Nimic nu prevestea la începutul acestui an că zilele regimului lui Igor Smirnov, cel care a condus de două decenii regiunea separatistă transnistreană, se apropie de sfârşit. La început de an Smirnov părea că-i mai puternic ca oricând. În detenţia regimului de la Tiraspol continuau să zacă jurnalistul Ernest Vardanean şi un alt tânăr acuzat de spionaj, Ilie Cazac. Negocierile internaţionale pe tema Transnistriei rămâneau blocate al cincilea an la rând, la fel şi măsurile de restabilire a încrederii propuse de Chişinău şi partenerii de dezvoltare ai Moldovei.
 
Pe plan social şi economic însă anul se anunţa a fi foarte dificil şi începuse cu un nou val de scumpiri, după majorarea substanţială a tarifelor la energie, gaz, apă şi alte servicii în comun. Economia regiunii îşi continua declinul, mărind şi mai mult gaura imensă a unui buget falimentar.
 
Poate de aceea, pentru mulţi transnistreni, vestea reluării asistenţei financiare a Federaţiei Ruse, în luna martie, li s-a părut mai mult decât îmbucurătoare. Meritul deblocării asistenţei i s-a atribuit şefului Sovietului suprem, Anatoli Kaminski. O noutate cu mare impact, observa, în acea perioadă, economistul de la Tiraspol Serghei Melnicenco.

Serghei Melnicenko: „În ultimele săptămâni, de fapt, principala temă socială şi economică pentru Transnistria este reluarea ajutorului financiar din partea Rusiei. Se ştie că în luna iunie anul trecut, această asistenţă a fost întreruptă. Autorităţile ruse au invocat drept motiv suspiciunea că banii nu fost împărţiţi în mod netransparent şi neconform destinaţiei. Însă, urmare a eforturilor preşedintelui Sovietului suprem şi liderului partidului Obnovlenie, Anatoli Kaminski, asistenţa financiară va fi reluată din luna aprilie, mai bine zis, încetând cu 1 ianuarie. Volumul asistenţei este de 6 milioane 300 de mii de dolari, trimestrial, – bani destinaţi unui adaos de 150 de ruble sau aproximativ 15 dolari la pensii. Alte 880 de mii de dolari, trimestrial, sunt pentru alimentaţia în instituţiile sociale. Prima tranşă a şi ajuns pe contul Sovietului suprem. Banii vor fi convertiţi de banca centrală transnistreană, iar plăţile se vor face din aprilie. Respectiv, pensionarii vor primit 450 ruble printru primul trimestru, plus 150 de ruble pentru aprilie – ajutor rusesc. O veste bună ce vine în sprijinul pensionarilor este că în pofida unui deficit extrem de acut al bugetului, se va păstra şi adaosul de 100 de ruble pe care l-au primit până acum din fondul local de pensii pe perioada în care ajutorul rusesc fusese suspendat” - declara Europei Libere, la începutul lunii martie, economistul de la Tiraspol Serghei Melnicenco.
 
Reluarea asistenţei financiare ruse pentru regiunea transnistreană s-a făcut în ajunul vizitei la Chişinău a vicepreşedintelui Statelor Unite, Joseph Biden. O vizită apreciată de mai mulţi experţi drept una istorică.
 
Într-un discurs emoţionant rostit în faţa a mii de moldoveni la Chişinău, vicepreşedintele american Joseph Biden a declarat că Statele Unite vor ajuta Moldova pe calea integrării europene, cu Transnistria, făcând parte din teritoriul său suveran:

Joseph Biden: „În ce priveşte Transnistria, America a susţinut şi va continua să susţină o soluţie, dar nu orice soluţie, ci care să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei în hotarele ei recunoscute. Negocierile formale, cu o agendă reală, trebuie să fie reluate cât mai curând. Viitorul Transnistriei este în interiorul Moldovei, împreună cu comunitatea europeană. Oamenii din Moldova merită ca această dispută, care ţine ţara divizată de prea mult timp, să se încheie”.
 
A declarat Joseph Biden pe 11 martie la Chişinău, ultima etapă a unui turneu care a inclus şi Moscova şi unde a discutat, între altele, chestiunea reluării negocierilor pe tema Transnistriei.
 
