Evenimentele ce au avut loc în intervalul de timp 11 septembrie – 26 noiembrie 2008 au confirmat aprecierile şi concluziile[1] făcute în cadrul întrunirii grupului de experţi din 11 septembrie 2008.
După întrevederea Dmitrii Medvedev-Igori Smirnov din 3 septembrie 2008, a apărut o oarecare intrigă în legătură cu faptul, că după ea s-a anunţat că administraţia de la Tiraspol, „ţinând cont de rugămintea Preşedintelui Rusiei”, a ridicat moratoriul asupra contactelor cu oficialităţile de la Chişinău. Ceea ce însemna că din nou a apărut posibilitatea tehnică pentru reluarea dialogului dintre Chişinău şi Tiraspol. În acelaşi timp, după întrevederea Smirnov-Medvedev, probabil, logica evenimentelor ulterioare, văzută de Rusia, arăta în următorul mod:
- Organizarea unei întrevederi dintre Igor Smirnov şi Vladimir Voronin, în cadrul căreia ei trebuia să găsească puncte de tangenţă în poziţiile lor.
- Organizarea unei întrevederi Dmitrii Medvedev - Igor Smirnov - Vladimir Voronin, în cadrul căreia urma să fie semnat un document-cadru pentru procesul de reglementare transnistreană.
La 17 septembrie 2008, luând cuvântul în faţa „sovietului suprem” de la Tiraspol, Igor Smirnov a anunţat că poziţia Federaţiei Ruse în problema transnistreană porneşte de la următoarele principii:
1. Federaţia Rusă a declarat clar despre ataşamentul său soluţionării conflictului pe cale exclusiv paşnică şi în calitatea sa de ţară-garant va întreprinde toate eforturile pentru a nu admite escaladarea tensiunii.
2. Soluţiile pentru toate problemele urmează să fie găsite în exclusivitate de părţile în conflict: Republica Moldovenească Nistreană şi Republica Moldova. Rusia va accepta orice înţelegere, care va fi atinsă între Chişinău şi Tiraspol. Partea rusească nu va întreprinde nici un fel de acţiuni de constrângere, şi nu va impune careva propuneri, cu toate că va participa şi va asista în procesul de negocieri.
3. Rusia pledează pentru un dialog pe principii de egalitate între părţile conflictului.
4. Rusia va întreprinde toate eforturile pentru asigurarea apărării drepturilor compatrioţilor, oriunde nu s-ar afla ei.
5. Rusia în calitate de stat-mediator va acorda asistenţă în găsirea soluţiei de compromis de către părţi.
Prezentând aceste puncte, Igor Smirnov a menţionat că abordarea problemei transnistrene de către Rusia coincide întru totul cu poziţia Transnistriei. Aceste principii, enunţate de Igor Smirnov, vorbesc despre faptul că în politica Federaţiei Ruse, în raport cu problema Transnistriei, există o continuitate, şi că această politică rămâne a fi incompatibilă cu integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova.
De facto, realizarea scenariilor ce presupun întrevederi succesive în formatul Voronin-Smirnov şi Medvedev-Smirnov-Voronin (2+1) însemna că Republica Moldova urma să se pomenească în faţa poziţiei comune a Kremlinului şi Tiraspolului, pe când UE, SUA şi OSCE ar fi fost eliminaţi din procesul decizional. Realizarea acestui scenariu putea să se soldeze cu două situaţii, ambele inacceptabile pentru Chişinău.
Prima - acceptarea poziţiei comune a Kremlinului şi a Tiraspolului, bazate pe elementele-cheie ale „Memorandumului Kozak” (federalizarea, prezenţa militară rusească etc.).
A doua - respingerea deschisă de către Vladimir Voronin a poziţiei comune a Rusiei şi Tiraspolului.
Este evident, că ambele variante ar fi fost inadmisibile pentru conducerea Republicii Moldova. Prima variantă, cu acceptarea prevederilor „Memorandumului Kozak”, este imposibilă, deoarece ea contravine Constituţiei şi Legii cu privire la principiile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, din 22 iulie 2005; ar fi oferit argumente puternice opoziţiei, în situaţia când până la următoarele alegeri parlamentare au rămas câteva luni, şi categoric contravine poziţiei UE şi SUA în ceea ce priveşte prezenţa Rusiei în Republica Moldova după soluţionarea conflictului.
