Prima reuniune oficială în formatul „5+2” pentru reglementarea problemei transnistrene va avea loc la Vilnius în perioada 30 noiembrie - 1 decembrie, după o întrerupere de aproape şase ani. Decizia de reluare a negocierilor oficiale, întrerupte la începutul anului 2006, a fost luată la Moscova la 22 septembrie. Participanţii la întrevederea din capitala Rusiei au convenit ca prima întrevedere oficială în formatul „5+2” să fie dedicată discuţiilor privind principiile şi procedurile procesului de negocieri oficiale. Eugen Carpov, vicepremierul pentru reintegrare a acordat un interviu in exclusivitate pentru Europa Libera.
Europa Liberă: Aţi anunţat deja că la finele acestei luni de noiembrie la Vilnius urmează să vă întâlniţi iarăşi în formatul 5+2. Aceasta ar însemna un început de negocieri?
Eugen Carpov: „Da. În cazul în care reuniunea va avea loc şi sper foarte mult că aşa se va întâmpla, asta va fi de fapt acel început de negocieri, pentru care am pledat în permanenţă. De fapt, până acum, inclusiv decizia de la Moscova, adoptată pe 22 septembrie, însemna voinţa părţilor de a relua dialogul în formatul negocierilor oficiale. Iar acum, în noiembrie, pe data de 30, la Vilnius vom demara practic discuţiile. Şi aceste discuţii se vor concentra pe subiecte concrete, care ţin de reglementarea conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: A propos, chiar premierul Vlad Filat într-un interviu cu Europa Liberă spunea că şi acest format 5+2 ar trebui să aibă un program de acţiuni. Aceste acţiuni ar trebui din timp să fie puse pe foaie.
Eugen Carpov: „Este adevărat, şi practic discuţii asupra acestui program, după cum l-aţi numit Dumneavoastră, eu i-aş spune agenda procesului de negocieri. Pentru prima rundă de discuţii oficiale noi avem două subiecte pe care urmează să le discutăm: principiile procesului de negocieri, şi al doilea aspect important este agenda acestor negocieri. Nu agenda unei reuniuni propriu-zise, dar agenda întregului proces. Vom discuta asupra domeniilor concrete, care trebuie să fie incluse ca parte componentă a negocierilor. Principalele domenii importante sunt aspecte politice ale reglementării conflictului, probleme de securitate, pe care le avem între cele două maluri ale râului Nistru, după care aspecte de deblocare a unei activităţi normale în domeniul economic şi comercial între Chişinău şi Tiraspol, aspecte sociale, care vizează persoane concrete. Mă refer la cetăţenii moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului.
Tot aici sunt şi elemente de garanţii pe care le discutăm de fapt pe parcurs, care există astăzi atât în formatul misiunii de pacificare, pe care o avem atât cu participarea partenerilor noştri internaţionali din afara procesului de pacificare şi multe alte elemente pe care le vom considera necesare să fie parte a discuţiilor noastre pe parcurs.”
Europa Liberă: Unele voci acreditează ideea că din moment ce urmează să aibă loc aceste aşa-zise alegeri în stânga Nistrului ar fi mai greu de vorbit despre un succes, despre o realizare în cadrul discuţiilor în formatul 5+2 până nu se limpezesc apele în stânga Nistrului, să vă fie foarte clar cu cine discutaţi de acolo.
Eugen Carpov: „Autorităţile de la Chişinău niciodată nu au recunoscut procesele electorale din stânga Nistrului. Republica Moldova nu ţine cont de aceste procese. Deci, negocierile asupra reglementării conflictului transnistrean trebuie să meargă în baza agendei, pe care ne-am propus-o noi. Evident că având aşa-numit proces electoral în nerecunoscuta regiune, participanţii în negocieri de la Tiraspol sunt probabil limitaţi în competenţele de a expune anumite poziţii din partea dânşilor. Noi înţelegem şi ţinem cont de acest fapt. Tocmai din acest motiv pentru prima reuniunea s-a propus abordarea unor subiecte cu caracter general, care nu se referă nemijlocit la aspecte legate de statutul regiunii transnistrene, ca parte componentă a Republicii Moldova, care va fi element de discuţie pentru următoarele şedinţe, în baza unor proceduri discutate în luna noiembrie.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, dar acest proiect de statut pentru regiunea de Est a Republicii Moldova există?
