Astăzi, toată lumea discută frenetic despre creşterea preţurilor. Cresc preţurile la gaze, petrol, pîine, fructe, transport etc. Ar fi naiv să dăm toată vina pe guvernanţi, în condiţiile în care inflaţia şi creşterea preţurilor la resursele energetice şi la produsele alimentare sînt importate. De exemplu, preţul la petrol pe pieţele internaţionale a crescut în ultimele şase luni cu 50%, iar la grîul de panificaţie - cu 80%.

Într-o economie de piaţă funcţională preţurile sînt dictate, în primul rînd, de cerere şi ofertă. Şi totuşi noi avem specificul nostru “moldovenesc”. Este piaţă, este şi cerere, numai că oferta vine în mare parte de la băieţii “deştepţi” care şi-au împărţit “bazarul” pe parcele şi dictează preţurile consumatorului. Mai nou, acest fenomen se numeşte “monopol”.

Acum cîţiva ani, aceşti “băieţi isteţi”, dar fără multă carte, i-au angajat pe alţi băieţi, cu mai multă carte, dar mai puţin deştepţi, să analizeze toate fluxurile băneşti din ţară. Concluzia a fost simplă: import - produsele energetice, carne, peşte, făină, medicamente; export - metal uzat, băuturi alcoolice, servicii bancare, transport feroviar şi aviatic, telefonie fixă; pentru o mai bună informare – media şi reclama.

Ce este categoric contraindicat? Investiţiile într-o fabrică, producţie, infrastructură etc. Guvernul? A intervenit… Este amuzant cum stau miniştrii mai noi sau mai vechi în prezidiu, asistaţi de ofiţerii de poliţie şi dictează micilor întreprinzători preţurile de catalog.

Îmi aduc aminte, cum un predecesor de-al meu la Guvern (de altfel, mult stimat de mine), invita la şedinţele sale cu răuplatnicii la buget un general de poliţie de vreo 150 kg. Aşa considera dumnealui că este mai convingător. Numai că generalul dorea să fie şi el mai convingător şi într-o bună zi a venit la Guvern cu un dulău, cît el de mare. Absurd?! Bineînţeles!
Ar fi mai bine ca autorităţile să scoată barierele vamale, tehnice, politice, legale şi piaţa îşi va face treaba.

Citind titlul articolului, vă veţi întreba probabil: “Dar care este legatura între preţul la pîine sau carburanţi şi preţul unei bănci?!”. Regretabil, dar aceleaşi fenomene s-ar putea întîmpla şi pe piaţa serviciilor financiare. Monopolul ascuns sau făţiş din partea grupurilor de influenţă locale a stopat, practic, dezvoltarea sectorului bancar, conservîndu-l  la nivelul anilor ’90 ai secolului trecut.

Cei 2-3 jucători externi importanţi sînt presaţi şi verificaţi la sînge. De aceea, este foarte greu să determini, cît costă o bancă în Moldova.

Trebuie luate în considerare şi fenomenele globale. Sectorul bancar internaţional se confruntă cu cîteva provocări majore: nevoia de a ridica substanţial capitalul şi nivelul de lichiditate, constrîngerile din partea Regulatorului (Băncile Naţionale). Astfel, interesul faţă de sistemul bancar moldovenesc este minim.

Şi totuşi, ca să fiu mai tehnic în expunere, vreau să propun un algoritm de decizie elaborat de colegii mei în colaborare cu partenerii de la Liberty Investment.

Care sînt criteriile ideale pentru a investi într-o piaţă financiară?

1Implementarea reformelor. De obicei, sectorul bancar este primul şi cel mai mare beneficiar al reformelor economice şi politice.

2 Nivelul relativ scăzut al activelor bancare, raportat la PIB (mai mic de 60-70%).

3 Bariere mari la penetrarea pieţei datorită concentraţiei în top a primelor 5 bănci (mai mult de 60%).

4 O guvernare transparentă şi responsabilă. Băncile sînt foarte sensibile la corupţie.

5 O politică macroeconomică adecvată:
- deficit bugetar rezonabil şi în scădere (maximum 3%);
- datorii externe mici (mai puţin de 50% din PIB);
- investiţii străine directe, de portofoliu şi transferuri băneşti de la persoanele fizice, fiecare mai mult de 5% din PIB;
- inflaţie de o cifră;
- exporturile mai mari de 40% din PIB;
- economiile gospodăriilor casnice, mai mult de 14% din veniturile lor totale.

6Impozite în PIB mai puţin de 35%.

7 Politică monetară deschisă, cursuri de schimb flexibile, intervenţii valutare minime, libertatea fluxului de capital.
Este evident că doar rareori mai mult de 4-5 factori coincid. Dar, fiecare poate să-şi facă propriile evaluări. Cert este că aşteptările potenţialilor cumpărători ai instituţiilor bancare sînt între coeficientul 1 la o participare minoritară şi 1.3 la una majoritară, din evaluarea netă a activelor unei bănci.

Ca vînzator, aş dori ca piaţa să mă contrazică, ca cumpărător – sînt gata să plătesc.