APE: Ar putea Moldova sa se integreze in Uniunea Europeana mentinand-usi actualul statut de neutralitate?
James Sherr: Constat existenta a unui grad ingrijorator de mare imprecizie in modul cum aceasta chestiune importanta este discutata astazi in Moldova. In primul rand, pare sa existe o iluzie ca dupa ce va fi incheiat un eventual acord cu privire la reconfirmarea sau recunoasterea neutralitatii talmacirea prevederilor acestuia va fi o decizie suverana a Republicii Moldova. Nu va fi asa. Neutralitatea, spre deosebire de statutul de tara nealiniata, reprezinta un statut codificat de dreptul international care se bazeaza pe tratate, iar aceste tratate trebuie sa fie in mod adecvat intelese si interpretate de catre toti actorii relevanti. De obicei exista si garantori ai statutului de neturalitate, exista parti la asemenea tratate si obligatii extrem de precise. Dar chiar si in acest caz, trebuie sa fiti constienti ca interpretarea prevederilor statutului de neutralitate o va face statul mai puternic, or acesta nu este Republica Moldova, ci Rusia.
Din perspectiva istorica, exista o varietate mare de forme de neutralitate, iar prevederile acestora intotdeauna au constituit rezultatul unor negocieri concrete si acorduri diferite in fiecare caz aparte. Acum este clar ca din punctul de vedere al conducerii Moldovei nu exista nici un fel de incompatibilitate dintre statutul de neutralitate si o posibila aderare la Uniunea Europeana. Dar eu am mari dubii cu privire la faptul ca alte parti interesate - conducerea de la Tiraspol si Federatia Rusa - vad lucrurile in acelasi mod. Pentru o asemenea diferenta de optica exista o explicatie foarte concreta – astazi Uniunea Europeana nu mai este doar o simpla organizatie economica. Astazi UE dispune si de o importanta dimensiune de securitate care este in consolidare continua, ea are forte de mentinere a pacii si o proprie polilitica externa si de securitate comuna care la mai multe nivele se intrepatrunde cu NATO. Dupa discutiile pe care le-am avut cu reprezentantii Tiraspolui, mi s-a creat o impresie ferma ca ei vad procesul de integrare europeana a Republicii Moldova ca o contradictie cu statul de neutralitate. De aceea, cred ca este extrem de optimist si posibil chiar nerealist sa mergi automat pe prezumtia ca o neutralitate de felul celeia pe care Moldova o discuta cu Tiraspolul si Moscova va permite Moldovei sa continue procesul de integrare in Uniunea Europeana.
In al doilea rand, merita sa ne intrebam daca nu cumva exista riscul ca statutul de neutralitate convenit cu Moscova va impune Moldova sa stopeze intregul proces de cooperare cu NATO? La urma urmei, astazi exista un cadru de cooperare si mecanisme concrete pentru avansarea acesteia: Moldova beneficiaza de asistenta NATO la mai multe nivele, Moldova participa la mai multe nivele in cadrul programului Parteneriatul pentru Pace care include programe de perfectionare a cadrelor, schimburi, exercitii, conferinte, consultari, transfer de expertiza etc. Or in viziunea principalilor interolocutori ai Moldovei, eu cred ca ei exclud continuarea unor astfel de forme de cooperare. Deci, trebuie sa fim foarte precisi atunci cand definim ce exact intelegem noi prin calitatea de non-membership in NATO, in conditiile in care principalii interlocutori ai Moldovei – cei de la Moscova si Tiraspol – percep orice forma de relatie cu NATO ca o violare a statutului de neutralitate.