Eugen Carpov: „Un proiect concret, care astăzi ar fi propus nu există şi nici nu presupunem să prezentăm un asemenea proiect la întâlnirea din 30 noiembrie. Proiectul respectiv există ca elemente, care au fost elaborate şi anterior de către grupurile de negociatori din Chişinău, cât şi propuneri care au venit din partea mediatorilor şi observatorilor pe parcurs.
Deci, există foarte multe documente, care ar putea constitui anumite elemente în calitate de sursă de inspiraţie pentru viitoarele discuţii. Dar este evident că noi avem documente de bază, care sunt pentru noi punctul de pornire. Mă refer în primul rând la Constituţia Republicii Moldova – suntem un stat recunoscut în cadrul frontierelor sale din anul 1990, teritorial integru, suveran, membru plenar al familiei internaţionale a statelor. Reieşind din acest principiu suntem gata să discutăm cu toţi partenerii implicaţi în formatul 5+2 subiectul statutului regiunii transnistrene ca parte componentă.
Constituţia prevede oferirea unui statut de autonomie pentru această regiune şi suntem absolut de acord să discutăm acest statut de autonomie. În cadrul negocierilor suntem disponibili să abordăm pe cât de departe ar putea să meargă această autonomie, să vedem care ar fi competenţele sau divizarea competenţelor între autorităţile centrale şi autorităţile din regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Domnule vicepremier, dar până la urmă rezultatul, sau eşecul acestor negocieri depinde de cine stă în fruntea acestei regiuni, de autorităţile de acolo, de la Tiraspol?
Eugen Carpov: „Personalitatea care stă în fruntea administraţiei nerecunoscute din regiune este un element subiectiv. Până la urmă suntem într-o lume mult mai extinsă, mă refer din punct de vedere geopolitic şi formatul de negocieri pe care-l avem – 5+2, include actori suficient de importanţi, care să deţină instrumentele necesare pentru a canaliza negocierile într-un făgaş constructiv, pragmatic, bazat pe norme şi principii ale dreptului internaţional, care ţin de soluţionarea conflictelor. Deci, voinţa, sau dorinţa unei persoane din stânga Nistrului poate să existe, dar trebuie să existe în primul rând nişte reguli de joc, care sunt impuse de actorii recunoscuţi ai scenei internaţionale.”
Europa Liberă: Bine, dar aceste reguli de joc nu s-au respectat pe parcursul a 20 de ani.
Eugen Carpov: „Spre regret, multe reguli nu se respectă şi nu este doar în cazul Republicii Moldova, concret a conflictului nostru. Există multe zone, care continue să beneficieze de anumite statute nerecunoscute şi vedem că şi alte conflicte în proces de soluţionare durează ca termen foarte mult. Putem să ne uităm la conflictul din Cipru, de exemplu, este un stat care există divizat de mai mult timp, care are nişte evoluţii foarte spectaculoase, când o parte a devenit şi membru al Uniunii Europene a acestui stat şi negocierile continue mai departe.
Dar eu nu vreau să spun că asta este un exemplu bun pentru R. Moldova, un exemplu de urmat. Sunt convins că pentru noi este conflictul să fie soluţionat şi R. Moldova să continue mişcarea spre Uniunea Europeană ca un stat reintegrat, ca un stat puternic, ca un stat care ştie ce vrea, care îşi urmează calea pe care şi-a ales-o şi care practic pentru Republica Moldova nu are alternativă - integrarea europeană.”
Europa Liberă: Nu în zadar v-am întrebat în ce măsură depinde reuşita acestui proces de negocieri de voinţa politică a celor de la Tiraspol pentru că, dacă e tot să-l citez pe premierul Vlad Filat, el spunea că Igor Smirnov nici pe departe nu este un interlocutor cu care ai putea uşor să discuţi, sau să găseşti limbaj comun, să cazi de acord. Şi atunci politica promovată de Smirnov bănuiesc că este politica pe care o promovează şi cei care vin la negocieri.
Eugen Carpov: „Noi trebuie să fim conştienţi că vrem sau nu vrem, în Republica Moldova în anul ʼ92 a avut loc un conflict armat, unde spre regret au decedat cetăţeni moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului. A trecut suficient timp, 20 de ani aproape, pentru ca să ne debarasăm de anumite clişee ale perioadei de atunci, din ʼ92 şi să vedem lumea prin prisma secolului 21. Prin prisma unor norme, principii, valori europene, ca parte a continentului în care ne aflăm.
