De ce schimbările politice de la Tiraspol nu aduc şi schimbări în procesul reglementării politice a conflictului transnistrean şi ce ar putea să facă mai mult guvernul de la Chişinău şi Uniunea Europeană pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului? Întrebări pe care Valentina Ursu i le-a adresat invitatului nostru „Dis de dimineaţă”, fostul reprezentant special al Uniunii Europene în Moldova şi negociator pentru Transnistria, Kalman Mizsei.

 Kalman Mizsei: „Este ironic că în toată perioada ultimilor 20 de ani, când situaţia a rămas neschimbată, reglementarea a fost posibilă, deşi nu simplă. Acum totul se schimbă, dar cu toate acestea nu există o schimbare decisivă în sensul reglementării.

Ceea ce este pozitiv este că în Transnistria există acum o abordare mult mai modernă şi mai deschisă faţă de Moldova. Însă există câţiva factori ce împiedică schimbările. Unul dintre aceştia este viziunea rusă care rămâne ancorată în memorandumul Kozak şi care nu poate fi baza vreunei reglementări pozitive a conflictului transnistrean. Dintre ceilalţi factori aş mai menţiona doi.

În primul rând, Uniunea Europeană trebuie să investească mai multă energie politică în reglementare. Şi asta chiar dacă se fac multe lucruri salutabile şi domnul ambasador [Dirk] Schuebel (n. red. şeful Delegaţiei permanente a UE la Chişinău) face realmente lucruri fantastice pentru a se păşi spre un climat politic mai bun şi, de asemenea, sunt mai multe ajutoare financiare ale Uniunii Europene direcţionate spre Transnistria, ceea ce este important şi am sprijinit mereu această idee. În al doilea rând, Europa este ocupată cu propriile probleme şi provocări. Din cauză că suntem un experiment istoric absolut nou, uneori suntem tentaţi să ne ocupăm mai mult de provocările interne, decât de cele externe.”
 
Europa Liberă: Am auzit declaraţii făcute de noii lideri de la Tiraspol cum că Transnistria nu renunţă la procesul de recunoaştere a independenţei. Şi asta în timp ce se încercă identificarea unei soluţii pentru rezolvarea conflictului transnistrean. De ce Tiraspolul nu renunţă la declaraţii de acest gen?
 
Kalman Mizsei: „Eu nu le-aş da atâta însemnătate. Sigur că orice conducere a oricărui teritoriu îşi doreşte mai multă autonomie şi ca formă extremă a acesteia independenţa, aceasta este posibil. Deci, eu nu aş vrea să le dau atâta greutate.

Dar eu văd şi alte obstacole în afară de atitudinea politică a Rusiei şi insuficienta investiţie politică a Uniunii Europene. Şi asta ar fi în al treilea rând. Guvernul R. Moldova nu are încă o înţelegere suficient de profundă privind modul în care acesta trebuie să se deschidă spre Transnistria. Moldova trebuie să fie atractivă pentru regiunea transnistreană.

Ştim că politica promovată de primul ministru este un factor foarte pozitiv, dar ea încă nu este reflectată suficient în activitatea grupurilor de lucru sau chiar a cercurilor de conduce moldovene pentru a face această imagine mai atractivă.

Factorul etnic aici iarăşi joacă un rol. Chiar dacă Moldova nu vrea să se unească cu România, ea nu manifestă îndeajuns o atitudine binevoitoare faţă de transnistreni, unde elitele sunt predominant ruseşti. Deci ei trebuie să se simtă realmente confortabil cu faptul că, în timp ce Moldova urmează calea integrării europene, aceasta nu presupune o atitudine anti-rusească. Aş mai adăuga ceva.

Moldova şi-a ales direcţia bine şi avansează foarte eficient pe calea integrării europene, inclusiv cu acordul de comerţ liber şi cel de liberalizare a vizelor. Şi diplomaţia moldoveană face lucruri fantastice în acest domeniu, dar asta durează pentru că, înainte de toate, Europa se mişcă încet din cauza birocraţiei. Există şi îngrijorări legitime în ceea ce priveşte liberalizarea vizelor, precum şi chestiuni tehnice pe care Moldova nu le va putea rezolva anul acesta şi va trebui să lucreze la ele şi anul viitor.

Durează, dar atmosfera este foarte pozitivă şi odată ce regimul liberalizat de vize şi acordul de comerţ liber vor intra în vigoare pentru Moldova, locuitorii Transnistriei vor deveni mai motivaţi să ceară paşapoarte moldoveneşti, iar firmele transnistrene vor dori să capete acces la cea mai mare piaţă din lume. Ne mişcăm către o integrare mai adâncă cu UE, atrăgând în felul acesta Transnistria către Moldova, dar este un proces lent, în calea căruia mai există obstacole formidabile.

Când vorbim despre comerţul liber, cred că va intra în vigoare până la sfârşitul anului 2013, aducând investiţii mari în Republica Moldova, dar acest lucru va luat timp. Regimul fără vize va avea un efect mult mai imediat, dar va trece mult timp ca să se ajungă la acest regim, cred că vor mai trece cel puţin 2 ani.”
 
Europa Liberă: La Chişinău este aşteptat în vizită cancelarul german Angela Merkel. De ce ar avea Germania un interes strategic privind apropierea în continuare a Republicii Moldova de UE?
 
Kalman Mizsei: „În primul rând trebuie să ţinem cont de faptul că în ultimii ani cancelara Germaniei a devenit cea mai importantă politiciană din Europa, pentru că Germania a rezistat perioada crizei economice. Aşa încât vizita ei probează importanţa pe care Europa o acordă Moldovei. Eu îmi leg speranţa de faptul că această vizită va servi drept un impuls pentru reglementarea în Transnistria. Ştiu că Merkel personal acord atenţie acestui lucru, de asemenea îşi expune deseori public aşteptările pe care le are faţă de Rusia în ceea ce priveşte reglementarea transnistreană, jucând un rol pozitiv.

Când vorbim despre reformele interne din Moldova, cred că Europa ar trebui să-i ceară mai mult. Din cauza că Moldova este sub anumite aspecte ţara estică ce avansează cel mai bine, oficialii de la Bruxelles şi liderii ţărilor membre ale UE sunt prea îngăduitori cu ea.

Acum este momentul ca Europa să ceară reforme radicale în economie şi în administrarea statului care să ducă la mai multă eficienţă şi mai puţină corupţie.

Este momentul ca politicienii moldoveni să folosească cei aproximativ doi ani de până la alegeri ca să aplice aceste reforme şi să-şi mărească popularitatea în urma acestor reforme. Desigur, la început reformele sunt dureroase, merg împotriva unor interese. Dar dacă sunt realizate în această toamnă, mai există destul timp ca să aducă roade până la alegeri. Nu este timp de pierdut.

Sunt uneori critic cu europenii pentru că birocraţii de la Bruxelles promovează numai un fel de reforme pe care le consideră importante pentru UE şi deseori nu înţeleg foarte bine ce fel de reforme economice anume sunt necesare pentru Moldova, care reforme anume vor face statul mai eficient.

În fine, şi cred că este un lucru pe care premierul şi preşedintele i-l vor spune lui Angela Merkel, Europa trebuie să accelereze procesul liberalizării vizelor şi comerţului. Ambele procese decurg bine datorită diplomaţiei moldovene, dar nu trebuie pierdut momentul oportun ca ambele părţi să accepte liberalizarea imediat ce este tehnic posibil. Sunt sigur că Angelei Merkel i se va cere să rămână o forţă pozitivă în acest sens.”