Europa Liberă: Dle Popov, în 1992, la 21 iulie, conflictul militar din regiunea transnistreană a fost stopat prin Acordul cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului. Acordul a fost semnat de preşedinţii de atunci Mircea Snegur şi Boris Elţin. În acel Acord este stipulată şi amplasarea forţelor de menţinere a păcii. În aceşti 20 de ani, cît de eficientă a fost activitatea pacificatorilor în zona de securitate?
 
Andrei Popov: „Acordul este între două părţi, Republica Moldova şi Federaţia Rusă, semnat de preşedinţii a două state recunoscute, şi contrasemnat de liderul transnistrean de atunci, Igor Smirnov.

În martie 1998, la Odesa, au fost efectuate anumite modificări şi contingentele celor trei părţi au fost reduse substanţial, de la două mii de soldaţi fiecare, până la 500.

La ora respectivă, aceasta era misiunea, să separe părţile şi misiunea respectivă a fost îndeplinită şi atunci, în cadrul modificărilor din 1998, a apărut şi mecanismul observatorilor militari şi la contingentele celor trei părţi au mai fost adăugaţi şi zece observatori militari ucraineni.

După oprirea conflictului, după stoparea ostilităţilor, a fost demarat procesul de reglementare politică, riscul reluării ostilităţilor militare a fost redus considerabil, iar în prezent el este realmente zero. E vorba de ataşamentul la mijloacele exclusiv paşnice, ataşament care este un principiu fundamental al procesului de reglementare şi el, de altfel, este consfinţit în mai multe înţelegeri între Chişinău şi Tiraspol şi sprijinit de toţi actorii internaţionali implicaţi.

Dar tensiunile, totuşi, în această perioadă continuau şi, cu timpul, natura acestor tensiuni s-a schimbat de la militare tensiunile au devenit mai mult de ordin civil, legate de încălcarea ordinii publice sau de anumite provocări în scopuri politice şi aici vă dau doar cîteva repere: să ne aducem aminte de anul 2004, ce se întâmpla în zona de securitate cu toate că era instituită această operaţiune de menţinere a păcii? Criza şcolilor, preluarea forţată a infrastructurii căilor ferate din Bender, tot în 2004.

Apoi a venit problema cu accesul fermierilor din Doroţcaia la pământuri, în 2006, şi în paralel blocarea sistematică a alegerilor din Corjova, amplasarea neautorizată a posturilor şi punctelor de control şi multe alte accidente mai mici sau mai mari. Şi iată aici trebuie să constatăm că este regretabil, dar operaţiunea nu a reuşit să prevină sau să gestioneze corespunzător aceste tensiuni cu caracter non-militar.”
 
Europa Liberă: De aceea Chişinăul, Kievul, Washingtonul, Berlinul, alte capitale europene au cerut schimbarea misiunii militare de pacificare de la Nistru cu una civilă, sub mandat internaţional?
 
Andrei Popov: „Ideea transformării misiunii de menţinere a păcii nu este una nouă. Despre ea se vorbeşte de cel puţin 10 ani. Prima dată ea a apărut pe timpul preşedinţiei Olandeze a OSCE, în 2003, şi au fost şi alte discuţii. Cînd noi vorbim despre transformare, noi nu vorbim despre demontarea peste noapte a acestei operaţiuni sau despre excluderea Federaţiei Ruse, ci de cu totul altceva.”
 
Europa Liberă: Şi trebuie să existe consens ca să fie schimbat statutul pacificatorilor?
 
Andrei Popov: „Categoric. O parte nu poate forţa, trebuie să existe consens.”
 
Europa Liberă: Tocmai Moscova şi Tiraspolul se opun invocînd prevederile Acordului din 1992, despre care am vorbit.
 
Andrei Popov: „Au trecut deja 20 de ani, lucrurile evoluează. Lumea s-a schimbat fundamental, s-a acumulat foarte multă experienţă, e o chestiune de bun simţ. Pentru că un mecanism introdus ad-hoc, creat în câteva zile tensionate, atunci cînd singura sarcină era să oprim războiul, să oprim ciocnirile, să separăm forţele, se invocă argumentul că nu se varsă sânge pe Nistru. Dar haideţi să fim sinceri până la capăt. Faptul că există pace pe Nistru nu este meritul lor.”

Europa Liberă: Nu este meritul pacificatorilor...
 
