Europa Liberă: Ce credeţi despre felul cum se încearcă identificarea unei soluţii pentru criza transnistreană? E corectă politica paşilor mici sau mai degrabă împărtăşiţi punctul de vedere al celor care spun că, mai întâi, statutul, după aceasta problemele dintre Chişinău şi Tiraspol trebuie rezolvate?
 
Radu Vrabie: „Nu cred că putem să pornim discuţii despre statut, fără a avea măcar câteva succese, mici, dar succese în reglementare. De aceea, cred că abordarea atunci, la momentul în care s-a reuşit reluarea circulaţiei trenurilor, în momentul în care au avansat discuţiile despre participarea Transnistriei la discuţiile despre Acordul de Liber Schimb şi Aprofundat cu Uniunea Europeană erau necesare. Însă chiar atunci vedeam declaraţiile oficialilor moldoveni, responsabililor europeni că vom ajunge în momentul în care va trebui, vrem sau nu vrem, să discutăm probleme politice.

Or, problemele social-economice, pe care Tiraspolul încearcă să le pună acum pe masa negocierilor, nu pot fi rezolvate fără probleme politice. Nu poate Chişinăul să dea licenţă băncilor transnistrene, fără să ţină cont de reglementările internaţionale şi fără să poată avea un minim control asupra  desfăşurării activităţii acestora. Un control, nu mai mult şi nu mai puţin pe care îl are asupra altor bănci comerciale din Republica Moldova. De aceea cred că, deşi că s-a reuşit un anumit progres, negocierile mai departe vor merge mai greu.”
 
Europa Liberă: Mai greu ce înseamnă?
 
Radu Vrabie: „Ca timp, ca ritm de rezolvare a problemelor, pentru că toate chestiunile puse pe masa de negocieri implică un conţinut politic, o încărcătură politică. Şi până nu vor înţelege colegii de la Tiraspol, cei de la Moscova că este inevitabil, acest lucru nu se va întâmpla. Acuma însă trebuie să vedem şi contextul internaţional, care, după părerea mea, nu este unul favorabil reglementării. Moscova este mai degrabă tentată să îngheţe reglementarea transnistreană decât să contribuie la soluţionarea problemei.”
 
Europa Liberă: De ce Moscova ar fi interesată să fie îngheţat acest conflict pe moment?
 
Radu Vrabie: „După cum înţeleg eu discuţiile pe care le-a avut Moscova cu Berlinul, Moscova se aştepta la crearea acelui comitet comun de politică externă, Lavrov-Ashton, se aştepta la ajutor din partea Germaniei pentru modernizarea Rusiei. În schimbul acestui lucru, Rusia crede că a contribuit la reluarea negocierilor „5+2”. Se pare însă că nu există unitate în cadrul Uniunii Europene faţă de crearea acestui comitet de politică externă cu Rusia. Şi acest lucru într-un fel a nemulţumit pe noul-vechiul preşedinte ale Federaţiei Ruse, care, pur şi simplu, cred eu, încearcă acuma să arate că Rusia poate fi şi altfel în problema transnistreană şi nu numai altfel, dar de Rusia, în mare parte, depinde cum se va rezolva problema aici.”
 
Europa Liberă: Pe de altă parte şi aceste condiţionări care au venit din partea Federaţiei Ruse, propunându-i Moldovei mai degrabă să se orienteze către spaţiul euroasiatic decât să meargă pe calea pe care şi-a asumat-o, cea de integrare europeană. Îi deranjează că Moldova se apropie mai mult de UE?
 
Radu Vrabie: „Da, cel puţin analizând acţiunile pe care le face Rusia nu numai faţă de Republica Moldova, dar  faţă de toate statele din regiune, inclusiv Ucraina. Se pare că apropierea de Uniunea Europeană deranjează Moscova într-o anumită măsură. Şi aici mă refer la faptul că ceea ce propune Federaţia Rusă Republicii Moldova nici măcar nu poate fi închegat într-un proiect. Deci, noi, după logica rusească de acuma, ar trebui să mergem într-un proiect fără de finalitate lui. Chiar dacă a fost enunţat de către Vladimir Putin în campania electorală, nu se vede măcar la ce vrem să aderăm.

În cadrul Uniunii Europene regulile sunt clare. Iar Republica Moldova, ţinând cont de ponderea ei în politica internaţională, are nevoie de cât mai multă claritate şi predictibilitate în acţiunile sale.

Deci, noi nu ne putem permite luxul să oscilăm dintr-o parte în alta, mai ales, că în partea estică nu este clar unde mergem. Iar argumentul unora că vom avea gaz ieftin şi vom putea exporta în continuare vin mi se pare un fel de condamnare a Republicii Moldova să trăiască în sărăcie.

