Asociaţia pentru Politică Externă a realizat interviuri cu liderii şi reprezentanţii celor mai importante partide politice de la Chişinău, în cadrul cărora au fost formulate întrebări pe marginea principalelor subiecte şi provocări de politică externă cu care se confruntă Republica Moldova. Interviurile au fost realizate în decembrie 2008.

Vă proponem în continuare răspunsurile grupate pe subiecte ale politicienilor reprezentând Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Liberal (PL), Alianţa Moldova Noastră (AMN), Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), Partidul Democrat din Moldova (PDM).

1. Care ar trebui să fie priorităţile politicii externe ale viitorului guvern al Republicii Moldova, constituit după alegerile parlamentare din primăvara 2009?

Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului de la Chişinău în perioada 2005-2009, numărul doi pe lista Partidului Comuniştilor pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, spune că pentru Republica Moldova este fundamental să aibă asigurată continuitatea liniilor directorii în politica externă – menţinerea ca fiind neschimbat vectorul integrării europene pe de o parte, şi dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale cu partenerii din Est.
 
„Vom pleca de la cunoscuta frază că Ţările mari fac politică externă mare, iar ţările mici trebuie să facă o politică externă inteligentă. În viziunea mea, trebuie să avem o abordare de politică externă foarte raţională şi foarte pragmatică, care urmează să asigure interesele politice, dar în cazul Moldovei – mai ales şi întâi de toate interesele economice. Instrumentele de politică externă trebuie puse în serviciul atingerii acestor interese.”, spune Marian Lupu.

Acest lucru înseamnă, potrivit lui, menţinerea ca fiind neschimbat vectorul integrării europene. „Este o decizie obiectivă, care nu ţine doar de clasa politică. Ştim din sondaje că circa 80 la sută din populaţie este în favoarea anume a acestui trend, motiv pentru care îmi vine greu să cred că acest vector poate fi schimbat sau modificat. Este raţional, este logic, este foarte pragmatic, din toate punctele de vedere şi este un obiectiv care este în consonanţă cu valorile noastre – politice, democratice, economice, sociale”, spune Marian Lupu.

„În ceea ce priveşte aspecul relaţiilor bilaterale al cooperării cu Vesul, aş menţiona relaţiile cu ţările vecine, pentru că o vecinătate stabilă şi echilibrată este de un interes deosebit pentru oricare ţară. Relaţiile cu vecinii rămân a fi deci o prioritate”, a mai adăugat Marian Lupu. În acelaşi timp, el a subliniat că, acelaşi pragmatism „nicidecum nu dictează o formulă prin care fortificarea relaţiilor cu Vestul, în cazul dat, Uniunea Europeană, ar trebui să ducă la deteriorarea relaţiilor cu Estul”.

„Avem interese importante, în special economice în Est. Mă refer aici la securitatea energetică, un punct foarte vulnerabil pentru Republica Moldova. În al doilea rând, economia moldovenească este una bazată pe exporturi, ceea ce înseamnă că suntem interesaţi de pieţe de export, iar pieţile din Est rămân a fi foarte şi foarte importante, şi vor fi pentru viitor, fiindcă sunt pieţe mari şi foarte interesante. Pentru aceste pieţe manifestă un interes viu şi statele membre ale UE. Atunci întrebarea este – de ce ar trebui noi să le pierdem?

Suntem o economie care, într-o mare măsură este bazată şi pe importuri. Mă refer aici la resursele energetice, gaze, energie electrică – adică lucruri de ordin strategic. Şi aici din nou politicul trebuie să urmeze şi să predetermine interesele economice, şi implicit interesele sociale ale ţării”, spune Marian Lupu.
Acest lucru ar însemna, potrivit lui, că o a doua dimensiune importantă în cadrul politicii externe ar fi dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale cu partenerii din Est – Ucraina, Rusia, Belarus, Kazahstan, Azerbadjan şi alte ţări din această zonă, „care reprezintă un interes deosebit pe dimensiunea economică”.
 
„Iar printre priorităţi în mod categoric un rol aparte revine problematicii transnistrene. Avem cadrul de negocieri 5+2, care trebuie să rămână unul fundamental pentru purtarea de consultări şi adoptarea de decizii în procesul reglementării transnistrene. În cadrul acestui format avem prezenţi partenerii noştri de dialog pe dimensiunea bilaterală, dar şi pe cea regională, ceea ce denotă încă o dată importanţa fortificării relaţiilor cu aceşti actori, atât ca state partenere, cât şi în calitatea lor de participanţi la formatul 5+2”, conchide Marian Lupu.

Vladimir Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), spune că printre priorităţile imediate ale politicii externe moldovene ar fi continuarea eforturilor în vederea integrării europene şi restabilirea bunelor relaţii cu vecinii – România în primul rând, dar şi Ucraina.

„Abordările de politică externă trebuie schimbate de noul Guvern – după declaraţii pro-europene trebuie să urmeze acţiuni concrete. „Integrarea Europeană este prioritatea numărul unu. Însă o acţiune la fel de importantă este relaţia cu vecinii noştri – România şi Ucraina”, spune Vladimir Filat. „Este absolut necesar ca relaţiile cu România să revină pe făgaşul normalităţii, iar cu Ucraina să definim această relaţie, pentru că până acum noi nu avem o relaţie clar definită. Având în vedere importanţa Ucrainei pentru Republica Moldova, importanţa implicării Ucrainei în problemele cu care se confruntă Moldova este una determinantă. Este necesar să canalizăm mai multă energie pentru o relaţie eficientă”, spune Vladimir Filat.

Dorin Chirtoacă, primar de Chişinău şi vicepreşedinte al Partidului Liberal (PL), constată cu regret că Republica Moldova, din anii 90 încoace nu a avut o orientare clară în ceea ce priveşte politica externă, şi nici în prezent nu există un curs oficial al Republicii Moldova care să reflecte realitatea.

„Cursul declarat de integrare în Uniunea Europeană este mai mult unul de faţadă pentru a putea obţine anumite sume de bani, un spriin financiar din patea UE şi SUA. În realitate, se negociază în continuare cu Federaţia Rusă menţinerea Republicii Moldova sub influenţa Moscovei”, spune Dorin Chirtoacă, care subliniază că PL se pronunţă categoric în favoarea integrării în NATO şi UE. „Ţinta noastră este aceea de a fi europeni alături ce celelalte naţiuni europene”, spune vicepreşedintele PL.

„Cum poate fi realizat acest lucru? Bineînţeles că şi problema transnistreană este o piedică, dar toate pornesc, totuşi, de la democraţia internă. În cazul în care vom respecta obligaţiile noastre asumate ca membri ai Consiliului Europei şi în Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, care ţin de respectarea standardelor europene la libertatea presei, libertatea de exprimare, funcţionarea instituţiiilor democratice, independenţa justiţiei, autonomia locală – atunci vom avea toate şansele să fim într-o relaţie de parteneriat serioasă cu instituţiile europene în vederea aprobării noii foi de parcurs de apropiere şi integrare a Republicii Moldova în aceste structuri. Ceea ce ne putem propune ca obiectiv realist, în cazul în care o majoritate democratică va prelua puterea după alegeri, este dobândirea de către Republica Moldova a statutului de membru asociat al UE în perioada 2009-2013”, spune Dorin Chirtoacă.  Potrivit lui, fără dobâdirea statutului de stat asociat în termen de patru ani de zile obiectivul de aderare la UE nici nu poate fi luat în discuţie.

Iar pentru a avea succes în demersurile de aderare la UE, Chişinăul ar trebui în mod evident să aibă o poziţie clară în ceea ce priveşte aderarea la NATO. „Aici există rumori precum că problema transnistreană nerezolvată ar pune piedici Republicii Moldova în ceea ce priveşte renunţarea la neutralitate şi solicitarea de a adera la Alianţa Nord-Atlantică. Însă, în cazul în care această decizie de principiu de a adera la NATO este luată în paralel cu o serie de măsuri economice, care ar asana economia noastră şi ar permite atragerea investiţiilor, atunci situaţia economică îmbunătăţită în urma unor asemenea măsuri, ar treansforma Republica Moldova într-o atracţie, inclusiv pentru cetăţenii din stânga Nistrului şi avem o şansă mai mare de a soluţiona conflictul transnistrean înainte să accedem propriu-zis în structurile europene”, susţine Dorin Chirtoacă. În opinia politicianului, soluţia pentru Transnistria este de a dezvolta economic Republica Moldova şi de a obţine astfel o implozie a regimului ilegal de la Tiraspol.

Serafim Urechian, preşedintele Alianţei Moldova Noastră (AMN), spună că formaţiunea sa pledează categoric în favoarea vectorului integrării europene.

„Trebuie o dată şi pentru totdeauna să ne hotărâm cine suntem, ce vrem şi unde mergem. Viitorul nostru este aderarea într-o dinamică cât mai pozitivă la lumea civilizată, la lumea europeană, acolo unde de fapt şi este locul nostru, a cetăţenilor Republicii Moldova”, spune Serafim Urechian. Potrivit lui, ultimii 8 ani de guvernare a comuniştilor în Republica Moldova „au fost doar o mimare a aspiraţiilor europene”, o perdea de fum dincolo de care preşedintele Vladimir Voronin şi guvernarea comunistă erau atraşi nu atât de valorile europene, cât de creditele, granturile şi ajutoarele umanitare venind din UE.

„Viitoarea guvernare democratică trebuie să îndeplinească clar toate obligaţiile asumate dar neîndeplinite în Planul de acţiuni Republica Moldova – UE 2005-2008, să se angajeze să apropie legislaţia Republicii Moldova de cea a UE şi să nu mimeze doar reformele, dar să le promoveze în realitate – reformele economice, în justiţie, în mass media”, spune Serafim Urechian.

Iurie Roşca, preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), crede că viitorul guvern desemnat după alegerile parlamentare din 5 aprilie va asigura o continuitate a politicii externe, indiferent care partid sau coaliţie va veni la putere. „Linia va fi aceeaşi – integrarea europeană”, crede Iurie Roşca.

„Eu sunt foarte conştient de faptul că proiectul de care ne putem crampona în continuare este Uniunea Europeană, ca proiect care dă şanse de prosperitate economică, de garanţii pentru drepturile omului şi nicio garanţie pentru securitatea naţională. Aceasta este marea problemă pe care o are la ora actuală Republica Moldova”, declară Iurie Roşca.

„În NATO nu ne aşteaptă nimeni. Aşa se întâmplă acum şi cu Ucraina şi Georgia. Au râvnit sărăcii să se integreze într-o structură politico-militară care le-a trântit uşa în nas. Aşa s-a întâmplat şi despre asta trebuie să vorbim deschis. Noi suntem din nou în situaţia de după cel de al doilea război mondial când Occidentul, ca să se salveze, ne-a sacrificat pe noi. Şi acum trebuie să ne gândim până unde va merge această politică a concesiilor în raport cu Federaţia Rusă în plină expansiune militară, în plin succes de consolidare a relaţiilor bilaterale cu regimurile anti-americane şi anti-europene”, spune preşedintele PPCD.

În opinia sa, singura speranţă majoră a Republicii Moldova este legată de posibila performanţă a Ucrainei „care este un stat foarte important, un actor de primă mărime pe plan continental şi care nu va ceda atât de uşor presinilor politico-militare sau economice ale Federaţiei Ruse”. Ucraina va căuta pe toate căile să-şi consolideze independenţa, indiferent de faptul că pe moment nu are o perspectivă clară de integrare în NATO.

„Ceea ce vreau să spun este că trebuie să fim conştienţi, trebuie să citim cărţi şi să nu fim maimuţe, să nu fim primitivi şi nici linguşitori cu partenerii noştri occidentali. Partenerii noştri occidentali, de la americani până la europeni, au obligaţia morală să ne ajute, pentru că ne-au abandonat atunci când s-au dovedit a fi incapabili să se confrunte cu Uniunea Sovietică pentru a evita o nouă conflagraţie mondială. Deci, îi iubim, vrem să ne integrăm, şi în acelaşi timp suntem conştienţi că într-o bună zi putem să rămânem singuri. Şi atunci trebuie să ne gândim cum ne salvăm independenţa, libertatea, dar şi demnitatea fiecăruia dintre noi. Noi avem obligaţii mult mai mari decât cei care urmează să ne ajute – noi trebuie să supravieţuim, să fim elastici şi să înţelegem că pericolul vine din aceeaşi direcţie, şi aliaţii sunt în aceeaşi parte. Nu putem să jucăm la două capete, indiferent ce se întâmplă mâine”, a declarat Iurie Roşca, preşedintele PPCD.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al Partidului Democrat, este de părere că prioritare pentru politica externă moldoveană sunt restabilirea bunelor relaţii cu vecinii – România şi Ucraina, integrarea europeană şi reglementarea transnistreană de o manieră favorabilă Republicii Moldova.

„Prioritară este, întâi de toate, îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările vecine – România şi Ucraina, subordonarea politicii externe dezidratului cheie al politicii naţionale – integrarea europeană şi stabilirea unor relaţii bune cu SUA care ne-ar ajuta alături de UE şi Ucraina în soluţionarea diferendului transnistrean. Sigur să relaţiile noastre cu UE, cu SUA, cu statele vecine trebuie să aibă ca scop şi deschiderea de pieţei noi de desfacere pentru producţia moldovenească – atât agricolî ct şi industrială.

A doua problemă importantă pentru noi în ordinea priorităţilor în politica externă este închiderea dosarului transnistrean de o manieră favorabilă Republicii Moldova”, spune Oleg Serebrian. O altă prioritate ar fi, potrivit lui, revenirea la o relaţie de normalitate cu Federaţia Rusă, într-un parteneriat care ar fi bazat pe principii de echitate, nu pe subordonare.

2. Vă rugăm să faceţi o evaluare, să emunăraţi problemele şi să vă pronunţaţi asupra viitorului relaţiilor Republicii Moldova cu vecinii – Ucraina şi România.

Marian Lupu (PCRM) spune că în ceea ce priveşte vecinul din nord, Ucraina, Republica Moldova nu are probleme pronunţate de ordin politic. În ceea ce priveşte România, dialogul acestei ţări cu Chişinăul „trebuie să fie unul civilizat, bazat pe valori europene”. „Nu cred că la moment acest dialog este bazat pe aceste valori”, spune Marian Lupu.

„Cu Ucraina, subiectele care se prezintă a fi subiecte mai intens discutate ţin mai mult de aspectele economico-comerciale. Cu Ucraina mai avem încă anumite probleme cu delimitarea frontierei, ceea ce la primna vedere pare a fi un subiect de ordin pur politic, dar în realitate este unul conex la chestiuni strict economice. Subiectele în discuţie sunt portul Giurgiuleşti şi aspectele ecologice invocate de partea ucraineană, Centrala de la Novodnestrovsk de pe Nistru, unele aspecte care vizează schimburile comerciale, pentru că Ucraina este un partener cu care avem un sold negativ al balanţei comerciale”, spune Marian Lupu.

Potrivit lui, aceste probleme care nu sunt nici pe de parte foarte grave, pot fi soluţionate şi vor fi soluţionate din momentul în care ambele părţi vor da dovadă de flexibilitate, de înţelegerea necesităţii ca interesele ambelor părţi să fie respectate. Marian Lupu spune că Ucraina este un partener deosebit de important pe dimensiunea politică, şi Republica Moldova are „tangenţe extraordinare” cu Kievul şi în contextul pachetului de politici externe ale ambelor ţări, în special în ceea ce ţine de integrarea europeană. „Aici aş spune că avem mult mai mult elemente care ne apropie, care formează o platformă comună, şi această platformă comună influenţează în mod benefic şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale, decât elemente care ne dezbină, sau elemente care s-ar prezenta a fi fără soluţie. Toate problemele în discuţie, sunt absolut sigur, că sunt probleme cu soluţii. Şi aceste soluţii vor fi identificate”, asigură Marian Lupu.

