Printre succesele realizate în această perioadă, în studiul „Problema Transnistreană şi Integrarea Europeană a Moldovei” am menţionat: includerea UE în formatul de negocieri, în calitate de observator; deschiderea Delegaţiei Comisiei Europene; numirea unui Reprezentant Special al UE pentru rezolvarea conflictului transnistrean; instituirea Misiunii de asistenţă la frontieră (EUBAM) pe segmentul transnistrean de frontieră moldo-ucraineană; oferirea preferinţelor ATP pentru RM (inclusiv pentru agenţii economici din stânga Nistrului); susţinerea acţiunilor de promovare a măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului, inclusiv prin susţinerea financiară şi expertiză; redeschiderea rutei de tren Chişinău-Tiraspol-Odesa; discuţiile privind liberalizarea regimului de vize; apariţia chestiunii transnistrene pe agenda internaţională, în special, în dialogul ruso-german. Totuşi, până în prezent, oportunităţile nu s-au transformat în rezultate palpabile, or, odată cu invitarea UE şi SUA în noul format „5+2”, negocierile formale au încetat. De aceea, este logic să ne întrebăm, în ce mod am putea să valorificăm potenţialul UE în procesul reglementării transnistrene, aşa încât soluţia să fie una europeană şi, totodată, să corespundă intereselor naţionale ale RM?

Un an foarte dinamic

Anul 2010 a fost unul foarte dinamic în procesul de negocieri, fiind marcat şi de o schimbare de abordare a autorităţilor de la Chişinău: renunţând la politica de confruntare şi mergând pe cea a exemplului propriu de deschidere şi transparenţă, Chişinăul a obţinut o serie de succese într-un termen destul de scurt. De exemplu:

 Întâlniri regulate între reprezentanţii politici din partea Chişinăului şi a Tiraspolului - vicepremierul pentru probleme de reintegrare Victor Osipov şi, respectiv, Vladimir Iastrebciak. Este relevant faptul că una din întâlniri a avut loc chiar la Tiraspol, cu ocazia lansării grupurilor de lucru. Aceste întâlniri constante au contribuit la rezolvarea problemelor curente şi la întărirea măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului.

 Întâlniri neformale în format „5+2” - cu toate că au fost neformale, acestea au dat posibilitatea tuturor participanţilor în formatul „5+2” să cunoască progresele şi problemele existente, dar şi să propună noi acţiuni menite să îmbunătăţească viaţa cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. În pofida faptului că reprezentanţii Tiraspolului consideră acest format unul auxiliar, el rămâne singura platformă de negocieri cu participarea actorilor internaţionali: a mediatorilor - Ucraina, Rusia, OSCE; a observatorilor - UE şi SUA; precum şi a părţilor în negocieri - Chişinău şi Tiraspol.

 Întâlnirile Filat-Smirnov sau „diplomaţia fotbalistică” - în cadrul celor două întâlniri au fost definitivate aspectele finale privind circulaţia trenului Chişinău-Tiraspol-Odesa, precum şi facilitarea exportului pe cale ferată pentru agenţii economici din stâna Nistrului. De asemenea, au fost discutate măsurile necesare pentru restabilirea comunicării telefonice normale între cele două maluri.

 Hotărârile de Guvern menite să faciliteze activitatea agenţilor economici din regiunea transnistreană - aceştia nu mai trebuie să se înregistreze în fiecare an la autorităţile moldoveneşti. O altă modificare este cea care permite agenţilor economici din stânga Nistrului înregistraţi la Chişinău să exporte mărfurile în UE pe tronsonul de cale ferată din regiunea transnistreană, reducând astfel costurile pentru transport. Tot în acest context se înscrie şi reluarea circulaţiei trenului Chişinău-Tiraspol-Odesa.

 Semnarea acordului privind regimul de frontieră dintre România şi RM, de asemenea, va constitui un argument în vederea reducerii stereotipurilor privind aşa-zisa românizare a RM.

 Un dialog deschis cu partenerii de negocieri - unul din elementele-cheie pentru reglementarea transnistreană îl constituie transparenţa şi deschiderea RM în discuţiile cu partenerii externi. În acest sens este important de menţionat vizitele vicepremierului Victor Osipov în toate capitalele partenerilor de negocieri, ceea ce a contribuit la apariţia chestiunii transnistrene pe agenda de discuţii între Rusia şi UE.

 Apariţia chestiunii transnistrene pe agenda internaţională - în acest context, putem menţiona declaraţia Medvedev-Ianukovici de la 17 mai 2010 în care, în pofida unor speculaţii, sunt câteva elemente bune pentru procesul de negocieri şi Memorandumul Merkel-Medevev din 5 iunie 2010 care, printre altele, menţionează conflictul transnistrean ca unul prioritar şi transformarea misiunii de pacificare în una sub mandat internaţional. Reglementarea transnistreană a fost menţionată şi în Declaraţia din 17 mai 2010 a Baronesei Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, şi în cadrul reuniunii dintre Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi Dmitri Medvedev de la Deauville, din 19 octombrie a.c.

