Chişinăul a calificat drept „regretabil” noul embargou impus de Rusia produselor moldovenești din carne. Într-un interviu în exclusivitate cu Europa Liberă, Valeriu Chiveri, viceminstru de externe care conduce interimar ministerul în perioada electorală, a spus că noile restricții rusești sunt o continuare a presiunilor exercitate de Rusia de mai mult timp asupra Moldovei cu scopul să o împiedice să se apropie de Uniunea Europeană, însă Chișinăul va continua să dialogheze cu Moscova pentru ridicarea tuturor embargourilor comerciale. Ministrul moldovean al agriculturii Vasile Bumacov a declarat şi el pentru Europa Liberă că nuoul embargo nu este argumentat şi ar urmări un scop politic, de a agrava şi mai mult diviziunile din societatea moldovenească înainte de alegerile generale din 30 noiembrie.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a avertizat Uniunea Europeană că dacă va aplica și în Moldova ceea ce a numit „scenariul ucrainean”, consecințele vor fi negative. „Sper foarte mult ca UE să-și dea seama ce daune ar provoca o posibilă repetare a scenariului ucrainean, pentru că au aceleași planuri pentru Moldova și Transnistria”, a spus Lavrov într-o prelegere la o adunare organizată de partidul rusesc de guvernământ „Rusia Unită”. Lavrov a mai spus că Ucraina ar încerca să „revizuiască principiile fundamentale ale procesului de reglementare transnistreană în favoarea autorităților de la Chișinău, mai ales, în momentul actual când autoritățile de la Chișinău sunt pe punctul de a face o cotitură nedemocratică”. În aceeași prelegere, Serghei Lavrov a mai afirmat că regiunea transnistreană trebuie să să-și decidă singură, în mod independent, propriul viitor, în cazul când Moldova renunță la neutralitate. „Când a început procesul de reglementare în format 5+2, toată lumea a fost de acord că dacă Moldova își schimbă statutul militar-politic… locuitorii transnistreni vor avea dreptul să-și decidă singuri viitorul”, a mai spus Serghei Lavrov.

Președintele rus Vladimir Putin a criticat din nou dur Statele Unite, spunind că „dictatul unilateral al Americii” duce la escaladarea conflictelor și că sistemul global şi regional de securitate a fost şubrezit. Vorbind vineri la Clubul International de discutii Valdai de la Soci, Putin a afirmat că „așa-zișii învingători ai Razboiului Rece vor sa redeseneze intreaga lume numai pentru ei”. Liderul de la Kremlin a mai spus că a crescut riscul apariţiei unor conflicte majore in care sa fie implicate tarile importante ale lumii, precum și riscul „încălcării unor trate internaţionale referitoare la controlul armelor”. Putin a adăugat că nu Moscova a declanșat tensiunile dintre Rusia şi Occident. Referindu-se la sancţiunile occidentale împotriva regimului său în legatură cu Ucraina, Putin a spus că Rusia este o ţara puternică, care nu va implora pe nimeni în legătură cu nimic. Tot în discursul de la Clubul Valdai, Putin a cerut organizarea unor convorbiri globale despre „conditiile acceptabile pentru folosirea forţei”.

***

Europa Liberă: Cum aţi auzit la ştiri, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a acuzat Ucraina că în actualul format de negocieri în chestiunea transnistreană, ar încerca să schimbe principiile de bază ale negocierilor, luând partea Chişinăului. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu analistul politic de la Chişinău Igor Boţan, directorul Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT despre poziţia Kievului oficial în problema transnistreană.

Europa Liberă: Cum anume şi dacă s-a schimbat atitudinea Kievului faţă de reglementarea transnistreană, după o lungă istorie de mediere a conflictului în moduri oarecum diferite?