În ceea ce priveşte România, spune politicianul, aceasta este un partener important economic, comercial al Republicii Moldova, că să nu mai vorbim şi de relaţiile specifice şi de tangenţele care determină necesitatea de a dezvolta un dialog echilibrat, un dialog calitativ şi productiv. „Problemele de bază care sunt ţin de unele poziţii puţin lipsite de flexibilitate. Aceste bune relaţii de care avem nevoie depind de poziţiile ambelor părţi. Este nevoie de o puţin mai multă flexibilitate atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti.

Cred că întâi de toate trebuie să fie stabilit clar faptul că aceste relaţii sunt dintre două ţări, între două entităţi statale. Şi că aceste entităţi statale – una dintre care este membră a UE, iar alta are puternice aspiraţii europene – nu au altă cale decât să pună la baza relaţiilor bilaterale valori şi standarde politice, juridice şi moral-etice europene. Şi aceste lucruri odată fiind declarate, trebuie să fie şi aplicate”, spune Marian Lupu.

„Şi ca să aduc şi un exemplu, eu cred că trebuie depăşită o anumită percepţie eronată la nivel de limbaj al oficialilor de la Bucureşti şi Republica Moldova să fie numită Republica Moldova, ţară care îşi are autorităţile sale statale, şi nu Basarabia, care este de fapt o denumire istorico-geografică, care nici măcar nu corespunde realităţilor actuale. Pentru că, dacă nu greşesc, Basarabia era denumirea regională a părţii de sud a actualului teritoriul al Republicii Moldova şi a fost extinsă abia în secolul XIX. Spun asta, pentru că atunci când nu se spune „Republica Moldova” imediat îşi fac apariţia tot felul de interpretări”, subliniază Marian Lupu.

Pe parcursul timpului, adaugă el, au fost acţiuni şi declaraţii care au dat impresia că nu se poartă un dialog ca de la stat la stat. Uneori se creează impresia că se poartă un dialog între statul vecin şi populaţia de pe teritoriul Republicii Moldova. În mod evident acest gen de abordare nu poate constitui baza dialogului bilateral. „Cred că ar trebui să-şi facă loc şi o anumită virtute, pentru a numi cetăţenii acestei ţări moldoveni şi nu basarabeni. Chiar dacă nu se conferă o nuanţă etnică de către colegii de la Bucureşti, cel puţin ca cetăţeni ai acestei ţări definiţia de moldoveni ar trebui să-şi facă apariţia în vocabularul diplomatic şi în vocabularul relaţiilor bilaterale.

Înţeleg care este specificul pe plan politic intern al României referitor la aceste subiecte, care se pare că sunt de maximă sensibilitate. Dar poate că ele sunt atât de sensibile tocmai pentru că relaţiile "stat-stat" nu au fost pe deplin formalizate şi puse punctele pe "i"? Cred că aceasta este unica platformă care ar duce la restabilirea încrederii. Problema de bază este că între Chişinău şi Bucureşti nu există încredere. Sentimentul este că se spune una, dar se subînţelege complet altceva. Şi cred că semnarea Tratatului de frontieră ar fi un moment important pentru eliminarea oricărei umbre de suspiciune şi ar duce la normalizarea dialogului. De ce nu – şi a Tratatul de bază.

Problema denumirii limbii în care este perfectat Tratatul de bază poate fi depăşită cu uşurinţă – nu suntem noi unicii în această situaţie. Bulgaria şi Macedonia au avut aceeaşi problemă, dar dialogul dintre ei a fost unul foarte şi foarte delicat. Bulgaria niciodată nu a exercitat presiuni sau nu a arătat poziţii de dominare sau de dictat şi a fost găsită formula care şi în cazul nostru cred că este una foarte bună – acorduri perfectate "în limbile oficiale ale celor două state".

Subiectele divergente nu sunt chiar atât de multe, chiar dacă nu sunt simple. Dar cred că trebuie lăsate la o parte nişte abordări de extremă, care nu prevăd flexibilitate, care nu presupun o dorinţa de a cunoaşte şi de a respecta interesul partenerului şi o atitudine, un dialog foarte serios pentru a identifica soluţiile pentru disensiunile existente. Drumul nu poate fi făcut într-o singură direcţie, în mod cert.
În rest, avem interese economice, interese comerciale, de cooperare umanitară, educaţie, în foarte multe alte domenii şi este regretabil faptul că de multe ori aceste aspecte sunt compromise, nu ajung să cunoască nivelul posibil de dezvoltare, de apropiere, pentru că există un asemenea blocaj la nivelul celor câteva elemente cheie despre care am vorbit mai sus.

Un alt aspect delicat, care la prima vedere poate parea o problemă de management, de gesionare este cel al mecanismului de eliberare a vizelor pentru moldoveni la Chişinău, care este deosebit de dificil. Cred că o facilitare a acestui sistem ar putea aduce beneficii suplimentare, inclisiv economice şi financiare, pentru colegii din România.

„Cred că voi încheia cu ce am început – este nevoie de un dialog civilizat, dialog bazat pe valori europene. Nu cred că la moment acest dialog este bazat pe aceste valori. Este o constatare şi nu ar trebui să fie aşa. Pentru că dacă vorbim despre valori europene nu doar la nivel declarativ, aceste valori trebuie să fie aplicate inclusiv şi în contextul relaţiilor noastre bilaterale”, a mai declarat Marian Lupu. 

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina nu sunt formalizate corespunzător, iar cele cu România sunt măcinate de românofobia autorităţilor care este în detrimentul tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. „Problema poate fi rezolvată foarte simplu – prin revenirea la relaţii fireşti, normale, ce reies din trecut, prezent şi cel mai important, din viitorul nostru comun”, spune Vlad Filat.

„Pornesc de la premisa că noi nu avem foarte clar formalizate relaţiile cu Ucraina. Le declarăm ca unele fiind importante, dar nu acţionăn în consecinţă. Or, administrarea problemelor pe care le avem în raport cu Ucraina necesită timp şi abordare profesionistă. Şi nu mă refer numai la problemele ce ţin de proprietăţile Republicii Moldova pe teritoriul Ucrainei, care până în prezent nu au fost soluţionate, ci mă refer şi la modul în care interacţonăm noi vizavi de problema transnistreană”, spune Vladimir Filat.

Potrivit lui, administrarea eficientă a frontierei moldo-ucrainene nu ar fi fost posibilă fără implicarea la modul cel mai direct a administraţiei ucrainene, chiar dacă importantă a fost şi contribuţia Uniunii Europene prin intermediul programului EUBAM. „Kievul ar putea avea o contribuţie cel puţin la fel de importantă şi în alte domenii de interes pentru Chişinău, spre exemplu vizavi de accederea noastră la valorile europene”, este de părere Valdimir Filat.

Referindu-se la tensiunile existente în relaţia dintre Chişinău şi Bucureşti, Vladimir Filat spune că acestea îşi au originea în primul rând în românofobia „care macină mintea şi pe alocuri şi sufletul celor care, din păcate, conduc Republica Moldova”. „Românofobia vine din frica faţă de tot ce este străin înţelegerii lor. Iar această problemă care este, din păcate, una gravă pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, nu numai pentru cei care guvernează, poate fi rezolvată foarte simplu – prin revenirea la relaţii fireşti, normale, ce reies din trecut, prezent şi cel mai important, din viitorul nostru comun”, spune Vladimir Filat.

Preşedintele PLDM a calificat drept false declaraţiile autorităţilor comuniste potrivit cărora Bucureştiul ar fi resposabil de aceste tensiuni, pe motiv că ar avea pretenţii faţă de teritoriul Republicii Moldova. „România este primul stat care a recunoscut Republica Moldova ca stat independent şi suveran. Acţiunile statului român, din momentul recunoaşterii ţării noastre, au fost în consecinţa acelei declaraţii cu atât mai mult cu cât Bucureştiul a sprijinit în momente grele ţara noastră. Şi aici nu terbuie să înţelegem numai partea culturală, aspectul ce ţine de schimbul, de fapt de oferiea posibilităţii multor mii de tineri din Republica Moldova să-şi facă studiile într-o ţară europeană. Este vorba şi de componenta economică. Or, dincolo de declaraţie comuniştii uită să menţioneze faptul că România la ora actuală este principalul partener comercial al Republicii Moldova, devansând clar Federaţia Rusă. Iar o participare a României la procesul nostru de integrare în Uniunea Europeană ar creşte viteza şi calitatea apropierii Republicii Moldova de valorile europene şi ne-ar fi favorabilă nouă tuturor, cetăţenilor Republicii Moldova”, conchide preşedintele PLDM; Vladimir Filat.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al PL, spune că Republica Moldova, în loc să susţină Ucraina în eforturile ei de a se despărţi de trecutul sovietic totalitar şi de a păşi spre Europa, în ultima perioadă s-a desolidarizat de Ucraina, „ceea ce reprezintă un gest inamical şi incorect”. 

„Cred că avem o atitudine nedreaptă faţă de Ucraina. Actualul Guvern al Republicii Moldova şipreşedintele Voronin au încercat să speculeze şi să profite de  pe urma relaţiei cu Kievul atunci când Ucraina era într-o situaţie mai bună şi avea o orientare europeană susţinută la nivel consolidat în cadrul Parlamentului. Atunci şi Voronin, şi Guvernul au încercat să se „lipească” de Ucraina, încercând să profite de pe urma imaginii pozitive portocalii pe care o aveau Iuşcenco şi Timoşenco. În momentul în care în Ucraina au apărut mai multe probleme interne şi o serie de sciziuni, au apărut chiar acuzaţii în adresa Ucrainei. Ceea ce este nedrept. În mod normal, guvernul Moldovei ar trebui să susţină Ucraina în eforturile ei de a se despărţi de trecutul sovietic totalitar şi de a păşi spre Europa, pentru că asta se încearcă să fie făcut în Ucraina, dar nici acolo nu este uşor”, este de părere Dorin Chirtoacă.

Or, spune el, Republica Moldova în ultima perioadă s-a desolidarizat de Ucraina, ceea ce reprezintă un gest inamical, incorect şi de proastă inspiraţie. „Avem nevoie de un parteneriat foarte strâns cu Ucraina pentru menţinerea sub control a situaţiei din regiunea transnistreană. Chiar dacă nici Kievul nici Chişinăul nu re controlul asupra Transnistriei, totuşi în jurul regiunii transnistrene că poate menţine aplicarea Constituţiei şi a legii, şi, respectiv, diminuarea contrabandei şi a tuturor acţiunilor ilegale care au loc pe acest teritoriu necontrolat. Rămâne doar posibilitatea ca Federaţia Rusă pe calea aerului să-şi mai rezolve anumite probleme  pe care vrea să le rezolve prin intermediul regimului ilegal de la Tiraspol”, spune vicepreşedintele PL. Potrivit lui, această duplicitate şi duble standarde în relaţiile cu Ucraina este o pată pentru Republica Moldova şi lucrurile vor fi greu de corectat „chiar şi în cazul unor abordări sincere şi corecte în relaţia cu Ucraina”.

“În ceea ce priveşte România, a fost o situaţie de antipatie cronică a tuturor guvernelor Republicii Moldpva cu România şi tot timpul au fost provocate conflicte cu România în vederea menţinerii unui mod artificial şi în speranţa consolidării unei antipatii la nivelul societăţii faţă de România. Lucru care a eşuat, a eşuat în totalitate, practic majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova îşi doresc cetăţenia României cel puţin pentru perspectiva europeană. Iar la nivel de argument pentru menţinerea la putere şi pentru obţinerea încrederii cetăţenilor, antagonizarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi România este o cale falimentară şi cred că nu va mai reveni nicio dată în atenţia publică şi în scena politică, iar dacă va reveni îi va scoate pur şi simplu din scenă pe respectivii actori politici”, spune Dorin Chirtoacă.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că relaţiile cu vecinii trebuie schimbate radical. Potenţialul României, dar şi cel al Ucrainei, ar trebui folosit pentru accelerarea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

Cu Ucraina, spune liderul AMN, Republica Moldova are foarte multe lucruri comune “deoarece foarte mulţi semeni de-ai noştri – sute de mii – trăiesc pe teritoriul Ucrianei”. Trebuie soluţionată atât problema proprietăţilor care există între Kiev şi Chişinău şi trebuie încheiată delimitarea frontierei care îşi lasă o amprentă negativă pe bunele relaţii cu vecinii noştri. Este foarte important să fim mai reţinuţi în aprecieri şi declaraţii şi să nu tensionăm artificial relaţiile. Este foarte importantă misiunea UE la frontiera moldo-ucraineană EUBAM şi este important ca, prin ajutorul Ucrainei noi să controlăm situaţia de la hotarele din estul ţării, de pe segmentul transnistrean al frontierei. De Ucraina depinde foarte mult viitorul Republicii Moldova, de cum va fi situaţia în Ucraina pe viitor, de faptul dacă se va integra sau nu Ucraina în UE şi NATO”, este de părere preşedintele AMN, Serafim Urechian.  

“Trebuie să folosim potenţialul ţărilor spiritual apropiate, mai ales cel al României, în procesul de integrare europeană, deoarece nu este doar o ţară vecină, o ţară soră, care ar putea fi un suport considerabil pentru promovarea imaginii Republicii Moldova şi avansarea ei pe calea integrării europene”, spune Serafim Urechian.

El este de părere că după alegerile parlamentare din 2009 va trebui semnată Convenţia de mic trafic la frontieră, ceea ce ar diminua impactul crizei mondiale asupra Republicii Moldova, şi vor trebui deschise consulate ale României la Cahul şi Bălţi. “Trebuie să demonstrăm de asemenea că Republica Moldova nu mimează doar integrarea europeană, ci cu adevărat cursul strategic este obţinerea posibilităţii de a circula în Europa fără vize”, a spus liderul AMN.

În opinia sa, originea tensiunilor în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti este “moldovenismul primitiv al lui Voronin” şi “frica pe care a băgat-o Voronin în cetăţenii Republicii Moldova”. “Voronin îşi dă foarte bine seama că el nu atacă de fapt România. În lupta sa împotriva UE, Voronin a ales că atace România, pentru că dacă ataci o ţară membră a comunităţii, loveşti de fapt în întreaga UE”, spune Serafim Urechian.

Iurie Roşca, preşedintele PPCD, spune că liderii politici de la Bucureşti ar trebui să se întrebe dacă întotdeauna şi foarte bine ştiu cum să ajute Republica Moldova, iar Ucraina este un partener şi aliat important al Chişinăului în reglementarea transnistreană, iar Republica Moldova trebuie să fie mult mai prezentх la Kiev.

“Ucraina este un partener şi aliat important al Republicii Moldova în reglementarea transnistreană. Eu cred că Chişinăul, dar şi Bucureştiul trebuie să fie mult mai prezenţi la Kiev. Noi avem nevoie de ei, nu ei de noi. Ucraina ne-a ajutat şi ne ajută foarte mult în ceea ce ţine de diferendul transnistrean, în special în ceea ce ţine de controlul vamal mixt UE-Ucriana-Republica Moldova. Ucraina poate fi mai eficientă şi mai activă în acest domeniu. Republica Moldova este un partener bun al Ucrainei şi trebuie să fie şi mai bun”, spune Iurie Roşca, care susţine că trebuie depăşit cât mai repede posibil neînţelegerea în ceea ce priveşte delimitarea frontierei moldo-ucrainene, subiect rămas suspendat.

