Orice ar spune sondajele despre stările de spirit din societatea moldovenească, magnetismul spaţiului european este ca şi legea lui Newton, nu mai ţin minte a câta, cea care i-a dat cu mărul în cap, ca să o descopere. Astăzi vom vorbi despre gravitaţia exercitată, în particluar, de spaţiul economic european şi despre parametrii la care ar fi trebuit să ajungă economia Republicii Moldova cu tot cu suprastructura ei politică, ca să se poată conecta nestingherit la piaţa comunitară. Or, fiţi de acord, acest deziderat trage la fel de greu ca şi liberalizarea regimului de vize, dacă stăm să ne gândim mai pe îndelete.

Oaspeţii Studioului de la Chişinău al Europei Libere sunt viceministrul Economiei, Octavian Calmâc, şi expertul de la Asociaţia de Politică Externă, Eugen Reveco.

Anunţând tema emisiunii, am formulat-o în felul următor – ce angajamente îşi asumă Republica Moldova pentru a fi acceptată pe piaţa Uniunii Europene. Exact în momentul în care venea o ştire, că iată, Uniunea Europeană ne permite să intrăm cu cote majorate de export de vin. Domnule Calmâc, să începem cu acest exemplu: ce înseamnă că europenii acceptă să vindem câteva mii, sau zeci de mii de sticle de vin în plus pe piaţa Uniunii Europene? Este un bonus? Este un cadou, pe care ni-l face?

Octavian Calmâc: „În primul rând, este o facilitate, pe care o acordă Uniunea Europeană pentru Republica Moldova, pentru a-şi diversifica pieţele de desfacere, în special la băuturile alcoolice, care pentru noi este un sector foarte sensibil, în special după anul 2006, când exporturile către Federaţia Rusă au fost blocate şi atunci a ieşit şi iniţiativa Republicii Moldova de a obţine aceste preferinţe comerciale autonome din partea Uniunii Europene, care în final, în 2008, la începutul lui 2008, noi am obţinut acest regim preferenţial universal pentru toate produsele, cu excepţia vinului şi a altor produse sensibile pentru piaţa europeană, unde s-au stabilit cote, mai drept zis în limita cotelor taxele vamale de import sunt zero. În afara acestor cote, taxa vamală obişnuită care se saplică faţă de toţi.”

Europa Liberă: Adică, totuşi, e o favoare pe care o face UE?

Octavian Calmâc: „E o favoare extrem de mare din simplul motiv, că nu se achită aceste taxe vamale. Însă, dacă este un produs competitiv, calitativ, aceste taxe nu prezintă un impediment de penetrare pe piaţa europeană. Taxele vamale nu sunt aşa de mari, întrucât să nu permită ca ele să concureze pe pieţe europene. Sunt anumite excepţii, cum ar fi la zahăr, de exemplu, unde taxa vamală este extrem de mare, aproximativ tot atât, cât costă acest produs, adică 100 de procente. Dar dacă vorbim de băuturi alcoolice, este vorba de 13 pe hectolitru, adică pe o sută de litri, ceea ce e nu reprezintă aşa de mult.”

Europa Liberă: Domnule Calmâc, dar în general vorbind, ca să ajungă producătorii, exportatorii moldoveni pe Piaţa Uniunii Europene, ce condiţii trebuie să întrunească? Pornind de la faptul că suntem o agricultură cu o anumită reputaţie.

Octavian Calmâc: „Deci, vis-a-vis de produsele care sunt exportate pe piaţa europeană, Moldova nu a obţinut nici o facilitate şi nici nu poate să obţină, fiindcă cerinţele vis-a-vis de calitate şi inofensivitatea acestor produse sunt universale, sunt aplicate faţă de toţi, atât faţă de producătorii europeni, cât şi faţă de ţările terţe, care intenţionează să facă comerţ cu Uniunea Europeană. Altă chestie e că în sistemul european, dacă sistemul de infrastructură a calităţii al Republicii Moldova va fi recunoscut pe planul pieţei comune europene, atunci certificatele noastre de calitate vor circula liber în spaţiul european.”

