Chişinăul va insista ca mandatul de începere a negocierilor privind noul acord juridic R.Moldova-Uniunea Europeană să fie acordat până la viitoarele alegeri parlamentare, în timp ce Comisia Europeană a dat de înţeles că acest lucru se va produce după scrutinul din 2009. Argumentul părţii moldoveneşti în ce priveşte necesitatea obţinerii acestui mandat până la alegerile parlamentare este ca în campania electorală nimeni să nu pună la îndoială obţinea europeană a R. Moldova. Este logic acest lucru, la fel de fireşti sunt şi demersurile pe care Chişinăul le va intensifica în acest sens, inclusiv în raport cu actuala preşedinţie a UE, Franţa. Totuşi, când ar fi mai bine pentru perspectiva europeană a R. Moldova obţinerea acestui mandat? Cred că după alegeri, pentru că atunci vom putea obţine un conţinut al mandatului mai favorabil pentru R. Moldova.

Textul proiectului Acordului de Asociere (denumire propusă de Chişinău), definitivat de MAEIE, conţine accesul treptat al R. Moldova la cele patru libertăţi (deplasarea persoanelor, a mărfurilor, a capitalului şi a serviciilor), precum şi stabilirea unei perspective de aderare. Sunt obiective îndrăzneţe şi salut formularea acestora. Însă la moment UE nu este pregătită să ofere aceste perspective R. Moldova. Aici se înscrie criza internă prin care trece iarăşi această comunitate, după votul negativ dat de irlandezi Tratatului de la Lisabona, precum şi situaţia incertă în legătură cu ratificarea acestui document de către Cehia. Se pare că problema Poloniei (de aceiaşi natură) a fost soluţionată. Actuala preşedinţie a UE, Franţa, deşi a dat de înţeles că sprijină aspiraţiile europene ale R. Moldova, este concentrată în sudul Europei, în special asupra proiectului Uniunii Mediteraniene. Ea se mai confruntă cu probleme ce ţin de majorarea preţurilor la carburanţi şi alimente.

Viitoarea preşedinţie simetrială a UE va fi a Cehiei, care susţine plenar integrarea europeană a R. Moldova, în speţă extinderea spre Est a UE. Prin urmare, în prima jumătate a lui 2009 vom avea un aliat puternic în persoana preşedinţiei UE - Cehia. Până după alegerile parlamentare din 2009, sper să fie depăşită situaţia de impas cu ratificarea Tratatului de la Lisabona, astfel că poate spori optimismul şi deschiderea birocraţilor europeni faţă de vecinătatea Estică. Până în primăvara anului viitor Comisia Europeană urmează să definitiveze concepţia Parteneriatului Estic (lansată de Polonia şi Suedia) care prevede o integrare a UE cu vecinii din est. Acest Parteneriat prevede accesul treptat a unor state din estul Europei (care nu sunt membre ale UE) - R. Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia la câteva libertăţi comunitare (liberul schimb, un regim facilitar de deplasare a persoanelor etc.). Prin urmare, în primăvara viitoare UE va fi mai deschisă spre Est.

Totuşi, principalul argument pentru ca mandatul Comisiei Europene privind negocierile cu R. Moldova să fie unul cât mai favorabil ţării noastre este organizarea democratică a alegerile parlamentare. Acest lucru a fost subliniat de către oficialii europeni, inclusiv preşedintele APCE. Având un astfel de atu (alegeri libere şi corecte), precum şi ţinând cont de o deschidere mai mare a UE faţă de Est (implicit R. Moldova), putem asista la negocierea unui text a Acordului de Asociere (care ar putea fi acceptat şi de UE), luându-se în calcul toate cerinţele ambiţioase ale Chişinăului. Până la viitoarele alegeri parlamentare mai avem timp şi pentru aprofundarea reformelor în domeniile problematice. Iar faptele contează mult pentru europeni.

Spuneam că insistenţele părţii moldoveneşti sunt la fel de fireşti. Este bine să fim activi şi să cerem cât mai mult. Însă există un risc, în cazul în care mandatul de negocieri va fi acordat până la viitoarele alegeri parlamentare (deşi nu prea cred în această perspectivă, din mai multe considerente). Conţinutul acestui mandat va fi limitat, astfel ca obiectivele formulate de Chişinău să nu fie luate în calcul integral. Să nu repetăm greşeala din perioada negocierii Acordului privind facilitarea regimului de vize (2007), când Comisia Europeană a obţinut un mandat de negocieri în anumite limite, iar Chişinăul cerea mai mult decât oferea acel mandat. Astfel, Comisia Europeană a subliniat că în cazul în care R. Moldova nu acceptă oferta Bruxelles-ului (formulată în mandat), atunci ea va fi nevoită să încerce să obţină un alt mandat de la cele 27 de state-membre, procedură care este anevoioasă şi de lungă durată, şi care nu înseamnă că va fi o reuşită. În acele condiţii, Chişinăul a renunţat la solicitările ambiţioase (renunţarea la regimul de vize) şi a semnat un text al Acordului pe care-l avem astăzi. Trecutul trebuie să ne înveţele!

http://oleg-cristal.blogspot.com/2008/07/cnd-ar-fi-mai-bine-s-fie-acordat.html