“Am vorbit de curând cu ministrul de externe al Ucrainei Ogrâzko, care a ridicat din nou această problemă, şi am abordat-o deja şi cu preşedintele şi cu ministrul de externe ai Republicii Moldova. Există neînţelegeri asupra modului de delimitare a segmentului transnistrean al frontierei noastre comune. Cu toate astea, trebuie să găsim soluţii şi să fim permanent prezenţi la Kiev, permanent. Uitaţi-vă pe hartă – dacă polonezi înţeleg cât sunt de importanţi pentru ei ucrainenii, ce să mai vorbim noi, Republica Moldova? Cât de importantă este Ucraina din toate punctele de vedere, şi nu în ultimul rând şi ca partener economic şi comercial. Uitaţi-vă la această situaţie, când Republica Moldova este practic invadată de mărfuri ucrainene şi hai să vedem care este replica economică a Republicii Moldova – cât de prezenţi suntem noi pe piaţa ucrainei?”, spune liderul PPCD.

“Ucriana este extrem de importantă şi eu cred foarte mult în nevoia de consolidare a acestei trilaterale, a acestui parteneriat – Republica Moldova, Ucraina şi România. Noi avem cel mai mare interes – noi Chişinăul – pentru că suntem între Ucraina şi România, şi avem nevoie noi să facem această diplomaţie foarte flexibilă şi să eliminăm rând pe rând toate neînţelegerile generate de istoria dramatică pe care am trait-o şi toate consecinţele ei de ordin psihologic, diplomatic sau teritorial”, spune Iurie Roşca.

În ceea ce priveşte relaţiile cu România, Republica Moldova are nevoie de sprijinul total şi necondiţionat al tuturor partidelor politice şi a factorilor de decizie de la Bucureşti. Liderii politici de la Bucureşti ar trebui să se întrebe dacă întotdeauna şi foarte bine ştiu cum să ajute Republica Moldova. Poate că ar trebui să întrebe anumiţi prieteni, dacă au prieteni la Chişinău.

„Eu cred că există o discrepanţă de mentalitate teribilă între oamenii de aici şi cei de acolo. Şi oricât am glisa noi la suprafaţă, odată şi odată tot vor trebui puse în dezbatere aceste subiecte, cu toată dragostea şi preţuirea. Noi suntem poate un pic mai fracturaţi de istoria noastră nedreaptă pe care am trăit-o, dar acum trebuie să învăţăm să depăşim tragesiile istorice la modul extrem de serios şi pozitiv. Asta trebuie să facă atât clasa politică de la Chişinău, cât şi cea de la Bucureşti. Să nu ne cantonăm la infinit în abordarea unor subiecte identitare care oricum vor rămâne percepute diferit de oameni cu nivel de cultură diferit, cu educaţie diferită. Eu, care am fost unul dintre cei mai activi promotori ai renaşterii naţionale a românilor basarabeni, cred că acest proces trebuie să continuie. Asta înseamnă automat continuara derusificării, care este o problemă pentru Republica Moldova, adică diminuarea influenţei limbii şi culturii ruse în spaţiul public din Republica Moldova”, spune Iurie Roşca.

„Dar în acelaşi timp cred că este foarte bine că la Bucureşti s-a decis de mai mult timp să se înceteze cu schimbul de replici şi note critice cu Chişinăul. Dacă Chişinăul comite de multe ori excese de limbaj, învinuiri nedrepte şi comunicate care deranjează, şochiază, supără, nu trebuie să existe niciun fel de reacţie pentru că noi suntem fratele rătăcit. Şi atunci fratele care a suferit un accident istoric atât de grav şi care încearcă să-şi adune mintea laolaltă trebuie înţeles, compătimit şi ajutat. Nu trebuie privită victima unui accident istoric ca adversar”, spune liderul PPCD.

„Trebuie să fim mai aproape, mai funcţionali, să lăsăm plânsetele şi lacrimile şi toate chestiile astea care deja disgustă, tot patriotismul asta folcloric care nu mai serveşte la nimic, şi să construim poduri, să facem treabă serioasă. Să încetăm să deschidem monumente oribile, făcute de sculptori fără gust, care populează grădina publică Ştefan cel Mare cu tot felul de monstruozităţi artistice. Vreau poduri calitative, vreau liberă circulaţie a oamenilor din Republica Moldova în România şi să nu mai existe bariere de comunicare. Nu să discutăm despre care şi cât a greşit şi să ne scoatem ochii unii la alţii, fiecare cu jumătatea lui de dreptate şi cu nedorinţa de a-l înţelege pe celălalt”, spune Roşca.

Potrivit lui, discuţiile pe marginea Tratatului de bază şi a celui de frontieră sunt inutile şi „prosteşti”. Iurie Roşca spune că a citit atât varianta moldovenească, cât şi cea română şi ambele „sunt foarte bune”. „Nicăieri nu se spune de limbă moldovenească, nicăieri nu se spune că nu a fost pactul Ribentrop-Molotov. Două documente standard. Nu, Domnule! Se merge pe principiul „daca îl propune celălalt, eu în resping”. Şi jucăm pinc-pong aiurea – cine câştigă? Din conflictele regionale de acest fel câştigă statul agresor – al treilea. Este un principiu de manual care tebuie cunoscut. 

Prin urmare sarcina noastră este să eliminăm subiectele conflictuale şi să consolidăm raporturile între noi”, conchide liderul PPCD. „Să înţelegem lucrurile corect – România vrea să ajute, dar nu este lăsată să facă acest lucru. România a fost scoasă din jocul geopolitic din regiune în 1992 prin semnătura lui Snegur, care s-a speriat şi a semnat ce i-a spus Ruţkoi împreună cu Elţin şi România astfel a fost eliminată din formatul cvadripartit pentru reglementarea transnsitreană.
România nu este admisă nici astăzi în formatul de negocieri – de cine?– hai să o spunem cu voce tare: de Uniunea Europeană. Ucraina este admisă, că e vecin, iar România nu este admisă că nu e vecin, da? Noi vedem toate lucrurile astea.

România este într-o situaţie extrem de dificilă – ea nu este lăsată să ajute Republica Moldova în măsura în care ar putea şi ar dori. Faptul că ea este ţinută la distanţă este unul evident şi cred că în felul acesta preşedintele Voronin şi echipa lui caută să menţină cumva o minimă relaţie pozitivă cu Federaţia Rusă. Pentru că se ştie – îndepărtarea de Bucureşti înseamnă apropierea de Moscova şi viceversa.

Singura chestie care nu o face Voronin este cea pe are am amintit-o mai sus şi care este de o importanţă strategică pentru Republica Moldova – nu vrea să legalizeze prezenţa militară rusă şi să distrugă Constituţia. Vor veni alţii după el, vor face mai mult. Pentru momentul de faţă însă Voronin s-a arătat şi se arată o stavilă foarte bună împotriva expansionismului rusesc. Şi asta mă satisface”, conchide liderul PPCD, Iurie Roşca.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, spune că Chişinăul trebuie să găsească o nouă abordare pentru a putea depăşi vechile probleme din relaţiile cu Kievul. În ceea ce priveşte relaţiile cu România, aici nu există alte probleme reale, ci doar unele create artificial de guvernarea de la Chişinău. Prioritatea în aceste relaţii ar trebui să devină susţinerea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană.

“Principala problemă în relţaiile cu Ucraina deocamdată cred că este cea a frontierei. Nu în sensul că ar exista pretenţii teritoriale reciproce, ci în sensul că rămân multe probleme nesoluţionate la capitolul demarcare în anumite zone mai sensibile – Giurgiuleşti, Palanca, Naslavcea. Al doilea dosar care este nerezolvat cu Ucraina este cel al proprietăţilor moldoveneşti de pe teritoriul Ucrainei. Al treilea aspect este statutul minorităţii româneşti din Ucraina. Al patrulea moment sensibil este poziţia deocamdată neclară a Kievului în ceea ce priveşte dosarul transnistrean. În aceste patru probleme cheie Chişinăul trebuie să aibă o abordare nouă şi să depăşim acele disensiuni care au existat până în momentul de faţă”, spune Oleg Serebrian.

În ceea ce priveşte România, Serebrian spune că problema frontierei rămâne cea mai importantă, mai exact cea a Convenţiei de mic trafic la frontieră, care va trebui abordată în mod prioritar imediat după alegerile din 5 aprilie. “Din punctul nostru de vedere, nu există alte probleme reale, dar sunt multe create în mod artificial, alimentate de Chişinău. Dacă vine o guvernare democratică după aprilie 2009 credem că în relaţiile noastre cu Bucureştiul problema prioritară ar trebui să fie susţinerea Republicii Moldova în procesul de integrare europeană şi asistenţa pe care România ne-o poate acorda în acest sens”, spune Oleg Serebrian.

Potrivit lui, problema unui tratat bilateral de bază nu mai este de actualitate. “La ora actuală în Europa relaţiile interstatale se bazează mai degrabă pe documentele multilaterale. În comunitatea europeană, în momentul în care noi ne-am exprimat drept obiectiv aderarea la UE, parte a căreia este şi România, nu mai primează acordurile bilaterale. Aceste acorduri erau în vogă imediat după al doilea război mondial sau la începutul anilor 90 când se cristalizau tipuri noi de relaţii dintre statele noi. Republica Moldova în acel moment avea nevoie de o recunoaştere din partea ţărilor vecine. La ora actuală există un cadru legal suficient – peste o mie de acorduri între România şi Republica Moldova care acoperă practic toate domeniile de importanţă vitală în relaţiile dintre cele două ţări”, spune Oleg Serebrian, care consideră că insistenţa privind semnarea Tratatului bilateral de bază este de fapt un raţionament politic alimentat de unele cercuri nu neapărat binevoitoare de la Chişinău.

“Legat de acordul de frontieră, iarăşi strict juridic România a semnat un asemenea acord cu Uniunea Sovietică. Republica Moldova este succesor de drept al Uniunii Sovietice în ceea ce priveşte traratele internaţionale şi din acest punct de vedere nu ştiu dacă este neapărat necesar să fie semnat un nou acord moldo-român, mai ales că nu există pretenţii teritoriale reciprice”, conchide prim-vicepreşedintele PDM, Oleg Serebrian.

3. Vă rugăm să faceţi o evaluare, să menţionaţi problemele şi să vă pronunţaţi asupra viitorului relaţiilor Republicii Moldova cu Rusia şi Statele Unite ale Americii.

Marian Lupu (PCRM) spune că singura problemă, dar şi cea mai mare, în relaţiile cu Rusia, care continuă să fie partenerul strategic al Republicii Moldova, este conflictul transnistrean. Tot conflictul transnistrean face importantă şi relaţia cu SUA, de rand cu programele de asistenţă financiară şi logistică derulate de Washington în Republica Moldova.

Rusia rămâne a fi un partener strategic al Republicii Moldova, unul foarte important. Dimensiunea economică, dimensiunea energetică, exporturile, relaţiile interumane rămân a fi pe agendă. Nu cred că avem probleme pe alte dimensiuni, cel puţin nu avem probleme majore, decât cea transnistreană. Aceasta a fost problema care a influenţat inclusiv şi embargoul vinurilor – de fapt, toate dificultăţile de aici vin. În afară de acest subiect, dacă e să facem o apreciere a relaţiilor actuale, cel puţin în 2007-2008, cred că în mare parte acestea s-au normalizat. Problema transnistreană rămâne a fi unica problemă.

Şi aici eu susţin poziţia preşedintelui Vladimir Voronin, că de Federaţia Rusă depinde, în cea mai mare măsură, posibilitatea soluţionării problemei transnistrene. Nu putem să nu ţinem cont de acest lucru, pe care motiv relaţiile cu Rusia, în mod evident, trebuie să rămână în continuare în prim planul atenţiei în cadrul politicii noastre externe. Şi acest lucru nu este unul ieşit din comun - chiar şi la nivelul UE şi a statelor membre este promovată o asemenea politică, iar Rusia este tratată ca partener strategic de dialog.

În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, prezenţa americană poate să pară mai puţin activă în ultimul timp în Republica Moldova, dar nu este aşa. În procesul preelectoral al alegerilor prezidenţiale ale Statelor Unite s-a produs o concentrare a atenţiei politice pe acest fenomen foarte important, nu doar pentru Statele Unite, dar pentru întreaga lume, şi poate că din acest motiv s-a creat impresia unei prezenţe mai puţin active. În realitate, cred că nu este aşa. După alegerile parlamentare din Republica Moldova, având deja depăşită situaţia cu alegerile din Statele Unite, cu intrarea în funcţie a noului preşedinte, a noii administraţii, sunt absolut convins că intensitatea acestor relaţii se va manifesta la justa ei valoare.

Statele Unite ale Americii sunt un partener important, un partener strategic pe plan geopolitic. Din nou, interesul în contextul acestei colaborări derivă şi din negocierile la subiectul reglementării problemei transnistrene, deoarece SUA, împreună cu UE, sunt observatori în formatul de negocieri. În altă ordine de idei, toate programele – pentru că există un şir de alte programe în afară de Millenium Challenge Account – vin cu resurse financiare importante, cu resurse importante logistice în suportul promovării unor reforme care au fost declarate reforme europene. Aceste programe vizează mai multe sectoare: şi sectorul economic, şi social, şi combaterea corupţiei, şi multe-multe alte aspecte – de infrastructură, drumuri şi alte elemente. Motiv pentru care, inclusiv pe aceste direcţii, relaţiile noastre cu Statele Unite ale Americii trebuie să rămână absolut prioritare.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că pentru ca relaţiile cu Rusia să fie în interesul naţional al Republicii Moldova, urmează să fie spuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor de la Moscova. Chişinăul are perspectivă în relaţiile cu Rusia doar în cazul în care va fi asistat de partenerii occidentali. Isr rolul SUA pentru viitorul Republicii Moldova este determinant.

Faptul că în ultimii ani în relaţiile cu Rusia s-a oscilat între duşmănie şi prietenie până la moarte a condus la faptul că nu avem o poziţie foarte clară faţă de Rusia. Pentru ca relaţiile să fie în interesul naţional al Republicii Moldova, urmează să fie spuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor de la Moscova. Iar după ce vom spune acste adevăruri, va trebui să stabilim şi nişte relaţii pragmatice.

Dincolo de pomenirea trecutului, dincolo de frustrări, supărări etc., noi trebuie să reieşim dintr-o situaţie reală. Federaţia Rusă este un stat prea influent ca să ne permitem eşecuri sau gafe în activitatea noastră ce ţine de politica externă şi nu numai.

Pentru noi este important ca sub aspect economic relaţiile să fie în favoarea Republicii Moldova. Să nu uităm că avem foarte mulţi cetăţeni care muncesc în Federaţia Rusă şi trebuie să privim pragmatic, nu sentimental, şi acest aspect. Sunt absolut sigur că în relaţiile cu Federaţia Rusă noi avem perspectivă doar în cazul în care vom fi asistaţi puternic de partenerii noştri occidentali. Mă refer, în general, la Uniunea Europeană, dar şi în particular la ţările membre ale UE – Germania, Franţa, ţările puternice ale UE, şi cu siguranţă şi la SUA. Prin asistenţa acestor state şi coparticiparea în procesele ce vizează relaţiile moldo-ruse Chişinăul ar avea mult mai multă perspectivă şi mult mai multă substanţă în discuţiile sale cu Moscova.