Europa Liberă: Haideţi să vorbim în baza mierei, de exemplu. Ştim că au fost exporturi cu nişte probleme. S-a descoperit ceva în mierea moldovenească şi au pătimit exportatorii.

Octavian Calmâc: „Deci, după cerinţele europene, este interzis aplicarea sau tratarea cu antibiotice a tot ceea ce vorbim noi de miere, că este considerat un produs de origine animalieră. Din păcate, agricultorii noştri, în baza standardelor noastre, care sunt diferite de cele europene, au făcut aceste tratări cu antibiotice, care ulterior, în cadrul certificării acestor produse pe piaţa europeană, s-au depistat urme de antibiotice. Şi a fost sistat exportul pe doi ani de zile. Începând cu anul trecut, în vara anului 2010, am reluat exporturile de miere şi acum ai noştri producători sunt mai precauţi.”

Europa Liberă: Eugen, pe dumneata vreau să te rog să clarifici o întrebare mai generală, care se referă nu doar la economie. De multe ori, în diferite medii, chiar destul de avansate, se discută în termenii următori: că europenii ne pun condiţii. De exemplu, să adoptăm legea nediscriminării, sau să nu fim corupţi. Este corectă o asemenea terminologie?

Eugen Reveco: „Eu am auzit mai des asemenea abordări în special din partea experţilor din Federaţia Rusă, adresând din nou asemenea întrebări – de ce acceptăm toate condiţiile impuse de UE. Uniunea Europeană este o uniune a 27 de ţări membre. Cele 27 de ţări membre au delegat competenţe instituţiilor europene pentru a negocia politicile lor comerciale. În asemenea circumstanţe, Republica Moldova, dacă vă uitaţi unde şi cum arată ea pe hartă, nu este în măsură să schimbe ordinea internă din UE. Pe de o parte. În al doilea rând, negocierile acestea seamănă mult cu negocierile de aderare la OMC, unde este un club de ţări membre şi tu încerci să faci parte din ele, acest club fiind deja stabilit. Tu trebuie să demonstrezi, că regulile pe care le aplici tu, sistemul tău intern este compatibil cu standardele aplicate în cadrul acestui for. Domnul Calmâc a fost unul din negociatorii aderării la OMC – Republica Moldova era chemată să-şi adapteze legislaţia, sistemul său intern. Acum, dacă vorbim despre UE, avem un format de 27 de ţări, mai puţine ca în OMC, dar noi vorbim despre un acord preferenţial. Şi este nevoie să dovedim nişte criterii mai ridicate. Deci, nu putem spune că cineva ne impune anumite condiţii, pentru că acestea sunt negociate. Este altceva, ce negociem noi. Noi negociem schimbarea sistemelor noastre interne. Noi negociem condiţii, în care am putea obţine asistenţă pentru schimbarea condiţiilor interne.”

Europa Liberă: Dar ceea ce nu putem negocia este, de exemplu, formula apei, sau gradul de poluare, sau gradul de impurităţi într-o sticlă cu apă minerală. Lucrurile astea se negociază?

Eugen Reveco: „Noi vorbim despre accesul reciproc – UE pe piaţa moldovenească şi Republica Moldova pe piaţa UE. Odată ce piaţa noastră este subdezvoltată, nu corespunde standardelor minimale care sunt în UE, pentru a crea un climat de concurenţă, care ar fi omogen, este nevoie de a schimba şi regulile de organizare internă şi eficienţa, transparenţa, inclusiv în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Calmâc, deschiderea pieţei pentru produsele europene nu ar inhiba producătorul local?