În loc să ne propună modernizarea – ceea ce ne propune Uniunea Europeană – şi eficientizarea economiei noastre, noi ne propunem să exportăm vin, aşa cum am exportat. Noi trebuie să înţelegem că integrarea europeană înseamnă şi modernizarea Republicii Moldova, şi creşterea nivelului de trai.”
 
Europa Liberă: Dar am auzit-o şi pe şefa diplomaţiei americane, Hillary Clinton, înainte de a se vedea cu omologul său rus, domnul Lavrov, zicea că Statele Unite ale Americii sunt împotriva creării acestei Uniuni Euroasiatice.
 
Radu Vrabie: „Aşa cum se vede acuma Uniunea Euroasiatică, scopul ei final, la momentul actual, este scoaterea unor state de pe orbita europeană şi plasarea lor într-o stare de imponderabilitate, undeva unde nu este clar ce va fi. Dar este clar că, dacă Republica Moldova, în special, şi Ucraina vor ieşi de pe acest trend european, va fi foarte greu ca ele să se întoarcă acolo în următorii 20 de ani sau 30 de ani, într-un viitor previzibil.”
 
Europa Liberă: De ce Rusiei i-ar fi convenabil ca Moldova să rămână în zona ei de influenţă?
 
Radu Vrabie: „În primul rând, pentru că există poziţia lui Vladimir Putin care încearcă să-şi restabilească controlul asupra fostului spaţiu sovietic, în special, asupra părţii europene, Ucraina, mai puţin asupra, mă rog, Belarus, Republica Moldova. Aţi văzut că pe parcursul primei preşedinţii, primei veniri a lui Vladimir Putin, Rusia a cedat mai multe poziţii, însă nu a cedat atunci când a venit rândul Ucrainei şi Georgiei. Deci, Rusia a fost cred că mai restrictivă şi mai dură ca oricând în acţiuni.

Pentru Rusia şi pentru ruşi faptul pierderii, de exemplu, a Ucrainei, Republicii Moldova şi Ucrainei, pentru că e aproape de Rusia, ar însemna o catastrofă, ar însemna că Rusia ar fi undeva închisă, într-un bârlog al ei, ar însemna că pe ce se bazează acuma politica externă a Federaţiei Ruse va fi un fiasco, va fi un eşec. Deci până acum liderii de la Kremlin „cumpărau”, să spunem aşa, minţile alegătorilor. De fiecare dată la alegeri era cât un cadou: ba Georgia, ba Ucraina, ba Belarus. Dar având o asemenea abordare faţă de electorat, liderii de la Kremlin au devenit ostaticii propriei politici.

Ei au nevoie de succese, cât de mici n-ar fi. În partea asiatică este mai greu să obţii succese, care să fie acceptate, care să fie văzute de către electoratul rusesc. Partea europeană rămâne practic singura direcţie în care poţi arăta cetăţenilor că Rusia este o ţară mare şi o ţară puternică. Şi este o ţară europeană şi nu una asiatică.”
 
Europa Liberă: Kremlinul va oferi sprijin şi pe mai departe regimului secesionist de la Tiraspol?
 
Radu Vrabie: „Da. Eu cred că da, deşi să vedem care sunt limitele acestui sprijin. Republica Moldova urmează să semneze Acordul de Liber Schimb şi Aprofundat cu Uniunea Europeană. Până la moment Transnistria nu a fost implicată în aceste negocieri, cu toate că a fost invitată, iar acest lucru cu siguranţă se va reflecta asupra stării agenţilor economici din stânga Nistrului. Pentru că, chiar după datele transnistrene, aproximativ 30-35% din agenţii economici exportă în Uniunea Europeană.”
 
Europa Liberă: Sunt  dependenţi de piaţa UE.
 
Radu Vrabie: „Deci ei nu vor putea să mai exporte în noile condiţii. Şi acuma este o dilemă: ce va face Rusia, va cumpăra aceste produse, chiar dacă nu are nevoie de ele? ”
 
Europa Liberă: Din zona transnistreană?
 
Radu Vrabie: „Din zona transnistreană. Sau va fi repetarea anului 2006, când Transnistria s-a victimizat, s-a autoblocat, ca în consecinţă să accepte tacit ca agenţii economici din stânga Nistrului să se înregistreze la Chişinău şi să poată exporta în Uniunea Europeană. Este o întrebare foarte importantă şi este regretabil faptul că au fost nenumărate tentative şi din partea Chişinăului, şi din partea Bruxelles-ului de a invita reprezentanţii Transnistriei, însă nu am primit răspuns.”
 