Eu aş vedea ca o necesitate ca şi domnul Smirnov să vadă soluţionarea conflictului prin prisma nu a războiului din ʼ92, dar a realităţilor de astăzi. Astăzi în Republica Moldova, la Chişinău avem elite totalmente noi politice, şi în Guvern, şi în Parlament, şi în toate structurile noastre. Nu mai avem persoane care să trăiască cu fobia războaielor, cu fobia unor duşmani, cu fobia necesităţii protejării pe căi armate a unor interese.
Suntem într-o lume interconectată, unde nu se mai admit conflicte, sau utilizarea forţei, sau discriminarea unora de către alţii. Astăzi trebuie să construim poduri între noi, nu să ne divizăm în continuare.
Astăzi trebuie să ne apropiem pentru că cu cât mai mult mă ocup de acest conflict cu atât mai mult sunt convins că nu există nici o deosebire dintre locuitorii de pe malul stâng şi cei de pe malul drept. Sunt aceiaşi cetăţeni moldoveni, sunt aceiaşi etnici ruşi, ucraineni, care locuiesc paşnic şi convieţuiesc paşnic cu toată lumea, atât la Chişinău, cât şi pe malul stâng al Nistrului.
Cred că trebuie să ne debarasăm de ideea că o reglementare a conflictului prin reunificarea Republicii Moldova ar aduce beneficii unor grupuri din populaţia acestei ţări. Nu este adevărat. Nu trebuie să existe câştigători şi perdanţi în urma reglementării conflictului transnistrean.
Sunt şi pledez pentru o soluţie în care toată lumea să aibă beneficii, mă refer la toţi cetăţenii acestui stat, care să poată să beneficieze de o viaţă mai bună, de standarde mai înalte, de un nivel de respectare a drepturilor omului cu mult mai înalt decât este acum, mă refer la regiunea transnistreană. De un nivel de dezvoltare economică, de care am beneficia cu toţii împreună. Deci asta este politica Guvernului.”
Europa Liberă: Bine, dar percepţia Dumneavoastră nu e şi percepţia celor de la Tiraspol. Vă întrebam pe cât de uşor este de discutat cu ei. să admitem că cu domnul Smirnov e mai greu, cu domnul Iastrebceac e mai uşor?
Eugen Carpov: „Domnul Iastrebceac este un şef al grupului de negociatori. Este o persoană din generaţia tânără şi cu care cred că putem găsi limbă comună ca doi negociatori în problematica de care ne ocupăm. Iar cu domnul Smirnov eu personal nu discut şi nu pot să vă spun cum e să discuţi cu el.”
Europa Liberă: În scurt timp la Chişinău urmează să vină şeful diplomaţiei ruse, domnul Lavrov. Indiscutabil că subiectul transnistrean va figura pe agenda discuţiilor moldo-ruse la cel mai înalt nivel. Moscova, Kremlinul devin mai cooperanţi în ceea ce priveşte identificarea unei soluţii durabile pentru conflictul transnistrean?
Eugen Carpov: „Nivelul de cooperare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă, inclusiv pe problema reglementării conflictului transnistrean este în ascendenţă.”
Europa Liberă: Dar când ziceţi în ascendenţă ce puneţi la bază?
Eugen Carpov: „De exemplu, acum două săptămâni Republica Moldova a fost vizitată de viceministrul de Externe din Moscova, domnul Karasin. Recent, în formatul 3+2 a venit negociatorul şef de la Moscova. Anterior am avut două runde de negocieri în regim de consultări la Moscova cu ajutorul şi suportul autorităţilor ruse am reuşit să obţinem decizia de reluare a negocierilor oficiale.
Contăm foarte mult şi pe vizita domnului Lavrov în cadrul căreia sunt sigur vom avea un schimb de opinii pe toate dimensiunile cooperării noastre bilaterale, inclusiv pe aspectele de colaborare în cadrul diverselor organisme internaţionale din care facem parte.
Transnistria nu va fi ultima pe agendă, vă asigur. Avem ce discuta. Federaţia Rusă este un actor important, inclusiv pentru Republica Moldova, dar şi mai important pentru regiunea transnistreană. Şi nu este secret de ce, pentru că din Federaţia Rusă vine cea mai mare asistenţă financiară, economică.”
Europa Liberă: Vedeţi, dimensiunea politică e una, dimensiunea economică şi umanitară e alta. Atunci cum înţelegem?
Eugen Carpov: „Este adevărat, eu consider că în cazul în care un actor deţine instrumente atât pe dimensiunea politică cât şi economică, cooperarea cu celălalt partener devine mult mai uşoară, pentru că acest instrumente pot fi şi trebuie îmbinate.
