Eugen Revenco (APE): „trebuie mai bine să ne orientăm pe mesajul pozitiv al Uniunii Europene”.

Miniştrii de Externe ai Poloniei şi Suediei Radoslaw Sikorski şi Carl Bildt au vizitat - şi în calitatea lor de trimişi ai Uniunii Europene - Chişinăul, în toiul unor anevoioase negocieri pentru noua formulă de guvernare a Republicii Moldova. Vom discuta în această dimineaţă despre motivele şi eventualul impact al unor asemenea vizite cu dl Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociaţia de Politică Externă.

Europa Liberă: Aşadar, dle Revenco, mesageri europeni la Chişinău - miniştrii de Externe de la Varşovia şi Stockholm. Sosiţi de fapt doar pentru a se documenta sau, credeţi dumneavoastră, a intermedia o soluţie a puterii în R. Moldova aşteptată în cancelariile europene ?

Eugen Revenco: Eu cred că au spus-o şi miniştrii deja de externe ai Poloniei şi Suediei că misiunea lor este în primul rând de a se documenta la faţa locului. Şi în al doilea rând nu este în obişnuinţa UE de a interveni în procesele politice interne din oricare ţară, fie din vecinătate sau alte state partenere.

Europa Liberă: Această vizită, se încadrează în practica diplomatică obişnuită sau Republica Moldova şi din acest punct de vedere e un caz mai deosebit?

Eugen Revenco: N-aş vrea să credem că R. Moldova este un caz atât de neobişnuit, unic, în lume. Moldova este un stat care a dat mari speranţe UE. Moldova este ţara pe care au mizat foarte mult Polonia şi Suedia pentru crearea acestei coaliţii estice a UE şi crearea acestui Parteneriat Estic. De aceea o istorie de succes în Moldova este importantă şi pentru aceste ţari. Dar prezenţa acestor miniştri de externe, a acestor doi, este în primul rând de a se documenta, înainte de reuniunea ministerială a Parteneriatului Estic. Evident că o documentare la faţa locului atunci când sunt mai multe informaţii contradictorii în presă este un lucru benefic, este un lucru binevenit.

Chiar şi ministrul Carl Bildt a sublinia acest lucru, că este nevoie ca ei să se documenteze la faţa locului cu o situaţie care pentru noi este mai obişnuită, o cunoaştem mai bine din presă, însă ei nu au acces la această primă sursă de informaţie cum este accesul la presă.

Europa Liberă: Mulţi, dar foarte mulţi cetăţeni care nu sunt iniţiaţi în bucătăria diplomatică s-ar întreba - dacă se poate pune astfel problema – ce diferenţă este din punct de vedere diplomatic şi politic între vizita la Chişinău a trimisului Kremlinului Serghei Narîşkin şi şi vizita celor doi miniştri de externe, dnii Sikorski şi Bildt?

Eugen Revenco: Noi vorbim despre doi miniştri de externe şi dl. Narîşkin care nu are un mandat bine definit în politica externă, nu este un actor clar în politica externă. Este un reprezentant care are mai mult un mandat să spunem aşa ascuns , mai bine cunoscut în interiorul ţarii. Dar şi o vizită, şi alta, din câte înţeleg eu, este mai mult o vizită de cunoaştere; eu aş fi vrut să văd mai întîi prezenţa europenilor în R. Moldova, dar asta este doar un moment de simpatie. Dar însuşi faptul că au fost mai întîi şi s-au documentat nu este un lucru rău. Este o deosebire că aceşti miniştri au mers împreună şi s-au întâlnit cu fiecare lider în parte, iar Narîşkin s-a întîlnit cu unii lideri numai, iar cu unii dintre ei la reşedinţa ambasadorului Federaţiei Ruse. Deci, în această abordare putem să vedem deosebire, dar ca impact final cred că este echivalent.

Europa Liberă: Ministrul de externe al Poloniei, Radek Sikorski, a declarat la Chişinău că Republica Moldova poate avea o echipă de vis, în cazul în care liderii politici vor putea să-şi gestioneze aşteptările... În traducere din diplomatică cum ar suna?

Eugen Revenco:Ştiţi, noi cu toţii aşteptăm să vină mai repede cine şi cine visăm. Probabil că dumnealui ar fi vrut să vadă o reeditare a Alianţei pentru Integrare Europeană, probabil ar fi vrut să vadă toţi liderii trăgând în aceiaşi direcţie. Ăsta probabil este mesajul care vine din partea ministrului de externe polonez.

