”