Octavian Calmâc: „Păi, totul depinde de cum o să negociem în acordul de comerţ liber cu Uniunea Europeană. Sigur că pe sectoarele sensibile, în special e vorba de agricultură, sau anumite domenii din agricultură, noi nu ne vom deschide iniţial. Deci, este vorba de un proces de negocieri. Pentru sectoarele sensibile e posibil să menţinem protecţia care există. Pentru alte sectoare vor fi reduse taxele vamale de import pe teritoriul Republicii Moldova gradual, maximum ne gândim până la 10 ani de zile. Pe de altă parte, acele sectoare care deja sunt deschise, vor fi desigur extinse şi pentru ţările Uniunii Europene. Dar vreau să spun că tariful vamal al Republicii Moldova este destul de liberal. Nu avem o protecţie aşa de mare, încât să creeze anumite perturbări activităţii agenţilor economic. Deci noi suntem deja integraţi atât regional, cât şi pe plan mondial suntem integraţi. La noi practic, 60 la sută, ba chiar mai mult, se efectuează în regim de schimburi libere comerciale. Atât cu spaţiul estic, în baza acordurilor bilaterale de comerţ liber, cât şi cu regiunea balcanică, în baza acordului CEFTA.”

Europa Liberă: Domnule Calmâc, haideţi iarăşi să vorbim pe baza unui exemplu – avem cartofii polonezi, care au, se zice că ar fi dislocuit cartoful moldovenesc şi din cauza asta ţăranii nu-şi scot banul. Cum se poate proteja Moldova de asemenea influenţe negative, din punctul de vedere al consumatorului concret.

Octavian Calmâc: „Dacă vorbim despre cartofi, sau despre orice produs, cartoful nu este cel mai sensibil produs. De regulă, cele mai sensibile sunt produsele primare. Dar dacă vorbim de cartofi – în Republica Moldova, taxa vamală la import la cartofi este de 10 la sută. Toţi cartofii, care sunt importaţi din spaţiul CSI această taxă vamală este zero. Adică orice cartof, care vine din Ucraina, Bielarus, Federaţia Rusă eventual dacă sunt, dar nu sunt astfel de importuri, aceşti cartofi intre pe piaţa nostră fără taxe vamale. În prezent cartofii, care sunt importaţi din Polonia, ca ţară membră a UE, ei sunt nevoiţi să plătească aceşti 10 la sută taxă vamală. Din momentul în care se poartă negocieri cu Uniunea Europeană şi se consideră, că acest sector nu este de importanţă pentru agricultura noastră, fiindcă nu este un domeniu specific, care ne aparţine nouă, vor fi ori scoase taxele vamale de 10 la sută pentru cartofii din Polonia, sau această etapă va fi parcursă în timp de 5-10 ani de zile. În fiecare an, taxa vamală se va reduce cu un procent, de exemplu. În 10 ani de zile să avem liberalizarea deplină, ca să dăm producătorilor noştri autohtoni să se adapteze la un comerţ liber cu Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Adică Dumnevoastră, sau cine, a stabilit cota de 10 la sută, s-a gândit că ăsta e pragul care ţine în balanţă producătorul moldovean cu importatorul din Polonia. Aşa trebuie să înţelegem?

Octavian Calmâc: „Deci, pragurile maximale ale taxelor vamale au fost stabilite în procesul de negociere şi aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului. Acolo sunt fixate, este un document internaţional, public. Acolo sunt fixate toate plafoanele maxime ale taxelor vamale. Mai mult decât ceea ce e fixat în documentul respectiv Republica Moldova nu este în drept să aplice. Şi 10 la sută este plafonul pentru cartof.”

Europa Liberă: Am înţeles, dar cu Uniunea Europeană negociaţi eventual gradual diminuarea.

Octavian Calmâc: „Ori reducere, ori păstrarea acestei taxe, reieşind din informaţiile pe care le avem. Nu în zadar am creat un şir de platforme de discuţii cu mediul de afaceri, inclusiv şi pe domeniul agrar, unde vom stabili, care sunt zonele sensibile pentru agricultorii noştri şi vom încerca să avem perioade mai îndelungate de tranziţie, sau chiar să păstrăm acele taxe vamale care sunt. Dar în special avem domenii mult mai sensibile, cum ar fi produsele de origine animaliere – carnea, produsele din carne, laptele, produsele din lapte. Astea sunt sectoare cele mai sensibile, atât din partea noastră, cât şi pentru Uniunea Europeană.”