Varianta a doua, cu respingerea deschisă din partea lui Vladimir Voronin a propunerilor Kremlinului, ar fi fost percepută la Moscova drept ofensă, ca şi în cazul Memorandumului Kozak din noiembrie 2003. În plus, pe piaţa politică internă acest gest demonstrativ ar fi spulberat definitiv mitul despre capacitatea lui Vladimir Voronin de a rezolva conflictul Transnistrean şi de a reîntregi ţara printr-un dialog direct cu Preşedintele Rusiei (Vladmir Putin (până la 2 martie 2008) şi Dmitrii Medvedev).
Şi mai grav este faptul că refuzul deschis al lui Vladimir Voronin de a accepta propunerea Kremlinului în cadrul eventualei întrevederi în formatul 2+1 ar fi sporit brusc probabilitatea declanşării unor acâiuni dure din partea Rusiei, cu un impact negativ asupra situaţiei politice şi economice din Republica Moldova.
Aceasta se referă, în primul rând, la situaţia în zona de securitate, unde Rusia, în cazul dacă la Moscova va fi adoptată o asemenea decizie, dispune de toate pârghiile necesare pentru o iniţia nişte provocaţii.
Probabil, conştientizând aceste riscuri şi nefiind în stare să elaboreze soluţii de alternatvă, Chişinăul a renunţat definitiv la ideea de a atinge „soluţia în pachet” a problemei Transnistrene printr-un dialog direct cu Kremlinul, urmată de desfăşurarea alegerilor parlamentare din primăvara 2009 pe întregul teritoriu al ţării. Indirect această presupunere se confirmă prin faptul că problema Transnistreană aproape că a dispărut din spaţiul informaţional intern al Republicii Moldova, controlat în mare parte de PCRM.
Pe acest fundal, la 12 septembrie 2008, Andrei Staratan, Ministrului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, în cadrul întrevederii la Bruxelles cu Benita Ferrero-Waldner, Comisarul European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate, a declarat că “negocierile pentru soluţionarea conflictului transnistrean în baza “înţelegerii în pachet” vor fi reluate numai în formatul “5+2””. Această declaraţie a ministrului moldovean a constituit un mesaj clar în ceea ce priveşte renunţarea Chişinăului la scenariul de atingere a soluţiei problemei transnistrene printru-n dialog direct cu Kremlinul, cu excluderea celorlalte părţi, şi retragerea Chişinăului sub protecţia scutului „5+2”.
Întrevederea dintre Igor Smirnov şi Vladimir Voronin, pe fundalul unor acuzări reciproce dintre Tiraspol şi Chişinău, deocamdată până în prezent, aşa şi nu a mai avut loc, ne mai vorbind de faptul că astfel de întâlniri, realizate sub presiunea Kremlinului, în nici un caz nu pot avea rezultate pozitive pentru Republica Moldova.
Problema Transnistreană în cadrul Summitului şefilor de guverne din ţările membre CSI la Chişinăi şi vizitei oficiale a lui Vladimir Putin.
Perspectiva desfăşurării la Chişinău, la 13-14 noiembrie 2008, a Summitului şefilor de guverne din ţările membre CSI cu participarea lui Vladimir Putin a reanimat unele aşteptări cu privire la posibilitatea atingerii unei soluţii rapide a problemei transnistrene. Or, problema conflictului Transnistrean nu a figurat pe agenda întrevederilor oficiale, iar când conţinutul întrevederii Voronin-Putin a rămas necunoscut pentru opinia publică.
Totodată, s-a declarat că în urma întrevederii Putin – Greceanîi au fost semnate patru documente, unul dintre care este „Acordul cu privire la realizarea proiectului de separare a blocurilor energetice ale Staţiei Moldoveneşti Raionale Electrice de Stat în scopul funcţionării radiale cu sistemul energetic al României” („Соглашение о реализации проекта разделения энергетических блоков Молдавской государственной районной электростанции для радиального функционирования с энергосистемой Румынии”). Scopul anunţat al semnării acestui Acord este sporirea volumului exportului energiei electrice de la CTE de la Cuciurgan în România.
Conform prevederilor Acordului, Compania InterRAO EES urmează să efectueze investiţii suplimentare în dezvoltarea reţelelor, aducându-le la standardele europene. Comentând semnarea acestui document în cadrul emisiunii „Maxima” de la postul TV „NIT”, Prim-ministrul Zinaida Greceanîi a declarat: „Aceasta-i important pentru noi, deoarece aceasta duce spre securitatea energetică a ţării” ("Это важно для нас, потому что это ведет к энергетической безопасности страны").
