Rom Eng
Benzi RSS
Prima / Opinii/Comentarii / Interviu cu ambasadorul polonez Bogumil Luft în ajunul sărbătorii naţionale a Poloniei şi priorităţile în relaţiile cu ONU - APE
Interviu cu ambasadorul polonez Bogumil Luft în ajunul sărbătorii naţionale a Poloniei şi priorităţile în relaţiile cu ONU - APE
Versiune tipar
04.05.2012

Lina Grâu: Peste câteva zile, pe data de 3 mai, Polonia marchează Ziua Constituţiei, sărbătoarea naţională a Republicii Polone. Cu acest prilej, am discutat cu ambasadorul Poloniei în Republica Moldova, Bogumil Luft, despre relaţiile moldo-poloneze, despre atitudinea faţă de istorie şi despre schimbarea de mentalitate, despre nevoia de autonomie pentru administraţia publică locală şi despre integrarea europeană, procese care în Polonia, de exemplu, au mers mult mai rapid şi mai eficient decât în Republica Moldova.

Am început discuţia noastră prin a constata că la Chişinău Polonia este apreciată inclusiv pentru că a fost, împreună cu Suedia, iniţiator al Parteneriatului Estic, dar şi pentru dedicaţia pe care o are în a susţine Republica Moldova pe calea reformelor şi a integrării europene. L-am întrebat pe Bogumil Luft de unde vine această dorinţă şi dedicaţie de a ajuta alt stat, o ţară care abia aspiră să ajungă în UE?

Bogumil Luft: Răspunsul este foarte simplu – dacă vă veţi uita la harta Europei, veţi vedea că Polonia este una din cele mai estice ţări ale UE. Acest proiect pe care l-am realizat – de integrare în UE – a fost şi este un mare succes pentru noi şi, din punctul nostru de vedere, ne garantează buna dezvoltare a ţării şi securitatea.

Deja înainte de a intra în UE am avut grijă să ne uităm către ţări care sunt şi mai în estul Europei decât noi şi am avut grijă să promovăm toate eforturile pentru apropierea ţărilor respective de UE. Scopul este evident – este în interesul nostru să avem la Est în calitate de vecini nişte ţări bine guvernate, democratice, capabile de colaborare şi economică, şi politică, şi în multe alte domenii, inclusiv în aspecte de securitate. Avem nevoie de parteneri în Est. Aceasta este logica care am observat-o şi înainte în UE. De exemplu, Germania a fost acea ţară a UE care a susţinut cel mai mult integrarea europeană a Poloniei. Interesul lor a fost ca să fie vecinul lor din Est o ţară democratică, dezvoltată, demnă de colaborare şi capabilă să colaboreze cu UE.

Deci, motivaţia este foarte simplă. Dar mai sunt şi alte aspecte. Noi, polonezii, suntem foarte legaţi, emoţional, din cauza memoriei istorice, de acest spaţiu. Statul polonez, foarte mult timp a fost localizat geografic mai spre Est. Sunt multe teritorii care au fost în statul polonez şi care acum sunt în alte ţări – în Ucraina, Lituania, Belarus, chiar şi în Republica Moldova. Ştiţi probabil că Transnistria este un teritoriu care acum câteva secole a fost teritoriu polonez. Deci avem şi această legătură emoţională. Nu avem nicio pretenţie teritorială, dar pentru noi acest spaţiu este apropiat inimii noastre. 

Lina Grâu: Am constatat această atitudine în octombrie 2011, când am fost în Polonia.

Atunci, la Varşovia, a avut loc şi summitul Parteneriatului Estic. Cum vedeţi rolul şi prestaţia Republicii Moldova în acest context al Parteneriatului Estic şi pe calea integrării europene? Au fost multe laude la adresa Chişinăului, dar oare s-a făcut tot ce se putea face în aceşti ani pentru a avansa pe dimeniunea europeană?

Bogumil Luft: Cred că acest parcurs este foarte greu. Acest lucru înseamnă necesitatea unor reforme profunde şi schimbarea mentalităţii oamenilor. Nu este aşa uşor. Şi toate cazurile ţărilor din Parteneriatul Estic, care sunt şase la număr, aşa cum ştiţi, sunt diferite, adică fiecare ţară se află într-o altă situaţie, are provocări diferite la care trebuie să facă faţă. Şi eu cred că acest proces de apropiere oricum avansează pentru tot acest spaţiu, dar cu multe greutăţi pentru unele ţări, într-un mod mai eficient, mai vizibil pentru alte ţări.

