Analistul de la Bucureşti, Iulian Chifu, Directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, crede că lipsa de transparenţă a convorbirilor: Putin - Voronin la Chişinău, pe tema Transnistriei arată că cele două părţi au în continuare poziţii de neîmpăcat. Înaintea convorbirilor, premierul rus declarase că tema transnistreană va fi abordată în detaliu cu preşedintele moldovean. Dar comunicatele de presă, după întrevedere, nu spun un cuvânt despre Transnistria.

Într-un interviu cu Alexandru Eftode, analistul politic bucureştean trage concluzia că, în ciuda aşteptărilor Chişinăului, după războiul ruso-georgian, Moscova nu este dispusă totuşi să facă cedări în Transnistria.

Iulian Chifu: Avem de a face cu două poziţii complet ireconciliabile. Pe de o parte, Republica Moldova îşi doreşte şi menţine în continuare această chestiune, privind retragerea trupelor ruse din regiunea separatistă. De asemenea, îşi doreşte un control pe întreaga regiune, într-un format chiar şi de autonomie.

Pe de altă parte, Federaţia Rusă are drept interes menţinerea trupelor ruse în Transnistria. Mai mult, Rusia este într-o perioadă, în care este din ce în ce mai puţin dispusă să facă concesii şi să renunţe la o poziţie de natură strategică, căreia i-a dat o valoare importantă.

Alexandru Eftode: Care este această valoare strategică a Transnistriei pentru Rusia? La ce i-ar folosi Rusiei Transnistria?

Iulian Chifu: Este un instrument util, pentru că Transnistria ajută pe de o parte la un punct de sprijin, care să limiteze opţiunile de securitate şi acţiunile externe ale Ucrainei, pe de lată parte care să ţină sub un relativ control, fie viitoarele baze NATO de la Marea Neagră, fie chiar traseul viitoarelor interceptoare şi radare Cehia-Polonia din scutul anti-rachetă. Deci, începe să dobândească un rol direct, de natură strategică, un rol pe care să spunem, într-o anumită perioadă a ultimilor ani îl pierduse într-o formă directă.

Alexandru Eftode: După războiul din Georgia, preşedintele Rusiei Medvedev s-a întâlnit mai întâi cu Voronin, apoi cu Smirnov. S-a comentat atunci că Rusia ar vrea cumva să se reabiliteze ca imagine după războiul din Georgia, rezolvând pe cale paşnică conflictul din Transnistria. Ziarul „Economist” scria că Vladimir Putin vine la Summitul CSI la Chişinău cu un nou plan şi că Transnistria ar fi un loc potrivit pentru Rusia, să înceapă aşi reclădi relaţia cu Uniunea Europeană.

Iulian Chifu: Da, cred că suntem în spaţiul pe care l-am putea numi „wishful thinking”. În nici un moment nu a existat o asemenea fereastră de oportunitate sau o asemenea dorinţă a Federaţiei Ruse. Chişinăul şi-a dorit să aibă un tip de negociere direct cu Moscova, pe principiul că din această ecuaţie ar ieşi separatiştii nistreni, deci, că ar avea un tip de avantaj în acest tip de negociere. Dar,  Republica Moldova s-a găsit în situaţia celui mai mare coşmar al sau. Respectiv, după momentul iniţial, Rusia a anunţat un format de tip „1+2”, în care apărea automat Transnistria, iar în al doilea pas, Chişinăul a fost trimis la Tiraspol să-şi rezolve problemele pe cale bilaterală, mediat, fireşte, de către Federaţia Rusă.

Alexandru Eftode: Preşedintele Vladimir Voronin a declarat de mai multe ori, în ultima jumătate de an, că problema transnistreană este aproape de rezolvare. Şi iată că Putin a venit la Chişinău, nu s-a întâmplat nimic. Ce opţiuni are de acum încolo Republica Moldova, în următoarele luni?

Iulian Chifu: Chiar şi până în momentul de faţă, eu am certitudinea că Vladimir Voronin şi cu experţii din jurul său ştiau foarte bine pe ce se află, dar era într-o situaţie relativ complicată şi este în continuare pentru că, iată, vin alegerile parlamentare. Din programul, haideţi să spunem de prim plan al lui Vladimir Voronin - reintegrarea teritorială şi apropierea de Uniunea Europeană, niciunul dintre cele două puncte nu sunt într-o situaţie  convenabilă pentru populaţie. Dacă în cazul reintegrării teritoriale populaţia are acest interes într-o măsură sub trei la sută, dar miza a fost ridicată de Vladimir Voronin. În chestiunea apropierii de Uniunea Europeană, Vladimir Voronin, are întârzieri majore şi o scădere de credibilitate majoră, atât în raport cu Bruxelles-ul, cât şi în interior. În aceste condiţii este greu de spus care este drumul pe care o va apuca actuala conducere de la Chişinău.

Eu cred că se va încerca în continuare tragerea de timp şi menţinerea cumva în prim plan a posibilităţii unei soluţii în Transnistria, până trec alegerile şi de asemenea va exista un accent foarte important pus pe perspectiva unui Acord de asociere, de tipul celui care este negociat astăzi între Ucraina şi Uniunea Europeană, care ar putea să înceapă aceste negocieri imediat după ce actualele alegeri vor trece. Cred însă că în egală măsură Vladimir Voronin este mult mai preocupat, în mod pragmatic, şi pe principii de real politic, de perspectiva sa şi a partidului pe care îl conduce. în consecinţă cred că calculele sale realiste merg mai degrabă pe această zonă – în a pregăti succesiunea sa la preşedinţia Republicii Moldova, un loc pentru sine în viitorul eşafodaj politic de la Chişinău şi un rol cât mai important pentru partidul său după alegerile din martie anul viitor.