Valentina Ursu: Ziarele din lumea întreagă au salutat miercuri la unison scrutinul istoric care s-a încheiat cu alegerea lui Barack Obama la Casa Albă, apreciind că acesta nu v-a schimba numai faţa Americii, ci pe a întregii planete. Principalele cotidiene americane au salutat miercuri cu emoţie victoria istorică a lui Barack Obama la alegerile prezidenţiale, ceea ce ilustrează din punctul lor de vedere progresele înregistrate de Statele Unite în ultimii 50 de ani. Ţările din Balcani şi-au pus speranţele într-o relaţie solidă cu noua administraţie democrată din Statele Unite, iar Croaţia i-a cerut preşedintelui american ales, Barack Obama, să menţină această regiune pe agendă. Cehia, care v-a prelua preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, în primul semestru al anului viitor, vrea să organizeze la Praga primul Summit Statele Unite – Uniunea Europeană la care să participe preşedintele american ales, Barack Obama.
NATO îl felicită pe Obama şi subliniază importanţa cooperării între aliaţi. Preşedintele moldovean, Vladimir Voronin, l-a felicitat şi el pe democratul Barack Obama pentru, citez, „strălucita victorie obţinută în alegerile prezidenţiale”.
În studioul Europei Libere de la Chişinău este fostul prim vice ministru de externe, Iurie Leancă. unul dintre primii diplomaţi, care a activat în cadrul Ambasadei Republicii Moldova la Washington. Am auzit cu mai multe ocazii impresii după ce aţi venit de pe pământul făgăduinţei. O să vă rog să ne spuneţi acum, dacă schimbarea din Statele Unite ale Americii va însemna şi o susţinere mai mare pentru Republica Moldova pe drumul ei de apropiere de valorile occidentale? Dar mai întâi, domnule Leancă, nu ştiu dacă americanilor le pasă ce cred moldovenii despre ei, dar să vă întreb pe dumneavoastră, să ştie moldovenii suficient despre această ţară, America?
Iurie Leancă: Moldovenii ştiu mult mai multe despre americani decât acum 20 de ani. Nu mai e această cortină de fier, nu mai este acest blocaj informaţional. Dacă ştiu suficient, moldovenii, cetăţenii din Republica Moldova despre ceea ce înseamnă astăzi Statele Unite ale Americii, despre situaţia politică, despre potenţialul economic, despre rolul Americii în lume, aceasta este o altă problemă. Vrem sau nu vrem, America rămâne a fi unica supra-putere din lume. Ceea ce se întâmplă în interiorul Americii şi politica pe care o promovează America pe plan exterior are un impact direct sau uneori indirect. Şi atunci se impune absolut necesar să cunoaştem cât mai bine şi cât mai obiectiv. Cu toate problemele şi dificultăţile cu care se confruntă America, oricum, este foarte bine să avem o înţelegere corectă a fenomenului şi să încercăm bineînţeles să beneficiem cât mai mult posibil de aceste cunoştinţe.
V. U.: Această distanţa mare geografică între Chişinău şi Washington ar putea să apropie interesele unei puteri mari pentru un stat mic?
I. L.: Distanţa nu mai e o problemă astăzi, atunci când locuim într-o lume globalizată. Interesele americanilor, după cum spuneam, sunt globale, ştiu să proiecteze şi să-şi urmărească interesele sale. Este important să vedem cum, în ce măsură, interesele noastre naţionale coincid cu cele de moment şi cele pe termen lung ale Washington-ului, şi cum am reuşi să beneficiem. Faptul că e o distanţă între noi şi ei, nu cred că creează probleme, ba din contra într-un fel e un avantaj, fiindcă nu avem ce împărţi. Ceea ce contează pentru noi este, încă o dată zic, să înţelegem ce înseamnă America în lumea de astăzi, care sunt tendinţele în relaţiile între America şi celelalte centre importante globale, cum ar fi Bruxelles-ul, cum ar fi China, cum ar fi Moscova şi să vedem cum ne încadrăm noi în aceste evoluţii.