Igor Boţan: „Atitudinea Ucrainei faţă de conflictul transnistrean s-a schimbat radical în ultima vreme. Au existat câteva etape, le putem enumera. A fost perioada din faza fierbinte a conflictului, până în 2005, când Ucraina a fost foarte-foarte loială faţă de regimul de la Tiraspol, elita coruptă din Ucraina beneficia de această gaură neagră, care este Transnistria. În 2005 a intervenit schimbarea şi atitudinea Ucrainei a devenit una pentru soluţionarea problemei transnistrene sub supravegherea Uniunii Europene. Ne amintim de Planul Iuşcenko, făcut public aici, la Chişinău, la 22 aprilie 2005, în cadrul summit-ului GUUAM. Ce prevedea Planul Iuşcenko? Democratizarea Transnistriei, organizarea alegerilor, implicarea OSCE în monitorizare, implicarea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în procesul de negocieri, ulterior, urma ca misiunea de pacificare rusească să fie transformată într-o misiune civilă, lucruri care până la urmă s-au regăsit în formatul „5+2”. Şi din acest punct de vedere, Planul Iuşcenko a avut un impact pozitiv, fiindcă Republica Moldova a căpătat, datorită acestui plan şi transformării lui în formatul „5+2”, singura pârghie de control asupra Transnistriei.”

Europa Liberă: Când a venit Ianukovici, adeptul sau satelitul Moscovei, cum s-a simţit Tiraspolul?

Igor Boţan: „Lucrurile nu au degradat, cel puţin. Ne amintim că primul lucru pe care l-a făcut Ianukovici a semnat pe 17 mai 2010, la Kiev, o declaraţie privind soluţionarea problemei transnistrene. În acea declaraţie se regăseau cedările pe care le-a făcut Vladimir Voronin în ajunul alegerilor din 5 aprilie 2010, dar formula care a fost inserată în acea declaraţie a fost preluată de Memorandumul Meseberg, pe care l-a semnat Angela Merkel cu preşedintele Rusiei de atunci, domnul Medvedev. Din păcate, lucrurile nu au evoluat mai mult, dar nici nu au degradat. Ianukovici a început un lucru foarte util pentru Republica Moldova şi Ucraina, delimitarea hotarului pe segmentul transnistrean, lucru care a fost primit în furci de către transnistreni şi de către Rusia.”

Europa Liberă: Acum, când la Kiev sunt la putere protagoniştii Maidanului, ce vedem în schimbarea poziţiei?

Igor Boţan: „Autorităţile de la Kiev privesc Transnistria şi regimul transnistrean ca o ameninţare la securitatea Ucrainei.”

Europa Liberă: La modul practic, ce a făcut Kievul, în afară de faptul că a săpat şanţuri la hotar?

Igor Boţan: „Kievul a introdus anumite bariere în circulaţia transnistrenilor. Pentru că acest lucru poate submina securitatea Ucrainei, în special în regiunea Odesa, care este o regiune foarte vulnerabilă din punct de vedere al intereselor Federaţiei Ruse.”

Europa Liberă: Cu potenţial de Doneţko-Lugansk...

Igor Boţan: „Da. Întreaga regiune Odesa era privită ca parte a Novorosiei, de aceea Ucraina a avut grijă să imobilizeze, dacă putem spune aşa, eventualele implicaţii militare ale Transnistriei. Şi dumneavoastră aţi menţionat săparea acestui şanţ. Lucrul cel mai important, Ucraina a devenit foarte exigentă în privinţa exporturilor din Transnistria, circulaţia liderilor separatişti acum se face doar prin Chişinău. Şi Chişinăul capătă o pârghie foarte importanţă de influenţă asupra situaţiei. A propos, că aţi pomenit de Ianukovici, Ianukovici, cu toate păcatele lui, totuşi anul trecut nu a permis renovarea echipamentului militar rusesc în Transnistria. Și, iarăşi, este un lucru care sugerează că până la discuţia din octombrie anul trecut cu Vladimir Putin, Ianukovici era totuşi orientat spre integrarea europeană şi reglementarea paşnică a problemei transnistrene. Actualmente, aşa cum spuneam, Kievul este cel mai natural aliat al Republicii Moldova în reglementarea problemei exporturilor transnistrene, legate de embargourile faţă de Republica Moldova. Odată ce Federaţia Rusă recunoaşte oficial că Republica Moldova este un stat integru, Federaţia Rusă nu poate delimita exporturile moldoveneşti de cele transnistrene.”

Europa Liberă: Dar vrea să facă aceasta, la fel cum favorizează nişte companii din Găgăuzia.

