Europa Liberă: Domnule Osipov, pentru că mai mult timp aţi negociat pe marginea chestiunii transnistrene, să ne spuneţi despre arta negocierilor şi şansa identificării unei soluţii durabile pentru criza transnistreană.
 
Victor Osipov: „Un obiectiv foarte important al Guvernului Republicii Moldova, imediat după 2009, a fost acela de a relua dialogul şi în interiorul ţării, între Chişinău şi Tiraspol, dar şi pe plan internaţional, în formatul „5+2”, dialog stopat completamente încă după 2006. Acest lucru s-a reuşit. I s-a dat o cadenţă discuţiei şi pe plan intern, şi pe internaţional. Iar speranţa, care poate fi legată de preşedinţia Ucrainei în cadrul OSCE, este aceea ca acest dialog să fie intensificat, inclusiv la cel mai înalt nivel al liderilor de la Chişinău şi Tiraspol, pentru că s-a anunţat un calendar foarte ambiţios, de reuniuni, de întâlniri, întrevederi şi discuţii. Şi, fără a spune mai mult, eu cred că această tactică este importantă. Este imposibil de a ajunge la o soluţie, fără comunicare şi fără dialog. S-ar putea întâmpla să treacă, la un moment dat, cantitatea în calitate, aşa cum spune legea filosofică.”
 
Europa Liberă: Găsirea unei soluţii durabile pentru criza transnistreană înseamnă cedări din partea Chişinăului?
 
Victor Osipov: „O soluţie durabilă înseamnă o soluţie politică şi una acceptată pe plan internaţional, bazată pe dreptul internaţional şi care să corespundă cu Legea Fundamentală a Republicii Moldova. Este o sarcină foarte dificilă. Iar atingerea ei va cere compromisuri. Fără îndoială, nu există negocieri în care toate părţile să rămână mai mult sau mai puţin împăcate în final, fără ca toate părţile să facă compromisuri. Nu putem însă anticipa şi spune astăzi în care zone se vor produce aceste compromisuri şi cum vor arăta ele, pentru că ştim, discuţiile pe subiectul reglementării politice nici măcar încă nu au început. Iar unii dintre participanţii la negocieri, constatăm, au expus public poziţia lor care este aceea de a nu forţa discuţiile pe aşa-numitul Coş III, soluţia politică. De aceea, compromisul va fi necesar, dar nu ştiu când va avea loc.”
 
Europa Liberă: Tot mai insistent, această opinie este vociferată chiar de către partea rusă care este nemijlocit mediator la procesul de negocieri.
 
Victor Osipov: „Oamenii, care urmăresc procesul, ştiu cine şi ce poziţii expune public. Ar fi, probabil, important să se revină la o altă temă de discuţie în cadrul acestui format „5+2” şi anume aceea de a egala în drepturi participanţii internaţionali la acest format. Pentru că – sunt de acord cu vicepremierul Carpov – o asemenea diferenţiere între observatori şi mediatori este nejustificată şi nu se regăseşte nici în procedurile interne din cadrul dialogului în formatul „5+2”. Dar acest subiect oricum este unul colateral, nu vizează problema de fond a discuţiilor şi obiectivul de fond – soluţia politică.”
 
Europa Liberă: Unele voci spun că totuşi cheia soluţionării conflictului transnistrean s-ar afla la Moscova, pe când Moscova, de fiecare dată, zice că un vals îl dansează doi parteneri, adică Chişinăul şi Tiraspolul. De cine depinde mai mult?
 
Victor Osipov: „Ar fi destul de riscant să îşi asume cineva o apreciere, eu ştiu, să facă un top cine deţine mai multe pârghii pentru a contribui, ca să zic aşa, sau pentru a influenţa procesul de soluţionare a problemei transnistrene: în care capitală sunt mai multe chei sau cheile mai importante. Punctul meu personal de vedere este că principala cheie pentru soluţionarea conflictului transnistrean se află la Chişinău şi rezidă în atitudinea autorităţilor Republicii Moldova, capacitatea lor de a se mobiliza, de a mobiliza resurse, în baza unui concept complex, de lungă durată, care să fie o politică de stat, susţinută şi financiar. Abia după aceea vom putea să observăm mai bine în ce măsură ne ajută sau în ce măsură ne împiedică poziţiile exprimate de alte capitale. Eu cred că principala cheie este la Chişinău.”
 
Europa Liberă: Dar atunci de ce întârzie un proiect de statut, elaborat de Chişinău pentru regiunea transnistreană?
 
Victor Osipov: „Se vede că nu a venit încă momentul pentru un proiect de statut. Eu nu ştiu dacă există în momentul de faţă finalizată o concepţie de reintegrare a ţării, pentru că abia după aceea cred că ar putea să apară, eventual într-o perspectivă,  şi un proiect de statut. Un proiect de statut totuşi trebuie să apară ca şi derivat al procesului de negocieri. El trebuie deja să ia în calcul acele compromisuri despre care vorbeaţi dumneavoastră mai devreme şi formele de soluţionare, care să fie cunoscute, discutate în formatul de negocieri.”
 