Se ştie foarte bine că Republica Moldova este considerată, cel puţin acum, o ţară care a făcut nişte progrese şi la care se vede această voinţă a elitei – şi politice, şi nu numai politice. O mare parte a acestei elite are această orientare către integrarea europeană. Trebuie să nu uităm un lucru – că este vorba nu numai despre integrarea europeană, ci şi de transformarea ţării în direcţia libertăţii, a dezvoltării, a prosperităţii şi bogăţiei, a respectului pentru persoana umană. Toate acestea sunt nişte valori în sine. Nu trebuie să gândiţi despre aceste lucruri ca despre o lecţie de făcut pentru care profesorul să dea nota 10. Nu aşa trebuie văzute lucrurile. Mi se pare că această apropiere cu UE mai întâi este o posibilitate, o oportunitate de a primi ajutor pentru transformarea ţării într-o direcţie în care ea va fi o casă mai bună pentru oamenii care sunt cetăţenii acestei ţări. Şi acesta este un lucru pe care fiecare popor, fiecare societate trebuie să o facă singur, pe cont propriu. Nu va veni UE să schimbe această ţară. Eu cred că voi trebuie să faceţi acest lucru.

Lina Grâu: Domnule Ambasador, cred că sunteţi de acord cu faptul că pentru a face această schimbare este nevoie şi de o schimbare a mentalităţii din una post-sovietică în una europeană, şi procesul acesta durează. De ce în Polonia mentalitatea s-a schimbat atât de repede şi am văzut o creştere pe toate aspectele atât de spectaculoasă? De ce Polonia s-a transformat atât de repede, iar în Republica Moldova lucrurile astea durează atâţia ani?

Bogumil Luft: Cred că fiecare popor are propria experienţă istorică. Şi acesta este un lucru care are un impact foarte mare. Polonia niciodată nu a fost în componenţa URSS. Bine, a fost o ţară controlată de Moscova, dar nu a fucţionat în această structură sovietică. Şi aceasta este o diferenţă destul de mare. Polonia, în toată acestă perioadă a totalitarismului comunist, a fost o ţară care a păstrat o anumită posibilitate de dezvoltare puţin diferită de cea din alte ţări ale lagărului sovietic. Polonia a păstrat nişte libertăţi foarte limitate – am avut şi Biserica catolică foarte independentă şi foarte puternică, am avut singura universitate care nu a fost supusă statului, care ţinea tot de biserică, am avut chiar şi presa semi-liberă.

Ca aspect amuzant chiar, vă pot spune că, de exemplu, în mai multe ţări, inclusiv în URSS, nu a existat o instituţie de cenzură a presei, pentru că presa era controlată într-o asemenea măsură încât nimeni nu a avut nevoie de asta. În Polonia a existat o instituţie foarte puternică de cenzură. Redacţiile, mai ales, din nou, cele legate de Biserica catolică, au fost atât de libere în gândire încât statul a avut nevoie de o instituţie care să controleze situaţia. Deci, paradoxal, existenţa cenzurii presei în Polonia a fost tocmai dovada că societatea nu a fost tocmai supusă la ideologia de stat comunistă. Noi, de exemplu, am avut un sector de economie privată, mai ales în agricultură – majoritatea pământului a fost proprietate privată. A existat până şi mica industrie privată – fabrici mici până în 50 de angajaţi au existat mereu. Asta a făcut ca mentalitatea normală să nu fie distrusă atât de profund ca în alte ţări. Probabil că de aici vine diferenţa.

În plus, am avut noroc. Am avut mare noroc să avem, spre sfârşitul secolului XX, nişte lideri foarte puternici şi foarte buni. Cel mai cunoscut este Papa Ioan Paul II, care de polonezi a fost considerat lider spiritual, ceea ce a însemnat o mare influenţă asupra mentalităţii oamenilor. Am avut lideri puternici ai Mişcării Solidaritatea, am avut şi intelectuali care au păstrat libertatea de gândire. Universităţile în Polonia au fost locuri unde se discuta cu o marjă de libertate foarte mare. Din cauza asta, de exemplu, toate reformele în Polonia au fost făcute atât de repede – pentru că au fost elaborate înainte, de oameni care au gândit şi au imaginat ce putem să facem dacă acest sistem comunist va cădea.