În ceea ce priveşte aparenta slăbire a prezenţei americane în Republica Moldova, mai degrabă cred că este vorba despre o slabă eficienţă şi înţelegere a guvernanţilor de a atrage această prezenţă. Ştiţi foarte bine că orice se poate impune cu forţa, cu excepţia binelui. Eu cred că urmează, după alegeri, să revedem exact aceste relaţii cu Washingtonul. Din punctul meu de vedere, rolul SUA pentru viitorul Republicii Moldova este determinant.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, crede că este greu de avut relaţii bazate pe respect reciproc şi colegialitate cu Rusia, pentru că Moscova s-a considerat mereu una dintre marile puteri ale lumii şi în relaţiile cu ţările mici nu respectă standardele. Dependenţa energetică totală de Rusia reduce şi mai mult spaţiul de manevră al Chişinăului. În ceea ce priveşte SUA, gestul generos de a face parte din Programul Provocările Mileniului este acordat Republicii Moldova doar pentru declaraţiile proeuropene.

În ceea ce priveşte relaţiile guvernării de la Chişinău cu Federaţia Rusă, aici cuvântul şi-l spune apartenenţa din toate punctele de vedere la fostul sistem sovietic totalitar. Cu toţii vin de acolo – şi cei care astăzi se află la guvernare în Federaţia Rusă, şi cei care astăzi se află la guvernare în Republica Moldova. Tot ceea ce s-a întâmplat între Chişinău şi Moscova a avut loc ca urmare a acestor relaţii strânse dintre ei şi practic a fost reflectată obedienţa guvernanţilor din Chişinău faţă de Kremlin, exact aşa cum am avut această situaţie înainte de 1989.

Am considerat şi în 2005 că declaraţiile preşedintelui Voronin şi ale Guvernului de schimbare a macazului şi de reorientare spre Europa erau nişte declaraţii oportuniste, doar pentru a putea încerca şi utiliza în timpul campaniei electorale sloganul - Suntem în UE.

Astăzi nimeni nu-i mai crede pe comunişti, de aceea au decis să revină din nou la declaraţiile iniţiale, de consolidare a relaţiilor cu Rusia. Din păcate, cu Federaţia Rusă nu am avut până în prezent o abordare strategică şi de parteneriat corect. Noi nu am avut de fapt o agendă cu Federaţia Rusă, am acţionat tot timpul în funcţie de cum se comanda de la Moscova, dar nu în funcţie de cum ar fi fost bine pentru Republica Moldova. Cu Moscova este destul de greu să ai relaţii bazate pe respect reciproc şi colegialitate pentru că Rusia, fiind un stat mare, s-a considerat una dintre marile puteri ale lumii şi în relaţiile cu ţările mici nu respectă standardele, inversează lucrurile, aplică şantajul şi această atitudine complică lucrurile.

Totuşi, în cazul în care – ca în Ţările Baltice – există o strategie naţională în ceea ce priveşte relaţia cu Federaţia Rusă, lucrurile pot fi schimbate. Ceea ce înseamnă că Republica Moldova ar trebui să rezolve, în primul rând, problema energetică prin demonopolizarea furnizorilor acestor servicii şi ca urmare a rezolvării acestei situaţii să poată mai uşor discuta orice alte probleme cu Moscova. Atâta timp cât noi depindem din punct de vedere energetic sută la sută de Federaţia Rusă este practic imposibil să negociezi anumite lucruri în relaţia interstatală.

Se pare că autorităţile moldovene nu au dorit totuşi această independenţă. Noi în continuare depindem de Rusia, fără să fi foat luate în considerare ofertele României sau alte soluţii pentru a fi mai puţin dependenţi de energia rusească. Cu Federaţia Rusă din start trebue stabilit un cadru strict şi bazat pe corectitudine, pentru că orice pas greşit al Chişinăului poate fi întors împotriva noastră, la fel cum s-a întâmplat în Georgia.

În ceea ce priveşte relaţiile cu SUA, autorităţile americane au oferit posibiltatea Republicii Moldova să facă parte din Programul Provocările Mileniului, ceea ce înseamnă o susţinere financiară considerabilă, acordată Republicii Moldova doar pentru declaraţiile proeuropene. Şi acesta este un gest generos din partea SUA. Însă cred că SUA oferă, în acelaşi timp, posibilitatea UE să fie  mai prezentă în Republica Moldova, pentru că Republica Moldova urmează să se integreze în UE – nu poate adera la SUA.

În ceea ce priveşte NATO, SUA nu pot trece peste Constituţia Republicii Moldova, chiar dacă sunt convins că ar susţine Chişinăul într-un demers de aderare la NATO dacă acesta ar exista. Dar poziţia oficială, scrisă în Constituţie, nu poate fi acum negată de SUA. Însă sunt convins că prin modalităţi corecte şi discrete mai devreme sau mai târziu vom reuşi să procedăm exact aşa cum au procedat Polonia, Cehia, România, Bulgaria şi celelalte state din fostul bloc de Est.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că Republica Moldova trebuie să-şi restabilească bunele relaţii cu Rusia, de care vrea sau nu, depinde energetic şi economic. Iar susţinerea SUA este extrem de importantă inclusiv în ceea ce priveşte retragerea trupelor ruse din Republica Moldova.

Noi trebuie să restabilim relaţiile noastre bune cu foştii parteneri de care, vrem sau nu, depindem şi în plan energetic şi ca piaţă de muncă pentru cetăţenii moldoveni – am în vedere Rusia. Noi concurenţă cu marfa noastră în UE nu vom putea face prea degrabă, aşa că trebuie să restabilim bunele relaţii cu Rusia.

Statele Unite ale Americii sunt un reper pentru noi şi este foarte important să păstrăm bunele relaţii, să traducem în viaţă programele finanţate de SUA – programul Milenium şi nu numai. SUA au o foarte mare influenţă asupra regimului comunist al lui Voronin din Republica Moldova. Şi pentru viitor este foarte important ca un model al democraţiei să încercăm să implementăm în Republica Moldova modelul Statelor Unite.

SUA ne acordă foarte mult ajutor. Fără Statele Unite va fi foarte greu de retras trupele ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. În curând vor fi 10 ani de când a fost adoptată decizia de la Istanbul privind termenele de retragere a acestor trupe, dar probabil că în lipsa unul mecanism de impunere sau a unui mecanism de control din partea OSCE, sau a faptului că nimeni nu vrea să tensioneze relaţiile cu Rusia din cauza Republicii Moldova, decizia nu a fost îndeplinită nici până în prezent.
Deaceea este foarte important ca şi conducerea Republicii Moldova, şi în formatul 5+2, în alte formate, dar şi în dialog direct cu Rusia – ţară de care depinde direct reglementarea conflictului trasnistrean – să găsim o formulă civilizată de soluţionare a acestei probleme. Pentru că cel mai dramatic şi mai tragic pentru Republica Moldova ar fi – să nu dea Dumnezeu – dacă teritoriul Republicii Moldova s-ar transforma într-un teren de reglare de conturi între marile puteri – NATO şi Rusia.

Iurie Roscă, preşedintele PPCD, spune că Republica Moldova este practic în război geopolitic cu Federaţia Rusă şi speră că noua administraţie americană să fie mai ofensivă şi mai prezentă în regiune şi în Republica Moldova.

Republica Moldova se află în stare de război. Acest război este cu caracter non-militar. Noi ne aflăm în război geopolitic cu Federaţia Rusă. Război pe care trebuie să ni-l asumăm, pentru că noi suntem ţară agresată şi avem în faţă un stat agresor, care agresează în egală măsură şi Ucraina, şi Georgia, şi Republica Moldova, şi Ţările Baltice, care deja sunt în NATO şi suportă consecinţele acestei inadecvări la noile realităţi politice şi geopolitice pe care o manifestă clasa politică de la Moscova, care insistă pe linie expansionistă şi imperială.

Prin urmare, în această conjunctură, PPCD, ca partid politic care a apărut din nevoia de a ne separa de Federaţia Rusă, nu putem să ne gândim altfel prezenţa în viaţa publică decât raportându-ne la acest factor de presiune, la acest factor care insistă să subordoneze Republica Moldova politicii externe a colosului de la Răsărit. De aici vine şi comportamentul nostru, „sfidarea nornalităţii” şi combinaţiile electorale şi post-electorale care surprind. Suntem în război. Şi într-un război trebuie să învingi sau să rezişti cu orice metodă. În cazul dat, ca partid politic, sarcina noastră este ca aceste metode să fie democratice.

Regretul meu profund este că o parte din politicienii de la Chişinău sunt subordonaţi intereselor imperiale ruseşti, iar o altă parte nu au această preocupare, cum nu a avut-o nici acum 20 de ani. Luaţi de exemplu tot şirul de foşti komsomolişti şi comunişti din perioada sovietică, sau pur şi simplu pe actualii conducători de partide, care, deşi au peste 40 de ani, nu au avut nicio atribuţie la mişcarea de eliberare naţională şi la toată devenirea democratică a Republicii Moldova.

Retoricile mele sunt subordonate, ca şi faptele, respinderii imperialismului rusesc. Este obsesia generaţiei mele pe care trebuie să o transformăm în acţiuni pozitive pentru salvarea intereselor naţionale ale ţării. Tot ce am făcut în aceşti ani, inclusiv votul din 2005 dat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte au fost pentru respingerea imperialismului rusesc. Este un joc dacă vreţi, este o manieră de a menţne cooperarea şi comunicarea cu preşedintele Voronin şi cu partidul majoritar.

Revin la ce am mai spus – atenţie maximă la detalii! Din noiembrie 2003 Federaţia Rusă are o mare problemă cu Republica Moldova – nu-şi poate legaliza prezenţa militară şi nici măcar nu ne poate agresa militar pentru că avem Ucraina în mijloc. Aceasta este marea deosebire dintre noi şi georgieni. Dar preşedintele Voronin, care păstrează retorici pozitive în raport cu Federaţia Rusă, nu semnează ceea ce i se cere. Putin, când a fost recent la Chişinău, a spus ce repetă diplomaţia rusească timp de 5 ani de zile invariabil – planul Kozak, planul Kozak, planul Kozak! „Trebuie să revenim la planul Kozak, regretabil că s-a răsturnat planul Kozak”.

Ce spunea planul Kozak? Legalizarea prezenţei militare a Federaţiei Ruse. De aici trebuie să dansăm, nu de la aproximări. Celelalte aspecte sunt secundare, pentru că dacă se legalizează prezenţa militară rusă şi dacă este distrus sistemul constituţional, Republica Moldova devine pentru un termen istoric imprevizibil de lung anexă geopolitică a Federaţiei Ruse. Asta este foarte grav. Iar şeful statului care se află în această situaţie trebuie să fie conştient că îşi asumă riscuri foarte mari – exact la fel cum îşi asumă riscuri preşedintele Georgiei sau preşedintele Ucrainei – atunci când spune „Nu” Federaţiei Ruse. Nu numai costuri energetice, comerciale, dar şi riscuri foarte personale.

Şi pentru asta preşedintele Voronin merită să fie apreciat de către mine, care îl cunosc mai bine decât alţii. Asta nu înseamnă că tot ce face el este perfect. Dar diferenţa dintre mine şi un comentator politic este că eu trebuie să contribui la schimbările pozitive în societate, nu să le comentez. Deci noi suntem actori, nu comentatori.

Şi când vă gândiţi la 4 aprilie 2005 (când majoritatea comunistă susţinută de mai multe partide de opoziţie l-a votat pe Vladimir Voronin pentru al doilea mandat de preşedinte), trebuie să vă gândiţi şi la 22 iulie 2005 (când a fost adoptată Legea privind principiile de bază ale statutului special al raioanelor din stânga Nistrului). Această lege este absolut fundamentală pentru apărarea intereselor Republicii Moldova. Şi anume, prevederea potrivit căreia procesul electoral democratic în Transnistria poate avea loc doar după încetarea stării de ocupaţie, după demiltarizarea care presupune retragerea armatei şi dizolvarea trupelor. A fost un câştig extraordinar care a pus punct încercărilor, inclusiv din partea OSCE-ului, care propunea, prin gura demnitarilor internaţionali afiliaţi ruşilor, organizarea de alegeri în Transnistria până la reglementare pentru a aduce reprezentanţii separatiştilor în Parlamentul de la Chişinău. Ca să ce? Ca să transforme ţara asta într-o zonă de totală instabilitate? Deci a fost un câştig extraordinar pentru Republica Moldova.

Partidul Comuniţtilor nu susţine interesele Rusiei. Eu mă refer la liderul acestui partid, care înţelege că trebuie de cooperat cu Rusia, trebuie căutate soluţii pozitive pentru rezolvarea problemelor economice, energetice, comerciale, dar nu trebuie neapărat subordonate interesele Republicii Moldova intereselor Federaţiei Ruse. Şi aceasta este diferenţa fundamentală care tebuie reţinută.

În ceea ce priveşte SUA, Washingtonul a fost mai preocupat de alegerile din interiorul ţării în ultima jumătate de an şi de obicei întotdeauna cu o jumptate de an înainte şi după alegeri politica externă a americanilor este mai puţin intensă. În general, proiectele mari pe care le dezvoltă SUA prin agenţiile sau instituţiile sale specializate au continuat. Sperăm ca noua administraţie să fie mai ofensivă şi mai prezentă în regiune şi în Republica Moldova. Îi aşteptăm cu drag.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, spune că problema cea mai gravă din relaţiile cu Rusia este conflictul transnistrean. În acelaţi timp, Chişinăul are nevoi de o diplomaţie care ar putea să sensibilizeze Washingtonul să repună Republica Moldova pe ordinea de zi.

În relaţiile cu Federaţia Rusă există o singură problemă, dar foarte importantă – cea transnistreană, legată de prezenţa militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova. Toate celelalte probleme decurg din problema transnistreană, cum ar fi de exemplu privatizările în zona transnistreană, investiţiile pe care le-au avut unele companii ruse sau persoane fizice în zonă.

Din păcate, va fi un dialog dificil, dar unul necesar. Pe parcursul ultimilor ani ne-am convins că fără a dialoga şi cu Moscova - fără însă a ignora UE şi SUA care au fost partenerii noştri de nădejde în procesul de negocieri pentru soluţionarea conflictului transnistrean – găsirea unei soluţii pentru problema respectivă va fi improbabilă.

Credem că în relaţia cu Federaţia Rusă accentul trebuie pus pe relaţii bilaterale. Dacă în ceea ce priveşte România spuneam că primează aspectul multilateral, pentru că vedem România ca parte a UE, în cazul Rusiei ar fi binevenită o abordare de bilaterală – Rusia, nu CSI-ul. Avem nevoie de o relaţie bilaterală cu Rusia, nu de includerea Republicii Moldova în structuri cum ar fi CSI sau Comunitatea Euroasiatică.

În ceea ce preiveşte relaţia cu SUA, atenţia acordată de Washington în ultimul timp Republicii Moldova a scăzut simţitor, Când s-a produs alegerea noului preşedinte american am spus că guvernarea democrată atât de salutată de toată lumea aici la Chişinău va avea alte priorităţi decât zona Mării Negre şi Europa de Sud-Est. Din păcate am avut dreptate – într-adevar administraţia de la Washington şi-a temperat zelul în zina Mării Negre, ţări precum Ucraina, Republica Moldova şi Georgia au trecut oarecum în umbră.