Prezentă pe agenda marilor cancelarii

Apariţia problemei transnistrene pe agenda marilor cancelarii şi, mai ales, deschiderea Federaţiei Ruse creează premise pentru o reglementare viabilă şi durabilă a acesteia cu respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a RM.
Discuţiile dintre Rusia şi unele state membre UE, precum şi rolul crescând al UE în RM pot avea un impact decisiv în reluarea negocierilor formale şi în deblocarea situaţiei din regiunea transnistreană - situaţie care, totuşi, mai rămâne una destul de complicată. Pentru aceasta însă e nevoie de un efort concentrat al RM, împreună cu cel al altor parteneri internaţionali, în special al UE, datorită poziţiei şi influenţei sale. Considerăm oportun ca UE să-şi intensifice eforturile pe următoarele direcţii:

 Intensificarea dialogului politic - UE să acorde o atenţie specială conflictului transnistrean în cadrul dialogului UE cu alţi parteneri din formatul „5+2” - Rusia, Ucraina, SUA. În acest context, sunt relevante iniţiativele ruso-germane, precum şi discuţiile ruso-franco-germane de la Deauville. Înţelegerile dintre marii actori este necesar să fie făcute într-o manieră deschisă cu respectarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii RM, părţile neadmiţând înţelegeri fără avizul şi informarea acesteia.

 Reluarea negocierilor oficiale în formatul „5+2” - cu toate că în 2010 au avut loc deja cinci întâlniri în formatul „5+2” (un progres comparativ cu anii trecuţi), caracterul neformal al acestora îi permite administraţiei de la Tiraspol să considere că respectivul format e unul auxiliar şi că hotărârile luate în acest cadru nu au caracter obligatoriu. În acest sens, UE împreună cu alţi actori ar putea contribui la reluarea negocierilor în format oficial, fiind singura şi cea mai efectivă platformă de negocieri şi consultări. În plus, UE ar trebui să-şi exprime clar poziţia faţă de propunerea RM de a oferi UE şi SUA statut de mediator cu drepturi depline în formatul de negocieri.

 Consolidarea măsurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului - UE ar putea juca un rol foarte important aici, prin susţinerea politică şi financiară a proiectelor comune destinate ridicării nivelului de trai a populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Totuşi, pentru a putea evita implicările politicului în implementarea proiectelor, ar fi mult mai eficient să se lucreze direct cu autorităţile locale. În acest sens, pot servi drept exemplu demararea discuţiilor privind crearea euroregiunii Nistru. Proiectele pentru malul stâng al Nistrului ar trebui coordonate în prealabil şi cu autorităţile de la Chişinău, în vederea asigurării unei transparenţe a acestui proces.

 Întărirea securităţii în regiune - UE ar putea juca un rol esenţial în vederea transformării misiunii de pacificare existentă în una de observatori civili internaţionali. Misiunea actuală nu mai este eficientă, iar prezenţa militarilor ruşi pe teritoriul RM constituie mai degrabă un factor de intimidare, decât de consolidare. Incidentele dese din Zona de Securitate sunt exemple elocvente în acest sens. Schimbarea misiunii de pacificare reprezintă un element crucial în vederea rezolvării conflictului transnistrean. De asemenea, UE ar putea juca un rol esenţial în vederea reducerii armamentului şi numărului de militari de pe ambele maluri ale Nistrului prin susţinerea unor programe de reprofilare a militarilor şi prin retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti de aici.

 Controlul la frontiera moldo-ucraineană - instituirea Misiunii EUBAM în decembrie 2005 a fost un pas important pentru asigurarea unui control mai eficient la frontiera moldo-ucraineană pe porţiunea transnistreană, în special. În continuare, UE ar putea juca un rol decisiv pentru a asigura un control eficient, transparent al frontierei, ceea ce ar contribui la scăderea numărului de cazuri de contrabandă spre UE. Prin începerea negocierilor privind liberalizarea regimului de vize pentru Ucraina şi RM, UE ar contribui la rezolvarea tuturor aspectelor nerezolvate până acum între RM şi Ucraina.

 Respectarea Drepturilor Omului - recentele cazuri de arest (ziaristul Ernest Vardanean şi Ilie Cazac), nenumăratele incidente în jurul şcolilor cu predare în limba română, incidentele de la Corjova developează faptul că în regiunea transnistreană există încă probleme privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului. UE, alături de alte instituţii, specializate, ar putea contribui la reducerea numărului de cazuri de violare a drepturilor omului, prin contribuţia la rezolvarea problemelor existente, descrise mai sus.