Acestea au fost elemente care au făcut ca în Polonia să meargă destul de bine acestă schimbare. Dar totuşi şi cu multe probleme, pentru că a fost o schimbare chiar dramatică. Nu putem să spunem că această mentalitate s-a schimbat atât de uşor, sau că nu a fost distrusă deloc. Au existat nişte probleme, dar le-am depăşit şi acest lucru este posibil pentru fiecare popor. Eu cred că oricum, dacă există deja o bază a libertăţii, când oamenii sunt liberi şi pot să facă ce îşi doresc, acesta este un factor foarte puternic, care face ca încet-încet situaţia să se schimbe şi societatea să fie eficientă.

Deci, eu sunt foarte optimist acum. Bine, putem spune că există o problemă în general cu integrarea în UE, dar sunt absolut sigur că această forţă şi această voinţă de a dezvolta această colaborare în cadrul UE este foarte mare.

Lina Grâu: Cu ochiul unul observator din afară, cum vedeţi această perspectivă şi şansă a schimbării mentalităţilor şi a eficentizării în Republica Moldova?

Bogumil Luft: Mi se pare că acest proces este deja avansat, că această societate s-a schimbat deja foarte mult. Când am venit aici, acum aproape doi ani, după o lungă perioadă în care nu am vizitat Republica Moldova – am foarte des aici în prima jumătate a anilor 2000 în calitate de ziarist, am scris foarte mult despre Republica Moldova, deci am cunoscut deja ţara asta – şi când am revenit, a fost pentru mine neaşteptată măsura în care s-a schimbat această ţară, şi mai ales la nivelul elitei.

S-a educat deja o generaţie nouă a elitei, în spirit occidental, democratic, în limba română, sau şi în alte limbi ca engleza şi franceza şi asta este un fenomen care s-a întâmplat înainte de schimbarea politică care a avut loc acum trei ani. A fost un fenomen realizat de oameni, realizat de societate, de instituţiile de învăţământ, realizat de organizaţii neguvernamentale. Deci a apărut un spaţiu social care este absolut compatibil cu democraţia europeană. Şi ştiţi că istoria este făcută de elite. Elita trebuie să fie foarte atentă la colaborarea cu toată societatea, la această apropiere. Oamenii de elită sunt cei care fac istoria. Şi eu sper că acest lucru se va întâmpla şi în Republica Moldova.

Lina Grâu: Vroiam să abordez şi un alt aspect, mai sensibil, pe care l-aţi amintit deja. Tot aşa, fiind în Polonia, am remarcat atitudinea polonezilor, care se raportează aproape cu sfinţenie la istoria lor, o păstrează, există multe muzee, se predă mult în şcoli. Am avut toată admiraţia pentru această abordare şi raportare la propria istorie. Din perspectiva unui om care vine dintr-o asemenea societate, care este sfatul Dumneavoastră – cum trebuie să se raporteze elitele din Republica Moldova la propria istorie? Revine periodic în discuţie acest subiect şi este un subiect care scindează societatea. Cum vedeţi Dumneavoastră soluţia?

Bogumil Luft: Mi se pare un lucru foarte important dezbaterea deschisă asupra istoriei. Istoria Republicii Moldova a fost foarte dramatică şi au rămas multe contradicţii. Şi există un pericol – să fie folosită istoria pentru scopuri politice, adică momentul în care fiecare prezintă viziunea lui, care este incompatibilă cu cealaltă şi vrea să forţeze această viziune.

Eu cred că dacă societatea, după o istorie dramatică este cum este, oamenii sunt cei care sunt, cu experienţe diferite, sunt câteva monirităţi naţionale importante care au şi ei istoria lor, dacă într-o asemenea societate istoria este analizată într-un mod subiectiv, atunci este foarte greu de construit un anumit nivel de unitate, care este necesar pentru dezvoltarea statului, pentru dezvoltarea societăţii suverane. Dar de fapt adevărul despre istorie este unul singur. Eu cred că nişte resentimente istorice, nişte nostalgii, nu sunt lucruri bune. Constat că în Republica Moldova, cum ştiţi foarte bine, sunt foarte multe nostalgii şi eu cred că dezbaterea deschisă este cea mai bună soluţie.