Europa Liberă: Există o voinţă politică în cadrul formatului de negocieri „5+2”, ca acest conflict să fie soluţionat?
 
Radu Vrabie: „Eu pornesc de la premisa că acest conflict este conflictul Republicii Moldova. În primul rând, trebuie să fie un actor din formatul „5+2”, Republica Moldova, care să-şi dorească cel mai mult acest lucru. Pentru că, ne place sau nu, problema transnistreană este problema Republicii Moldova, în primul rând. Şi nu problema altor actori.

Acuma depinde foarte mult cum Republica Moldova reuşeşte să transmită mesaje clare cum pot ceilalţi să ne ajute pe noi. Dacă am avea o politică ambiguă, neclară, cum era când săream de la o extremă la alta, ba cu Uniunea Europeană, ba cu Federaţia Rusă şi nu era clar care este mesajul nostru, dacă am continua o asemenea politică, ar fi greu pentru ceilalţi să ne ajute, pentru că nu înţeleg unde să meargă.”

Europa Liberă: Eu vă întrebam despre voinţa politică pe moment, în cadrul acestui mecanism de identificare a unei soluţii pentru criza transnistreannă.
 
Radu Vrabie: „Din păcate, cred că nu există voinţă politică la Moscova, una din capitalele importante. Rusia îşi doreşte, cel puţin, pe moment blocarea acestor negocieri sau discuţii sterile de lungă durată. Este evident că Tiraspolul lui Evgheni Şevciuk a devenit mult mai dependent de Federaţia Rusă decât Tiraspolul lui Igor Smirnov. Nu cred că Tiraspolul îşi va putea permite acţiuni de sine stătătoare, aşa cum şi-a permis, cel puţin, în ultima perioadă a conducerii sale Igor Smirnov.

Este clar că Transnistria va lucra aşa cum i se va dicta de la Moscova şi ultimele acţiuni din acest sens confirmă această ipoteză. Ceilalţi, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, ei au foarte mult nevoie de sprijin şi de situaţie internă stabilă în Republica Moldova, ca să ne poată ajuta. Pentru că şi în Uniunea Europeană există forţe, care cred că Uniunea Europeană pierde foarte mult timp şi bani cu Republica Moldova şi sunt state care ne susţin. Şi cu cât mai multe argumente vom aduce în favoarea noastră, pentru statele care ne susţin, cu atât mai mare va fi sprijinul nostru, atunci vom da argumente ca ei să ne poată ajuta. În momentul în care la noi ar fi haos, aceleaşi probleme interne cu corupţia, cu justiţia, aceasta creează o imagine negativă a Republicii Moldova şi respectiv o anumită reticenţă în a ne ajuta. Deci, nu vorbesc că Uniunea Europeană se va schimba, azi ne va ajuta, mâine nu ne va ajuta, dar ca tendinţă, ca trend.”
 
Europa Liberă: Totuşi aşteptările de la preşedinţia OSCE a Ucrainei care vor fi? Sau ce aşteptaţi  de la mandatul pe care îl preia Ucraina în cadrul OSCE de la 1 ianuarie 2013?
 
Radu Vrabie: „Trebuie să recunosc că mă aşteptam la mult mai puţin de la preşedinţia irlandeză. Şi preşedinţia irlandeză mi-a depăşit aşteptările, fiind destul de activi în acest an. Foarte mult va depinde care va fi decizia luată la Kiev. Pentru că la Kiev pot fi luate, cel puţin, două decizii. Una: probabil, cea mai vehiculată în spaţiul din Republica Moldova, că Ucraina nu-şi doreşte o înrăutăţire a relaţiei cu Federaţia Rusă şi  va continua într-un ton care să nu supere pe nimeni în anul 2013. Există totuşi şi a doua parte. Ucraina, datorită cazului Timoşenko, a fost undeva izolată de către comunitatea europeană.

Anul 2013 ar fi pentru ei o ocazie să revină în clubul european cu activitate diplomatică eficientă şi un interes mai mare faţă de conflictele îngheţate, în special, faţă de Transnistria cu care se învecinează. Aceasta ar putea să readucă Ucraina în graţiile europenilor, să vadă că Ucraina nu este doar un regim corupt cu probleme interne, dar este o ţară care îşi doreşte să fie ţară europeană. Care va fi decizia luată la Kiev nouă acum ne este greu să prevedem, dar cred că în primele două luni va fi clar care este cursul luat de către Ucraina.”