Igor Boţan: „Sigur. Numai că exportul companiilor transnistrene spre Federaţia Rusă trebuie să se facă cu documente vamale ale Republicii Moldova. Republica Moldova, având drept aliat Kievul în această problemă, evident, creează probleme celor de la Moscova, care nu s-au gândit foarte bine care poate fi impactul acestui embargou. Acum Transnistria, de fapt, într-o anumită măsură, este blocată din cauza acestui embargou rusesc şi autorităţile ruse sunt puse în situaţia să caute soluţii.”

Europa Liberă: Pentru că filtrul este Ucraina...

Igor Boţan: „Filtrul este Ucraina. Ucraina acum se ciocneşte de problemele pe care anterior i le crea Republicii Moldova. Şi dacă Ucraina a devenit un aliat al Republicii Moldova şi oferă perspective de reglementare a conflictului transnistrean, Ucraina însăşi iată că pierde unele regiuni, după calapodul şi formulele pe care Federaţia Rusă le-a folosit în Transnistria şi în Abhazia, în Osetia de Sud. Republica Moldova acum este parte care poate consulta Ucraina, deşi Ucraina a fost parte în procesul negocierilor începând din 1998, cunoaşte toate abordările Federaţiei Ruse şi ale Moscovei. Dar experienţa pe care o are Republica Moldova, experienţă din păcate negativă, acum este împărtăşită cu autorităţile de la Kiev. Deci, Kievul şi Chişinăul acum sunt aliaţi.”

Europa Liberă: Pe plan internaţional Kievul poate să facă ceva deosebit?

Igor Boţan: „Kievul doar trebuie să-şi onoreze exemplar obligaţiunile pe care le are în formatul „5+2”. Chişinăul nu-i cere mai mult, pentru că nici Chişinăul nu este gata pentru o formulă finală de reglementare transnistreană. Cred că reglementarea finală transnistreană va veni atunci când marile puteri se vor aşeza la masa de negocieri, nu ştim când va fi acest lucru, pentru a elabora o nouă arhitectură de securitate în Europa. Până atunci cred că este bine şi pentru Chişinău, şi pentru Kiev ca acest conflict să rămână îngheţat. Chişinăul nu are interesul să creeze în Transnistria crize umanitare. Putem presupune că Chişinăul nu va fi niciodată pregătit pentru intervenţia altor puteri în regiune. De aceea, cred că cea mai bună soluţie este ca acest parteneriat Kiev-Chişinău să fie menţinut, iar abordările să fie coordonate şi onorarea acestor obligaţii să fie exemplară.”

Europa Liberă: Directorul Asociaţiei pentru Democraţie Participativă de la Chişinău, Igor Boţan, în dialog cu Vasile Botnaru.

***

Europa Liberă: Despre rolul Ucrainei în reglementarea conflictului transnistrean şi avertismentele Moscovei, reluate de ministrul rus de externe Serghei Lavrov, colega mea Lina Grâu a stat de vorbă cu politologul din Tiraspol, Andrei Safonov.

Andrei Safonov: Dacă mai devreme fraze categorice în raport cu Republica Moldova nu se auzeau pentru că, în mare, Moldova fierbea în suc propriu, de altfel la fel ca și Transnistria, fără să adere definitiv la unul dintre proiectele integraționiste, acum situația s-a schimbat. Acum, după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, este evident că nu mai poate fi vorba despre politica balansării între Est și Vest. Acum fie că Acordul trebuie implementat, fie că, așa cum propun unii politicieni din Republica Moldova, acesta trebuie denunțat. Dar, având în vedere că în acest moment conducerea Republicii Moldova a adoptat un curs ferm către integrarea europeană, curs care este susținut și de SUA, evident că din partea Federației Ruse acest lucru trezește o reacție dură.

Europa Liberă: Totuși, Acordul de Asociere a fost semnat nu acum, ci în vară, iar declarații atât de dure din partea Moscovei nu au fost. Are acest lucru vreo legătură cu campania electorală din Republica Moldova, sau cu faptul că în Ucraina lucrurile s-au clarificat într-un fel în privința regiunilor Donețk și Luhansk și acum privirile Moscovei se îndreaptă cu mai multă atenție către Moldova, lucru care, să fim sinceri, îngrijorează Chișinăul?