Eugen Reveco: „De fapt, noi avem o concurenţă nu atât între producătorul local şi importatorul din UE, dar importatorii din UE şi cei care vin din alt spaţiu, fie din ţările balcane, fie din Est, care astăzi importă în regim liber, vor avea condiţii egale de concurenţă. Probabil, primul element local. Doi: producătorul nostru obţine o piaţă garantată mult mai mare şi acest lucru nu trebuie să-l scăpăm din vedere. Trei: obţinem o economie, care trebuie să fie în mod normal performantă şi sectoare reorganizate. Deja pe cât de repede se reorganizează depinde de perioada de tranziţie, care va fi negociată.”

Europa Liberă: Domnule Revenco, să nu plecăm din punctul ăsta foarte important: spuneţi de o piaţă. Ca să ajungi acolo, trebuie să ai şi un produs performant, în ambalaj performant, un mecanism foarte bun, permisiv ca să nu birocratizeze calea până la acea piaţă. Elementele astea cum se arată în momentul ăsta?

Octavian Calmâc: „Totuşi, acordul de comerţ liber cu Uniunea Europeană trebuie văzut într-un context juridic mult mai larg. Şi este vorba de acord de asociere, unde acest acord de comerţ liber va fi parte. De fapt, acordul de asociere este foaia de parcurs şi este agenda legislativă a Republicii Moldova şi agenda de reforme, stabileşte liniile clar directorii, cum trebuie să meargă şi în ce direcţie să meargă, atât cadrul juridic naţional, cât şi reformele sectoriale, care trebuie să le facem. De fapt, acordul de asociere reprezintă o derivată a acquis-ului comunitar, sau a legislaţiei europene. Este o derivată considerabilă, inclusiv şi în tot ceea ce vorbim noi, cum să ridicăm competitivitatea produselor noastre, sau cum să aplicăm acele norme atât la export, cât şi la import, faţă de produse, sau servicii şi multe altele. Este o agendă ambiţioasă, care noi trebuie s-o parcurgem. Cât de conştient o să avem abordarea, atât de repede o să ne mişcăm.”

Europa Liberă: Adică, e vorba de vase comunicante.

Eugen Reveco: „Exact. Este o atribuţie, care nouă ne revine şi atunci când noi vom arăta progrese pe toate aceste sectoare, va apărea şi interesul nu numai economic faţă de Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi totuşi, chiar dacă sunt vase comunicante, domnule Calmâc, unde avansează mai lesnicios reforma? Am înţeles că Moldova în privinţa acordului de asociere, componenta comercială chiar este în faţa Georgiei. Ar fi, chipurile. O depăşeşte Ucraina. Unde merge mai bine?

Octavian Calmâc: „Blocul economic şi sectoarele conexe ale acestuia. Noi am purtat negocieri pe 24 de capitole, 20 deja sunt finalizate. Au mai rămas încă patru, care în viziunea colegilor noştri din alte ministere, cum ar fi sistemul de impozitare, cum ar fi sistemul de liberalizare a transportului şi mediul ambiant, sunt tratate cele mai sensibile. Adică Republica Moldova la moment încă evaluează în ce manieră este pregătită să aplice sistemele europene în domeniile menţionate. Pe blocul protecţia mediului ambiant este un domeniu foarte sensibil, prioritar pentru Uniunea Europeană, ca să respectăm aceleeaşi norme ecologice, care de fapt este costisitor pentru stat şi nu mai puţin costisitor pentru agenţii economici, care urmează să aplice aceste norme. Nu în zadar am comandat un studiu de fezabilitate, ca să estimăm în valoare, care vor fi costurile aplicării acestei legislaţii europene în domeniul mediului ambiant. În domeniul sistemului de impozitare, eu cred că este o reţinere a structurilor noastre statale de preluare a acestei legislaţii. De fapt, se propune să schimbăm întregul concept de administrarea fiscală şi vamală. Ceea ce, totuşi, sistemul nostru este destul de rezervat în această abordare. O să încercăm să negociem, să vedem până unde o să mergem. Dar asta e foaia de parcurs, care este inevitabilă în proces de integrare europeană s-o trecem.”

