Autorităţile de la Chişinău urmăresc cu atenţie pregătirile de o nouă întâlnire între liderii rus şi german, preşedintele Dmitri Medvedev şi cancelara Angela Merkel pe 19 iulie la Berlin. Vicepremierul moldovean pentru reintegrare, Eugen Carpov i-a spus într-un interviu Valentinei Ursu că întrevederea poate „reporni ceasul” diplomatic în vederea negocierilor oficiale pe tema Transnistriei după eşecul de luna trecută la Moscova.

Europa Liberă: Domnule Eugen Carpov, suntem în ajunul unei reuniuni foarte importante ruso-germane, întâlnirea Medvedev-Merkel, ştiu că şi Chişinăul pune mari speranțe în această reuniune, în eventualitatea unei abordări mai serioase a tematicii transnistrene. Ce interese ar avea Berlinul în această zonă, fiind atât de interesat de soluţionarea crizei transnistrene?

Eugen Carpov: „Germania, începând cu anul trecut s-a implicat mult mai intens în soluţionarea conflictului transnistrean şi în relaţia cu Federaţia Rusă a propus cazul Republicii Moldova să fie un test pentru relaţia pe care şi-o doreşte Federaţia Rusă cu Uniunea Europeană. Mai la concret, Rusia doreşte crearea unui comitet de nivel înalt pentru cooperare în probleme de securitate şi politică externă cu UE. O asemenea abordare din partea Germaniei este una foarte benefică procesului, fiindcă astfel conflictul transnistrean a intrat în topul agendei relaţiilor dintre Bruxelles şi Moscova, dintre Berlin şi Moscova. Noi suntem într-o strânsă cooperare cu partenerii noştri din Germania, discuţia acestui subiect poartă un caracter constant dintre Berlin şi Moscova, şi nu doar reuniunea din 19 iulie este una foarte importantă. Sunt importante şi discuţiile precedente.”

Europa Liberă: Dar la ce înțelegere s-ar putea ajunge în cadrul acestei reuniuni din 19 iulie?

Eugen Carpov: „Obiectivul prioritar pentru perioada actuală este reuniunea din Moscova, planificată pentru luna septembrie, scopul căreia este reluarea negocierilor oficiale. Este recunoscut faptul că noi am întreprins eforturi susţinute împreună cu toţi partenerii din formatul 5+2, pentru ca aceste negocieri să fie reluate necondiționat, negocieri oficiale mă refer, în formatul 5+2. Spre regret, în iunie, consultările au fost suspendate, folosind procedura „oprirea ceasului”. Există o asemenea procedură în relaţiile internaţionale. Noi am „oprit ceasul” şi îl vom reporni în septembrie, considerându-se că runda de la Moscova va fi finalizată atunci, la reuniunea a doua. Sperăm foarte mult ca în timpul acestei reuniuni de la Moscova să obţinem totuşi rezultatul pozitiv.”

Europa Liberă: Rezultatul care ar fi? Reluarea negocierilor în formatul 5+2?

Eugen Carpov: „Da, totodată nu aș vrea să se înțeleagă că această reluare a devenit un scop în sine. Sub nici o formă! Această reluare reprezintă un aspect practic, care ne deschide noi oportunităţi pentru ca să folosim procesul de negocieri în vederea obţinerii unui progres. Astăzi, fără proces de negocieri, progresul a fost blocat. Noi nu avem dialog, noi nu avem comunicare, decât consultări sporadice, unde, dacă nu ajungem nici la un numitor comun, nimic nu se întâmplă.”

Europa Liberă: Ce înseamnă „consultare ca să dai undă verde negocierilor în formatul 5+2”?

Eugen Carpov: „De fapt consultările au fost ca o formă intermediară, după un blocaj total în procesul de negocieri, când, din 2006 nu s-a mai discutat până în 2010. În 2010 au fost reluate consultările, şi pe agenda acestor consultări au figurat mai multe subiecte practice, cum ar fi şi reluarea trenurilor şi telecomunicaţiile, şi subiectul libertăţii circulației între două maluri a cetățenilor, mărfurilor, serviciilor...”

Europa Liberă: De ce nu se dorește de către unii să fie reluate negocierile în formatul 5+2?

Eugen Carpov: „Există suficiente forțe în Tiraspol, pentru care situația status quo, care există astăzi, este foarte favorabilă, pentru că în această situaţie este o lipsă de control, o lipsă de dialog, o lipsă de mişcare. Cei interesaţi ar putea să-şi rezolve problemele de care se ocupau până în prezent. În cazul în care dialogul va fi reluat, noi vom fi obligaţi să avem o dinamică. Va trebui să stabilim o agendă consistentă.”

Europa Liberă: Ce ar trebui să includă această agendă?