Lina Grâu: Înainte de a începe acest interviu, mi-aţi povestit că aţi început să vizitaţi raioanele Republicii Moldova şi că aţi colindat deja mai mult de jumătate de ţară. La acest nivel al autoguvernării locale, cum vedeţi schimbarea care ar trebui să se producă pentru a europeniza Republica Moldova cu adevărat?

Bogumil Luft: Aici este un lucru foarte simplu – şi asta vă spun pe baza experienţei Poloniei. Reforma de descentralizare făcută în două etape în anii 90 a fost un succes mare şi a dovedit că aceasta este modalitatea de accelerare a dezvoltării în toate domeniile. Este absolut clar, este evident, şi toată democraţia din UE e bazată pe această descentralizare cea mai profundă posibilă. Acest scop se află în Programul Guvernului actual al Republicii Moldova. Cadrul juridic există deja, numai că nu a fost implementată această lege. Sunt şi oameni. Am întâlnit în toate raioanele – mai mulţi sau mai puţini – oameni foarte bine pregătiţi pentru această activitate la nivel local şi eu cred că aceasă lipsă de descentralizare, mai ales din punct de vedere financiar, face ca posibilităţile lor să nu fie exploatate aşa cum ar trebui.

Tot asta însă este şi o veste bună. Ştim cu toţii că pentru a schimba ţara aveţi nevoie de exemplu de bani. Dar pentru descentralizare, pentru anumite acţiuni care schimbă structura, nu aveţi nevoie de bani, este doar o chestiune de voinţă. Autonomia financiară nu înseamnă însă că nu există nicio legătură între bugetul central şi bugetele locale.

Lina Grâu: Aceste lucruri ţin totuşi destul de mult de nivelul dezvoltării economice a ţării în general şi implicit a regiunilor, a raioanelor. Sunt de exemplu raioane care sunt foarte sărace, care nu au economie, nu au de unde strânge impozite în buget.

Bogumil Luft: Bine, aveţi dreptate, dar s-ar putea ca această reformă să fie nevoie să fie însoţită de o altă structură teritorială. Poate că sunt acum nişte unităţi teritoriale la care lipseşte ceva şi care nu pot să fie autonome. Dacă este aşa, probabil că – aşa îmi spune logica – ar trebui să fie regândită această hartă a ţării în ceea ce priveşte raioanele şi primăriile.

Când am vizitat la un moment dat un raion, destul de departe de Chişinău, s-a întâmplat un lucru simbolic. Doamna preşedinte a raionului la plecare din maşină mi-a arătat o clădire într-o stare dezastruoasă. Acolo a existat în epoca sovietică un cinematograf. Şi mi-a spus: „Să ştiţi că aceasta este proprietatea statului, nu a autorităţii locale. Şi noi am cerut Guvernului să fim noi proprietari. Pentru că noi suntem aici şi în fiecare zi ne uităm la această clădire şi ştim ce să facem ca să schimbăm această situaţie. Iar din Chişinău nu se vede această clădire”.

Lina Grâu: Este, într-adevăr, simbolic acest caz pentru starea de lucruri de la noi. Domnule Ambasador, aş vrea să-mi spuneţi pe final – nu neapărat că aţi fi cu lecţiile şi cu sfaturile, dar ca om cu experienţă şi care vede lucrurile dintr-o perspectivă europeană – care sunt lecţiile de învăţat pentru clasa politică, pentru societatea civilă din Republica Moldova acum?

Bogumil Luft: Să ştiţi că clasa politică nu este o clasă de şcoală. Nu. Eu cred că în fiecare ţară clasa politică are suficiente resurse intelectuale pentru a studia singură şi nu are nevoie de sfaturi.

Mesajul meu general este unul de speranţă. Conjunctura generală acum în Europa este relativ bună. Deci, în această conjunctură bună, mult mai multe lucruri depind de voinţa popoarelor, de voinţa oamenilor. Şi eu cred că popoarele au această voinţă pentru o viaţă mai bună şi deci speranţa mea este una rezonabilă.