Europa Liberă: Acum vorbim iarăşi în exemple concrete, domnule Calmâc. Cum oamenii înţeleg că pentru ca să obţinem regim liberalizat de vize trebuia: paşaportul biologic. În domeniul ăsta, al comerţului liber cu Uniunea Europeană, puteţi să ne daţi câteva exemple, nu-mi imaginez că aţi putea trece în revistă toate talmudurile care există. Dar câteva exemple concludente şi instructive.

Octavian Calmâc: „E prematur acum ca să dăm câteva exemple din simplul motiv, că noi încă nu am lansat negocierile pe acordul de comerţ liber. Noi suntem la faza de pregătire. Cu toate acestea avem deja un şir de recomandări, pe care le-a obţinut Republica Moldova la toate sectoarele conexe unui comerţ liber. În special mă refer la domeniul concurenţial – trebuie să avem o lege cu privire la protecţia concurenţei. Să avem o entitate independentă faţă de structurile statului, care să aibă proceduri clare, expres prevăzute cum trebuie să protejeze tot ceea ce vorbim noi de libera concurenţă. Există de asemenea un şir de cerinţe vis-a-vis de transparenţa procesului de achiziţii publice, care trebuie să fie aplicate în Republica Moldova, cu structură autonomă şi alte elemente.”

Europa Liberă: Da ce influenţă are asupra comerţului achiziţia publică?

Octavian Calmâc: „Foarte mare, pentru că în Republica Moldova anual numai din bugetul de stat merg miliarde de lei. Şi există raporte, făcute de experţi internaţionali, unde există o marjă mare, care poate fi economisită în cadrul acestor achiziţii prin eficientizarea lor, prin uniformizarea lor şi există multe alte elemente conexe acestui proces. Mai mult ca atât: este vorba de admiterea companiilor străine în procesul de achiziţii publice pe care Republica Moldova le lansează. Şi atunci obţinem preţuri mult mai competitive, inclusiv acum, când vorbim de crearea infrastructurii în Republica Moldova – construcţii de drumuri, reţele, gazoducte, electricitate şi multe altele. Până în prezent nu prea multe companii străine participă la întreg acest proces. Este vorba de un proces continuu de liberalizare a accesului pe piaţa noastră a companiilor străine, care vin cu tehnologii, performanţă şi know how, inovaţii.”

Europa Liberă: Eugen, mingea e în terenul dumitale – avem Transnistria. Când Republica Moldova a fost admisă în Consiliul Europei, de atunci, din 95, de fiecare dată o sumedenie de acte normative se ratifică în Parlament cu acea condiţie, că nu se referă şi la teritoriul din stânga Nistrului. Cu asemenea gaură neagră, între ghilmele, cum o numesc unii experţi, sau cu asemnea teritorii înstrăinate, sau „ocupate militar”, este posibil un comerţ civilizat, liber cu Uniunea Europeană? Paranteză: ţinându-se cont de faptul că Transnistria este un foarte bun exportator pentru piaţa Uniunii Europene.

Eugen Reveco: „Câteva elemente. Primul – Moldova este admisă în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului ca un teritoriu vamal unic şi nu pot exista reguli vamale şi politici comerciale diferite.”

Europa Liberă: Adică, derogare.

Eugen Reveco: „Nu este posibil. Doi: nu numai în Consiliul Europei Republica Moldova a fost admisă integră, cu toate convenţiile care urmează să fie aplicate uniform pe întreg teritoriul ţării. Adevărat sunt un număr de convenţii, în care Republica Moldova şi-a autolimitat responsabilitatea pentru ceea ce se petrece pe teritoriul din stânga Nistrului. Această practică a fost condamnată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cazul Ilaşcu. Şi mai mult ca atât: a fost condamnată Republica Moldova pentru neglijenţa în îndeplinirea obligaţiilor sale pozitive.”