Dacă există un interes economic, există şi modalitatea de discuţii constructive pe partea politică. Dacă se oferă anumite beneficii pe partea economică sigur că se pot solicita şi anumiţi paşi pe dimensiunea politică. Deci, Federaţia Rusă poate să aplice diverse formule de dialog cu reprezentanţii din Tiraspol.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, Moscova nu oboseşte să spună că susţine integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova. De ce nu ar coordona cu guvernarea de la Chişinău acest ajutor pe care îl oferă regiunii din Estul Moldovei?
Eugen Carpov: „Este o întrebare foarte pertinentă. De mai mult timp ea face parte din agenda discuţiilor noastre. Pe lângă multe aspecte de cooperare într-o manieră foarte constructivă şi în beneficiul ambelor părţi, există şi mici subiecte, care necesită a fi
Mai logic ar fi să existe o cooperare cu Chişinăul, inclusiv pe problema ajutoarelor umanitare care sunt transmise în regiune.
discutate în continuare şi subiectul la care v-aţi referit este unul dintre ele. Desigur, mult mai logic ar fi să existe o cooperare cu Chişinăul, inclusiv pe problema ajutoarelor umanitare care sunt transmise în regiune. Chişinăul nu ar vrea să beneficieze sub nici o formă de o parte din aceste ajutoare. Ba mai mult decât atât: noi am declarat-o partenerilor noştri de la Tiraspol că suntem gata să examinăm posibilitatea distribuirii şi unor ajutoare care vin la Chişinău din partea Occidentului pentru Republica Moldova proporţional să fie repartizat şi pe malul stâng al râului Nistru. Şi atunci o politică de acelaşi tip din partea Federaţiei Ruse ar crea o unitate în viziunea partenerilor noştri care ne acordă asistenţă.”
Europa Liberă: Moldovei de fiecare dată i se aminteşte doar despre datoriile pe care le-ar avea Transnistria pentru importul de gaze naturale ruseşti. Şi aici parcă s-ar pune punct, nu ştiu de ce. Deşi ar trebui să se pună virgulă.
Eugen Carpov: „E şi asistenţa umanitară care se oferă în regiune şi datoriile pentru gaze naturale care se consumă în regiune care nu se plătesc, şi alegerile se organizează în regiune şi secţiile de votare, care se deschid de către Federaţia Rusă. Toate acestea sunt elemente pe care noi le discutăm, pentru care există puncte oficiale de vedere din Chişinău pe care le expunem partenerilor noştri ruşi. Căutăm împreună soluţii.”
Europa Liberă: Prezenţa observatorilor ruşi la aşa-zisele scrutine din stânga Nistrului, deşi de multe ori aţi atenţionat partenerii de la Moscova că este totuşi ilegal să se înregistreze prezenţa acestor observatori, ei continue să vină.
Eugen Carpov: „Explicaţiile pe care le-am primit sunt următoarele: instituţiile oficiale ale statului din Federaţia Rusă nu trimit observatori la aceste aşazise alegeri.”
Europa Liberă: Dar Duma de stat nu ar fi o instituţie?
Eugen Carpov: „Iar în Duma de stat deputaţii, ca şi deputaţii din Republica Moldova, au o doză de autonomie, pentru că ei sunt aleşii poporului, au o agendă pe care şi-o coordonează cu propriul său electorat, reprezintă anumite partide politice şi acţionează pe cont propriu dese ori, fără a urma nişte instrucţiuni, care de fapt nu există.”
Europa Liberă: Dar e un tertip.
Eugen Carpov: „Asta este poziţia exprimată în permanenţă de instituţiile abilitate de la Moscova. Evident că, după cum spuneţi Dumneavoastră, anumite elemente sunt discutabile şi trebuie discutate în continuare.”
Europa Liberă: După ce Igor Smirnov simte că nu mai are sprijinul Moscovei, pentru că în multe cazuri pleda pentru aderarea Transnistriei la Federaţia Rusă, iată că mai nou am auzit despre convocarea unui eventual plebiscit, un referendum care ar include chestiunea cu privire la alipirea Transnistriei la Ucraina. Cum aţi comenta?