Un al treilea aspect. De ce neutralitatea trebuie sa conduca la renuntarea de catre Moldova la fortele sale armate? Acest lucru nu a facut Finlanda in perioada Razboiului Rece. Finlanda, cu toate ca avea forte armate de dimensiuni relativ mici, si-a mentinut o doctrina de aparare robusta care se baza pe serviciu militar obligatoriu universal si ii permitea sa mobilizeze intreaga tara in 48 de ore. Elvetia, dupa cum se stie, are forte armate foarte puterinice si eficiente capabile sa apere tara. Austria, intr-adevar, nu a avut forte armate impresionante, dar acest lucru s-a datorat faptului ca neutralitatea austrica a fost garantata in perioada Razbiolui Rece de asa-numita “balanta de teroare” si toata lumea intelegea ca violarea acesteia ar fi condus la un al Treilea Razboi Mondial in Europa. Deci, pot fi foarte usor puse la indoiala presupusele meritele pentru care Moldova ar fi dispusa atat de usor sa renunte la fortele sale aramte care intotdeauna au constituit un atribut de baza al unui stat suveran.
O intrebare la fel de importanta tine de reintegrarea cu Transnistria. Daca prin reintegrare se intelege crearea unui sistem politic, administrativ si birocratic in care Transnistria, desi cu o populatie de circa 12-13% ar avea un drept de veto asupra tututor chestiunilor importante, atunci va trebui sa reformulam intrebarea. Si anume, va trebui sa ne intrebam in mod foarte franc “ce este mai important: pastrarea suveranitatii sau reintegrarea?”
Nu este doar cazul situatiei de astazi, dar aceasta intotdeauna a fost asa – conflictul ar putea fi solutonat foarte repede in cazul in care Moldova ar fi dispusa sa renunte la suveranitatea sa. Daca ar fi sa examinam detaliile propunerilor de reglementare a conflictului transnistrean care sunt discutate astazi, chiar si versiunile lor cele mai rezonabile, toate par a conduce in aceeasi directie, si anume spre abandonarea de-facto a suveranitatii Republicii Moldova. De aceea, cetatenii Republicii Moldova trebuie sa decida ce este mai important in circumstantele de astazi: mentinerea suveranitatii sau un acord de reintegrare cu costul pierderii suveranitatii. Este o intrebare fundamentala pentru tara.
Cat de realist credeti ca este obiectivul fixat de Presedintele Voronin pentru obtinerea in viitorul Acord dintre Moldova si Uniunea Europeana a unei perspective de aderare a Moldovei la UE?
James Sherr: Stabilira unui asemenea obiectiv ambitios de catre Presedintele Voronin este un lucru foarte pozitiv care in principiu trebuie incurajat. Problema este ca realizarea lui va depinde in foarte mare masura de insusi capacitatea Moldovei de a intelege si de a intrune anumite standarde si criterii, fara de care nu se vor putea realiza progrese reale. Or la acest capitol, in Europa exista o atitudine destul de sceptica, pe care eu o impartasesc, ca majoritatea membrilor actualului establishement politic moldovenesc pe deplin inteleg de ce este cu adevarat nevoie si dau dovada de suficent angajament si vointa pentru a promova transformari profunde in Moldova. Tara in continuare are un sistem de luare a deciziilor extrem de personalizat si personificat, o justitie slaba, vulnerabila si usor de compromis, institutii slabe in care populatia are foarte putina incredere, mecanisme de implementare a legilor care nu functioneza eficient si depind prea mult de interesele inguste a unor persoane sau grupuri. Cu alte cuvinte, intregul sistem este construit pe o retea post-sovietica de intelegeri foarte arbitrare si personificate dintre indivizi, grupuri si fractiuni, ceea ce este contrar modului de functionare a UE si direct contrar sistemului necesar pentru castigarea increderii din partea Uniunii Europene si investitorilor europeni. Deci, eu cred ca in primul rand Moldova ar avea nevoie de o revolutie la nivelul mentalitatilor si a modului de gandire, care ar putea sa necesite si o reimprospatare si modernizare a elitelor politice. Fara aceasta, cred ca va fi foarte greu de avansat hotarat catre realizarea obiectivelor ambitioase stabilite de conducerea tarii in raport cu UE.
-- James Sherr, Directorul Programelor Rusia/Eurasia, Institutul Regal de Relatii Internaţionale – Chatham House, Londra. A consemnat Lina Grâu, coordonator pe comunicare, APE.