Livrarea energiei electrice de la CTE Cuciurgan spre România a început încă în 2007. Or, condiţiile acestei tranzacţii au provocat[2] şi continuă să provoace mai multe întrebări.
1. Dreptul la proprietate asupra bunurilor situate în „rmn”.
Conducerea Republicii Moldova în repetate rânduri a declarat, că statul moldovenesc ar putea să recunoască dreptul la proprietate asupra obiectelor din Transnistria, privatizate în afara cadrului juridic al Republicii Moldova, numai după atingerea unei soluţii politice a conflictului. Această poziţie este una de bază în „înţelegerea în pachet”, prin care conducerea Republicii Moldova a intenţionat să soluţioneze conflictul Transnitrian în baza unui dialog cu Rusia.
Aspectul juridic al acestei probleme este reflectat inclusiv în studiul Baroului de Avocaţi din New York "Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte legale ale crizei separatiste în Moldova" („Thawing a Frozen Conflict: Legal Aspects of the Separatist Crisis in Moldova”), prezentat în vara anului 2006 la Chişinău. Unii din autorii acestui studiu, Christopher J. Borgen, profesor de drept la Universitatea St. John's, SUA, şi Mark A. Meyer, preşedinte al Comitetului pentru afaceri europene al Asociaţiei Baroului de Avocaţi din or. New York, SUA, printr-un decret al Preşedintelui Vladimir Voronin, au fost decoraţi cu Medalia "Meritul Civic". Accentuăm faptul, că studiul a fost preluat de Guvern în calitate de îndrumar în procesul de reintegrare a ţării (HG nr. 891 din 03.08.2006).
În acest studii autorii, în baza normelor de drept internaţional, demonstrează că regimul din „rmn” nu este în drept să schimbe forma de proprietate şi să scoată la privatizare obiectele din Transnistria. Ceea ce se referă inclusiv la CTE de la Cuciurgan, privatizată (ilegal) de către Compania Inter RAO EES din Rusia.
Ambiguitatea situaţiei cu privatizarea obiectivelor din „rmn” se regăseşte inclusiv în Legea organică Nr.274 din 16.07.2004, prin care este completată Legea Nr.627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare. Art. 23 din Legea din 1991 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins: “Statul nu garantează dreptul de proprietate asupra obiectivelor amplasate în localităţile din stînga Nistrului şi în municipiul Bender, privatizate fără o coordonare cu Guvernul în modul stabilit."
Art. II. al Legii Nr.274 din 16.07.2004 obligă Guvernul, în termen de o lună, să elaboreze procedura de coordonare a privatizării obiectivelor amplasate în localităţile din stînga Nistrului şi în municipiul Bender.
În legătură cu acesta apar următoarele întrebări:
- A elaborat sau nu Guvernul „procedura de coordonare a privatizării obiectivelor amplasate în localităţile din stînga Nistrului şi în municipiul Bender”, şi cum ea se conformează, în cazul când a fost elaborată, cu legislaţia Republicii Moldova?
- Dacă CTE de la Cuciurgan a fost privatizată în conformitate cu această procedură, sau nu?
- În ce măsură şi cum semnarea Acordului din 14 noiembrie 2008 contribuie la consolidarea securităţii energetice a Republicii Moldova?
- Dacă eliberarea Licenţei CTE de la Cuciurgan de către Guvernul Republicii Moldova şi semnarea Acordului din 14 noiembrie 2008 au fost făcute conform legislaţiei Republicii Moldova?
- Dacă acordarea licenţei de către Guvernul Republicii Moldova semnifică recunoaşterea explicită a dreptului de proprietate a Companiei InterRAO EES asupra CTE de la Cuciurgan?
2. Datoriile pentru gaz
Este bine cunoscut faptul, că datoriile Transnistriei faţă de Compania „GAZPRON”, inclusiv penalităţile, au depăşit suma de 1,7 miliarde dolari SUA. În anul 2008, agenţii economici din Transnistria, inclusiv şi CTE de la Cuciurgan, au plătit pentru mia de metri cubici de gaz numai 105 dolari SUA, pe când preţul oficial al gazului, livrat de „GAZPROM” Transnistriei este 192,75 dolari SUA. Prin urmare, creşterea volumului de energie electrică, produsă la CTE de la Cuciurgan va contribui substanţial la creşterea şi mai mare a datoriilor Transnistriei faţă de „GAZPROM”.