Peste numai două săptămâni, ministrul moldovean de externe Iurie Leancă se întâlnea la Moscova cu omologul său rus Serghei Lavrov, iar acesta din urmă îi confirma interesul Rusiei privind reluarea negocierilor. Moscova îşi nuanţa poziţia, spunând că Transnistria ar trebui să obţină un statut garantat, în cadrul unei Moldove neutre şi teritorial integre. După care ar fi urmat retragerea patrimoniului militar rusesc din Transnistria şi transformarea actualei misiuni de pacificare într-una de garantare a păcii, cu participarea Uniunii Europene.
 
Declaraţiile lui Serghei Lavrov au stârnit un val de indignare la Tiraspol, care i-a cerut Kremlinului mai bine să recunoască Transnistria decât să-şi lege speranţe de neutralitatea militară a Moldovei.
 
Kremlinul însă dădea semne tot mai evidente de nemulţumire faţă de Igor Smirnov, care la vârsta de 70 de ani încerca să-şi consolideze şi mai mult puterea prin modificarea constituţiei regiunii. În luna mai, un emisar al Moscovei declara deschis la Tiraspol că Rusia va sprijini pe altcineva la funcţia de lider al Transnistriei în alegerile din decembrie, şi anume pe Anatoli Kaminski.
 
Parcă anticipând acest anunţ ce confirma că ajunsese în dizgraţia Moscovei, Igor Smirnov decide să-l elibereze din închisoare pe jurnalistul Ernest Vardanean, condamnat la 15 ani de detenţie pentru spionaj în favoarea Chişinăului. Anunţul a surprins multă lume şi l-a făcut însuşi Igor Smirnov, la o întâlnire cu ziariştii, pe 5 mai, de ziua presei transnistrene. La scurt timp, Ernest Vardanean declara Europei Libere:
 
Ernest Vardanean:  „Am aflat că voi fi eliberat cu două ore în urmă. Gardienii au venit pe neprins de veste si mi-au zis sa-mi adun lucrurile pentru ca sunt liber. Ulterior am aflat despre decretul lui Smirnov. Nu m-am aşteptat la un deznodămînt atât de vertiginos. Sunt în continuare şocat. Nu-mi vine sa cred, dar sunt bucuros că sunt acasă, cu copii mei iubiţi, cu familia. Nu-mi fac nici un plan deocamdată. Mai am nevoie de un timp pentru adaptare.”

Despre cei care au avut un rol determinant în eliberarea sa, Ernest Vardanean a spus:

Ernest Vardanean: „În primul rând este meritul lui Katolicosul tuturor armenilor Karekin al II-lea, Patriarhului Rusiei, Kiril, şi episcopului de Tiraspol şi Dubăsari, Savva. Pentru că anume ei au organizat un proces foarte, foarte serios în ceea ce priveşte adresarea scrisorilor domnului Igor Smirnov. Şi eu cred, că anume aceste scrisori au avut o mare influenţă. În primul rând, asta este. Dar ştiu eu că m-au susţinut pe mine şi ambasadori – al Statelor Unite, ambasadorul Marii Britanii, ambasadorul Germaniei, reprezentanţii mai multor organizaţii obşteşti şi internaţionale ş.a.m.d.”
 
După 400 de zile de detenţie, Ernest Vardanean a revenit la familie şi copii.
 
Peste o jumătate de an, deja în plină campanie electorală, Igor Smirnov îl eliberează din detenţie şi pe al doilea tânăr condamnat pentru spionaj, fostul inspector fiscal de la Bender Ilie Cazac, care a stat şi mai mult în detenţie, timp de 20 de luni.
 
Pentru Chişinău cazul celor doi a însemnat mai degrabă o încercare eşuată a Tiraspolului de a bloca negocierile şi promovarea unor măsuri de încredere.
 
Dar Chişinăul a continuat să menţină contactele cu Tiraspolul, inclusiv prin aşa-numita diplomaţie a fotbalului – întâlnirile de pe stadionul Sheriff între premierul Vlad Filat şi Igor Smirnov. În cele din urmă, cei doi s-au întâlnit la începutul lui septembrie în Germania şi au convenit în principiu asupra reluării negocierilor, ca ulterior, prin medierea activă a Moscovei şi preşedinţiei lituaniene a OSCE, negocierile oficiale privind reglementarea transnistreană să fie reluate pe 30 noiembrie şi 1 decembrie la Vilnius.
 
Despre prima rundă de discuţii în format 5+2, după o pauză de aproape 6 ani, ne-a vorbit de la Vilnius vicepremierul pentru reintegrare Eugen Carpov.
 
