Asociaţia pentru Politică Externă // Interviuri

Declaraţia comună semnată pe 18 martie, la Moscova, de către preşedintele RM Vladimir Voronin şi liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, a generat reacţii reci în rândurile clasei politice democratice de la Chişinău, dar şi în principalele capitale occidentale. Despre consecinţele acestei declaraţii discutăm cu Victor Chirilă, director de programe la Asociaţia pentru Politică Externă.

- Dle Chirilă, care este semnificaţia acestei declaraţii, care e rostul ei şi în interesul cui a fost semnată?

- Cred că preşedintele RM a urmărit unele avantaje electorale. Voronin a reuşit să obţină bunăvoinţa Rusiei în toiul campaniei electorale şi să neutralizeze sprijinul Rusiei pentru partidele concurente - UCM-ul lui Tarlev şi PSD-ul lui Braghiş. Obiectivul electoral a fost atins deoarece, înainte de toate, pentru el contează menţinerea puterii cu orice preţ. Dacă privim însă evenimentul de la Moscova din perspectiva intereselor naţionale ale RM, aici lucrurile sunt dezolante. Dl Voronin a încălcat două documente importante: Legea din 22 iulie 2005 în care este spus clar că soluţionarea conflictului transnistrean trebuie să aibă loc doar după ce trupele ruse se vor retrage de pe teritoriul RM, şi angajamentele asumate, inclusiv de RM, la Istanbul în 1999, unde a fost adoptată decizia prin care Rusia este chemată să-şi retragă trupele necondiţionat şi imediat de pe teritoriul RM. Dar Voronin a mai încălcat şi principiile separaţiei puterilor în stat şi a ignorat rolul parlamentului. De fapt, asistăm la o developare a situaţiei reale din ultimii opt ani, când preşedintele Voronin şi PCRM au compromis echilibrul puterilor în stat. Iată de ce ne-am trezit cu o declaraţie care nu mai reflectă interesele noastre naţionale.

- De ce?

- De exemplu, părţile s-au angajat să continue discuţiile, contactele directe, ceea ce înseamnă că formatul „2+1” va avea prioritate faţă de formatul „5+2”, în care SUA şi UE sunt observatori. În plus, în declaraţia „Voronin-Smirnov & Medvedev” se vorbeşte despre crearea condiţiilor nesecare pentru reluarea negocierilor în formatul „5+2”, dar nu se spune care ar trebui să fie aceste condiţii, obligatorii pentru toate cele trei părţi. Căci Smirnov anunţă că i-a înmânat deja lui Voronin un document despre sistemul de garanţii, în care insistă ca una dintre condiţiile pentru deblocarea negocierilor să fie revenirea la situaţia din 2006 - bunăoară, în domeniul relaţiilor economice… Nu cred că aceste condiţii ar putea fi acceptate de societatea noastră, dar şi de către UE şi SUA, deoarece în aceşti ani anume cu sprijinul UE şi al SUA a demarat un proces de integrare juridică a regiunii în spaţiul vamal şi economic al RM. Singura soluţie este ca partea transnistreană şi Federaţia Rusă, împreună, să vină la negocierile în formatul „5+2”, fără a mai solicita condiţii prealabile.

- Se pare că, prin toată retorica aceasta, s-a încercat compromiterea formatului „5+2” şi acest lucru a fost sesizat, înainte de toate, de reprezentantul Ucrainei la procesul de negocieri, care şi-a arătat suspiciunea faţă de formatul „2+1…

- Această retorică pro-format „5+2” din partea Moscovei şi a Tiraspolului este una falsă şi ascunde, de fapt, alte obiective: vedem că Federaţia Rusă presează să se ajungă la nişte înţelegeri de principiu în formatul „2+1”, pe care apoi să le propună formatului „5+2”. O astfel de tactică este inacceptabilă pentru Ucraina, SUA şi UE, care se văd izolate de la luarea unor decizii importante în problematica transnistreană. Există deja mesaje care transmit atât Chişinăului, cât şi Moscovei o anumită îngrijorare din partea celorlalte părţi, referitoare la lipsa de transparenţă în formatul „2+1”. Sunt mesaje de la Bruxelles ce exprimă o nemulţumire faţă de înţelegerile la care s-a ajuns la Moscova. Or, până în ultimul moment, însuşi preşedintele Voronin a dat asigurări că va semna o declaraţie doar în cazul în care în ea se va face referire expresă la soluţionarea problemei transnistrene în baza respectării principiului integrităţii teritoriale a RM. Vedem însă că dl Voronin nu şi-a respectat angajamentele şi în Occident se observă deja o mare neîncredere faţă de RM. Este bine cunoscut faptul că, până la 18 martie, Chişinăul, împreună cu SUA şi UE, au avut o poziţie comună: trupele ruse trebuie să se retragă urgent şi necondiţionat de pe teritoriul RM. Prin semnarea declaraţiei comune, Voronin a rupt această poziţie. Există deja o fisură între noi şi aliaţii noştri occidentali.

