O nouă rundă de negocieri, la Lvov, în formatul 5+2, pentru soluţionarea conflictului transnistrean. Misiunea OSCE regretă refuzul lui Evgheni Şevciuk de a participa la discuţii alături de premierul Vlad Filat. Şi… expertul ONU pentru drepturile omului Thomas Hammarberg cere reformarea sistemului justiţiei din Transnistria.
 
Europa Liberă: Aşadar, la Lvov începe prima reuniune din acest an în formatul 5+2. Pe lângă negociatorii de la Chişinău şi Tiraspol, participă reprezentanţi ai mediatorilor - Rusia şi Ucraina, ultima şi în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, precum şi reprezentanţii observatorilor – Uniunea Europeană şi Statele Unite. Pe agendă sunt chestiuni de ordin economic şi social. Propunerea Kievului de a repune în discuţie, după mai mulţi ani, problema statutului juridic al regiunii transnistrene a fost respinsă de Moscova şi Tiraspol. Şi tot liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a respins invitaţia ucraineană de a se întâlni la Lvov cu premierul moldovean Vlad Filat. Misiunea OSCE şi-a exprimat regretul faţă de gestul lui Şevciuk, însă ambasadoarea Jennifer Brush, şefa Misiunii, într-un interviu cu Valentina Ursu, a spus că mai speră totuşi că partea transnistreană va accepta rezolvarea unor probleme sociale şi economice vitale pentru locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului, cum ar fi redeschiderea podului de peste Nistru de la Bâcioc şi Gura Bâcului.
 
Europa Liberă: Doamnă ambasadoare, pe agenda întocmită de Ucraina, care deţine preşedinţia OSCE, care sunt problemele prioritare pe marginea cărora trebuie să discute actorii implicaţi în procesul de negocieri?
 
Jennifer Brush: „Agenda este aceeaşi ca şi în ultima perioadă de timp, începând cu aprilie 2012, când a fost convenită. Noi suntem mulţumiţi de progresul obţinut în cadrul grupurilor de lucru, după ultima rundă de negocieri, care a avut loc anul trecut la Dublin. Avem mari speranţe legate de activitatea acestor grupuri şi de activitatea formatului „5+2” în acest an.”
 
Europa Liberă: Problemele au fost repartizate în aceste 3 coşuri: social-economice, juridice şi politice. Unde e mai greu să ajungeţi la compromis în cadrul acestui format de negocieri „5+2”?
 
Jennifer Brush: „Toate cele 3 coşuri, de fapt, prin definiţie sunt politice, întrucât este vorba de negocieri politice pe marginea acestui conflict. Deci, chestiunile din toate cele 3 agende sunt politice. Nu este un secret că eu mă axez mult pe deschiderea podului de la Gura Bâcului. Şi cu cât mai mult timp petrec aici, cu atât mai mult mă conving de necesitatea redeschiderii acestui pod. De fiecare dată când vizităm acest pod, sătenii din ambele sate vin să ne întâlnească, în speranţa că am venit pentru deschiderea acestui pod şi se bucură pentru acest lucru. Însă de fiecare dată suntem nevoiţi să îi dezamăgim, spunându-le că încă nu a venit momentul. Vreau să reiterez că problemele nu sunt de ordin ingineresc, economic sau tehnic. Există bani, există expertiză tehnică, e nevoie de o lună de lucru ca acest pod să fie redeschis.”
 
Europa Liberă: Şi de ce nu există voinţă politică din ambele părţi – mă refer la Chişinău şi Tiraspol – ca acest pod să fie dat, odată şi odată, în exploatare?
 
Jennifer Brush: „În primul rând, am să încep prin a mulţumi grupurilor de lucru în domeniul transporturilor, care au elaborat aspectele tehnice ale problemei redeschiderii acestui pod. Ambele grupuri, şi de o parte, şi de alta, au arătat mult angajament, au depus multe eforturi pentru a soluţiona aspectele tehnice legate de deschiderea acestui pod. Reprezentanţii ambelor părţi, la nivel politic, m-au asigurat că există voinţă pentru a deschide acest pod. Cred că o demonstraţie suplimentară a existenţei acestei voinţe politice ar fi şi onorarea de către domnul Şevciuk a invitaţiei lansate de ministrul de externe al Ucrainei, Kojara, pentru a participa la runda de negocieri la Lvov. Atunci când ministrul de externe Kojara s-a aflat în vizită în Moldova, la Chişinău şi la Tiraspol, atât primul ministru Filat, cât şi domnul Şevciuk au acceptat invitaţia ministrului Kojara de a veni la Lvov. Sper că toţi mediatorii în procesul de negocieri„5+2”  împărtăşesc dezamăgirea noastră legată de faptul că această întâlnire la Lvov nu va avea loc.”
 