Andrei Safonov: Indiscutabil, o anumită conexiune cu campania electorală din Republica Moldova există. Dar aș mai remarca un lucru – scenariul armat din Ucraina a adus, în acest moment, o remiză militară. Pe de o parte, puterea de la Kiev, care este de partea într-o măsură chiar mai mare a Statelor Unite decât a Uniunii Europene, în acest moment controlează o parte din teritoriu, iar pe de altă parte acele formațiuni statale care se formează în Donbass, nerecunoscute, se orientează mai mult către Moscova. Adică, s-a produs o remiză militară. Și atâta timp cât în Ucraina situația rămâne suspendată, Estul și Occidentul s-au apucat cu noi forțe de Moldova. Și, din păcate, de cele mai multe ori o astfel de atenție din partea marilor jucători geopolitici nu promite prea multă liniște. Iată de ce, pe măsura apropierii alegerilor care vor determina soarta Republicii Moldova pentru o perioadă destul de lungă, se amplifică și lupta geopolitică. Și acest lucru se poate vedea din declarațiile persoanelor oficiale atât din Federația Rusă, cât și din țări occidentale și organizații internaționale.

Europa Liberă: Nu prea îmi amintesc ca la nivel oficial Serghei Lavrov să spună aproape direct că Transnistria ar putea fi, într-o anumită perspectivă, recunoscută de Federația Rusă. Cum a fost perceput această nuanță la Tiraspol?

Andrei Safonov: Periodic, astfel de aluzii se făceau și mai devreme, mai ales dacă ne amintim anii ’90, sau începutul anilor 2000, în cadrul discuțiilor pe marginea unor documente precum Memorandumul din 1997, a documentului care era pregătit de Evghenii Primakov, ca să nu mai vorbim de Memorandumul Kozak.

În mod evident, Federația Rusă nu admite ideea că Transnistria, sub egida Chișinăului, ar pleca în direcția Occidentului, sub acoperișul Uniunii Europene, ceea ce va însemna și extinderea acordurilor cu România asupra teritoriului Transnistriei.

Poziția Transnistriei aici este una foarte dură: plecarea în direcția UE ar însemna ruperea inevitabilă a legăturilor pe care Tiraspolul acum le are cu Moscova. Iar Moscova în situația dată este bineînțeles de partea Tiraspolului. Iată de ce cred că se apropie momentul când toate părțile vor trebui să facă o alegere și să adopte decizii clare. Până acum, timp de 23-24 de ani toată lumea balansă sperând că lucrurile se vor aranja în timp de la sine. Acum însă acest principiu în mod evident nu mai este aplicabil.

Europa Liberă: Dle Safonov, Transnistria se află geografic între Republica Moldova și Ucraina. În această situație nu știu dacă Rusia are nevoie de un nou Kaliningrad. Cum vedeți această apropiere a Transnistria de Rusia, de Uniunea Vamală, în condițiile în care nu există frontiere comune și având în vedere că între Transnistria și Rusia se află Ucraina?

Andrei Safonov: De exemplu, Armenia a aderat la Uniunea Vamală fără a avea frontieră comună cu țările care fac parte din această structură. Desigur, dacă se va merge pe scenariul dur, adică dacă Ucraina va încerca să blocheze total Transnistria, atunci consecințele pot fi imprevizibile pentru economia transnistreană și se poate ajunge la o radicalizare a pozițiilor Federației Ruse și Transnistriei. Ar fi bine totuși ca părțile să se audă între ele și să prevadă formule care ar presupune în primul rând o cooperare economică. Transnistrenii au propus semnarea unui protocol economic separat cu UE, dar nu sunt sigur că Bruxellesul va accepta așa ceva. Dar, în orice caz, va trebui soluționată într-un fel problema exporturilor Tiraspolului care să poată merge atât către Est, cât și către Vest.

Europa Liberă: Ați spus că Rusia nu va accepta ca Transnistria să meargă împreună cu Chișinăul către Uniunea Europeană. Cum vă explicați atunci noile restricții economice impuse de Rusia care interzic orice importuri ce tranzitează Ucraina – decizie care lovește direct în exporturile transnistrene?