- În cadrul vizitei sale la Chişinău, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a reiterat poziţia Moscovei de a-l face pe Smirnov partener egal la negocieri. Acum ruşii, cu ajutorul lui Voronin, şi-au atins scopul?

- Evident, autorităţile comuniste vor nega că Tiraspolul este un partener egal. Dar faptul că Voronin a semnat la Moscova în aceleaşi condiţii cu Igor Smirnov confirmă acest nou statut al regimului separatist. Asta contravine poziţiei de până acum a Chişinăului, care dorea să negocieze direct cu Federaţia Rusă. Noul statut al Tiraspolului va pune RM într-o poziţie foarte dificilă în viitoarele negocieri politice şi cei care spun că declaraţia semnată la Moscova nu este obligatorie nu sunt sinceri până la capăt. Voronin a făcut nişte concesii şi nu va putea să le nege. Poziţia lui faţă de UE şi SUA este slăbită, nu mai este privit cu încredere, iar acest lucru se va reflecta chiar şi în viitorul Acord de asociere pe care UE îl va negocia şi, eventual, îl va semna cu RM. Şi impactul negativ al acestei poziţii iraţionale a Chişinăului - desconsiderarea aliaţilor occidentali - va fi resimţit cât de curând.
- În declaraţie este evocat rolul Rusiei în menţinerea stabilităţii şi păcii. Nu credeţi că e un fals, după ce Duma de Stat a chemat statele lumii să recunoască referendumul de independenţă a Transnistriei, iar Putin a spus că Transnistria are dreptul să fie independentă? Era conştient Voronin de ceea ce semnează?

- Consider că dl Voronin era conştient de ceea ce semnează. Foarte mulţi analişti locali şi internaţionali au avertizat anterior că nu este bine să negociezi cu Rusia într-un context electoral, când tu, în calitate de concurent, eşti vulnerabil. Or, această avertizare a fost neglijată de către autorităţile comuniste şi, în final, semnând declaraţia de la Moscova, Chişinăul a acceptat principiul sincronizării retragerii trupelor ruse cu soluţionarea politică a conflictului transnistrean. În fond, este un bon de plată pe care domnul Voronin l-a acceptat pentru a-şi asigura sprijinul Federaţiei Ruse în campania electorală.

- Înainte de „trilaterală”, preşedintele Voronin spunea că merge la Moscova doar pentru a afla opinia oficială a Kremlinului şi a lui Smirnov faţă de planul Chişinăului de soluţionare a diferendului transnistrean…

- În declaraţia pe care au semnat-o, părţile s-au angajat să atingă anumite obiective. Şi, chiar dacă ea nu este obligatorie, nu există niciun dubiu că atât Rusia, cât şi Tiraspolul o vor folosi din plin ulterior. În cele din urmă, Voronin a aflat răspunsul Rusiei şi al Transnistriei: atât Medvedev, cât şi Smirnov, prin cele cinci puncte ale declaraţiei, au spus clar că pachetul de propuneri al RM nu este acceptabil. Iar angajamentele asumate de RM prin această declaraţie pun cruce planului de soluţionare a problemei transnistrene, elaborat de Chişinău în 2006.

- Ce reacţie ar putea avea SUA, care ani în şir au solicitat evacuarea armatei ruse de pe teritoriul RM?

- Reacţia oficială va fi una calmă. Sigur, SUA vor saluta eforturile părţilor pentru a dinamiza procesul de negocieri, dar nimic mai mult, pentru că nemulţumirea Washingtonului deja există şi ea se va developa în discuţiile neoficiale cu reprezentanţii moldoveni. Atât Washingtonul, cât şi Bruxellesul vor fi foarte atenţi la promisiunile pe care le face Chişinăul şi, mai ales, reprezentanţii actualei guvernări. Pentru că există însemne care demonstrează că Chişinăul are acelaşi comportament ca şi în anul 2003, când era gara să semneze planul Kozak.

- Am impresia că intenţia „părţilor” privind posibilitatea transformării forţelor de menţinere a păcii în forţe de garantare a păcii sub egida OSCE se aseamănă mai mult cu o încercare de a îmbrăca în alte straie aceeaşi armată rusească…

- Aveţi perfectă dreptate. Dacă vă amintiţi, în decembrie anul trecut, la reuniunea ministerială OSCE de la Helsinki, ministrul de Externe, Andrei Stratan, puncta poziţia RM astfel: retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul RM şi înlocuirea operaţiunii de menţinere a păcii cu o operaţiune civilă internaţională. Acum vedem o întoarcere cu 180 de grade: armata rusă rămâne până după soluţionarea deplină a diferendului. Este o cedare gravă, o cedare de nepermis.