Sperăm ca aceste momente datorate în bună parte crizei economice şi problemelor interne cu care se confruntată administraţia americană să fie depăşite cât mai curând. Pentru noi, America este un partener strategic. Pentru noi, America este un partener important – şi din punct de vedere politico-militar, şi din punct de vedere economic. Americanii au avut o prezenţă chiar mai sesizabilă decât europenii în ultimii ani în Republica Moldova şi retragerea lor din zona Mării Negre ar însemna pentru noi un eşec, deci ne trebuie o diplomaţie care ar putea să sensibilizeze Washingtonul să repună Republica Moldova pe ordinea de zi. Acest lucru poate fi făcut doar în colaborare cu partenerii noştri din GUAM, pentru că noi suntem prea mici ca să facem acest exerciţiu de sinestătător,

4. În contextul relaţiilor cu Rusia, consideraţi necesară retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, ca o condiţie pentru reglementarea transnistreană?

Marian Lupu (PCRM) spune că la nivelul guvernării astăzi există convingerea că retragerea trupelor ruseşti nu este neapărat o precondiţie pentru soluţionarea problemei transnistrene. Totuşi, statutul de neutralitate a Republicii Moldova trebuie să fie unul nu doar de iure, dar şi de facto.

Poziţia pe care o împărtăşesc poate să pară una ceva mai flexibilă, dar este o opinie comună la nivelul guvernării de astăzi. Eu nu aş califica retragerea trupelor ruseşti ca o precondiţie pentru soluţionarea problemei transnistrene.

Adică nu aş trata problema categoric – nu facem nici un pas, nu dezvoltăm nici un dialog, nu facem negocieri până nu se produce retragerea acestui contingent, fie şi puţin numeros ca componenţă numerică, dar totuşi prezent pe teritoriul regiunilor de est ale Republicii Moldova. Aceasta ar fi o precondiţie din partea noastră şi nu cred că o asemenea poziţie ar fi logică şi raţională.

Retragerea trupelor ruse ar trebui să fie însă un element indispensabil al pachetului pentru reglementarea transnistreană, al modelului de soluţionare propriu-zis, şi susţin idea retragerii trupelor ruse în contextul implementării acestui model. Şi aici nu vreau să fac referinţă doar la un aspect deja mult discutat şi bine cunoscut – deciziile OSCE la Istambul din 1999. Vreau să mă refer la o teză poate mult mai convingătoare – la statutul de neutralitate al Republicii Moldova, consfinţit în Constituţie.

S-a pledat foarte mult pentru acest statut şi el constituie unul din elementele cheie în cadrul modelului pe care încercăm să-l discutăm pentru reglementarea transnistreană. Poziţia mea este că statutul de neutralitate este un preţ rezonabil pentru a fi plătit, din momentul în care el ar determina rezolvarea problemei reunificării teritoriale a ţării. Şi această poziţie a conducerii ţării – de asigurare a statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova, înseamnă implicit şi faptul că acest statut trebuie să fie unul nu doar de iure, dar şi de facto.

 Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova este clar una din precondiţiile de soluţionare durablă a conflictului transnistrean.

Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, prezenţa căreia este ilegală, este una din precondiţiile de soluţionare a conflictului transnistrean. Mai mult, noi avem legea ce prevede principiile de bază pentru reglementare, care într-un punct distinct prevede retragerea armatei, democratizarea, decriminalizarea ca precondiţii pentru reglementare – şi aici vreau să subliniez – o reglementare durabilă a conflictului transnistrean.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că realitatea ultimilor 16 ani arată că trupele ruse nu se află în Transnistria pentru a păstra pacea, ci pentru a apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov.

Retragerea trupelor din regiunea transnistreană este o obligaţie a Moscovei asumată şi la nivel internaţional. Evident că retragerea militară ar trebui să fie o precondiţie pentru reglementare, pentru că realitatea ultimilor 16 ani arată că acele trupe nu se află acolo pentru a păstra pacea, ci pentru a apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov. Sunt probe care arată foarte clar că anume aceata este misiunea acestei armate şi atâta timp cât ea este scutul unui regim ilegal şi nu apără echipibrul, înseamnă că nu putem avea încredere, rezultă că trebuie să vină altcineva pentru a putea menţine acest echilibru şi pentru a putea ajunge în cadrul negocierilor la o soluţie.

Sunt convins că Federaţia Rusă nu doreşte să schimbe situaţia actuală sau singura soluţie acceptabilă pentru ea ar fi extinderea situaţiei din regiunea transnistreană asupra întregii Republici Moldova. Altfel, dacă nu ar fi fost aşa, ei ar fi retras trupele demult. 

Iar aceste trupe oferă posibilitatea practic de a menţine în incertitudine întreaga regiune, regiunea transnistreană, restul Republicii Moldova, cel puţin partea de Sud-Vest a Ucrainei, şi reprezintă probabil o monedă de schimb în cazul în care nu s-ar ajunge la un consens într-o altă regiune a lumii. Federaţia Rusă încearcă să menţină acest conflict artificial pentru a-şi putea negocia poziţiile pe celelalte continente.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, susţine că Moscova nu are un interes prea mare în Transnistria la nivelul politicii de stat şi Chişinăul trebuie să dea o mână de ajutor Rusiei pentru a găsi o formulă de soluţionare pe cale paşnică, poate chiar prietenească, a diferentului transnistrean.

Retragerea trupelor ruse ar trebui să fie una din prerogativele viitoarei guvernări. Dar aici trebuie de găsit căi paşnice, de negocieri, şi nu de ambiţii şi provocări, pentru că Rusia este o forţă mare şi încercările copilăreşti ale unor state mici – să luăm chiar Georgia – aţi văzut care a fost rezultatul. Şi nici pentru Georgia, cu atât mai mult pentru Moldova, SUA şi nici UE nu vor risca bunele relaţii cu Moscova.

Cu atât mai mult că se poate de găcit un numitor comun cu Rusia, pentru că Moscova nu are prea mare interes în Transnistria la nivelul politicii de stat – poate doar la nivelul unor anumite cercuri politice în planul businesului. Rusia are probleme sale în plan intern, mai ales în condiţiile crizei mondiale. Nu prea le este lor a Transnistria. Iată de ce trebuie dată o mână de ajutor Rusiei – de a găsi o formulă de soluţionare pe cale paşnică, poate chiar prietenească, a diferentului, şi de venit cu garanţii că oamenii care deţin cetăţeni rusă nu vor fi asupriţi, nu vor fi intimidaţi.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedintele PDM, spune că fără retragerea trupelor ruse soluţionarea diferendului transnistrean va fi ţi imposibilă şi improbabilă.

Fără retragerea trupelor ruse de pe teritoriul de est al Republicii Moldova soluţionarea diferendului transnistrean va fi ţi imposibilă şi improbabilă. Este o condiţie politică acceptabilă atât pentru cei care consideră că pe viitor Republica Moldova trebuie să fie un stat neutru, cât şi pentru cei care consideră să Republica Moldova trebuie să fie parte a unei alianţe militar-politice occidentale. Credem că viitoarea guvernare, oricare ar fi ea, ar trebui să păstreze în continuare ca prioritate şi relaţia cu Rusia, dar relaţia cu structrile internaţionale să menţină permanent în vizor problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova.

5. Şi ca să ne referim şi la relaţiile cu Uniunea Europeană, vă rugăm să vă expuneţi opinia pe marginea ofertei făcute de Bruxelles vecinilor săi de la Răsărit prin Parteneriatul Estic.

Marian Lupu (PCRM) salută ideile şi priorităţile delarate de Parteneriatul Estic, în special cele ce ţin de cooperarea economică şi liberalizarea regimului de vize. Totuşi, îngrijorarea este ca acest cadru să nu reprezinte în ultimă instanţă o frână la o anumită etapă de avansare a relaţiilor politice şi juridice ale Chişinăului cu UE, spune Marian Lupu. 

Parteneriatul Estic este o abordare care vine să structurizeze mai bine, mai detaliat relaţiile în contextul Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene, care acoperă regiuni neomogene. Politica Europeană de Vecinătate include şi Magreb, şi nordul Africii, şi Autonomia Palestiniană, Israel, dar şi ţările Europei de Est şi Europei de Sud.

Din momentul în care, la iniţiativa Franţei, a fost constituită Uniunea Mediteraneană, care a stabilit un cadru mult mai detaliat al relaţiilor UE cu ţările din bazinul Mării Mediterane, a fost logică şi constituirea Parteneriatului Estic, care să vine cu un concept mult mai bine structurat în adresa statelor din Estul Europei, care şi ele sunt incluse în Politica Europeană de Vecinătate.

Sunt salutabile ideile şi priorităţile declarate în contextul acestui Parteneriat în ceea ce priveşte dezvoltarea cadrului comercial. Noi presupunem că la o primă etapă este vorba despre dorinţa de a ajunge la un acord de liber schimb asimetric. Printre priorităţi este şi facilitarea regimului de vize, iar noi sperăm foarte mult să ajungem, ca obiectiv final, la liberalizarea deplină a acestui regim. Este vorba de asemenea despre un cadru de asistenţă tehnica şi asistenţă financiară cu importante elemente de investiţii. Şi aici sper foarte mult că acest cadru va cunoaşte cele mai bune practici de succes care au fost aplicate pentru fostele state candidate la aderare, în domenii ca agricultura, proiecte şi programe de dezvoltare a infrastructurii terestre şi multe altele.

Discuţiile pe marginea Parteneriatului Estic au fost lansate în decembrie 2008 concomitent în cadrul ţărilor cărora le-a fost făcută această ofertă şi să nu uităm că aceste discuţii sunt abia la început. Ţările cărora le-a fost propus acest parteneriat sunt în proces de chibzuinţă, de gândire, fac analize ample a celor propuse de UE, motiv pentru care cred că la moment nu avem un concept care să-şi fi găsit forma finală, cu toate elementele de structură pe care le va implica.

În mod evident, la Chişinău există unele întrebări pe marginea conţinutului Parteneriatului Estic. Acestea ţin în primul rând de faptul că ţările incluse la etapa actuală în acestă iniţiativă sunt neomogene. Regăsim aici şi Belarus, care se găseşte într-o relaţie absolut particulară cu aceeaşi Federaţie Rusă, cu care discută crearea unei uniuni interstatale, pe de altă parte, avem şi ţările din Caucaz, unele dintre care nu şi-au determinat ca fiind prioritar vectorul de integrare în UE.

Şi atunci, interesul Republicii Moldova este de a avea toate asigurările şi toate garanţiile că dincolo de această abordare în grup, de abordarea regională, va fi foarte bine pronunţată şi o abordare diferenţiată pentru fiecare ţară în parte, în funcţie de progresul pe care îl va înregistra aceasta, de contextul reformelor interne, al reformelor europene. Şi îngrijorarea este ca acest cadru să nu reprezinte în ultimă instanţă o frână la o anumită etapă de avansare a relaţiilor politice şi juridice cu UE. Mai ales că pentru Republica Moldova se prefigurează un nou aranjament juridic cu UE, pentru negocierea căruia suntem în aşteptarea mandatului din partea autorităţilor europene.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că Republica Moldova ar trebui să accepte Parteneriatul Estic ca bază pentru negocierile ulterioare de apropiere de UE.

Aş face o paralelă în cazul Parteneriatului Estic cu oferta privind semnarea Convenţiei de mic trafic la frontieră. Poziţia Chişinăului a fost că îşi doreşte libera circulaţie pentru toţi cetăţenii şi astfel a rămas ca un milion de cetăţeni să nu poată circula în România în baza unui permis special.

Avem o paralelă perfectă cu această situaţie şi în cazul reacţiei la oferta Bruxelles-ului privind Parteneriatul Estic. Sigur, noi ne-am fi dorit mult mai mult - vorbim foarte mult despre statutul de ţară-membru asociat, dar deocamdată nu noi decidem, aceste lucruri ţin de voinţa celor de la Bruxelles.

Republica Moldova, dacă s-ar fi implicat sincer în proiectul Parteneriatului Estic, ar obţine foarte multe avantaje pentru cetăţeni în primă instanţă şi care i-ar oferi o perspectivă foarte clară de viitor. Consider că în cadrul acestei oferte urmează să avem mai multe negocieri, să încercăm să obţinem cât mai mult ca beneficii, dar ea trebuie să fie luată ca bază, mai ales că există disponibilitatea respectivă la Bruxelles.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că Parteneriatul Estic este o modalitate a UE de a sugera discret să fie îndeplinite obligaţiile asumate anterior de statele vizate pentru a putea ajunge într-o etapă mai avansată.

Având în vedere că noi nu am respectat Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE, astăzi guvernul de la Chişinău nu este în măsură să ceară un alt document de principiu care ar stabili relaţiile oficiale dintre Republica Moldova şi UE. Trebuie să-ţi îndeplineşti obligaţiile pe care le-ai asumat şi apoi să pretinzi la altceva, mai ales că Planul de Acţiuni reprezenta obligaţiile pe care şi le-a asumat anterior Republica Moldova în faţa Consiliului Europei şi care nu au fost executate. S-a mai dat încă o şansă Republicii Moldova să-şi îndeplinească obligaţiile, însă aceasta a fost ratată şi atunci UE nu are niciun motiv să mai încheie încă un parteneriat cu Chişinul. Şi dacă totuşi Bruxelles-ul va face totuşi acest lucru, o va face doar pentru a încuraja populaţia Republicii Moldova, nu guvernul, să-şi menţină orientarea proeuropeană.   

UE este în căutarea unor soluţii de mai mare claritate faţă de situaţia anterioară. Planului de Acţiuni ar fi trebui să-i urmeze cererea de aderare, statul de asociat. În condiţile în care statele în cauză, inclusiv Republica Moldova, nu sunt gata pentru a depune cererea de aderare şi, respectiv, de a obţine statutul de stat asociat, UE încearcă să găsească alte soluţii care să ofere cel puţin o situaţie clară pentru ziua de azi.

Este greşit să aşteptăm de la UE să ne rezolve problema noastră de formare a capacităţii necesare în vederea depunerii cererii de aderare. UE poate numai să aştepte într-o asemenea situaţie. Noi suntem cei care trebuie să acţioneze, noi suntem cei care trebuie să respectăm drepturile omului, să arătăm că avem o economie funcţională de piaţă, respectiv, suntem compatibili cu standerdele UE – şi atucni să depunem şi o cerere de aderare.

În condiţile în care noi nu facem acest lucru, UE nu este jandarmul Europei să spună: voi nu aţi făcut, gata, nu vă putem ajuta cu integrarea. UE este mai discretă, vine cu o altă soluţie care să împace cumva spiritele pe moment şi sugerează discret să fie îndeplinite obligaţiile asumate anterior pentru a putea ajunge într-o etapă mai avansată.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că fără Parteneriatul Estic nu se va putea vorbi despre integrare europeană pe viitor.

Reacţia autorităţilor moldovene la oferta Bruxelles-ului privind Parteneriatul Estic a demonstrat că integrarea europenă pentru comunişti nu este decât retorică. Parteneriatul Estic este foarte important pentru noi, pentru că, neavând un cadru de cooperare cu UE, nu putem vorbi despre integrarea europeană pe viitor. Trebuie să fim corecţi, să promovăm reforme, să avem nivelul de trai corespunzător... Nu poţi să vii într-o familie străină cu regulile tale de acasă.