Europa Liberă: Care ar fi motivul adevărat că liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk nu se mai întâlneşte cu premierul Vlad Filat la Lvov?
 
Jennifer Brush: „Din câte ştiu, prim-ministrul Filat este gata să se întâlnească cu domnul Şevciuk şi această vizită este inclusa în calendarul lui. Motivele din care domnul Şevciuk nu se va deplasa la Lvov, într-un fel sau altul, sunt expuse în comunicatul de presă al aşa-numitului minister de externe de la Tiraspol. Am citit cu mare atenţie acest comunicat şi vreau să vă spun că oricum sunt dezamăgită de faptul că domnul Şevciuk nu va veni la Lvov. Participarea dumnealui la această întâlnire la Lvov ar contribui la atingerea rezultatelor. La fel, sper că toţi participanţii în formatul „5+2” împărtăşesc dorinţa de a redeschide acest pod de la Gura Bicului.”
 
Europa Liberă: Doamnă ambasadoare, dacă această întrevedere între premierul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk nu are loc, asta se va răsfrânge cumva asupra procesului de negocieri în formatul „5+2”?
 
Jennifer Brush: „Bineînţeles că va afecta tratativele în formatul „5+2” pentru că noi toţi credeam că întâlnirea premierului Filat şi a domnului Şevciuk va fi un impuls pentru negocierile în acest format. Dar oricum credem că această rundă este importantă pentru ca participanţii să discute chestiunile din agenda despre care am mai vorbit.”
 
Europa Liberă: Cineva nu ar dori ca această liberă circulaţie, într-un sfârşit, să aibă coridor verde? Cineva din cele 2 părţi implicate în conflictul transnistrean? Dumneavoastră aţi declarat că libera circulaţie ar fi prioritatea priorităţilor şi în cadrul negocierilor în formatul „5+2”.
 
Jennifer Brush: „Exact, ar trebui sa fie prioritate. Rămâne în continuare o problema cheie pentru preşedinţia ucraineană a OSCE şi pentru misiunea OSCE.”
 
Europa Liberă: Preşedintele în exerciţiu, ministrul de externe al Ucrainei, domnul Kojara, aflându-se la Chişinău şi Tiraspol, spunea că ar trebui, în sfârşit, să devină prioritară şi problema ce ţine de elaborarea unui proiect de statut pentru regiunea transnistreană. Şi imediat a urmat o reacţie din partea Tiraspolului că deocamdată partea transnistreană nu ar fi pregătită să discute acest subiect. De ce?
 
Jennifer Brush: „Nu cred că am un răspuns pentru întrebarea dumneavoastră. Până la urmă, această întrebare urmează să fie adresată interlocutorilor de la Tiraspol. Pentru că mandatul Misiunii OSCE în Moldova este identificarea unui statut pentru Transnistria în cadrul integrităţii teritoriale şi suveranităţii Republicii Moldova. Şi acest mandat al Misiunii a fost reconfirmat pentru prima dată în ultimii 10 ani, la Reuniunea Ministerială a OSCE de la Dublin, în decembrie anul trecut, când toate cele 57 de state membre ale OSCE – 57, mai avem încă unul de când Mongolia s-a alăturat acestei organizaţii –, deci statele membre au reconfirmat acest mandat al misiunii, la fel, cum şi au reconfirmat formatul „5+2” pentru negocieri. La fel, la nivel practic, sunt de acord că trebuie să fie acordată multă atenţie măsurilor de întărire a încrederii între cele doua părţi. Şi, la fel, cred că trebuie să demonstrăm populaţiei pe ambele maluri ale Nistrului că există şi se consolidează mai multă încredere. Şi de aceea deschiderea acestui pod ar fi o demonstraţie a unei astfel de încrederi.”
 
Europa Liberă: Ucraina, în calitate de preşedinte al OSCE, şi-a propus totuşi să înregistreze succese pe parcursul deţinerii acestui mandat. Sunt şanse să se înregistreze anumite progrese, din moment ce vedem că anul începe cu acest eşec eventual, mă refer la întâlnirea Filat-Şevciuk?
 