Andrei Popov: „...exact, este meritul faptului că aşa suntem noi. Nu există, în pofida unor încercări din interior şi din exterior de a ne dezbina şi ne separa şi ne transforma în popoare diferite, dar la nivelul oamenilor nu există ură. Oamenii din Copanca, sau din Cioburciu şi din Slobozia, Râbniţa şi Rezina, ei se simt fraţi, se simt o comuniune.

De aceea, este timpul să construim pacea, construirea păcii presupune un act activ, trebuie să acţionezi, iar mandatul operaţiunii actuale este unul singur: blindatele, soldaţii cu kalaşnicov, bare de beton, sârme ghimpate, deci totul este static, este pentru a separa.

Noi vorbim despre altceva, vorbim despre ajustarea operaţiunii, transformarea ei într-o misiune care să fie capabilă să răspundă necesităţilor reale ale momentului, şi necesiatatea despre care vorbesc absolut toţi partenerii în formatul „5+2” este una, să promovăm măsurile de încredere, comunicare, interacţiunea. Nu poţi face acest lucru prin blindate, prin bare de beton.

De aici porneşte şi logica Chişinăului, de altfel susţinută de marea majoritate a participanţilor în formatul „5+2”, cu privire la necesitatea transformării misiunii în una internaţională, civilă, care să aibă un mandat pertinent din partea unei organizaţii internaţionale relevante.”
 
Europa Liberă: Eu vreau să îl citez aici pe secretarul generalul al OSCE, dl Zannier, spunea că trupele puternic înarmate ale pacificatorilor ruşi din Transnistria devin inadecvate contextului din această regiune...
 
Andrei Popov: „Şi asta este poziţia oficială a Republicii Moldova, dar trebuie să operăm pe aceeaşi scară de coordonate. Să nu ne luptăm cu morile de vânt şi cu mituri. Atunci cînd suntem suspectaţi sau bănuiţi sau chiar acuzaţi, Chişinăul, bunăoară, că am vrea să demontăm operaţiunea peste noapte, să excludem Federaţia Rusă din acest format sunt nişte lucruri neadevărate.

Noi vrem să adunăm toate experienţa acumulată în 20 de ani, în toată comunitatea OSCE, atît de statele membre UE, cît şi de Federaţia Rusă şi de Ucraina şi să o aducem aici. Noi vorbim despre o misiune la care să participe şi Federaţia Rusă, dar şi statele membre ale UE şi alte state membre ale OSCE, este normal, nu trebuie să fie monopolul unui singur stat.

In ce privește mandatul viitoarei misiuni, nu e nevoie de sute şi sute de soldaţi înarmaţi, e nevoie de o misiune compactă, compusă din personal civil neînarmat, eventual specialişti în domeniul poliţienesc. Cum am spus să aibă un mandat internaţional din partea unei organizaţii relevante şi acest mandat trebuie să includă nu doar monitorizarea situaţiei generale, dar şi contribuirea la anumite acţiuni de prevenire sau de mediere a tensiunilor şi situaţiilor de criză.

Pentru aceasta este nevoie elementar să demareze dialogul. După 20 de ani nu mai poate fi un tabu discutarea subiectului transformării operaţiunii de menţinere a păcii la Nistru.”
 
Europa Liberă: Se insistă pe ideea că de 20 de ani la Nistru nu se mai varsă sânge, totuşi la 1 ianuarie anul curent un pacificator rus de la un post de aici, de la Vadul lui Vodă, a împuşcat mortal un tânăr de numai 18 ani, cetăţean al Republicii Moldova?
 
Andrei Popov: „Nu era vorba de un cetăţean înarmat, Vadim Pisari, dincolo de circumstanţele care încă se elucidează era un civil şi dacă nu s-a reuşit gestionarea acestei situaţii, doar se subliniază faptul că o operaţiune care a fost instituită pentru a face faţă preponderent riscurilor şi ameninţărilor de ordin militar nu este foarte bine echipată să gestioneze situaţiile de criză.”
 
Europa Liberă: E o problemă sensibilă pe agenda dialogului moldo-rus schimbarea contingentului forţelor de menţinere a păcii sub un alt mandat?
 
Andrei Popov: „Pot să spun oficial că nu am reuşit să angajăm Federaţia Rusă într-un dialog de substanţă cu privire la mandatul, structura, componenţa, sarcinile viitoarei misiuni, nu poţi forţa acest dialog. Trebuie să aduci argumente şi să fie partenerul pregătit.”