V. U.: Victoria democratului Obama ar putea să se răsfrângă şi asupra situaţiei din Republica Moldova?
I. L.: Schimbarea administraţiei tot timpul generează şi produce anumite schimbări, şi de politică internă şi de politică externă. În mod special acum, când la putere vor veni în curând democraţii. Aşteptările sunt pe plan global, dar şi în America, că această administraţie va veni cu schimbări importante.
V.U.: Ce schimbări?
I. L.: Americanii pe plan intern vor o altă politică, vor un alt Washington, vor o altă gândire şi alte politici, care ar fi mult mai apropiate de om şi ar servi mult mai plenar interesele omului. Dar America acum se confruntă cu probleme extrem de mari - această criză financiară care a afectat puternic în primul rând America şi după aia şi restul lumii; recesiunea economică care vine; pierderea şi limitarea locurilor de muncă. Deci, toate problemele astea afectează fiecare american în parte şi atunci ei vor să vadă pe cineva în Casa Albă care va şti cum să ajute America ca ţară şi fiecare cetăţean, fiecare individ să depăşească aceste probleme.
Pe plan global există aşteptări foarte mari, am văzut şi în Africa, am văzut şi în America Latină, acelaşi preşedinte al Venezuelei a zis că, în cazul în care vine la putere Obama, e deschis pentru discuţii. Sunt mari aşteptările, ceea ce e important pentru noi şi în Europa Occidentală. Din păcate în ultimii 10, 15 ani, în mod special de când a venit la putere preşedintele Bush, percepţia Americii este drept o ţară agresivă, care nu se consultă deseori nici cu cei mai apropiaţi aliaţi.
Primirea lui Obama în capitalele importante europene acum câteva luni a demonstrat că europenii îşi leagă de el mari speranţe - că Washington-ul se va comporta altfel, că va consulta aliaţii săi, că accentul pe cooperarea multilaterală prin prisma organizaţiilor, cum ar fi ONU, alte organisme internaţionale, regionale, va fi mult mai strânsă. Şi cred că noi cu toţii vom avea de beneficiat în cazul în care, de exemplu, relaţia dinte Washington şi Bruxelles, Washington şi principalele capitale europene va fi una mult mai strânsă, fiindcă ştim foarte bine că lumea occidentală împărtăşeşte aceleaşi valori.
Ceea ce e foarte important - că Obama a venit cu promisiunea să implementeze în primul rând nişte valori. Cred că America nu-şi va promova doar interesele sale, aşa-zis, de real politic, adică unii au interese economice, energetice sau politice şi vor încerca să sprijine şi ţările care împărtăşesc cu ei aceleaşi valori. Şi cred că aici ar fi marea oportunitate pentru ţara noastră, fiindcă noi nu suntem interesanţi pentru americani şi pentru lumea occidentală, nici din punct de vedere economic, nu producem hidrocarburi, pe teritoriul nostru nu trec nişte conducte de ţiţei sau gaze importante. Noi am fi interesanţi doar ca un exemplu al unei ţări care promovează valorile democratice, care se aliniază la standardele europene şi americane şi atunci sunt convins că am putea beneficia de o atenţie sporită din partea Washingtonului şi de un sprijin mult mai mare.
V. U.: Pe calea integrării europene Chişinăul poate fi susţinut de către Casa Albă? SUA Nu e membru UE.
I. L.: Washington-ul, nefiind membru UE, este unul din jucătorii extrem de importanţi şi de opinia Washington-ului ţin cont factorii decizionali din multe capitale europene. De aia ziceam că este foarte important, dacă se va produce această apropiere şi încălzire în relaţiile dintre Europa Occidentală şi Washington. Plus, că să nu uităm, există şi alte instituţii nu mai puţin importante decât Uniunea Europeană, care ar fi NATO, de exemplu, şi Republica Moldova deocamdată nu a reuşit să inventeze un alt concept de asigurare a securităţii sale decât participarea la NATO sau neparticiparea, care deocamdată nu o întrevăd. Deci, noi avem doar de beneficiat, dar asta cu condiţia că clasa politică sau, în mod special, Guvernarea este capabilă să formuleze obiective foarte clare în realizarea cărora are nevoie de sprijinul activ american.
