În pofida unei detensionări superficiale la Chişinău, Moldova continuă să fie suspendată deasupra abisului. Pericolul izolării internaţionale a RM este real. Dacă situaţia curentă de restricţii împotriva libertăţilor politice, presiunile asupra Opoziţiei, mass-media şi societăţii civile vor continua, consecinţele se vor face resimţite destul de rapid, în special, pe direcţia europeană a politicii externe a RM.

Un îngheţ al situaţiei curente nu este suficient. Fără derularea filmului înapoi, şi revenirea în albia Constituţiei RM, vom observa o degradare treptată, dar sigură a relaţiilor Moldova-UE cu consecinţe grave pentru stabilitatea economică şi politică a ţării. RM, deocamdată, nu este Belarus, dar în ultimele săptămâni a reuşit să facă un salt fenomenal în această direcţie. Prin urmare, o analiză a relaţiilor Belarus atât cu UE, cât şi cu Rusia, poate elucida pericolele izolării pentru Moldova.

În decursul anilor Belarusul a avut probleme sistematice de încălcare a drepturilor omului, restricţii asupra ONG-urilor, mass-media şi a Opoziţiei. Drept urmare, UE a introdus restricţii de călătorie pentru 40 de oficiali belaruşi, inclusiv preşedintele Lukaşenko (restricţii temporar suspendate), ministrul de Interne, şeful Serviciului de Securitate etc. UE uneori recurge la astfel de restricţii împotriva oficialilor care se fac responsabili de încălcarea drepturilor omului.

Într-un scenariu şi mai negativ unele state UE pot introduce şi de sine stătător astfel de restricţii. Astfel, Estonia a introdus restricţii de călătorie pentru mai mulţi lideri ai organizaţiei ruseşti „Nashi”, inclusiv Vasili Iakimenko, acum înalt funcţionar de stat în Rusia. Şi pentru că Estonia este în spaţiul Schengen, aceşti cetăţeni ruşi nu pot călători nicăieri în UE. Relaţiile proaste dintre UE şi Belarus au afectat şi comerţul. În 2006, UE a retras beneficiile comerciale GSP, restricţionând exporturile Belarusului în UE.

Orice răcire serioasă a relaţiilor Moldova-UE ar avea consecinţe economice şi politice catastrofale pentru Moldova. Peste 50% din comerţul exterior al RM revine UE (şi circa 15% cu Rusia). Deteriorarea relaţiilor cu UE va contamina treptat şi relaţiile comerciale cu UE, afectând şi exporturile RM. Piaţa rusă nu va putea absorbi aceste exporturi, în special, în condiţiile în care Rusia este afectată de criza economică mondială mai mult decât UE. Orice dublare sau triplare a exporturilor RM spre Rusia este exclusă. Răcirea relaţiilor cu UE ar afecta şi perspectiva liberalizării vizelor, un subiect extrem de sensibil pentru majoritatea statelor UE. Eliminarea vizelor nu va depinde doar de implementarea unor măsuri tehnice de către RM, ci, înainte de toate, de climatul politic al relaţiilor Moldova-UE. Iar acest climat este serios contaminat de faptul că RM se mişcă rapid în direcţia opusă democratizării. Nu e greu să ne imaginăm cât de greu ar fi lovită RM dacă Ucraina şi Rusia ar obţine eliminarea vizelor UE înaintea Moldovei…

Tot Belarusul sugerează câteva lecţii referitoare la parteneriatul cu Rusia. Cu cât mai izolat devenea Minskul în plan internaţional, cu atât mai dificile erau relaţiile sale cu Moscova şi cu atât mai categorice cerinţele Rusiei. În ultimii ani, Rusia niciodată nu a făcut cadouri financiare Belarusului. Tot sprijinul oferit Minskului era condiţionat de concesii politice sau economice majore. Din care cauză, în ultimele şapte-opt luni, Lukaşenko a încercat disperat să se apropie de Occident, apelând şi la Fondul Monetar Internaţional pentru asistenţă. Dar aceste eforturi sunt prea târzii pentru a putea elibera ţara din cleştele izolării. Niciun stat CSI nu a primit asistenţă rusă masivă de tipul fondurilor americane „Provocările Mileniului”, care au fost cheltuite pentru dezvoltarea infrastructurii în Georgia. Rusia doreşte să-şi ajute aliaţii din CSI, dar nici mass-media ruse şi nici declaraţiile oficiale nu reflectă în adevărată măsură impactul crizei economice în Rusia. Marile companii ruseşti datorează 420 mlrd. USD creditorilor internaţionali. În februarie Compania de stat „Rosneft” a fost nevoită să împrumute 25 mlrd. USD de la China pentru a-şi acoperi datoriile, iar ministrul rus al Finanţelor a anunţat că ţara sa va căuta să împrumute fonduri pe pieţele financiare internaţionale. În plus, Rusia a promis deja asistenţă financiară la jumătate de CSI - 7,5 mlrd. USD pentru Eurasec, 5 mlrd. pentru Ucraina şi sume ceva mai mici pentru Belarus, Kârgâzstan şi, probabil, Moldova. Realitatea e ca Rusia nu îşi poate permite toate aceste cheltuieli. Rusia nu poate salva toate economiile din CSI, şi prin urmare ajutorul pe care îl va putea oferi partenerilor săi va fi selectiv, limitat şi condiţionat de concesii politice majore.

În aceste circumstanţe externe dificile, politica internă din RM pare să agraveze situaţia. Violenţa cu care s-a reacţionat la criza politică creează impresia că o minoritate de factori de decizie împing întregul guvern într-o direcţie ce va fi catastrofală pentru întreaga Moldovă inclusiv pentru partidul de guvernământ. Majoritatea actorilor politici importanţi din PCRM nu ar avea nimic de câştigat din izolarea internaţională a RM. Mulţi dintre ei sunt politicieni tineri care vor rămâne relevanţi în politica din RM pentru următorii 20 de ani şi nu ar avea niciun viitor într-o ţară săracă, autoritară, mică şi izolată. Mulţi dintre aceştia au investit ani de muncă în integrarea europeană şi acum riscă să vadă toate aceste progrese anulate în doar câteva săptămâni. Şi acei politicieni care au promovat reglementarea conflictului transnistrean în ultimii ani ştiu bine că principala sursă de putere a RM în negocierile cu Transnistria şi Rusia rezultă din sprijinul UE (a Misiunii EUBAM şi a faptului că anume UE a forţat companiile din Transnistria să se înregistreze la Chişinău). În final, preşedintele Voronin - care probabil se gândeşte la locul său în istorie - trebuie să îşi dea seama că istoria îl va judeca în mare parte pentru ce face de acum înainte şi nu doar pentru ce a făcut în ultimii ani. Mai ales în condiţiile în care tentaţia de a rămâne de facto şef de stat este destul de mare…

Pentru a evita perspectiva izolării, politica din RM trebuie să revină acolo unde a fost acum câteva luni, în urma unei soluţii negociate, nonviolente dintre Opoziţie şi Guvern. Şi orice paşi de ieşire din criză - fie prin renumărarea voturilor, verificarea listelor electorale, anunţarea amnistiei, investigarea evenimentelor de după alegeri şi a ilegalităţilor comise atât de unii protestatari, cât şi de unii poliţişti - trebuie să se facă de către Guvern şi Opoziţie împreună, cu mediere din partea UE. UE poate contribui la reconcilierea RM atât prin rolul său de mediator, dar şi prin trimiterea la Chişinău a unei misiuni de asistenţă ce ar ajuta RM să îşi reformeze structurile de forţă de o manieră ce ar apropia, nu izola Moldova de restul Europei.