Europa Liberă: Dar există o lege, o lege care a fost adoptată în anul 2005, despre care iarăşi Moscova şi Tiraspolul zic că ar trebui anulată. În baza acelei legi se poate rezolva astăzi criza transnistreană?
 
Victor Osipov: „Legea din 2005 nu reprezintă o soluţie pentru rezolvarea crizei transnistrene. Legea din 2005 reprezintă un set de criterii, un fel de linii roşii, care nu pot fi încălcate de către autorităţile moldoveneşti, în primul rând, în procesul de negocieri şi într-un eventual proces de soluţionare politică. Această lege a venit mai degrabă ca un ecou la situaţia creată în jurul Memorandumului Kozak, atunci când a existat riscul ca prima persoană în stat, după ce a parafat, să şi semneze un document despre care nimeni în Republica Moldova nu ştia nimic. Eu nu vreau să intru acuma în detaliile legate de conţinutul acelui document, dar însuşi acest fapt că nimeni nu ştia nimic,  iar preşedintele Voronin deja parafase un memorandum foarte complex, foarte important pentru destinul Republicii Moldova, a fost interpretat de către întreaga societate şi de către clasa politică drept un risc enorm, riscul unei decizii unilaterale, centralizate, autoritare a unui conducător de ţară. Acea lege, de fapt, a stabilit nişte bariere în faţa oricărui politician de nivel înalt, conducător al ţării de nivel înalt sau oricărei forţe politice care ar avea pe viitor o asemenea intenţie. Ea trebuie să fie înţeleasă în felul acesta, nu ca bază pentru soluţionarea viitoare.”
 
Europa Liberă: Admiteţi ca Uniunea Europeană să preia dosarul transnistrean în totalitate?
 
Victor Osipov: „Nu cred că pot să admit sau să nu admit. Eu ştiu că Uniunea Europeană se preocupă – în calitatea pe care o are, de partener al Republicii Moldova, de comunitate la care Republica Moldova aspiră să adere – se preocupă foarte îndeaproape de problematica transnistreană. Şi am să vă amintesc despre un aide-memoire, un fel de document de lucru, dar care a fost coordonat între Guvernul Republicii Moldova şi Comisia Europeană, care conţine o serie întreagă de obiective comune asumate de Chişinău şi Bruxelles, pentru a soluţiona această problemă, inclusiv principiul foarte important că integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi blocată de către problema transnistreană, ci dimpotrivă, în procesul de integrare europeană, Uniunea Europeană şi Republica Moldova vor conlucra pentru a rezolva această problemă comună. Fiindcă este o problemă în Estul Europei care ţine inclusiv de aspectele securităţii europene.”
 
Europa Liberă: E uşor să negociezi cu partea transnistreană, domnule Osipov?
 
Victor Osipov: „Procesul de negocieri, dialogul, oamenii care sunt direct implicaţi, au mandat să participe la acest proces nu rămân tot timpul aceeaşi. Importantă este poziţia oficială şi abordarea pe care o are Republica Moldova ca stat să fie bine fundamentată şi consecventă. Şi eu cred că noi putem spune că, în linii mari, acest lucru se păstrează deja de o durată de mulţi ani de zile. Iată aceasta este o caracteristică a implicării Republicii Moldova în procesul de negocieri care avantajează Republica Moldova şi o prezintă ca pe un partener previzibil şi serios în aceste negocieri.”
 
Europa Liberă: Şi şansa reintegrării rămâne a fi?
 
Victor Osipov: „Şansa reintegrării nu poate fi evaluată. Avem de soluţionat o problemă internă, de reintegrare teritorială. În plan internaţional, Republica Moldova este recunoscută în actualele sale frontiere. Aşa că ar trebui să ţinem cont de această nuanţă. În lume, Republica Moldova este privită ca un stat integru în cadrul frontierelor sale, iar soluţia politică internă trebuie să fie găsită. Nu voi da o estimare procentuală a şanselor.”
 
Europa Liberă: Pe parcursul mandatului preşedinţiei la OSCE a Ucrainei lucrurile se pot mişca în bine, în direcţia identificării unei soluţii?
 
Victor Osipov: „Aşa cum preşedintele OSCE, ministrul ucrainean de externe, a anunţat un posibil calendar al dialogului, al întâlnirilor, inclusiv dintre Vlad Filat şi Evgheni Şevciuk, acest proces se va intensifica, dar care vor fi efectele acestei intensificări urmează să vedem.”
 
Europa Liberă: De ce?
 
Victor Osipov: „Nu pot să anticipez.”
 
Europa Liberă: De ce sunteţi rezervat?
 
Victor Osipov: „Noi urmărim evoluţiile legate inclusiv de întâlnirile bilaterale, care s-au produs, în ultimii ani, şi am văzut că fazele pozitive, discuţiile amiabile au fost urmate de multe ori de decizii deloc amiabile. Aşa că ne putem aştepta la tot felul de turnuri, iar faptul că evit să fac un pronostic optimist se bazează pe realităţile procesului.”