Trebuie să ştiţi că această Zi a Constituţiei, pe care o marcăm la 3 mai, a fost o încercare de reformă a Statului Polonez, foarte profundă, o reformă foarte modernă pentru această epocă a secolului XVIII, făcută de oameni motivaţi de ideea de modernizare a ţării. Dar din păcate acest lucru s-a sfârşit foarte tragic. Puteri vecine – Imperiul Rusesc, Imperiul German şi Imperiul Austriac – au văzut foarte negativ această idee şi aceasta a fost una din cauzele pentru care ei, în colaborare trilaterală, au lichidat statul polonez pentru un secol. Dar această amintire a efortului de modernizare pentru viitor a fost atât de mare încât simbolul Constituţiei de la 3 mai a rămas unul dintre simbolurile cele mai importante pentru toţi cei care au luptat pentru redobândirea independenţei. Şi în sfârşit s-a ajuns la asta. Asta este o chesiune de voinţă.

Priorităţile colaborării Republicii Moldova cu ONU

Lina Grâu: În emisiunea de astăzi ne-am propus să discutăm şi despre relaţiile Chişinăului cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Luna aceasta s-au implinit 20 de ani de când Republica Moldova a devenit membru al ONU, la 2 martie 1992.

Organizaţia Naţiunilor Unite cuprinde 193 de state, iar mandatul organizaţiei se extinde pe o serie largă de domenii precum desfăşurarea operaţiunilor de menţinere a păcii, prevenirea conflictelor şi oferirea asistenţei umanitare, precum şi desfăşurarea programelor de dezvoltare.

ONU oferă un volum mare de asistenţă Republicii Moldova prin cele 13 agenţii ale sale care au reprezentanţă la Chişinău. De asemenea, militari moldoveni participă la unele operaţiuni ONU de menţinere a păcii. Astfel, începând cu anul 2003, Republica Moldova a contribuit activ la misiunile internaţionale sub egida ONU în Liberia, Côte d’Ivoire, Sudan şi Georgia.
 
Vă propun în continuare un interviu cu ambasadorul Republicii Moldova la New York, Vlad Lupan, intrat în funcţie acum câteva luni. L-am întrebat mai întâi pe Vlad Lupan care sunt priorităţile pe care şi le-a fixat pentru mandatul său la ONU.

Vlad Lupan: Priorităţile mele sunt priorităţile statului nostru. Cu alte cuvinte, situaţia economică din Republica Moldova, faptul că suntem un stat în plină tranziţie, un stat care încă nu este suficient de dezvoltat, un stat unde salariile şi pensiile sunt mici, arată un prim şi cel mai important lucru de care ar trebui să se ocupe diplomaţii Republicii Moldova – dezvoltarea Republicii Moldova. Cu alte cuvinte, prima prioritate a mea aici este de a aduce dezvoltarea Republicii Moldova la un nivel mai înalt, cu cât este posibil, cu ajutorul ONU, cu ajutorul experţilor din toată lumea şi cu ajutorul asistenţei financiare oferite de ONU.

O altă prioritate porneşte de la situaţia de acasă şi este legată de situaţia în sistemul nostru judiciar. Republica Moldova trebuie să devină un stat de drept, unde cetăţeanul nu se teme să se ducă la judecată, unde nu trebuie să dea mită la judecată, unde un investitor străin poate să vină şi să ştie că dacă ceva se întâmplă, se va putea adresa în justiţie şi să nu se teamă că judecata va judeca incorect cazul lui. Pentru ca să atragem bani în Republica Moldova, pentru ca să atragem tehnologii, pentru ca să creăm locuri noi de lucru, noi avem nevoie de investiţii străine directe, iar acestea depind în mod direct de statul de drept, dacă există sau nu există acesta în Republica Moldova.

O altă prioritate rămâne problematica conflictului transnistrean. Este nevoie să ne concentrăm în continuare pe soluţionarea acestei probleme, în primul rând în beneficiul cetăţenilor Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului. Şi am şi întreprins deja un şir de acţiuni aici, la fel ca şi predecesorii mei, pentru ca să sporim atenţia comunităţii internaţionale la problema repectivă din Republica Moldova.

Lina Grâu: Şi, ca să le luăm pe rând, în Republica Moldova acum sunt vizibile programele ONU de asistenţă, inclusiv consultanţa la nivel guvernamental, inclusiv fondurile care vor fi oferite pentru consolidarea încrederii cu regiunea transnistreană. Ce zone prioritare ar trebui susţinute în viziunea Dumneavoastră în Republica Moldova?