Eugen Carpov: „În primul rând agenda va include discuții asupra statutului regiunii transnistrene. Este cunoscută poziţia Republicii Moldova, sută la sută susținută la nivel oficial de toți ceilalţi participanţi ai formatului 5+2, cu excepția Tiraspolului. Poziția noastră este clară: regiunea transnistreană urmează să aibă un statut juridic special, bazat pe competențe foarte largi, dar cu condiţia respectării caracterului suveran şi teritorial integru al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Bine, dar atât de la domnul Smirnov, cât şi de la alţi demnitari de la Tiraspol aud cu insistenţă că ei vor accepta aceste negocieri în formatul 5+2, doar atunci când se va vorbi despre două părţi egale, Chişinău şi Tiraspol.

Eugen Carpov: „Există un proces de negocieri, o masă de negocieri. La această masă suntem 5+2.  Toţi aceşti 7 participanţi sunt egali. Nu există părţi favorizate sau părţi defavorizate. Nu există părţi discriminate sau participanți asupra cărora pot fi aplicate careva măsuri de constrângere. Noi toţi avem aceleaşi drepturi şi obligaţiuni: să discutăm, să venim cu iniţiative, să convenim asupra unor aspecte, sau să nu convenim, dacă nu suntem de acord. De toate aceste drepturi beneficiază Tiraspolul. Toate aspectele cu care nu sunt de acord, toţi participanţii în cadrul 5+2 le analizează şi cu eforturi comune încercăm să găsim calea de compromis.”

Europa Liberă: Probabil atunci când ei spun „părţi egale” imediat se gândesc la faptul că Transnistria este un subiect...

Eugen Carpov: „Referitor la egalitatea subiecților, este cu totul altă poveste. Republica Moldova este un stat recunoscut. Este un subiect de drept internațional, pe când regiunea transnistreană reprezintă un teritoriu cu un statut nedefinit, deocamdată, cu o înțelegere sută la sută din partea comunității internaționale că acest statut urmează să fie definit cât mai curând posibil ca parte componentă a Republicii Moldova, așa cum a fost recunoscută Republica Moldova în anul 1990.”

Europa Liberă: Domnule Carpov, cine elaborează acest statut, cine trebuie să-l elaboreze?

Eugen Carpov: „Acest statut urmează să fie elaborat în procesul de negocieri. Ca autor al unui eventual statut poate fi oricare participant din cei 5+2. Haideți să vedem scurtul istoric al problemei: am avut mai multe proiecte pe parcurs, elaborate de Ucraina, planul Iuşcenco, de Rusia, a fost memorandumul Kozak, am avut proiecte, sugestii din partea OSCE. Deci, mai mulţi actori au venit cu proiecte ca să sprijine acest proces de negocieri, să reuşim împreună să avansăm.”

Europa Liberă: Unele voci au învinuit Chişinăul, precum că autorităţile centrale nu ar fi avut elaborat un asemenea statut?

Eugen Carpov: „Nu se pune problema unui statut elaborat din timp. Există şi Constituţia Republicii Moldova, care stabileşte un cadru anumit pentru regiunea transnistreană, există o lege din 2005, care a stabilit principiile de bază ale reglementării conflictului transnistrean. Deci, pe plan juridic în Moldova există documente care stabilesc un anumit cadru, dar negocierile presupun flexibilitate într-un format extins, nu 1+1, dar noi avem 5+2. Toţi participanţii au dreptul să vină cu iniţiative să ajute părțile. M-aş referi aici în mod special la faptul când părţile care negociază de fapt un document în formatul 1+1 nu pot atinge o perioadă îndelungată un compromis, un consens. Atunci, cu atât mai mult creşte rolul mediatorilor, observatorilor, care trebuie să vină cu poziţii absolut imparţiale, dezinteresate, dar care să contribuie la apropierea poziţiilor părţilor. Astăzi nu mai avem nevoie de misiuni sau parteneri care ne despart, cum a fost în 1992, au încercat să despartă 2 părţi care se aflau într-un conflict armat deschis. Astăzi avem nevoie de medieri şi parteneri care să ne aducă împreună, două maluri ale Nistrului, așa cum trebuie să fie un stat normal.”

Europa Liberă: Întrebarea era dacă Moscova împărtășește punctul de vedere al Chişinăului...

Eugen Carpov: „Personal, înainte de ultima reuniune de la Moscova am vizitat capitala rusă şi am avut discuții cu oficiali din cadrul Ministerului de Externe, cu reprezentanţii care participă în procesul de negocieri în formatul 5+2, am primit asigurări că poziţia Federaţiei Ruse este că Federaţia Rusă sprijină reluarea necondiţionată a procesului oficial de negocieri şi Federaţia Rusă sprijină suveranitatea  şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu acordarea unui statut garantat pentru regiunea transnistreană, ca parte componentă a statului nostru. Astfel, poziţia Ministerului de Externe, care are datoria să exprime poziţia oficială a statului este una publică. Acum dacă vorbim despre diverse opinii şi acţiuni care vin de la unii reprezentanţi ai Federaţiei Ruse, sigur că putem constata divergenţe cu poziția oficială promovată de Ministerul de Externe.”

Europa Liberă: Nu ați răspuns foarte clar ce ar putea să aducă nou această întrevedere Merkel-Medvedev?