Andrei Safonov: Eu cred că aici trebuie să ținem cont de mecanismul rigid al birocrației ruse, care de multe ori la grămadă lovește nu doar în oponenții săi, ci și în țări sau organizații-prietene. Nu are rost să negăm acest fenomen. Dar eu cred că, într-un final, cei de la Moscova se vor lămuri și vor face totul pentru a scoate Transnistria de sub lovitură, așa cum i-au scos mai devreme pe găgăuzi cu livrările de produse agricole, în particular de a produse vinicole. E o chestiune tehnică care cred că se va rezolva.

Alt aspect este în ce măsură acum teritoriul Ucrainei va fi unul favorabil pentru operațiunile de import-export, în special sub aspectul stabilității într-o țară pe care Transnistria o considera mereu ca fiind un aliat frățesc și prietenos din spatele liniei frontului.

Eu cred că avem în față o perioadă de câteva luni foarte dificile care nu va aduce prea multe bucurii nici Transnistriei, nici Ucrainei, nici Moldovei și nici chiar Rusiei și Occidentului.

Europa Liberă: Serghei Lavrov a vorbit deschis despre faptul că Rusia este nemulțumită de rolul actual al Ucrainei în reglementarea transnistreană, în formatul 5+2. Și la Tiraspol s-au auzit voci care au spus că trebuie revăzut rolul Ucrainei în acest format. Știu că până acum Tiraspolul a fost destul de atent și a încercat să nu strice relațiile cu Kievul oficial prin declarații dure. Acum s-a schimbat ceva? Va cere Tiraspolul retragerea Ucrainei din formatul 5+2?

Andrei Safonov: Cred că atitudinea echilibrată a Transnistriei față de Ucraina a fost mereu îndreptățită, începând cu anul 1992, când Ucraina a acordat un sprijin important Transnistriei, primind refugiații în timpul războiului, oferind posibilitatea economiei transnistrene să lucreze sub aspectul operațiunilor de import-export și așa mai departe.

Dar în cazul în care conducerea Ucrainei care a venit la putere după 22 februarie 2014 va înăspri poziția față de Transnistria, acest lucru va impune Tiraspolul să-și revadă atitudinea față de Ucraina. Pentru că dacă Kievul va veni cu inițiativa unor presiuni mai dure din est asupra Transnistriei, atunci va trebui să reacționăm.

Dacă mai devreme Ucraina reprezenta un organism statal integru care controla întreg teritoriul, atunci acum s-a produs o scindare militar-teritorială. Când delegația diplomaților de la Kiev participă la formatul 5+2 apare întrebarea: „Din numele cui vorbește această delegație? Din numele întregii Ucraine? Dar în acest caz Donețk și Luhansk nu împărtășesc poziția Kievului oficial. Pot oare spune diplomații care vin din capitala ucraineană că ei la negocierile privind reglementarea conflictului de pe Nistru expun de asemenea și punctul de vedere al regiunilor estice ale Ucrainei?” Dacă nu, atunci mai devreme sau mai târziu se va pune problema revederii acestei abordări.

Europa Liberă: Zilele trecute au fost prelungite interdicțiile de călătorie în UE pentru unele persoane din Transnistria, iar Ucraina s-a alăturat acestor restricții. Cum a fost primită această veste la Tiraspol?

Andrei Safonov: A fost, bineînțeles percepută ca un pas neprietenos, pentru că înainte Ucraina era „un aliat solid din spatele frontului”, care dădea posibilitatea oficialilor transnistreni să se deplaseze liber pe teritoriul său. În acest caz cred că este o dovadă a faptului că cursul conducerii ucrainene este determinat nici măcar de UE, cât de Statele Unite ale Americii, care sunt adepții unei tactici mai dure atât în raport cu Rusia, cât și cu toți aliații ei.