Vlad Lupan: Una din aceste zone prioritare identificate de agenţiile ONU este asistenţa pentru Guvernul Republicii Moldova, pentru ca acesta să funcţioneze mai bine pe viitor. Noi suntem liderii reformelor regionale în zona europeană în ceea ce priveşte relaţiile cu UE, iar proiectele pe care le face UE în Republica Moldova le face împreună cu ONU. Astfel, aceste proiecte se implementează în dependenţă de progresele pe care le înregistrează Republica Moldova pe calea integrării europene. Şi, deoarece suntem un stat care este considerat drept lider al reformelor din regiune, iată că asistenţa spre Guvern, spre buna funcţionare a Guvernului este necesară.

O a doua prioritate este problematica socială şi incluziunea socială, subiectele ce ţin de dezvoltarea Republicii Moldova la nivelul comunităţilor, la nivelul oamenilor, la nivelul localităţilor şi evident, subiecte ce ţin de schimbarea climei, a mediului la nivel global şi impactul acestor schimbări asupra Republicii Moldova.

De exemplu, în iarna aceasta – ca să dau doar câteva informaţii din 2012 – ONU a răspuns solicitării de asistenţă din partea Guvernului Republicii Moldova şi a acordat ajutor de primă necesitate oamenilor afectaţi de friguri, alocând 70 mii dolari, ne-au dat combustibil şi echipament de încălzire pentru punctele de reabilitare. În iarna viitoare 72 de şcoli, grădiniţe şi centre comunitare din Moldova se vor încălzi cu energie din biomasă. În luna martie Înaltul Comusariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a transmis patru apartamente autorităţilor locale din Mireni, raionul Anenii Noi, care au fost reconstruite pentru a găzdui refugiaţi încă de pe timpul conflictului transnistrean. După aproape doi ani de dezbateri, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Strategia naţională de descentralizare, pe 5 aprilie. Proiectul acestei Strategii şi Planul de acţiuni au fost elaborate inclusiv cu sprijinul ONU. Scopul este ca primarii să obţină autonomie locală, cu alte cuvinte libertate, inclusiv financiară, ca să poată asigura accesul cetăţenilor la serviciile publice de calitate.

Ca să înţelegeţi care este asistenţa ONU în Republica Moldova, v-am dat doar câteva exemple doar din anul 2012. Lista exemplelor este mult mai mare, iar pe parcursul tuturor anilor precedenţi asemenea asistenţă, ajutor, a fost acordat într-o sumă de 100 milioane dolari în perioada 2007-2012, iar în perioada următoare ONU va dubla această sumă şi va aloca peste 200 milioane dolari pentru proiecte de genul celor pe care le-am menţionat mai sus. Şi asta, pentru că ONU a recunoscut că în ultimii doi ani Republica Moldova merge, deşi pe o cale grea, dar totuşi corectă. Iată priorităţile pe care le are ONU în Republica Moldova şi cum ne susţine – lucruri pe care probabil puţină lume de fapt le cunoaşte.

Lina Grâu: Eu sper că vizibilitatea Republicii Moldova la ONU, dar şi a proiectelor ONU în Republica Moldova, va creşte din moment ce a-ţi devenit de acum câteva zile preşedinte al Comitetului ONU pentru populaţie şi dezvoltare. Ce oportunităţi oferă această nouă poziţie?

Vlad Lupan: De fapt, Republica Moldova este foarte activă în sistemul ONU, noi ne străduim să lucrăm în domenii în care există interesul Republicii Moldova. Situaţia de la noi este dificilă – migraţia masivă a populaţiei a dus la faptul că o bună parte a populaţiei tinere este plecată. Asemenea probleme sunt discutate în cadrul ONU şi organizaţia va merge pe un întreg Plan de acţiuni pe viitor, pe o serie de priorităţi care să ajute statele care au asemenea probleme să găsească soluţii împreună. Astfel, cu asistenţa ONU, putem găsi anumite soluţii. Din perspectiva aceasta Republica Moldova şi-a exprimat interesul să devină preşedinte al Comitetului pentru populaţie şi dezvoltare, pentru ca să influenţeze deciziile ONU în ce priveşte statele cum sunt Republica Moldova, să vedem dacă putem coordona activităţile ONU în acest domeniu.