Europa Liberă: Semnalele dinspre UE au fost destul de clare până acum: este dorită şi recomandabilă, dacă nu chiar vital necesară o perpetuare la Chişinău a puterii instalate în vara lui 2009, adică a partidelor liberal-democrate. În acest caz, ce credeţi că i se mai poate spune liderului comunist Vladimir Voronin, cu care cei doi miniştri s-au întâlnit şi au purtat discuţii? E doar vorba de galanterie, curtoazie sau... ?

Eugen Revenco: Eu cred că despre importanţa întîlnirii cu liderul Voronin arată şi durata, 15 minute nu mai mult. Deşi declaraţiile lui Voronin au fost lansate după această întîlnire, reproşuri la adresa UE... Nu cred că el va fi un partener bun, credibil, dacă cumva va ajunge din nou la putere. Cu siguranţă că va fi nevoie de eforturi mult mai mari pentru a şlefui sau a reda o nouă încredere în guvernul de la Chişinău.

Dar, totuşi, eu trebuie să subliniez că UE îşi construieşte relaţiile nu cu un partid sau cu două, dar cu o ţară, cu guvernul care este instalat în baza principiilor democratice, oricare ar fi decizia internă. Evident există o anumită predispunere spre o alianţă de integrare europeană, dar lucrurile nu vor fi catastrofale dacă va fi, din păcate, o alianţă de stânga.

Europa Liberă: Între altele, dl. Voronin sau PC în declaraţia la care făceaţi dv. referire a pus la îndoială destul de puternic capacitatea structurilor şi instituţiilor europene cum s-a exprimat domnia sa de a fi un arbitru obiectiv în R. Moldova.

Eugen Revenco: UE nici nu este un arbitru, în principiu nici nu trebuie să fie perceput ca atare...

Europa Liberă: Este o percepţie a partidului comuniştilor şi ei au o percepţie destul de acută în acest sens, după cum am observat...

Eugen Revenco: Este şi acută, este şi puţin deformată... Dar orice ar spune ei, că sunt părtinitori, că sunt arbitri, nu este un adevăr şi nu este nicidecum acest mesaj. Ca să fie UE un arbitru, trebuie să fie un mandat clar pentru unii reprezentanţi ai instituţiilor europene, care să vină şi să se implice în acest proces, or acest lucru nu s-a întâmplat. Dar în acelaşi timp preşedintele PCRM uită despre rolul activ pe care şi l-a asumat UE în primăvara anului 2009 şi cât de susţinător era pentru păstrarea liniştei şi a unei guvernări în ţară în primăvara anului 2009, chiar şi atunci când nu le ajungea un mandat pentru alegere. Deci, această schimbare de optică probabil este mai mult un egoism, supărare, decât abordare serioasă a unui lider serios. Probabil că a îmbătrânit deja.

Europa Liberă: Să-i urăm mulţi ani înainte... Dl Sikorski a declarat la Chişinău că Republica Moldova se descurcă foarte bine în cadrul Parteneriatului Estic. „Dacă Republica Moldova se va mişca în această direcţie, va beneficia din plin de integrare economică şi de un regim fără vize”, a subliniat oficialul polonez. Ce se va întâmpla dacă – nu? Sau în diplomaţie nu se pune astfel o problema?

Eugen Revenco: Eu n-aş vrea să intrăm acum în speculaţii pe varianta dacă nu. Pentru că relaţiile se construiesc totuşi cu o ţară şi dacă vă amintiţi catastrofa din aprilie 2009 care a marcat politica externă a R. Moldova şi în general sensibilizarea faţă de ţara şi guvernarea care era; oricum R. Moldova, cu Voronin în frunte, a fost invitată la Praga pentru crearea Parteneriatului Estic. Adică nici acel dezastru de la guvernare, nici acea decredibilizare a Partidului Comuniştilor nu a împiedicat un dialog.

Ba, dincontra, pe alocuri pentru a angaja mai mult R. Moldova au fost oferite nişte perspective mai mari, i s-au deschis puţin uşile pentru a arăta că uşa spre UE nu este închisă cu totul, şi că există posibilităţi pentru a avansa chiar şi în aceste situaţii. Dar cu îndeplinirea anumitor condiţii. Deci, nu se închid uşile atât de categoric, Moldova nu va fi exclusă, nu trebuie să dramatizăm. Dar trebuie mai bine să ne orientăm pe mesajul pozitiv, pe perspectivele care sunt şi care vor fi mai uşor realizate dacă va fi o guvernare care va avea un angajament intern profund pentru schimbare.

Europa Liberă: Dle Revenco, vă mulţumim mult că aţi fost cu noi în această dimineaţă.