Europa Liberă: Scuza asta nu mai merge.

Eugen Reveco: „Nu numai că nu mai merge, eu ştiu că în interiorul Ministerului de Externe s-a lansat un proces de reflecţie încă în anul trecut asupra excluderii acestor rezerve teritoriale, lucru care până în ziua de azi nu s-a mişcat nicăieri şi este foarte regretabil. Al treilea element ce ţine de competitivitatea Transnistriei, în general a regiunii transnistrene. Şi mă refer la întreprinderile de acolo. Eu sunt sceptic, dar nebazat pe prea multe cifre, eu doar am cifra preţului la gaz, care în mare parte constituie un element de subsidie pentru industriile din acea parte şi o concurenţă neloială chiar şi pe piaţa naţională.”

Europa Liberă: Şi atunci punem degetul pe rană: cum poţi să ai un teritoriu vamal unic, dacă în partea stângă a Nistrului prin preţul la gaze, ai un produs concurenţial diferit de ceea ce produce partea dreaptă a Nistrului? Ca să nu mai vorbim de standarde. Dacă noi nu putem să avem legătură telefonică directă, sigur că noi nu avem cum să avem standarde de export ajustate. Domnule Calmâc, e un impediment aici, sau nu?

Octavian Calmâc: „Da, cu siguranţă e un impediment şi mai cu seamă pentru piaţa noastră internă. Mă refer la tranzacţiile care au loc cu agenţii economici din Transtnistria pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru că în baza acestor avantaje, atât fiscale, cât şi economice, pe care ei le au, ei crează dificultăţi pentru ceilalţi producători ai Republicii Moldova, care sunt plătitori de taxe, impozite şi multe altele. Avem cel mai bun exemplu cu uzina de ciment – una Lafarje şi uzina de ciment din Transnistria, unde componenta energetică în costul acestui produs este extrem de mare şi cu avantajele menţionate ei penetrează pe piaţa noastră. Şi practic, au limitat acum la maxim cota parte a Lafarje-ului. O întreprindere cu capital străin, care este nevoită acum să ia o decizie – să mai existe în Republica Moldova, sau nu. Ceea ce crează foarte mari probleme economice, fiscale şi sociale pentru Republica Moldova. Urmează să luăm o decizie. Dar vis-a-vis de Transnistria noi cu partenerii din Europa am discutat acest subiect. Este o poziţie clară, uniformitizată, că angajamentele vor fi pentru toată Republica ca teritoriu vamal unic, inclusiv şi pentru Transnistria. Nu se vor prevedea norme speciale vis-a-vis de Transnistria. Ei urmează să respecte aceste angajamente, în cazul în care doresc să beneficieze de toate avantajele acestui acord. Şi acordul respectiv nu dă numai dreptul de comerţ. Are şi componenta financiară, cooperarea financiară destul de profundă, care urmează să fie consolidată ulterior cu fonduri de dezvoltare şi de ridicare a nivelului de competitivitate a produselor noastre, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa de export, în special pe cea europeană. Şi mai cu seamă de aceste proiecte, care urmează să fie implementate, financiare, trebuie să beneficieze şi vor beneficia şi agenţii economici din Transnistria. M-a mirat foarte mult săptămâna curentă, că am avut negocieri cu reprezentanţi ai autorităţilor din Transnistria pe blocul economic, şi la invitaţia noastră de a lua parte la acest proces de negocieri a acordului de comerţ liber şi acord de asociere la Uniunea Europeană, ei nu au fost prea entuziasmaţi, să ia parte la acest proces. Au zis că pe ei mai puţin îi interesează. Ceea ce m-a mirat foarte mult, pentru că ei sunt în prezent probabil cei mai mari beneficiatori ai preferinţelor comerciale pe domeniile textilelor în spaţiul european. Deci, noi eliberăm mii de documente, care le dau dreptul la neplata taxelor vamale pe teritoriul UE.”