Iurie Roşca, preşedintele PPCD, spune că pauza de gândire a diplomaţiei moldovene poate fi pe deplin justificată, pentru că nu este foarte clar care este avantajul pentru Republica Moldova a participării la Parteneriatul Estic.

Chişinăul face probabil o pauză de gândire, pentru că Parteneriatul Estic s-a extins până la Armenia şi eu cred că pauza de gândire a diplomaţiei moldoveneşti poate fi chiar justificată. Ce am avea de câştigat, de fapt? Sau ăsta este un fel de trântire elegantă a uşii în nas? Un fel de a spune “Măi băieţi, voi nu veţi fi niciodată membri ai UE, ia mulţumiţi-vă voi cu statutul Armeniei!”. Deci un fel de recunoaştere a calităţii de vecin cu care se poate face comerţ din când în când. Noi încă nu am înţeles în profunzime, dincolo de retoricile pozitive şi şlefuite din discursurile europenilor, ce înseamnă acest Parteneriat Estic.

Da, este o ofertă generoasă, noi trebuie să fim recunoscători euroenilor ca unor extratereştri pentru faptul că ne-au observat, să batem mătănii şi să le mulţumim că ne-au observat... Să încetăm treaba asta! Noi trebuie să discutăm foarte serios – ce avem de câştigat, ce au ei de câştigat. NU este adevărat că o ţară săracă, antidemocratică, plină de reţele criminale, îi este indiferentă Uniunii Europene. UE are interesul direct de dezvoltare a democraţiei, a economiei prospere şi a unei societăţi transparente şi funcţionale în Republica Moldova. De ce? Pentru că s-a săturat de emigranţii ilegali din Republica Moldova. Nu vor să sărim gardul? Să ne ajute să ne reformăm şi în definitiv să ne integreze oficial, că dacă nu ne vom integra oficial, toţi vom sări gardul şi vom fi acolo. 

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, este de părere că Parteneriatul Estic pentru Republica Moldova este mai degrabă un eşec decât un succes diplomatic.

Parteneriatul Estic pentru Republica Moldova este mai degrabă un eşec decât un succes diplomatic. Fără îndoială că noi ne-am fi dorit ca în acest moment să fim alături de ţările din Balcanii de Vest. Şi faptul că nu suntem trataţi ca Macedonia şi Bosnia Herţegovina – ţări care nu au neapărat o prestaţie mai bună din punct de vedere economic sau în ceea ce priveşte standardele de dezvoltare a democraţiei – ci plasaţi împreună cu ţări ca Azerbadjanul sau alte state din spaţiul ex-sovietic denotă faptul că diplomaţia de la Chişinău nu a fost suficient de eficace în dialogul cu Bruxelles-ul.

E adevărat că nu este o modalitate de a închide uşa în nas Republicii Moldova, dar mai mulţi oficiali europeni au anunţat că după ţările din Balcanii de Vest şi Turcia nu întrezăresc în viitorul apropiat noi valuri de aderare. Noi sperăm că politica europeană se va schimba, că va fi depăşită şi criza politică, şi cea economică. Dar este foarte important şi ceea ce facem noi în ţară. 

6. Care ar trebui să fie mandatul Republicii Moldova la negocierile pentru viitorul acord cu UE?

Marian Lupu (PCRM) spune că negociatorii moldoveni vor trebui să pună accentul în mod prioritar pe facilitarea regimului de vize şi liberalizarea schimburilor comerciale prin negocierea unui acord asimetric de liber schimb cu UE.

Documentul urmează să fie un acord atotcuprinzător, cu foarte multe detalii, şi, conform unei formule clasice, poziţia Republicii Moldova va trebui să fie una de obţinere a unor efecte şi rezultate maxime. În mod evident, Republica Moldova nu este pe poziţia de a solicita în momentul încheierii acestui acord, negocierile asupra cărora ar putea dura de la 1 an la 3 ani, un statut de ţară membră a UE sau statutul de candidat pentru aderare.

S-a discutat foarte mult care ar trebui să fie titlul acestui acord. Eu ziceam, şi continui să fiu pe această poziţie, că mai mult contează conţinutul concret al viitorului acord decât titulatura acestuia şi nu exclud că s-ar putea să se ajungă la un aşa-numit acord de asociere, dar dincolo de această denumire negociatorii vor trebui să pună accentul pe facilitarea regimului de vize, aspect foarte important pentru noi. S-ar putea chiar ca să se ajungă la formula ca deodată, la momentul semnării acestui acord, să intre în vigoare o liberalizare substanţială a regimului de vize. Sau cel puţin, ca poziţie minimă, ar fi ca această liberalizare să nu fie una de perspectivă prea lungă.

Un alt aspect important pentru noi este şi liberalizarea schimburilor comerciale prin negocierea unui acord asimetric de liber schimb. Un asemenea regim va face ca ţara să devină mai atrăgătoare pentru investiţiile din zona cu care este semnat un asemenea acord. În cazul dat ne referim la investiţiile europene ale statelor membre ale UE şi acest acord trebuie să contribuie la formarea cadrului legal şi a condiţiilor favorabile pentru plasarea de investiţii aici, în Republica Moldova.

Aspectul vizelor şi a comerţului sunt dintre cele mai prioritare. Sunt şi alte subiecte care vizează şi colaborarea industrială, intersectorială, umanitară, în domeniul educaţiei, care ar urma să fie incluse în documentul ce va fi negociat cu UE.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că noul document ar trebui să etapizeze clar până la momentul aderării cele patru valori spre care tinde Republica Moldova – libera circulaţie a cetăţenilor, mărfurilor, capitalului şi a serviciilor.

În urma negocierilor Chişinăul ar trebui să obţină lucrul cel mai important: un angajament ferm din partea UE vis-a-vie de perspectiva aderării şi o eventuală etapizare a acestui proces. Este important să avem etapizate clar, până la punctul final – cel de aderare, cele patru valori spre care tindem – libera circulaţie a cetăţenilor, mărfurilor, capitalului şi a serviciilor.

În mare parte reformele la care ne obligăm în raport cu UE ţin de democratizarea societăţii. Însă, pe de altă parte, cetăţeanul de rând vrea să vadă rezultate şi efecte concrete de pe urma apropierii de UE. Prea mult am discutat în Republica Moldova despre Europa, despre faptul cât de bine va fi în Europa. Şi este important să vedem care sunt perspectivele şi când avem şansa să ajungem acolo.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că cel mai important lucru ar fi ca Chişinăul să determine UE să nu se grăbească să ia o decizie irevocabilă în ceea ce priveşte Republica Moldova, pentru că oprirea procesului de extindere a UE ar lăsa Republica Moldova în afara spaţiului european.

UE ne-a oferit şi până în prezent un cadru generos, întrucât noi avem posibilitatea să exportăm şi la Est şi la Vest fără taxe în virtutea unui sprijin necondiţionat acordat Republicii Moldova. Practic la negocierile următoare ar trebui să fie demonstrată seriozitatea guvernului în vederea respectării angajamentelor asumate. Ar fi bine ca UE să nu să se grăbească să ia o decizie irevocabilă în ceea ce priveşte viitorul Republicii Moldova, pentru că o decizie ce ar opri procesul de extindere ar anula perspectivele europene şi cele de democratizare ale Republicii Moldova.

De asemenea, ar trebui solicitată o implicare mai mare, o poziţie mult mai activă a Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, care să permită dinamizarea procesului de accesare a fondurilor, nu doar pentru guvern, dar şi pentru administraţiile locale. De asemenea, care ar presupune o avizare în regim operativ a tot ceea ce înseamnă legi noi votate de Parlamentul Republicii Moldova şi o relaţie permanentă oficială între Delegaţia Comisiei Europene şi instituţiile statale din Republica Moldova pentru ca în acest mod aquis-ul comunitar să-şi facă loc, să fie din ce în ce mai prezent în viaţa noastră cotidiană.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, crede că noul acord politic cu Bruxelles-ul va fi practic o continuare a Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova, cu mici modificări şi adaptări, iar Chişinăul trebuie să depună efort pentru a elimina restanţele pe care le are la îndeplinirea acestui document.

Republica Moldova nu este în situaţia de a demonstra ambiţii. Imaginea noastră este destul de şubredă, avem restanţe la primul acord, deaceea trebuie să fim cooperanţi, flexibili, dar bineînţeles să nu cedăm din interesele naţionale ale Republicii Moldova. Nu trebuie să mizăm doar pe faptul că venim în UE, trebuie să ne apărăm interesele noastră, dar într-o măsură reală şi să ne arătăm foarte interesaţi de acest proces.

Ştiu doar ce trebuie să facem pentru a face mai atractivă Republica Moldova. Reformele asumate trebuie făcute – şi ştim cu toţii care sunt restanţele şi disfuncţionalităţile Chişinăului la acest capitol. Şi doar după ce vom elimina toate aceste restanţe fundamentale vom putea să fim mai insistenţi şi să batem cu pumnul în masă şi să cerem şi noi concesii sau privilegii sau un grad mai avansat de comunicare şi cooperare cu UE. Atâta timp cât suntem restanţieri la capitolul instituţii democratice şi reforme, nu cred că avem prea mult drept moral ca să batem cu pumnul în masă.

Deci să sperăm că noul acord va fi practic o continuare a Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova, cu mici modificări şi adaptări, iar între timp următoarea legislatură să dea Dumenzeu ca în patru ani să depăşească chiar toate restanţele principale şi să nu mai avem teme de discuţie şi controverse la acest capitol şi să nu mai avem imaginea unei democraţii în tranziţie care şi-a făcut doar parţial tema de acasă.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedintele PDM, spune că printre momente care ar trebui neapărat solicitate Uniunii Europene sunt liberalizarea circulaţiei şi încheierea unui acord de liber schimb cu UE.

Sunt câteva momente care ar trebui neapărat solicitate – circulaţia liberă, sau mai bine zis liberalizarea circulaţiei. La moment Republica Moldova este pe o listă neagră – suntem ţara europeană cel mai prost tratată din punct de vedere al regulilor de trecere a frontierei cu ţările membre ale UE, chiar mai prost decât Federaţia Rusă sau Ucraina. Sunt extrem de importante şi aspectele de natură economică – succesul nostru în discuţiile cu UE privind încheierea unui acord de liber schimb ar trebui neapărat inclus în acest document. Aceste două aspecte vizează la modul cel mai direct interesele celei mai mari părţi a cetăţenilor ţării noastre.

7. Ce ar trebui să facă Chişinăul pentru a accelera procesul de integrare europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că viteza de mişcare a Chişinăului în direcţia Uniunii Europene depinde de viteza şi calitatea implementării reformelor în Republica Moldova dar şi de imaginea şi prezenţa pe agenda dezbaterilor europene.

Integrarea europeană în mare măsură se prezintă a fi ca materie de politică internă. Acest lucru înseamnă ajustări la nivel de legislaţie, dar şi la nivel de sisteme funcţionale. Deci, integrarea europeană este de fapt implementarea acestei legislaţii, a standardelor, a exigenţelor plecând de la macro-nivel – politic, democratic, economic, social – şi ajungând la un nivel foarte tehnic – standarde şi exigenţe tehnice pentru mărfuri, produse, servicii. Viteza de mişcare a noastră în direcţia Uniunii Europene depinde, într-adevăr, foarte mult de viteza şi calitatea implementării acestor reforme în Republica Moldova.

În plus, mai există şi alt aspect – cel de imagine a Republicii Moldova. Şi aici trebuie să lucrăm mult mai bine, căci, cu regret, Republica Moldova se asociază mai mult cu viciile noastre, cu problemele noastre, decât cu virtuţile noastre. Şi atunci, este un element pe care trebuie să pedalăm foarte mult. Cred că se cer aici nişte eforturi instituţionale suplimentare, pentru a prezenta Republica Moldova aşa cum este, să fie cunoscută, să fie prezentă pe agenda dezbaterilor europene. Cred că este un al doilea element care ar contribui la accelerarea procesului de integrare europeană.

M-am referit la aceste două lucruri pe care le putem influenţa, fiindcă sunt şi lucruri care nu ţin de noi – procesele interne europene, transformările în formatul Europei 27, care, în mod evident, nu poate să funcţioneze pe baza aceloraşi mecanisme care au fost eficiente pentru Europa acelor 15. Ceea ce depinde de noi sunt reformele europene dezvoltate aici, în Republica Moldova.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune, scurt, că pentru a accelera integrarea sa europeană Republica Moldova trebuie să-şi onoreze toate obligaţiile.

Puterea de la Chişinău trebuie să-şi îndeplinească toate angajamentele asumate. Şi acet lucru ar fi posibil dacă am avea o guvernare responsabilă, nu una cinică, care declară una şi face cu totul altceva.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că printre factorii care ar determina accelerarea integrării europene a Republicii Moldova sunt respectarea standardelor democratice, apropierea de România şi deschiderea economică a Republicii Moldova către Occident.

Aş începe de la democraţie, de la respectarea standardelor democratice. Pentru asta nu este nevoie de bani, pentru asta este nevoie doar de voinţă. Pentru că nu ai nevoie de bani ca să nu intervii în actvitatea presei, în activitatea justiţiei etc. Pentru asta ai nevoie doar de corectitudine şi trebuie să te abţii. Atât. Să fii corect, să nu abuzezi de mandatul pe care îl primeşti din partea cetăţenilor.

Apoi ar putea fi stabilite relaţii mai strânse cu România. PL se pronunţă pentru simplificarea procedurii de obţinere a cetăţeniei României pentru cetăţenii Republicii Moldova, pentru ca astfel cei care au dreptul la cetăţenie să o poată primi şi să poată beneficia din plin de drepturile unui cetăţean european, chiar dacă se vor afla pe teritoriul Republicii Moldova. Asta ar cataliza procesul de integrare, de apropiere a Republicii Moldova de UE.
Ar mai fi măsurile economice care ar permite deschiderea Republicii Moldova către Occident şi atragerea investiţiilor străine, în condiţiile în care avem forţă de muncă ieftină, o mulţime de lucruri complet neexplorate şi neutilizate în economie. Acest lucru ne-ar permite să ne dezvoltăm, să cerem statut de stat asociat şi cred că l-am putea obţine pe timpul mandatului 2009-2013, dacă puterea va fi preluată de partidele democratice la alegerile parlamentare din primăvara.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, este de părere că atitudinea structurilor europene se va schimba când Chişinăul va da dovadă de seriozitate şi corectitudine în relaţiile cu UE.

Chişinăul ar trebui să nu speculeze, să fie corect, să se aprecieze care sunt prerogativele concrete în cursul extern, şi atunci se va schimba şi atitudinea structurilor europene. Europenii în fiecare zi pot rămâne şocaţi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Atunci când cei 12 ambasadori europeni vin cu o declaraţie privind nedreptăţile ce se întâmplă în ţară şi sunt criticaţi de procurorul republicii că nu s-au consultat cu el, sau de premierul Greceanâi că nu a fost consultată cu guvernarea această declaraţie, eu cred că este o situaţia ieşită din comun şi acest lucru vorbeşte despre nivelul de pregătire a acestor cadre, ele de fapt ne dau ţara de ruşine. Cred că este o premieră mondială când un procuror sau un prim ministru cere ambasadelor europene să-şi coordoneze declaraţiile cu puterea. Iată de şi la acest capitol trebuie să promovăm oameni pregătiţi, nu pe cei din echipa-trib a lui Voronin.