Pe de altă parte, faptul că decizia vizează de fapt figuranți din fostul regim de la Tiraspol, nu din cel actual, poate să transforme aceste sancțiuni într-un ajutor pentru Evghenii Șevciuk, actualul conducător al Transnistriei, echipa căruia nu este vizată de aceste restricții. În afară Transnistriei se află acum activiști ai fostei grupări de guvernare precum Aleksandr Karaman și Vladimir Antiufeev, iar apariția acestora în Transnistria ar fi pentru Evghenii Șevciuk ca un vis de coșmar. Și aceste sancțiuni într-un fel îl protejează pe liderul actual de o astfel de situație. Iată de ce, orice ar fi dorit să includă în aceste restricții europenii, americanii și mai nou ucrainenii, de pe urma acestora are de câștigat în Transnistria actuala conducere a lui Evghenii Șevciuk și Nina Ștanski. Acum, se poate spune că poziția lor internă este ceva mai fortificată.

Europa Liberă: Opinia politologului din Tiraspol, Andrei Safonov.

***

Europa Liberă: Expertul militar ucrainean Grigori Perepelîţea este convins însă că Rusia nu se va limita la Ucraina şi că mai devreme sau mai târziu „va dezgheţa” conflictul transnistrean pentru a-l folosi fie împotriva Ucrainei, fie împotriva Moldovei. Într-un interviu cu Lina Grâu, expertul în politică externă şi de securitate de la Kiev Grigori Perepelîţea a exprimat opinia că dacă Ucraina nu va rezista în faţa agresiunii ruseşti, atunci, în mod inevitabil, Moldova va deveni următoarea ţintă a Rusiei.


Grigoriy Perepelytsia: Nu numai că văd motive de îngrijorare pentru autoritățile de la Chișinău, ci chiar prevăd că situația se va tensiona. Și asta, pentru că Putin a pornit un război hibrid nu doar împotriva Ucrainei. Doar că în virtutea faptului că Ucraina este o țară-cheie în structura geopolitică a continentului european, fără soluționarea problemei Ucrainei și lichidării statalității acesteia Putin nu-și poate realiza planurile de mai departe. Trebuie să înțelegem că Putin a pornit războiul nu atât împotriva Ucrainei, cât împotriva civilizației europene. Rusia consideră că principalul său dușman sunt valorile democratice europene și consideră că atâta timp cât va exista Europa democratică, Rusia va simți o amenințare permanentă la adresa regimului său autoritar, regim căruia îi putem spune acum chiar profascist.

Iată de ce Putin pune acum aceleași sarcini pe care în anii 38-39 le punea Hitler – este vorba despre lupta cu democrația prin intermediul artileriei grele, a rachetelor, a trupelor ruse, colaboraționiștilor și grupărilor paramilitare. Și acest război nu se va opri doar în Ucraina.

Moldova a avut impresia că acest conflict este unul care ține doar de Ucraina – da, acolo a intervenit Rusia, dar noi cu Transnistria trăim în liniște și totul se va calma. Nu, nu se va calma. În Transnistria deja se formează o grupare militară, una din sarcinile căreia era aplicarea loviturii în cazul în care diversiunea care s-a produs pe 2 mai la Odesa ar fi fost una reușită. Iată de ce Transnistria acum este o explozie în așteptare. Rămâne de văzut care va fi direcția acestei explozii – fie către Ucraina, dacă Rusia totuși va continua ofensiva în vestul țării, fie va avea loc o destabilizare în Moldova. Dar această „explozie” este inevitabilă.

Putin duce un război inter-civilizațional. Vedem cum este în permanență destabilizată situația în Țările Baltice, aviația militară rusească încalcă constant spațiul aerian al acestor țări chiar dacă ele sunt membre NATO. Așa că Putin va duce acest război civilizațional pe un front larg și prima lui sarcină este restaurarea Rusiei în tot spațiul post-sovietic. Și dacă Ucraina nu va rezista în această agresiune, următoarea va fi Moldova și acest proces va fi inevitabil.

Europa Liberă: Atunci când ați vorbit despre un război-hibrid probabil ați avut în vedere nu numai războiul desfășurat cu tancuri și artilerie...

Grigoriy Perepelytsia: Desigur. Bineînțeles că Putin nu poate să obțină prin concurență economică distrugerea ordinii mondiale stabilite după încheierea războiului rece. Rusia este foarte slabă în plan economic – dacă e să luăm potențialul economic la țărilor NATO, acesta este de 20 de ori mai mare decât potențialul Rusiei. În privința potențialului militar NATO depășește de 5 ori potențialul Rusiei. Cum ar putea în aceste condiții Putin să distrugă această ordine mondială? În niciun fel. Doar printr-un război hibrid, printr-un răspuns asimetric.