Eugen Carpov: „Probabil sunt elemente care ţin de campania electorală aşa-numită din regiune. Până în prezent cu Ucraina, cu Federaţia Rusă nu s-a discutat niciodată nici la nivel oficial, nici la nivel neoficial, mă refer la instituţiile statale, despre o eventuală alipire a regiunii undeva. De fiecare dată avem asigurările pe care le avem, atât la nivel oficial exprimate prin comunicatele sau declaraţiile ministerelor de Externe, şefilor statului, cât şi discuţii neoficiale în care se respectă suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Nu pot exista asemenea discuţii, pentru că ele nu au nici o şansă de succes. Eu aş spune ba mai mult, că dacă care stat ar aborda la nivel oficial asemenea probleme, el ar putea să aibă un dialog dificil nu doar cu Republica Moldova, dar şi cu instituţii internaţionale, cum sunt Consiliul Europei, OSCE, Uniunea Europeană, pentru că asta ar însemna un amestec în treburile interne ale Republicii Moldova atâta timp cât regiunea este considerată şi de jure, şi de facto parte componentă a statului nostru.”
Europa Liberă: Domnule Carpov, paralel cu acordarea unui statut special regiunii de Est a Republicii Moldova, Transnistriei, discutaţi, continuaţi să insistaţi asupra retragerii armatei ruse din stânga Nistrului?
Eugen Carpov: „Prezenţa militară rusă este anticonstituţională. Trupele care se află în regiunea transnistreană trebuie divizate în două părţi – o parte care participă în operaţiunea de pacificare, care se desfăşoară sub umbrela acordului din ʼ92, semnat dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Şi o altă parte a trupelor, care au mai rămas în regiune sunt depozitele de muniţii militare din localitatea moldovenească Colbasna, care se află la frontiera cu Ucraina şi trupele care efectuează paza acestui obiectiv militar.
Muniţiile de la Colbasna şi tot efectivul militar care efectuează paza acestora trebuie retras neîntârziat, necondiţionat, fără nici o legătură cu soluţionarea conflictului transnistrean. Termenele retragerii acestor muniţii şi trupe au expirat cu mulţi-mulţi ani în urmă. Deci astăzi nu se discută o careva legătură cu rezultatul soluţionării conflictului transnistrean. Iar despre partea de militari ruşi care participă în cadrul misiunii de pacificare este un subiect pe care noi îl vedem pentru discuţii în paralel cu reglementarea conflictului.
Noi am vrea să îmbunătăţim regimul zonei de securitate. Regimul respectiv din zona de securitate să nu creeze în continuare provocări şi incidente, dar să fie un regim mult mai apropiat ambelor părţi, mă refer şi la Chişinău, şi la Tiraspol în dialogul acesta, care să fie un regim asigurat de o misiune de pacificare care să ne apropie, să vină cu soluţii şi să ne aducă împreună. Să nu ne separeu în continuare, cum a fost scopul de bază al misiunii din 92.”
Europa Liberă: Dar acum insistaţi asupra modificării statutului forţelor de menţinere a păcii?
Eugen Carpov: „Este un subiect, care nu a fost niciodată scos de pe agendă. Atâta timp cât negocierile oficiale au fost întrerupte evident că a fost dificil să purtăm discuţii. Dar împotriva lipsei negocierilor oficiale, la nivelul inclusiv al preşedinţilor din Federaţia Rusă, din Ucraina, subiectul respectiv se aborda şi există mai multe documente internaţionale, semnate de preşedinţii acestor state, care menţionează necesitatea transformării misiunii actuale de pacificare în una cu caracter internaţional şi preponderent civilă.”
Europa Liberă: Când se va trece de la abordare la realizare? Pentru că iarăşi trebuie să luăm în calcul şi poziţia Tiraspolului, şi voinţa politică a Moscovei.
Eugen Carpov: „Evident că trebuie luaţi în calcul mai mulţi factori pentru că nu este doar decizia Republicii Moldova. Este un format pentru misiunea de pacificare şi este un acord convenit cu Federaţia Rusă. Evident, pentru o înlocuire a acestui format trebuie să suspendăm sau să anulăm acordul din ʼ92, dar la momentul respectiv trebuie să avem convenit un alt acord. Pentru că nu ar fi bine să încetăm o operaţiune şi să lăsăm spaţiu neacoperit juridic.”
Europa Liberă: Dar există un alt acord?
Eugen Carpov: „Deocamdată nu există. Există dialog cu structurile internaţionale şi cu toţi partenerii asupra viziunii fiecăruia cum am putea obţine acest deziderat. Şi în programul Guvernului, ca una din priorităţile pentru reglementarea conflictului transnistrean se menţionează necesitatea transformării misiunii de pacificare. Deci, transformării spre o misiune calitativ nouă, care să aducă un sprijin foarte clar procesului de reglementare. Misiunea de pacificare trebuie să fie element care să grăbească soluţionarea conflictului, nu să-l congeleze în continuare, cum a fost în perioada ultimilor 20 de ani.”