Jennifer Brush: „Nu aş numi acest lucru un eşec, mai degrabă, un pas înapoi. Oricum, am o încredere enormă în colegii noştri ucraineni de la Kiev, ambasada Ucrainei la Chişinău, şi delegaţia de la Viena. Cu greu putem găsi un alt stat membru OSCE care să aibă atâta cunoaştere despre situaţia reală şi care să fie la fel de motivat şi interesat în soluţionarea acestui conflict. Nu există un alt stat ca Ucraina care să fie la fel de interesat. Noi oferim toată susţinerea posibilă şi credem că şi toate cele 57 de state membre OSCE la fel ar trebui să le acorde toată susţinerea.”

Europa Liberă: Valentina Ursu i-a cerut şi opinia expertului Radu Vrabile de la Asociaţia pentru Politică Externă din Chişinău asupra ultimelor evoluţii în reglementarea transnistreană.
 
Radu Vrabie: „În momentul actual nu cred că Tiraspolul este în stare să ia decizii de sine stătător, toate acțiunile din ultima jumătate de an arată că poziția Tiraspolului este diplomatic coordonată cu Federația Rusă, iar Federația Rusă în momentul actual nu își dorește discuții pe teme politice, pe teme de securitate.”

Europa Liberă: De ce nu și-ar dori?

Radu Vrabie: „Probabil pentru faptul că atingerea discuției despre statutul politic ar implica în sine și discuții de foarte mult timp, retragerea trupelor rusești sau schimbarea trupelor de pacificare, ceea ce, pentru moment, pentru Rusia este inacceptabil.

Asta ar însemna plecarea practic din cea mai vestică zonă în care se află Federația Rusă, doi, este vorba de faptul că consensul pe care Federația Rusă și Germania pe care îl aveau  la mijlocul anului 2010 prin memorandumul de la Meseberg s-a cam împotmolit, și din câte înțeleg eu, Rusia nu are acuma puncte comune cu Uniunea Europeană, cu Germania, în cum ar rezolva această problemă.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie și atunci vocile care spun că procesul de negociere e unul mai degrabă mimat... așa poate fi înțeles?

Radu Vrabie: „Eu cred că Tiraspolul, Chișinăul pot rezolva anumite probleme mici, să spunem așa, dar acum s-a ajuns la un moment în care vrea Tiraspolul, vrea Moscova nu pot fi rezolvate decât cu implicarea unor chestiuni politice. Aici nu cred că este vorba de o rea voință din partea Chișinăului, că nu-și dorește să deblocheze situația, ci mai degrabă o anumită realizare, luciditate a Chișinăului care înțelege că fără rezolvarea unor anumite probleme politice nu vom putea porni mai departe.

Foarte mult depinde anul acesta și de Ucraina și cred că în februarie noi vom înțelege ce și-a propus Ucraina: să mimeze dialogul, sau Ucraina și-ar putea pune în activul ei o deblocare a coșului trei, ceea ce Ucraina poate să facă.”

Europa Liberă: Deblocarea coșului trei însemnând întocmai discuțiile pe marginea acestui proiect de statut care ar trebui să i se ofere regiunii transnistrene, dar am văzut imediat reacția bolnăvicioasă a părții transnistrene, care spunea că despre statut nu poate fi vorba.

Radu Vrabie: „La o altă reacție era și greu să te aștepți din parteaTiraspolului, dacă spuneau că este ok să deschidem acest coș imediat, era un fel de „cal troian”, era mai mult să mă tem de această reacție. Este o reacție undeva așteptată de la Tiraspol și iarăși face parte din faptul că se ridică mizele. Transnistria în aceste negocieri este un fel de carte de joc, un fel de as în mânecă pe care îl are Federația Rusă.”

Europa Liberă: Dar cum vrea să joace această carte de joc Kremlinul, Federația Rusă?

Radu Vrabie: „Eu cred că pe parcursul acestor 20 de ani ea a avut diferite roluri, dar eu cred că un fel de memorandum Kozak mai ușor, ar fi o variantă bună pentru Federația Rusă, o opțiune în care Republica Moldova reîntregită să fie dependentă de Federația Rusă și să fie incapabilă să adere la Uniunea Europeană sau la NATO.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie, Chișinăul este pregătit să ofere regiunii transnistrene o autonomie largă, pe când Tiraspolul ar fi de acord să accepte o federație, și aici se vor împotmoli eventualele discuții; dacă pornesc pe marginea acestui subiect, ce se întâmplă mai departe, se conservă conflictul acesta, ce variante sunt pentru a ajunge totuși la un final fericit?