Eugen Carpov: „Decizia de reluare a fost adoptată la Moscova în luna septembrie. Dar pe lângă simplul fapt al reluării negocierilor, aş menţiona că au fost obţinute şi alte decizii importante. În primul rând a fost reconfirmat formatul 5+2 în care vor fi purtate toate negocierile oficiale asupra negocierii conflictului transnistrean. Nu vor exista alte formate decât 5+2. Ne-am concentrat în continuare asupra discuţiilor asupra documentelor numit „Principii şi reglementări ale procesului de negocieri”. Am parcurs o bună parte a acestui document, am convenit asupra mai multor articole, dar spre regret, din lipsă de timp nu s-a reuşit să finalizăm acest document şi lucrările vor fi continuate la reuniunea viitoare, care a fost planificată pentru februarie 2012 şi am primit invitaţia din partea reprezentantului special desemnat de Guvernul Irlandei, ca această primă rundă de negocieri din anul viitor să aibă loc în Irlanda.”

Europa Liberă: Pe cât de cooperanţi au fost în aceste două zile partenerii de discuţie de la Tiraspol şi Moscova?
 
Eugen Carpov: „Nu pot să spun că suntem cooperanţi cu partenerii noştri de la Tiraspol, pentru că deocamdată ne aflăm pe poziţii suficient de diferite. Dar vreau să menţionez o bună cooperare cu partenerii noştri internaţionali. Acest fapt serveşte drept bază pentru viitoarele noastre discuţii.”

Europa Liberă: Şi care ar fi aceste direcţii, de la care nu puteţi să mergeţi într-o parte sau în alta, sau să cedaţi?
 
Eugen Carpov: „Suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional la data de 1 ianuarie 1990. Din acest principiu rezultă că unicul obiect al negocierilor noastre pe care o să le purtăm în cadrul 5+2 poate fi identificarea unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană ca parte componentă a Republicii Moldova. De la acest principiu pornim şi de la el nu putem să plecăm.”
 
Vicepremierul Eugen Carpov, într-un interviu cu Valentina Ursu.
 
În ajunul reluării negocierilor, Filat şi Smirnov se întâlneau la Bender. Ocazie cu care Igor Smirnov a respins pentru prima oară în public acuzaţiile Moscovei la adresa fiului său, Oleg Smirnov, privind delapidarea ajutoarelor umanitare ruseşti. Moscova iniţiase de mai multă vreme o adevărată campanie mediatică împotriva lui Smirnov şi care, până la urmă, se pare că şi-a făcut efectul. Liderul de 20 de ani al Transnistriei a pierdut alegerile în faţa contracandidaţilor săi – speakerul Anatoli Kaminski şi fostul şef al Sovietului suprem, Evgheni Şevciuk. Cât de previzibilă a fost înfrângerea lui Igor Smirnov? Despre schimbarea la vârf la Tiraspol am stat de vorbă cu expertul de la Chişinău Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia pentru politică externă:
 
Radu Vrabie: „Cu siguranţă, ceea ce se întâmplă acum în Transnistria este o surpriză pentru foarte mulţi oameni, dacă nu pentru toţi. Acum, probabil, se întâmplă în Transnistria ceva ce, de regulă, se întâmplă în momentul căderii unui regim autoritar de mai mulţi ani. Adică, pe parcursul anilor, în jurul lui Igor Smirnov s-a adunat o echipă oportunistă. Şi în momentul în care a simţit că liderul este slăbit, este slab, pur şi simplu l-au părăsit. Pentru că, cred eu, încercarea lui Igor Smirnov de a contesta rezultatele a fost o încercare bazându-se pe încă influenţa mare pe care o are. Pentru el a fost, probabil, pe lângă o dezamăgire personală, şi o dovadă a faptului, să spunem, cât de respectat, stimat a fost.

Faptul că imediat după anunţarea rezultatelor de către autoritatea electorală din Transnistria cei puţin numeroşii săi suporteri au plecat în 10-15 minute dovedeşte faptul că el a rămas singur. Acum, pentru el probabil următoarele luni vor fi în căutarea unei soluţii pentru a putea ieşi cel puţin neacuzat şi neblamat de ceilalţi, adică de a ieşi măcar nearestat, dacă se poate de spus aşa ”- opinia lui Radu Vrabie de la Asociaţia pentru politică externă.