Eugen Carpov: „Întrevederea Merkel-Medvedev înseamnă foarte mult pentru a aduce argumente suplimentare Federaţiei Ruse că trebuie să venim cu o abordare constructivă în raport cu reprezentanţii de la Tiraspol. O abordare constructivă, pentru ca să-i convingem că perpetuarea conflictului în faza în care se află de mai mulţi ani este în detrimentul tuturor, în primul rând a cetăţenilor moldoveni de pe ambele maluri, în al doilea rând nu serveşte ca element pozitiv nici în perspectiva regională sau europeană.”

Europa Liberă: Dar aceste voci, care spun că o înțelegere tacită ruso-germană ar putea să se pună la cale în detrimentul interesului naţional al Republicii Moldova, cum le interpretaţi?

Eugen Carpov: „Eu pot să le interpretez doar ca vocile unor persoane care nu sunt implicate direct în procesul de negocieri. Noi suntem - şi pe linia Ministerului de Externe, şi pe linia Guvernului,  a Biroului pentru Reintegrare, - într-un contact permanent cu partenerii noştri din Germania, atât de la Ministerul de Externe, cât şi din cancelaria federală.”

Europa Liberă: De ce aţi ales anume Germania?

Eugen Carpov: „Am ales noi Germania sau a ales Germania Republica Moldova? Cred că este o coincidenţă de interese atât de la Chişinău cât şi de la Berlin. Eu cred că este foarte bine că Berlinul a pus accent pe problematica transnistreană, astfel noi am devenit mai vizibili, astfel problema a fost pusă pe masa de la Bruxelles, unde sunt 27 de ţări membre, şi acum toate aceste ţări sunt într-o manieră mult mai clară implicate în problematica noastră.”

Europa Liberă: Deci nu se ascunde nimic în spatele înțelegerilor germano-ruse?

Eugen Carpov: „Eu nu cunosc elemente care să fie ascunse, cred în caracterul foarte sincer şi deschis al discuţiilor pe care le purtăm cu reprezentanții de la Berlin.”

Europa Liberă: Domnule Carpov, pentru că aţi vorbit despre acest bun dialog moldo-rus pe chestiunea transnistreană, să vă întreb ce loc ocupă retragerea trupelor ruseşti, armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova în cadrul discuțiilor moldo-ruse?

Eugen Carpov: „Problema retragerii este una foarte şi foarte importantă pentru statul nostru. Dar, eu nu aş vrea să o leg direct de problematica soluţionării conflictului transnistrean. Consider că Federaţia Rusă are obligaţiunea, independent de tot procesul de soluţionare a conflictului transnistrean, să-şi retragă toate trupele armate staţionate fără nici o bază juridică pe teritoriul statului nostru.”

Europa Liberă: Bine, a existat decizia summit-ului OSCE de la Istanbul din 1999. Avem şi acum o declaraţie comună adoptată la Adunarea Parlamentară OSCE. Declaraţii se adoptă, dar mai departe - pasul bate pe loc.

Eugen Carpov: „Da, procesul s-a stopat cu mai mulţi ani în urmă, şi, spre regret, jumătate din cantitatea de muniţii care reprezenta de la început circa 40 de mii de tone, acum încă circa 20 de mii de tone de aceste muniţii se află în depozitele de la Colbasna, care sunt păzite de un număr de soldaţi şi ofiţeri ai Federaţiei Ruse. Este un subiect care, în permanență se află pe agenda contactelor noastre nu doar cu Federaţia Rusă, dar şi cu toţi partenerii implicaţi, care ar putea contribui ca acest proces să fie reluat. Sunt apeluri permanente din partea Chişinăului către Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: Dar reacția Moscovei?

Eugen Carpov: „Reacţia Moscovei este cea pe care o cunoaşteţi şi dumneavoastră, pe care o cunosc şi ascultătorii, spre regret. Tiraspolul încearcă să folosească prezenţa militară rusă în scopurile sale şi undeva argumentele Federaţiei Ruse sunt că autorităţile tiraspolene ar fi principalul obstacol pe care Federaţia Rusă nu poate să-l depăşească. Este un subiect de o încărcătură politică. Cred că dacă ar fi mai multă voinţă politică, procesul ar putea fi demarat. Eu aş mai spune că reluarea retragerii muniţiilor şi a contingentului militar de pe teritoriul Republicii Moldova ar servi şi ca un bun exemplu de întărire a încrederii între populaţia de pe ambele maluri. Noi realmente nu avem nevoie de asemenea gen de muniţii, de asemenea gen de prezenţă militară şi cred că Republica Moldova s-ar afla într-o situaţie mult mai sigură dacă aceste muniţii şi militari ar fi retraţi de pe teritoriul nostru.”

Europa Liberă: Cine ar trebui să manifeste mai multă voinţă politică?

Eugen Carpov: „Voinţa politica trebuie s-o manifeste statul care are trupele respective în Republica Moldova, evident că Federaţia Rusă.”