Vreau să spun că această interacţiune dintre state dă roade chiar la nivel bilateral. Aici la ONU avem posibilitatea să lucrăm cu state individual, cu o serie de state unde nu avem ambasade. Faptul că devenim tot mai vizibili aici, la ONU, că de exemplu în momentul în care mi-am prezentat scrisorile de acreditare Secretarului general al ONU a menţionat că Republica Moldova a fost ţara care tot timpul a reuşit să intervină în momentele cruciale foarte importante pentru alte state şi pentru ONU, ne dă nouă posibilitatea să devenim tot vizibili şi să fim ajutaţi şi asistaţi de alte state. Deci, diplomaţia multilaterală este foarte importantă şi numai la ONU avem toate statele membre ale organizaţiei cu care putem coopera, cu care putem găsi imediat contact dacă este nevoie să soluţionăm problemele, inclusiv ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Lina Grâu: Şi din această perspectivă probabil să este importantă şi această problematică transnistreană la care v-aţi referit la început. Din câte ştiam, pe 12 aprilie la ONU a avut loc un briefing al ţărilor GUAM pe Transnistria. Cum se vede la ONU acest subiect?

Vlad Lupan: Este adevărat. După cum spuneam, una din priorităţi este şi contribuţia pe care putem să o aducem aici la soluţionarea conflictului transnistrean. Unul dintre elementele pe care le-am observat este că, deşi predecesorii mei au vorbit despre conflictul transnistrean, din păcate, Republica Moldova nu a avut aici o vizită la nivel înalt de trei ani şi ambasadorul nostru a fost nevoit să vorbească el la ONU la acest subiect. Şi evident că nivelul nu este suficient de înalt.

Am considerat că este nevoie de sporit numărul prezentărilor nu doar la ONU, dar şi în SUA în general în ceea ce priveşte problematica conflictului transnistrean, şi aici colaborăm cu ambasada noastră de la Washington. Din cauza asta, după o serie întreagă de întâlniri bilaterale, peste 50 de întâlniri pe care le-am avut cu colegii ambasadori, am considerat necesar să aduc în atenţia lor problematica conflictului transnistrean şi am organizat acest briefing în cadrul GUAM. În cadrul briefingului respectiv am discutat în formatul Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova despre ce înseamnă conflictul transnistrean, care sunt ultimile evoluţii, cum a apărut problema ca atare şi cum credem că ar fi bine să fie soluţionată pe viitor, inclusiv prin intermediul măsurilor de încredere la care contribuie atât ONU, cât şi UE.

Lina Grâu: În ceea ce priveşte această misiune de pacificare din Transnistria, credeţi că experienţa ONU în domeniu ar putea fi aplicabilă, utilă, fezabilă pentru Republica Moldova?

Vlad Lupan: Absolut. Este un subiect pe care va trebui să-l luăm în consideraţie la maxim posibil. Acum, după cum vă spuneam, am discutat cu peste 50 de reprezentanţi ai unor state la ONU, ca să vedem care ar fi soluţiile cele mai bune, ce putem face, este oare posibil, şi cum, să fie modificat formatul actual care nu corespunde standardelor internaţionale, spre unul care corespunde standardelor internaţionale, dar care şi să soluţioneze problema, să schimbe situaţia de pe teren.

 
comments powered by Disqus
Prima / Opinii/Comentarii / Interviu cu ambasadorul polonez Bogumil Luft în ajunul sărbătorii naţionale a Poloniei şi priorităţile în relaţiile cu ONU - APE
Adresa
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova


Tel.: +373-22-224430, 210986
Fax:
+373-22-210986, 233950 office@ape.md
Noutăţi  |  Analize  |  Opinii/Comentarii  |  Interviuri  |  Declaraţii  |  Documente  |  Conferinţe  |  Studii  |  Evenimente  |  UE - problematica transnistreana  |  Multimedia  |  APE în MassMedia  |  Friedrich Ebert Stiftung  |  Proiecte  |  Negociatori europeni
Copyright © 2019 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate

Acest site a fost elaborat si lansat cu sprijinul Ambasadei Marei Britanii in Republica Moldova
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md
O soluţie Trimaran
Vizitatori: 483287
ultima actualizare: 23.01.2018