Radu Vrabie: „Eu sunt unul din cei care nu mă tem de cuvântul federație și de forma federală, dacă ar fi într-adevăr voință politică la Moscova de a rezolva această problemă, nu denumirea va fi problema propriu-zisă. Eu totuși cred că în momentul actual Federația Rusă nu este dispusă în general să rezolve această problemă, nici măcar prin independența Transnistriei, pentru că orice statut i-am da Transnistriei, asta înseamnă că Transnistria va fi undeva legitimizată, va intra într-un câmp normal și atunci ar apărea anumite discuții pentru Federația Rusă, pentru ce țin trupele acolo, gazele.

Acum, în situația în care Transnistria de iure nu există, Rusia are anumite pârghii, ea menține trupele acolo fără a da explicații, de a pune presiune pe clasa politică de la Chișinău, de a avea această zonă de securitate unde există un grad înalt de insecuritate, de a obține compromise politice în urma arestării unor cetățeni ai Republicii Moldova prin niște metode kaghebiste; dacă prin absurd s-ar ajunge la faptul că se vor discuta probleme de ordin politic, nu cred că denumirea va fi o problemă, altceva este că, mă tem că la Chișinău nu avem noi o viziune clară ce vrem să oferim Transnistriei.”
 
Europa Liberă: Săptămâna trecută, expertul Naţiunilor Unite, care în mod tradiţional monitorizează respectarea drepturilor omului, Thomas Hammarberg, a prezentat într-un raport concluziile vizitelor de documentare pe care le-a făcut în anul 2012 în stânga Nistrului. În raportul său, Thomas Hammarberg a cerut să fie revizuit modul în care funcţionează sistemul judiciar în regiune şi a solicitat reformarea sistemului penitenciar, reducerea numărului de deţinuţi şi abolirea măsurilor disciplinare inumane din închisori. Detalii are Diana Răileanu: 
Critic şi optimist – astfel a caracterizat expertul Thomas Hammarberg raportul despre situaţia drepturilor omului în regiunea transnistreană a ţării. „Critic” pentru că se referă la probleme despre care s-a vorbit cu jumătate de gură până acum, „optimist” deoarece oferă recomandări pentru remedierea acestor probleme. Thomas Hammarberg a vorbit, între altele, şi despre încrederea oamenilor în actul de justiţie:
 
„Mulţi oameni pe care i-am întâlnit, inclusiv rudele foştilor deţinuţi dar şi actuali deţinuţi mi-au spus că procesele împotriva lor nu au fost reale, că acele cazuri au fost fabricate, ceea ce reprezintă un semnal de îngrijorare. Dacă dacă nu există încredere în societate în actul justiţiei, situaţia este una serioasă. Un sistem de justiţiei funcţional depinde de încrederea oamenilor.”
 
Raportorul ONU a atras atenţia pe parcursul celor trei vizite pe care le-a întreprins anul trecut în regiunea transnistreană şi asupra violenţei în familie – o problemă parţial ascunsă, dar foarte gravă, explică Thomas Hammarberg:
 
„Poliţiştii nu au o abordare corectă când este vorba de violenţa domestică. Au fost cazuri când poliţiştilor li s-a raportat că o femeie a fost bătută  iar poliţiştii nu au reacţionat spunând că femeia oricum îşi va „retrage cererea mai târziu, de ce am mai investiga acest caz?” E o abordare greşită.”
 
În raport, Thomas Hammarberg recomandă antrenarea poliţiştilor, asistenţilor sociali şi a medicilor din regiune la cursuri de instruire, astfel încât aceştia să raporteze orice suspiciune de abuz fizic, hărţuire psihologică sau emoţională.
 
Expertul ONU s-a referit în raport, între altele, la situaţia copiilor cu dizabilităţi, a vârstinicilor şi minorităţilor, formulând 38 de recomandări care ar putea să le garanteze respectarea drepturilor. 
 
În timpul misiunii sale, emisarul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a contribuit la eliberarea locotenentului de poliţie Alexandru Ursu, condamnat anterior pentru o presupusă escrocherie. Thomas Hammarberg a menţionat în timpul conferinţei de presă că în continuare monitorizează cazul poliţistului moldovean. Expertul ONU a mai spus că speră ca raportul întocmit în urma vizitelor în regiunea transnistreană a ţării nu va fi utilizat în scopuri politice ci doar pentru îmbunătăţirea drepturilor omului în regiune.