În cadrul vizitei premierului rus, Vladimir Putin,  la Chişinău, la lucrările Summitului CSI, ce s-au consumat la finele săptămânii trecute, opinia publică moldovenească aştepta să fie abordată şi problema transnistreană, problemă pe care şeful guvernului de la Moscova anunţa înainte de începerea reuniunii că o va discuta în detaliu cu preşedintele Vladimir Voronin. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, pentru că, cel puţin din comunicatele oficiale, orice referinţă la problematica transnistreană lipreşte.

Totodată, în ajunul Summitului CSI la Chişinău un prim-vicepremier rus, Igor Shuvalov, a declarat agenţiei Reuters că Rusia susţine reactivarea planului Kozak, privind reglementarea transnistreană. Planul Kozak a fost promovat de Vladimir Putin în 2003, pe când era preşedinte la Kremlin, şi respins în ultima clipă de Vladimir Voronin. El prevedea federalizarea Moldovei cu Transnistria, accesul autorităţilor transnistrene în Guvernul şi Parlamentul de la Chişinău şi menţinerea trupelor ruse în stânga Nistrului, ca o garanţie pentru noua federaţie.

Tot în legătură cu Summitul, presa rusă scria zilele trecute că Parlamentul Republicii Moldova n-a avut suficient curaj pentru a cere retragerea armatei ruse din Transnistria şi îl citează de asemenea pe ministrul rus de externe,Serghei  Lavrov, care într-un interviu pentru postul de radio „Eho Moskvi” a declarat că Moscova continuă să depună eforturi pentru reglementarea conflictului transnistrean, iar Preşedintele Dmitri Medvedev s-a implicat personal în a pregăti o întîlnire dintre omologul său moldovean, Vladimir Voronin şi liderul transnistrean, Igor Smirnov.

Cum ar putea fi explicată lipsa din relatările oficiale a oricărei referinţe la Transnistria în raport cu declaraţiile făcute de diplomaţii ruşi, îl vom întreba pe Eugen Revenco, Director de programe la Asociaţia pentru Politică Externă de la Chişinău.

Elena Cioina: Domnule Revenco, bună dimineaţa.

Eugen Revenco: Buna dimineaţa.

Elena Cioina: Domnule Revenco, cât de plauzibil vă pare ca premierul Putin în discuţiile pe care le-a purtat la Chişinău să nu fi abordat de loc problematica transnistreană?

Eugen Revenco: În primul rând,  prim-ministrul Putin nu mai este preşedintele Putin, de aceea şi cercul de întrebări care le abordează ar putea fi unul diferit, chestiuni cu caracter preponderent economic. Şi de altfel, tematica transnistreană a fost totuşi pe agendă. Chiar după întrevedrea cu Prim-ministrul Greceanîi, s-a anunţat că au avut discuţii pe marginea chestiunii transnistrene. Dacă examinăm mai atent, o să observăm că şi unele elemente din pachetul propus de Chişinău au fost abordate, bunăoară reluarea exporturilor către România a energie electrice de la centrala de la Cuciurgan, care este deţinută de compania rusă RAO EES. Or, în pachetul propus de Chişinău, recunoaşterea proprietăţii Federaţiei Ruse, era una din condiţii şi acum vedem că Chişinăul s-a angajat deja să efectueze aceste transporturi, autorizînd exporturile.

Într-o altă ordine de idei nu putem să sperăm la prea multă rezolvare a problemelor cu Prim-ministrul Putin, acum, la Chişinău, deoarece, cum a spus şi Ministrul de externe Lavrov, preşedintele Medvedev este angajat într-o discuţie, de a-i pune la masa de tratative pe Voronin şi Smirnov. Or, progrese mari în acest sens nu observăm.

Valeriu Cater: Domnule Revenco, dar de ce totuşi orice referinţă la problema transnistreană, oricât ar fi ea de formală lipseşte din relatările oficiale. Să însemne asta cumva că, să zicem, oferta Moscovei nu mai e pe placul Chişinăului şi atunci evită să facă referinţă la un eventual eşec diplomatic?

Eugen Revenco: Se pare că Moscova înca nu a avut altă ofertă decât planul Kozak, din momentul de când l-a elaborat. În câteva rânduri, în aceasă vară şi iată acum Vicepremierul Şuvalov a readus în discuţii memorandomul Kozak, ca răspuns la propunerea de pachet care a fost cândva transmisă de Chişinău.

Valeriu Cater: Deci, declaraţiile primvice-premierului rus, Igor Shuvalov, pot fi înţelese foarte clar, că Rusia insistă pe memorandomul Kosak şi probabil nu vede o altă soluţie a conflictului?

Eugen Revenco: Da, anume aşa trebuie înţeles, mai ales că Federaţia Rusă este cea care a intenţionat şi a solicitat mărirea numărului contingentului de pacificatori în regiune. Asta nicidecum nu se înscrie în altă logică, decât cea a memorandumului Kozak.

Elena Cioina: În acest caz cum credeţi că ar trebui să procedeze autorităţile moldovene?

Eugen Revenco: Autorităţile moldovene cred că trebuie să fie preocupate de păstrarea liniştei şi păcii în regiune, în special în contextul alegerilor care se apropie acum în Republica Moldova, alegerile parlamentare. Or, în preajma alegerilor ar putea exista, sau cresc riscurile unor destabilizări, aşa cum au fost se pare că şi în iarna acestui an.

Valeriu Catir: Dar, credeţi că mai e necesară o înîlnire dintre Voronin şi Smirnov, pe care, potrivit presei ruse, s-ar fi angajat s-o medieze preşedintele Medvedev personal?

Eugen Revenco: Având în vedere că pe frontul acestor consultări nu sunt mari progrese, comunitatea internaţională are nevoie de o dinamică pozitivă, ca să poată arata cel puţin la Reuniunea Ministerială a OSCE că iată este un progres. Ar fi şi un progres pentru Federaţia Rusă, după războiul din Georgia, dar şi pentru Republica Moldova ar putea, eventual, să micşoreze riscul unor escaladări sau tensionări a situaţiilor în preajma alegerilor parlamentare. Deşi, faptul că cei doi se vor întîlni, vor discuta despre chestiuni care nu ţin de soluţionarea conflictului, nu garantează că pacea va exista permanent. Avem o prezenţă militară în regiune care trebuie să-şi facă lucrul...

Elena Cioina: Domnule Revenco, vă mulţumim.