Europa Liberă: Vreau să simplific întrebarea şi Eugen Revenco ar fi în măsură să spună tot aşa de simplu: poate oare interesul de a penetra piaţa Uniunii Europene determina exportatorii transnistreni să pledeze pentru reunificarea Republicii Moldova? Adică, interesul pentru a ajunge pe piaţa europeană să îi transforme în lobby-işti puternici, ca să influenţeze, de exemplu, deciziile politice ale lui Smirnov sau ale altor factori decizionali?

Eugen Reveco: „Răspunsul poate fi şi pozitiv, şi negativ. Businessul din regiune are o anumită pondere în soluţionare, dar nu este decisiv. Să nu uităm, că este şi piaţa ucraineană, şi piaţa rusească, în care ei sunt foarte bine reprezentaţi. Ei au întreprinderi implantate pentru a exporta şi în alte regiuni sub diferite forme. Şi nu mă refer doar la eventuale offshore-ruri. Aţi văzut în Ucraina este o filială a Interndnestrcom, care vorbeşte de interesul pentru Ucraina din partea mediului de afaceri. Eu nu cred că portul Odesa, Iliciovsk şi altele rămân dezinteresate pentru regiunea transnistreană. Da, ei ar putea fi elemente, cu care ar putea fi construite relaţii. Dar să nu exagerăm nici rolul lor, nici capacitatea lor de lobby-ism. Şi apoi cine a spus că cele mai mari interese în regiunea transnistreană sunt, mă refer la economic, le au anume oamenii din regiune şi care stau şi trăiesc în această regiune. Din câte ştiu, fluxurile financiare trec departe de Republica Moldova şi se găsesc în mîini străine în linii mari.”

Europa Liberă: Făcând un bilanţ al acestei discuţii, vreau încă o dată să ne spuneţi, cine va fi beneficiarul acestor relaţii bune cu piaţa europeană?

Octavian Calmâc: „În viziunea mea, vor beneficia toţi de acest nou cadru juridic, pe care noi încercăm acum să-l construim cu Uniunea Europeană. Pornind de la cetăţeni, mediul de afaceri, producători, investitori, exportatori, importatori şi mulţi, mulţi alţii, care sunt în acest lanţ. În primul rând, noi creăm un cadru juridic pe o perioadă nedeterminată de timp, cu reguli clare de joc, cu agendă destul de ambiţioasă legislativă, prin care toată lumea se va simţi confortabil, cu aceleaşi reguli pe piaţă. Din punct de vedere a consumatorului, sau al cetăţeanului, ei vor avea acces la produse la un preţ mai ieftin de o calitate mai înaltă. Şi vor avea certitudinea că produsele care sunt plasate pe piaţă, vor fi cel puţin inofensive, sau nu vor dăuna sănătăţii lor şi vor avea calitatea necesară.”

Europa Liberă: Vă referiţi şi la cele de import, dar şi la produsele locale.

Octavian Calmâc: „Exact. Pentru că noi acum suntem în proces de reorganizare a întregului sistem, care ţine de calitatea şi verificarea produselor, care sunt plasate pe piaţă. Şi nu în ultimul rând vreau să fac referinţă, că acest acord dă o perspectivă clară de suport financiar pentru ridicarea competitivităţii produselor noastre, atât pentru piaţa internă, cât şi pe piaţa externă. Şi probabil asta va fi elementul crucial în acordul de asociere la Uniunea Europeană, fonduri de dezvoltare, fonduri de restructurare economică şi fonduri pentru stimularea afacerilor. Şi asta este probabil elementul cel mai atractiv pentru zona transinstreană, care poate să consolideze, sau prin utilizarea acestor resurse, putem să consolidăm relaţiile cu această regiune.”

Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat viceministrul Economiei Octavian Calmâc şi expertul de la Asociaţia de politică externă, Eugen Revenco.

Ne reauzim Duminica viitoare. Până atunci vă dăm întâlnire în fiecare dimineaţă şi seară cu emisiunile cotidiene. Iar Sâmbătă face bilanţul săptămânii Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, o să vă invit să o luăm de la capăt. Pe curând.