Or, la 18 iulie 2008, instanţa internaţională comercială de arbitraj de la Moscova a decis ca Compania „Moldovagaz” să achite „GAZPROMULUI” 42 milioane dolari SUA în calitate de datorie, pentru gazul consumat în primul trimestru al anului 2006. Conducerea „Moldovagaz” a negat că Republica Moldova va plăti această datorie. Totuşi, semnarea Acordului din 14 noiembrie presupune sporirea substanţială a volumului energiei electrice generate la CTE de la Cuciurgan.
În legătură cu aceasta din nou apare întrebarea:
- Cine va plăti pentru gazul consumat de Transnistria, inclusiv de CTE de la Cuciurgan, care va livra energia electrică spre România în baza Acordului din 14 noiembrie 2008?
3. Întrebări vis a vis de intermediari
După începutul livrării energiei electrice de la CTE de la Cuciurgan spre România în presă au apărut afirmaţii, cum că între CET de la Cuciurgan şi consumătorul român a fost interpusă o firmă. Este vorba de Eastern Europe Energy Ltd un off-shore britanic, fondat în iunie 2007, special pentru această tranzacţie. Din calculele efectuate de autorii publicaţiilor respective rezultă, că, pentru intermediere, Eastern Europe Energy Ltd primea 1,5 cenţi SUA pentru fiecare Kwh, pe când compania Moldoelectrica percepea un tarif pentru transportarea acestei energii de circa 0,3 cenţi SUA. Profitul anual al acestui intermediar, la volumul tranzacţiei din 2007, se urca la 10 milioane dolari SUA.
După întrevederea Putin-Voronin, în cadrul căreia a fost discutată inclusiv problema energetică, în presă a fost citată opinia lui Putin: „În ultimul timp împreună cu colegii noştri moldoveni reuşim suficient de rapid să ajungem calitativ la soluţii în timp util în punctele cheie de colaborare” ("В последнее время с нашими молдавскими коллегами достаточно быстро удается качественно выходить на своевременные решения в ключевых точках сотрудничества").
În legătură cu aceasta apar următoarele întrebări:
- Dacă, şi după semnarea Acordul la 14 noiembrie 2008, energia electrică de la CTE de la Cuciurgan va fi livrată prin intermediul East Europe Energy Ltd.?
- Cine sunt persoanele fizice sau juridice care au fondat această companie off-shore?
- Care este motivul includerii unui intermediar în schema de livrare a energiei electrice spre România?
- Cum livrarea energiei de la CTE de la Cuciurgan spre România se răsfrânge asupra datoriei Republicii Moldova faţă de România pentru energia electrică livrată în anii 1998-2001 (circa 30 milioane dolari SUA)?
Din cele expuse rezultă următoarele concluzii:
- Nu există motive pentru a crede că până la alegerile parlamentare din primăvara anului 2009 ar putea fi realizaţi paşi concreţi în ceea ce priveşte soluţia politică a conflictului Transnistrean;
- Nu există nici o garanţie în ceea ce priveşte stabilitatea în Zona de Securitate. Republica Moldova este extrem de vulnerabilă şi neprotejată în faţa posibilelor provocări în Zona de Securitate;
- Guvernarea nu are o poziţie consecventă şi coerentă în ceea ce priveşte problema proprietăţii asupra obiectivelor din localităţile din stânga Nistrului şi mun. Bender;
- Relaţiile dintre conducerea Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse în ceea ce priveşte realizarea diferitor proiecte în domeniul energetic nu sunt suficient de transparente şi lasă semne de întrebare în ceea ce priveşte problema corupţiei şi a impactului lor asupra securităţii energetice a Republicii Moldova.
Dr. Arcadie Barbaroşie, Director executiv, Institutul de politici Publice
Oazu Nantoi, director de program, Institutul de Politici Publice
Dr. Igor Boţan, Director executiv, Asociaţia pentru Democraţie Participativă
Dr. Anatol Gremalschi, director de program, Institutul de Politici Publice
Vlad Lupan, expert independent
Dr. Viorel Cibotaru, Director executiv, Institutul European de Studii Politice din Moldova
Eugen Revenco, Fundaţia Moldo-Lituaniană „Centrul de Studii al Integrării Europene”
Dumitru Mînzărari, Cercetător pe probleme de securitate şi politică externă IDIS „Viitorul”
Radu Vrabie, Coordonator de proiect, Asociaţia pentru Politica Externă (APE)