Terorismul a demonstrat că este foarte eficient în calitate de armă asimetrică. Putin s-a inspirat din asta, specialiștii ruși au cercetat foarte atent elementele care pot fi folosite într-un război hibrid – arma cibernetică, războaiele informaționale – și au creat un melanj din toate astea pe care l-au adus aproape la perfecțiune.

Declanșând războiul contra Ucrainei, Putin pune probleme globale – el vrea să creeze o situație de haos mondial pentru ca distrugând dreptul internațional, discreditând organizații precum ONU, NATO, OSCE Occidentul să nu mai poată contrapune nimic politicii de revanșă și de creare a unei supraputeri mondiale în persoana Rusiei. Dacă Rusia va reuși să destabilizeze situația la nivel global, bineînțeles că pe acest fundal de haos Putin va putea influența foarte mult procesele mondiale.

Războiul hibrid urmărește nu atât victoria, cât crearea haosului pe teritoriul inamicului și, cel mai important, crearea haosului în opinia publică – când propriii cetățeni vor lupta împotriva propriei țări, de partea Rusiei. Acest lucru îl vedem foarte clar în Crimeea și Donbass, când cetățenii Ucrainei luptă împotriva propriei țări în rândurile forțelor speciale și a trupelor ruse.

Eu cred că și în Transnistria se vor găsi mulți din aștia. Iar Moldova nu are nici pe departe potențialul militar și nici patriotismul și spiritul moral-politic al Ucrainei. Iată de ce pentru Putin nu va fi nicio problemă să destabilizeze situația printr-o operațiune informațională și psihologică masivă. Lucru care, de altfel, s-a produs în Ucraina în ultimii trei ani. Apoi va fi lansată o diversiune strategică prin intermediul serviciilor speciale ruse și apoi trebuie doar provocat un conflict între Transnistria și Moldova pentru ca trupele ruse să poată intra în Chișinău. Este foarte ușor de făcut asta pentru Putin. Repet – Moldova nu este Ucraina.

Europa Liberă: Aveți o prognoză foarte pesimistă. Din punctul Dvs. de vedere, există mecanisme prin care se poate opune rezistență acestui război-hibrid?

Grigoriy Perepelytsia: Se va putea opune rezistență dacă în Moldova va fi formată o națiune civică. Dacă Madanul nu ar fi creat națiunea civică în Ucraina, eu cred că noi deja am fi pierdut acest război. Aceasta este experiența noastră.

Cum să procedeze Moldova? E greu de dat sfaturi. Trebuie dus un lucru informativ foarte puternic, trebuie închise posturile de televiziune rusești și trebuie să fie elaborate programe informaționale creative care ar face din moldoveni o națiune, care ar spune adevărul, care ar cultiva simțul patriotismului. Și, în plus, este fundamental lucrul eficient al contraspionajului și al serviciilor secrete moldovene pentru contracararea operațiunilor diversioniste ale serviciilor speciale ruse.

Nu aș recomanda să se mizeze foarte mult pe comunitatea internațională, pentru că ați văzut cât de neputincios a reacționat comunitatea internațională în cazul Ucrainei. Putin, declanșând acest război hibrid, practic a discreditat eforturile comunității internaționale, a distrus dreptul internațional și a făcut ineficiente structurile de securitate. Așa că nu are rost să mizați pe structurile internaționale. Totul va depinde de faptul dacă va rezista Ucraina în acest război cu Rusia sau nu. Pentru Republica Moldova acesta este factorul decisiv.

Europa Liberă: Dl Lavrov, pentru prima dată la un nivel atât de înalt – suntem obișnuiți cu declarațiile excentrice ale dlui Rogozin – dar la nivel de ministru de Externe cred că este pentru prima dată când Moscova vorbește oficial despre o posibilă recunoaștere a Transnistriei și sugerează posibilitatea retragerii pentru Ucraina a calității de mediator în formatul 5+2 în negocierile pe reglementarea transnistreană. Până nu demult, Transnistria considera Ucraina drept un aliat de nădejde din spatele frontului. În ce măsură în Ucraina s-a schimbat atitudinea față de problema transnistreană odată cu evenimentele din Donbass?