Şi, doi - să pună la dispoziţie instrumentarul necesar, mă refer la Ministerul de Externe, mă refer la misiunile sale în străinătate, instrumentarul care i-ar permite să realizeze aceste obiective. Or, din punctul meu de vedere avem probleme mari, şi la primul capitol, şi la al doilea. Senzaţia mea este că nu ştim unde ar putea americanii să ne sprijine şi nu ştim exact cum să realizăm acest obiectiv.
V. U.: Pentru soluţionarea crizei nistrene Chişinăul ar putea miza pe sprijinul Washington-ului?
I. L.: Chişinăul a mizat pe sprijinul americanilor, atât în problema retragerii trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi în identificarea unor soluţii din prima zi a declarării independenţei sale, când mai activ, când mai puţin activ. Respectiv şi politica Washington-ului a fost când mai interesată, când mai puţin interesată, fiind preocupată de alte focare, de alte priorităţi. Iarăşi, trebuie să pornim de la o realitate - America este şi va rămâne, cel puţin pentru o perioadă previzibilă, unica supra-putere şi asta înseamnă că fără ea nu vom putea găsi o soluţie echitabilă în interesele Chişinăului, care ar contribui la consolidarea independenţei, şi nu invers, a Republicii Moldova .
V. U.: Dar care va fi relaţia Washington - Moscova?
I. L.: Pe termen imediat, nu cred că vor surveni schimbări. În primul rând, Washington, administraţia nouă, se va ocupa de reaşezarea structurilor de stat. Se ştie că între Obama şi McCain nu au fost divergenţe masive în ceea ce priveşte politica externă şi, în mod special, relaţia cu Moscova. Şi unul şi altul au recunoscut importanţa acestei capitale, dar şi unul şi altul au zis că sub nici o formă nu trebuie încurajată Rusia să devină tot mai agresivă. Şi unul şi altul au luat atitudine tranşantă în problema, de exemplu, agresiunii Rusiei faţă de Georgia. Dar pe termen lung, bănuiesc vom vedea totuşi anumite elemente noi în atitudinea Washington-ului faţă de Moscova.
V. U.: Washington-ul este interesat ca democraţia să fie pusă în capul mesei în fiecare ţară. Aţi avut ocazia pe parcursul acestei şederi de lungă durată, lucrând în cadrul misiunii diplomatice a Moldovei la Washington, să vedeţi cu ce se mănâncă democraţia americană. Cum funcţionează democraţia americană?
I. L.: Am fost într-o perioadă când în Casa Albă erau la putere democraţii şi prima parte a aflării mele la Washington a coincis cu o majoritate în congres, democrată. Cel mai mult m-a captivat într-un fel, felul în care parlamentul sau congresul american exercită un control asupra Casei Albe. Deci, în pofida faptului că a existat această identitate politică şi prezenţă masivă în Congres, deseori au fost confruntări. Cel mai mult m-a impresionat acest mod de a verifica, care se numesc „audieri”, atunci când un comitet sau altul, al senatului sau al camerei reprezentanţilor invită pe cei din Departamentul de stat, de la Casa Albă, din Executiv, dar totodată invită şi experţi independenţi şi supun dezbaterii unele sau alte probleme. În acest pontou, dacă vreţi, direct sau indirect, congresul tot timpul este la curent cu realităţile pe care le urmăreşte Casa Albă. Ştia tot timpul să-şi impună într-un fel sau altul sau cel puţin cerea Casei Albe să ţină cont de viziunea Congresului. Prin faptul că invita reprezentanţii, atât ai Executivului, cât şi independenţi, exista tot timpul o dezbatere interesantă, dezinteresată, dar foarte la subiect. Din păcate, noi încă nu am reuşit, aici, să dezvoltăm un astfel de mecanism.