Oleg Serebrian, prin-vicepreşedinte al PDM, spune că Republica Moldova are nevoie, pentru a accelera integrarea sa europeană, de o prezenţă diplomatică mai solidă şi mai eficientă în principalele capitale ale UE – Paris, Berlin, Londra, dar şi de un demers mai clar pro-european.

În primul rând cred că este nevoie de o diplomaţie mai eficientă în principalele capitale ale UE – Paris, Berlin, Londra. Avem nevoie de misiuni diplomatice care să nu fie discrete sau aproape secretizate, dar şi de un Minister de Externe cu o optică mai clară şi de un demers mai clar pro-european, pentru că noi avem deocamdată un discurs foarte ambiguu de politică externă – pe de o parte cerem tranşant aderarea la UE, pe de altă parte nu întotdeauna avem poziţii euroconforme în planul politicii externe, nu întotdeauna ne solidarizăm în instituţiile intenaţionale cu ţările membre ale UE sau avem poziţii identice atunci când vorbim de politică internaţională cu statele membre ale UE. Dacă vorbim de un parteneriat şi de o apropiere de UE ar trebui să ne comportăm respectiv şi în plan internaţional ca să căpătăm credibilitate.

Este vorba, de asemenea, de procesul de reforme din Republica Moldova – reforme structurale, de o îmbunătăţire a climatului economic, înlăturarea birocraţiei, a corupţiei. Credem că avem cele mai multe lucruri de facut anume în plan intern. Nu atât agenda noastră de politică externă primează în priorităţile Bruxelles-ului, cât anume acea de politică internă.

8. Cât de necesară vedeţi cooperarea cu NATO în contextul integrării europene?

Marian Lupu (PCRM) crede că Republica Moldova are un nivel suficient de cooperare cu NATO pe linia Parteneriatului pentru Pace.

Eu cred că noi avem un nivel bun de cooperare cu NATO, pe linia Parteneriatului pentru Pace. Este un program interesant şi benefic şi are foarte multe conotaţii dincolo de cele cu caracter politic. În cadrul acestui program, pe lângă asistenţa tehnică care este acordată, se produc realizări inclusiv în contextul schimbărilor structurale a forţelor armate, a sistemului de securitate. Mai sunt însă şi multe alte sectoare care beneficiază de pe urma acestui program. Un exemplu este domeniul ecologic – NATO a acordat Republicii Moldova asistenţă financiară foarte importantă pentru scoaterea din ţară şi neutralizarea pesticidelor şi altor componente chimice. Este motivul pentru care au cred că noi avem un nivel suficient de sporit şi suficient de cooperare a Republica Moldova – NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că aderarea Republicii Moldova la cea mai mare organizaţie de securitate pe plan mondial ar însemna garantarea fundamentului necesar pentru implementarea procesului complex de integrare europeană.

Aderarea la NATO ar accelera integrarea europeană. Este un punct de vedere pe care ni-l asumăm noi, cei din Partidul Liberal Democrat din Moldova. Sepculaţiile precum că neutralitatea ar oferi perspective mai mari Republicii Moldova pentru reglementarea conflictului transnistrean şi ar garanta obţinerea mai multor beneficii sunt unele false. Republiuca Moldova, dincolo de problemele pe care le are, mai are şi una mare ce ţine de securitate. Situaţia din Caucaz şi nu numai a arătat că doar odată fiind integrat într-un sistem de securitate puternic poţi să-ţi creezi, să lansezi proiecte şi să le realizezi. Vorbesc despre proiecte mari. Or, la ora actuală, cea mai puternică construcţie la nivel mondial, în primul rând la capitolul securitate, este Alianţa Nord-Atlantică. Pentru Republica Moldova, având în vedere poziţionarea geografică şi problemele cu care se confruntă, trecutul şi prezentul, o relaţie strânsă – să nu vorbim de aderare – cu acestă organizaţie ar însemna mult mai mult decât pare la prima vedere. De fapt, înseamnă fundamentul necesar pentru a implementa procesul complicat de integrare europeană.

Dorin Chirtoacă, vice-preşedintele PL, spune că formaţiunea sa sprijină categoric aderarea Republicii Moldova atât la UE, cât şi la NATO, inclusiv ca soluţie pentru conflictul transnistrean. Aderarea la NATO ar fi un semnal clar pentru investitorii occidentali să vină în Republica Moldova, iar dezvoltarea economică a malului drept al Nistrului va duce la implozia regimului separatist de la Tiraspol.

Suntem, evident pentru integrarea în NATO şi UE. Şi nu doar prin asumarea acestor obictive în programul şi acţiunile noastre. Aceasta reprezintă ţinta noastră finală – de a fi europeni alături ce celelalte naţiuni europene.

Cum poate fi realizat acest lucru? Este adevărat că şi conflictul transnistrean este o piedică, dar toate pornesc, totuşi, de la democraţia internă. În cazul în care vom respecta obligaţiile noastre asumate ca membri ai Consiliului Europei şi în Planul de Acţiuni Republica Moldova-UE – obligaţii de a respecta la standarde minime europene libertatea presei, libertatea de exprimare, funcţionarea instituţiiilor democratice, independenţa justiţiei, autonomia locală – atunci avem toate şansele să fim într-o relaţie de pareteneriat serioasă cu instituţiile europene, atât cu UE, cât şi cu Consiliul European şi cu NATO, în vederea elaborării şi aprobării unei foi de parcurs de apropiere şi integrare a Republicii Moldova în aceste structuri.

Ceea ce ne putem propune ca obiectiv realist este dobândirea de către Republica Moldova a statutului de membru asociat al UE în perioada 2009-2013. Obiectivul de integrare europeană în condiţile în care există deja alte norme în cadrul UE pentru extindere, anume necesitatea organizării referendumului la nivel naţional, ar reprezenta un obiectiv care depăşeşte pârghiile şi posibilităţile UE şi ale Republicii Moldova, motiv pentru care ar trebui să ne asumăm ceva real atât pentru noi, cât şi pentru UE.

Şi oricum, în termen de patru ani de zile, fără dobâdirea statutului de stat asociat, obiectivul de aderare la UE nici nu poate fi luat în discuţie. Pentru a avea succes în demersurile noastre de aderare la UE, evident că ar trebui să avem o poziţie clară în ceea ce priveşte aderarea la NATO. Aici există rumori precum că problema transnistreană nerezolvată ar pune piedici Republicii Moldova în ceea ce priveşte renunţarea la neutralitate şi solicitarea de aderare la Alianţa Nord-Atlantică. Însă, în cazul în care această decizie de principiu de a adera la NATO este luată în paralel cu o serie de măsuri economice, care ar asana economia noastră şi ar permite atragerea investiţiilor, situaţia economică care urmează să fie mai bună ar treansforma Republica Moldova într-o atracţie, inclusiv pentru cetăţenii din stânga Nistrului. Pentru că eu cred că în cazul Republicii Moldova asumarea la nivel politic a dezideratului de a adera la NATO ar însemna un mesaj foarte clar pentru investitorii străini de a putea veni în Republica Moldova, de a putea investi. Şi astfel avem o şansă mai mare de a soluţiona conflictul transnistrean înainte să accedem propriu-zis la structurile europene. Oricum, soluţia pentru Transnistria aceasta este – de a dezvolta economic Republica Moldova şi de a obţine astfel o implozie a regimului ilegal de la Tiraspol, urmând ca după aceea să fie asumate alte obiective de nivel mai înalt.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că, din contra, eventuala aderare a Republicii Moldova la NATO ar torpila reglementarea transnistreană, motiv pentru care în acest subiect trebuie să se ţină cont de Constituţia moldoveană, care prevede statutul de neutralitate.

Republica Moldova cooperează şi în prezent cu NATO, însă în ceea ce priveşte integrarea în NATO cred că trebuie să ţinem cont de Constituţia Republicii Moldova şi de faptul că doar aproximativ 20 la sută din populaţie ar accepta integrarea Republicii Moldova în NATO. Trebuie ţinut cont nu în ultimul rând şi de situaţia geopolitică din regiune. Dacă vrem o reintegrare a Republicii Moldova şi o soluţionare a conflictului transnistrean, înseamnă că această problemă trebuie să fie pe planul doi. Iar pe primul plan să punem retragerea trupelor străine şi reintegrarea ţării. Mai târziu, dacă va fi necesitate şi poporul va dori, asta va fi altă treabă, dar eu văd că în Elveţia nu se întâmplă nimic, în alte ţări nordice nemembre NATO tot nu se întâmplă nimic. Trebuie să înţelegem foarte bine că discuţiile despre NATO în situaţia actuală prejudiciază procesul de reîntregire a ţării şi trebuie să ţinem cont de acest lucru.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, spune că relaţia cu NATO nu este o prioritate în ochii UE.

Cooperarea cu NATO nu este un lucru solicitat expres de UE. Sunt ţări membre ale UE care nu fac parte din NATO, inclusiv în valul de aderare din 2004 Cipru şi Malta au aderat fără a fi membri ai NATO. Mai mult decât atât, UE în ultima perioadă încearcă constituirea unei structuri proprii de apărare pan-europene. De aici nu decurge că relaţia cu NATO ar fi o prioritate în ochii UE. Una nu împiedică cealaltă – agenda NATO şi agenda UE sunt totuşi agende diferite, deşi la Chişinău multă lume le confundă.

9. În ceea ce priveşte cooperarea regională, la ce iniţiative Republica Moldova ar trebui să participe pentru a accelera sa integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că Republica Moldova este prezentă în toate structurile regionale importante, ceea ce este un lucru bun. Pentru perspectiva imediată, Chişinăul ar mai urma să-şi intensifice prezenţa la ceea ce se numeşte Tratatul Comunităţii Energetice în Europa de Sud-Est.
 
Republica Moldova participă la toate iniţiativele regionale care sunt conexe problematicii europene. Mă refer aici la Iniţiativa Central-Europeană, la CEFTA în noul său format, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (de altfel suntem unica ţară din cadrul Politicii Europene de Vecinătate care face parte la acest proces), Procesul de Cooperare în Bazinul Mării Negre. Deci, suntem prezenţi în toate structurile regionale importante. Nu cred că am ratat ceva până acum şi este un lucru bun. Plus, în anul 2008, Republica Moldova a deţinut cinci preşedinţii în organizaţii regionale, preşedinţii care la fel sunt interesante şi importante, pentru promovarea Republicii Moldova, pentru vizibilitatea şi imaginea ţării, prezenţa ei pe agenda dezbaterilor internaţionale. Aceste organizaţii regionale sunt în mod cert instrumente interesante pentru atingerea aceluiaşi obiectiv de integrarea europeană.

Cred că pentru perspectiva imediată, Republica Moldova ar mai urma să-şi intensifice prezenţa la ceea ce se numeşte Tratatul Comunităţii Energetice în Europa de Sud-Est. Mandatul pentru aceste negocieri a fost deja eliberat la 15 iulie 2008 şi din februarie 2009, când are loc cea de a doua rundă de discuţiile nivel de experţi, negocierile vor porni în ritm mai intens. Există şanse ca până la sfârşitul anului 2009 să devenim membri cu drepturi depline la acest Tratat, la care în prezent avem statut de observator.

Este important pentru noi acest lucru, din mai multe puncte de vedere. Pe plan global, este o iniţiativă care vine să accelereze procesul de ajustări al sistemului energetic al Republicii Moldova la standardele europene şi prin aceasta să contribuie pe ansamblu la integrarea europeană.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, regretă faptul că Republica Moldova a dinamitat relaţia din cadrul GUAM, structură din care fac parte ţări din afara spaţiului european, dar care cu toate acestea avea foarte multe beneficii de obţinut în plan european, ca mandat şi perspectivă.

Eu regret foarte mult poziţia care a survenit în ultima perioadă a celor de la guvernare în cadrul GUAM. Or, această construcţie, chiar dacă ţările membre sunt din afara spaţiului european, ca mandat şi perspectivă europeană avea foarte multe beneficii de obţinut. Anume Republica Moldova a fost acea care a dinamitat acestă organizaţie şi a făcut-o practic inactivă. Sunt singur că vom reveni la această organizaţie care urmează să fie una funcţională sub toate aspectele. Chişinăul trebuie să fie activ în toate inţiativele care au tangenţă cu relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Este şi Iniţiativa Central Europeană, poate mai puţin la cele ce ţin de bazinul Mării Negre, pe marginea cărora se discută mult dar nu am văzut prea multe rezultate.

Republica Moldova trebuie să participe în toate construcţiile propuse pentru a-şi face simiţită prezenţa. Or, eficienţa prezenţei într-o organizaţie sau alta depinde în cea mai mare măsură de capacitatea celor care ne reprezintă şi de mesajul pe care îl transmit. Consider că pentru Republica Moldova prezenţa în instituţiile respective este una importantă pentru a transmite mesajul, pentru a ne face cunoscuţi şi pentru a încerca să fim în dezbaterile ce au loc pe marginea problemelor care ne vizează şi să oferim şi noi soluţii. De ce nu?

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că pe plan regional Republica Moldova are parteneri care deja au optat pentru NATO şi UE. Chişinăul trebuie în primul rând să-şi exprima clar aderenţa la aceste valori, pentru că în caz contrar, dacă nu va fi pe aceeşi lungume de undă, cooperarea regională va fi mai mult una de faţadă.

Cooperarea regională este foarte importantă pentru a menţine şi a forma o poziţie comună a statelor din regiune asupra diferitor probleme şi pe baza acestei poziţii comune să fie menţinut un curs comun regional al acestor state. Dar cred că mai importantă este opţiunea fermă şi serioasă a Republicii Moldova pentru Uniunea Europeană şi NATO, pentru ca ulterior să poată avea loc şi o cooperare eficientă pe plan regional. Pentru că în plan regional noi avem state care deja au optat pentru NATO şi UE, iar în cazul în care noi vorbim despre cooperare regională fără să fim practic pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte deciziile mai importante, atunci va fi mai mult o cooperare de faţadă.

Republica Moldova are nevoie de majoritatea organizaţiilor regionale din care face parte, cu excepţia CSI. În ceea ce priveşte GUAM-ul, din păcate aici partenerii sunt din afara spaţiului european şi sunt în mare parte sub influenţa Federaţiei Ruse – aici şi Ucraina pierde din poziţii, şi Azerbaidjanul nu a mai dat curs ofensivei relansate în anii 2005-2006, Georgia este într-o situaţie foarte şi foarte dificilă, iar Republica Moldova – cel puţin guvernul actual – a trădat această cauză şi este de asemenea de partea Federaţiei Ruse. Totul porneşte de la voinţa politică a statelor membre ale unei organizaţii regionale de a susţine linia asumată anterior şi nu de a oscila. În cazul în care există oscilaţii, practic, la nivel regional nu mai poate exista eficienţă.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, este de părere că programele regionale trebuie folosite masiv şi cu cap de Republica Moldova, iar GUAM-ul este ineficient din cauza atitudinii neserioase a statelor membre. 

Cooperarea regională este benefică pentru Republica Moldova mai ales prin proiectele pe care le derulează. Această cooperare ar crea posibilităţi de soluţionare a problemelor strigente ale Republicii Moldova, cum ar fi comercializarea mărfurilor, realizarea unor proiecte sociale, gazificare, drumuri, apă, locuri de muncă, cooperare transfrontalieră, programe mixte comune. GUAM-ul este o structura care cu părere de rău nu este eficientă. Poziţia guvernării actuale a fost întotdeauna compromiţătoare – au compromis această structură. Ea nu este una funcţională probabil şi pentru că nu a existat o atitudine serioasă a membrilor acestei structuri faţă de ea. Ba cineva a părăsit, ba Republica Moldova nu este mereu prezentă la întruniri – nici preşedintele, nici premierul...