Grigoriy Perepelytsia: Păi, dacă de pe teritoriul Transnistriei sunt organizate diversiuni pe teritoriul Ucrainei, dacă acolo este pregătită o grupare militară pentru aplicarea de lovituri asupra Ucrainei, cum trebuie ucrainenii să reacționeze la asta? Bineînțeles că noi vedem aici un cap de pod pentru agresiunea militară a Rusiei. Noi avem o stare de război cu Rusia. Rusia are acolo trupe militare și ea este gata de o intervenție militară de pe teritoriul Transnistriei. Iată de ce, în conformitate cu rezoluția Adunării generale a ONU din 1974 cu privire la agresiunea militară, noi considerăm Transnistria ca fiind un potențial agresor militar, având în vedere că de pe acest teritoriu vine o amenințare la adresa noastră. Ce atitudine putem să mai avem?

Nu cumva credeți că transnistrenii vor ieși cu demonstrații pașnice de protest împotriva agresiunii militare în Ucraina de pe teritoriul Transnistriei? Mă îndoiesc foarte mult de acest lucru. Din contra, cred că acolo se vor găsi foarte mulți voluntari doritori să îmbrace uniforma militară rusească sau uniforma trupelor rusești cu destinație specială.

În ceea ce privește excluderea Ucrainei din formatul 5+2, Lavrov în general nu consideră Ucraina drept stat și subiect al dreptului internațional. Intenția lor este clară – ei vor să scoată, să arunce Ucraina din acest format.

Europa Liberă: Kievul și-a schimbat atitudinea față de problema separatismului și față de regiunea transnistreană în particular? Am în vedere inclusiv aspectele comerciale – până recent, prin teritoriul Ucrainei mărfurile transnistrene puteau circula, chiar și fără acte, destul de liber?

Grigoriy Perepelytsia: Ce atitudine putem avea față de chestiunile comerciale, când de pe teritoriul Transnistriei în Ucraina este livrat armament pentru acțiuni diversioniste în Odesa, de exemplu? Și aceasta este o amenințare reală de pe teritoriul Transnistriei, o amenințare militară reală. De pe teritoriul Transnistriei acționează serviciile speciale rusești. Bineînțeles că noi trebuie să ne fortificăm frontierele. Și am făcut asta, din punct de vedere militar, am fortificat controlul, pentru că trebuie să ne apărăm teritoriul. Dacă administrația locală din Transnistria admite asemenea lucruri, ce atitudine trebuie să avem noi? Evident că le calificăm drept acțiuni neprietenești, mai mult, ca acțiuni ostile în raport cu Ucraina.

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii, având în vedere că Ucraina și Republica Moldova au semnat Acordul de Asociere cu UE, în Donbass Rusia a provocat în război hibrid la care se pare că nu intenționează să renunțe și regiunea transnistreană declară deschis că este cu Rusia și nu are nici cea mai mică intenție să meargă spre UE. Cum vedeți evoluând această partidă de șah?

Grigoriy Perepelytsia: Ce prognoză am? Că Rusia va dezgheța conflictul transnistrean. Se aștepta cineva ca Rusia să provoace o intervenție militară masivă în Ucraina? Pentru Rusia, în context geopolitic nu are sens să dezghețe conflictul transnistrean atâta timp cât nu a acaparat Ucraina.

În momentul în care Rusia recunoștea independența Abhaziei și Osetiei, la pachet ar fi trebuit să meargă și Transnistria și conducătorii Transnistriei în 2008 au cerut Kremlinului să fie recunoscuți împreună cu Osetia de Sud și Abhazia. Li s-a spus atunci că „până nu vom soluționa problema Ucrainei, nu vom lichida Ucraina ca stat, nu avem nevoie de o a doua enclavă Kaliningrad”. Din acest motiv Transnistria și-a activizat acum declarațiile cu privire la necesitatea independenței și alipirii la Rusia. Este un al doilea val – dacă așa numitele republici populare Donețk și Luhansk vor fi recunoscute de Rusia ca fiind independente, și Transnistria ar vrea să prindă acest val, pentru că împreună cu republicile Luhansk și Donețk să obțină independența.