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, spune că la moment cea mai importantă pentru viitorul european al Republicii Moldova este participarea la GUAM.

Cred că GUAM-ul este structura cea mai importantă la ora actuală în planul apropierii Republicii Moldova de UE. GUAM-ul reuneşte ţări care au aceleaşi probleme cu statele vecine, aceleaşi probleme interne – separatismul. Eficinatizarea GUAM-ului ar putea fi un atu pentru toate cele patru ţări. Alte ininţiative regionale sunt interesante mai ales în calitatea lor de cluburi de dezbateri, însă nu au prea multă concreteţe, chiar dacă mă refer la Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră sau la Iniţiativa Central Europeană.

10. Vedeţi vreo incompatibilitate între calitatea de membru al CSI şi integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că în perspectivă imediată şi medie, nu vede nicio incompatibilitate dintre calitatea de membru al CSI şi integrarea europeană, pentru că Republica Moldova participă doar la dimensiunea social-economică a CSI şi îşi urmăreşte interesele economice.

Vorbeam mai devreme despre reperele şi principiile unei politicii externe de echilibru, vorbeam despre pragmatism. În acest moment, la fel ca şi în trecut, dar şi pentru un viitor previzibil, eu nu văd nicio incompatibilitate dintre calitatea de membru al CSI şi integrarea europeană. De ce? În primul rând pentru că Republica Moldova participă de la bun început doar la dimensiunea social-economică a CSI, deci în această structură noi ne urmărim în primul rând interesele noastre economico-comerciale.

În afară de aceasta, în actualul său format şi în formatul care va rămâne pentru viitor, CSI nu este o formaţiune clasică, multilaterală, de dimensiune juridică. Adică noi nu avem un număr de cinci, şase, şapte, zece acorduri multilaterale care formează cadrul juridic al organizaţiei. Organizaţia la moment se prezintă ca un sistem de acorduri bilaterale între ţările participante la această comunitate. Acordurile de liber schimb – documente care sunt foarte importante pentru noi – funcţionează nu în baza acordului multilateral de liber schimb, ci în baza unor acorduri bilaterale Republica Moldova – Ucraina, Republica Moldova – Rusia, Republica Moldova – Belarus, Republica Moldova – Kazahstan şi tot aşa. Deci nu există incompatibilităţi în acest sens.

În general, Republica Moldova se află într-o situaţie deosebită, foarte originală şi favorabilă, având regim de liber schimb atât cu partenerii din Est, cât şi cu cei din Vest – din momentul în care vom ajunge la un acord asimetric de liber schimb cu UE. Este o situaţie extraordinară, care formează premise importante pentru a atrage investiţii. Un agent economic care plasează aici investiţii, îşi înregistrează întreprinderea şi devine entitate juridică a Republicii Moldova are deosebite oportunităţi pentru a face comerţ şi cu Estul, şi cu Vestul. Este un aspect care nu este de neglijat, pentru că foarte multe ţări ale UE tind spre dezvoltarea relaţiilor comerciale cu Federaţia Rusă, cu Kazahstanul, cu Ucraina şi cu alte ţări. Şi eu cred că ar fi o prostie să ne lăsăm pradă altor valori decât cele practice, pragmatice. Şi trebuie să ne folosim de această situaţie absolut particulară a Republicii Moldova.

Cred că, din punct de vedere politic, aceste incompatibilităţi ar putea să apară doar în momentul în care Republica Moldova va ajunge la gradul cel mai avansat în relaţiile cu UE, practic în prag de aderare, când va trebui să devină parte componentă a pieţei unice a UE, a uniunii vamale europene. Iată atunci, într-adevăr, se va intra în incompatibilitate. Dar din moment ce în perspectivă imediată şi medie noi nu avem aceste riscuri, este cazul să profităm de avantajele pe care le avem la dispoziţie şi care sunt prezente pentru raporturile noastre atât cu Estul, cât şi cu Vestul.

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că incompatibilitatea dintre statutul de ţară CSI şi integrarea europeană este una mare şi oscilaţia dintre cei doi vectori este cauza indeterminării şi inconsistenţei politicii externe moldovene.

Eu văd una mare. Mai mult decât atât, am făcut parte din guvernul care în 1999, prin prim-ministrul Ion Sturza, de la tribuna centrală a Parlamentului a declarat tranşant că dacă dorim integrarea în UE trebuie să renunţăm la trecut şi să privim spre viitor. Să renunţăm la prezenţa în această instituţie, moartă de altfel, care nu este eficientă. Avem exemplul situaţiei din Caucaz, când o ţară membră a CSI a agresat militar o altă ţară membră. Acest fapt demonstrează clar care este importanţa şi statutul acestei organizaţii. Angajamentele noastre asumate pe dimensiunea Estică vin în contradicţie cu cele pe care ni le propunem pe dimensiunea Vestică, şi atunci facem un pas înainte şi doi înapoi. Această atitudine a şi făcut ca Republica Moldova să nu aibă o politică externă bine conturată şi care să fie implementată indiferent de timpul de afară sau conjunctura ce apare la un moment sau altul.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, subliniază că CSI este o organizaţie care nu funcţionează şi prin care Federaţia Rusă încearcă să-şi menţină influenţa şi mai departe asupra spaţiului ex-sovietic, inclusiv asupra Republicii Moldova.
 
Evident că există compatibilitate între calitatea de membru CSI şi integrarea europeană. CSI înseamnă o organizaţie care nu funcţionează, este o organizaţie prin care Federaţia Rusă încearcă să-şi menţină influenţa şi mai departe asupra Republicii Moldova. Este o organizaţie pe baza căreia Federaţia Rusă face declaraţii foarte frumoase, dar în realitate aplică mecanisme extrem de dure, chiar mai dure decât statelor nemembre ale CSI.

Fiind în CSI noi am avut cel mai mare preţ la gaze, fiind în CSI noi suntem supuşi şantajului, în condiţiile în care dacă eşti în CSI nu ar trebui să ai asemenea probleme. CSI este o încercare complet neinspirată de a menţine fosta URSS şi noi nu ar trebui să facem parte dintr-o asemenea structură, ci să CSI cât mai curând posibil.       

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că în pofida faptului că CSI este un organism mort, Republica Moldova nu trebuie să abandoneze înr-un viitor previzibil Comunitatea, pentru că perspectiva sa europeană este foarte incertă.

În acest moment, când perspectiva europeană pentru Republica Moldova este la o distanţă de 20-30 de ani, şi nici măcar nu se ştie dacă UE îşi va continua extiderea sau nu, este foarte problematic de a refuza calitatea de membru într-o organizaţie ca CSI, chiar dacă CSI este deja un organism mort. În afară de summiturile astea care se mai termină cu câte vreo beţie nu am auzit să mai fie ceva rezultate. Dar CSI a jucat un rol foarte important pentru toate statele din spaţiul ex-sovietic, totuşi el a administrat un divorţ civilizat fără jertfe umane. Atunci când vor apărea condiţii palpabile din partea UE, condiţiile se vor schimba şi atunci va trebui adoptată o decizie. Pentru că se schimbă situaţia geopolitică şi în Europa – tot mai mult se vorbeşte despre dorinţa de integrare europeană şi a Rusiei. Eu nu văd nimic straniu aici, în acest caz UE s-ar consolida, ar deveni mult mai stabilă, mult mai garantată în plan economic, energetic, social, militar, etc... Dar până când nu vom avea certitudini în planul integrării europene nu e logic să refuzăm ceva ce avem deja. 

Iurie Roşca, preşedintele PPCD, spune că o ţară nu poate face parte concomitent din CSI şi UE. EL crede că CSI-ul va dispărea de la sine. Şi dacă există anumite posibilităţi de diminuare a presiunilor politico-militare şi energetice ruseşti prin aflarea formală în CSI, nu este o mare tragedie că nu s-a ieşit ieri din CSI.

În acest moment calitatea de membru al CSI nu impiedica avansarea pe calea integrării europene, dar la o etapă avansată cele două structuri sunt incompatibile. Pentru că nu poţi să mergi şi la stânga, şi la dreapta concomitent. Dar dacă există anumite posibilităţi de diminuare a presiunilor politico-militare şi energetice ruseşti prin aflarea formală în CSI, nu este o mare tragedie că nu s-a ieşit ieri din CSI.

Trebuie să ne gândim şi la această dimensiune – economică, energetică, comercială. Tot timpul ne raportăm la Ţările Baltice, şi foarte bine facem. Să nu uităm că Ţările Baltice au scăpat de problema prezenţei militare ruse în 93-94. Şi Ţările Baltice au fost de jure subiecţi ai dreptului internaţional de-a lungul lungei perioade sovietice. Noi suntem în puţin altă situaţie. Vrem să fim ca ei, dar suntem aşa cum suntem şi unde suntem. Georafia face istorie de multe ori...

Cred că CSI-ul va dispărea de la sine. A fost o formulă de menţinere a dominaţiei Rusiei asupra fostelor republici sovietice, nu are cred niciun fel de dimensiune practică deosebită şi toată lumea înţelege asta. Dar toată lumea din CSI se menţine cumva în jurul Rusiei pentru a nu provoca ursul. Cine ar vrea să provoace ursul? Nici măcar americanii nu vor...

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedintele PDM, spune că rămânerea în CSI şi integrarea în UE sunt absolut incompatibile, pentru că nu poţi fi în două spaţii de liber schimb, sau în două spaţii de liberă circulaţie diferite.

Rămânerea în CSI şi integrarea în UE sunt lucruri absolut incompatibile. E foarte clar că nu poţi face parte din două mecanisme internaţionale, din două mecanisme de cooperare regională care au scopuri total diferite. Nu poţi fi în două spaţii de liber schimb. Sau în două spaţii de liberă circulaţie. Marea Britanie, Danemarca sau alte ţări scandinave, când au aderat la comunitatea europeană, au abandonat ESTA, care ca principii este cu mult mai apropietă de UE decât CSI.

11. În ce interval de timp vedeţi reglementarea transnistreană, în ce formulă şi este oare această problemă un impediment în integrarea europeană?

Marian Lupu (PCRM) spune că la baza formulei de reglementare ar trebui să stea Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor de est, adoptată de Parlamentul de la Chişinău în 2005, iar discuţiile să fie purtate în formatul 5+2.

În 2008 a existat o mică speranţă că la început de toamnă reglementarea transnistreană ar putea să avanseze şi să ajungem la nişte decizii până la alegerile parlamentare din 2009. În acest moment, cred că este deja clar că până la alegerile din primărava anului 2009 nu se întâmplă nimic. În ceea ce priveşte formula pentru reglementarea transnistreană, cred că la baza ei ar trebui să stea Legea privind principiile de bază ale statutului raioanelor de est, adoptată de Parlamentul de la Chişinău în 2005, iar discuţiile să fie purtate în formatul 5+2.

În opinia mea ar trebui să pornim discuţiile nu de la denumirea modelului statal pe care urmează să-l constituim la momentul reglementării. Din contra, lucrurile ar trebui să stea invers – să fie discutată partea de conţinut, distribuirea responsabilităţilor şi ce pachet de atribuţii este oferit Tiraspolului, sistemul de interacţiune la nivel de organe centrale, a organelor locale, etc. Şi în momentul în care cădem de acord asupra acestor aspecte cu Federaţia Rusă şi în formatul 5+2, abia atunci vor fi gata să ne aşezăm şi vedem cum numim construcţia statală care va rezulta. Nu trebuie să pornim acum de la poziţiile că Tiraspolul cere categoric federaţie sau confederaţie, iar Chişinăul insistă pe autonomie – şi aici ne-am blocat... Pentru că în orice caz, atribuţiile ce se prefigurează pentru Transnistria ţin de un grad de autonomie foarte larg chiar şi în comparaţie cu modelele de autonomie practicate în alte ţări. Deci, ar trebui să pornim de la discuţii pe conţinut, şi doar apoi să ajungem la forma de implementare.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că în care democraţia ar funcţiona în partea dreaptă a Nistrului şi ar exista semne clare că Republica Moldova va deveni exact ce a devenit astăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE, majoritatea cetăţenilor din stânga Nistrului ar opta pentru acelaşi destin european al Moldovei.

Reglementarea transnistreană poate avea loc numai în cazul în care se încearcă meţinerea unui control eficient asupra frontierei dintre Republica Moldova şi Ucraina şi, de asemenea, asupra frontierei interne, pentru a nu permite activităţi ilegale. Chişinăul trebuie să nu răspundă oricăror provocări care ar putea veni din partea regimului ilegal de la Tiraspol, din partea Federaţiei Ruse, sau din partea trupelor de ocupaţie. E nevoie de o acţiune susţinută a noastră pe partea dreaptă a Nistrului în vederea dezvoltării economice, o serie de acţiuni în vederea unei mai bune informări şi a unui mai mare acces la informare a populaţiei din stânga Nistrului şi crearea contactului dintre regiunea transnistreană şi partea dreaptă a Nistrului. Ca urmare a acestui contract oamenii vor vedea diferenţa şi vor avea o altă perspectivă, mai bună, în partea dreaptă a Nistrului, care ar putea deveni o realitate pentru ei şi pentru copii lor.

Este adevărat că este un regim dictatorial în regiunea transnistreană în frunte cu Smirnov şi familia sa, dar şi de partea dreaptă a Nistrului avem un regim, nu la fel de dictatorial ca cel din regiunea transnistreană, dar tot cu tendinţe spre dictatură şi totalitarism, unde preşedintele şi familia sa, de asemenea, sunt cei mai bogaţi oameni şi care şi-au aservit practic, toată republica. Acest lucru îi face pe oamenii din Transnistria să nu aibă încredere nici în unii, nici în alţii şi să nu-şi dorească să schimbe ceva ce nu este bun pe altceva care la fel nu este bun.

În condiţiile în care democraţia ar funcţiona în partea dreaptă a Nistrului şi ar exista semne clare că Republica Moldova va deveni exact ce a devenit astăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE, sunt convins că majoritatea cetăţenilor din stânga Nistrului ar opta pentru acelaşi destin european al Moldovei.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, crede că în formula Voronin-Smirnov o reglementare transnistreană este imposibilă, iar problema transnistreană este o piedica importantă în procesul de integrare europeană a Repubicii Moldova.

În formula actuală Voronin-Smirnov o reglementare transnistreană este imposibilă, pentru că acestea sunt două persoane care nu vor găsi niciodată limbă comună şi care sunt pline de ambiţii şi interese personale. Imediat după schimbarea guvernării actuale în una de orientare democratică se vor întreprinde toate măsurile real posibil pentru a reveni la negocieri directe în orice formulă – şi 3+2, şi 5+2 sunt bune pentru a găsi o soluţie. Problema transnistreană este o piedica importantă în procesul de integrare europeană a Repubicii Moldova, pentru că UE nu este interesată să îmbrăţişeze un stat cu instabilitate economică, militară, cu prezenţa trupelor străine. Un stat divizat, cu o guvernare comunistă integrat în Europa este o enigmă şi o problemă.

Iurie Roşca, preşedintele PPCD, spune că problema transnistreană va dispărea când va înceta prezenţa militară rusă.

Nimeni nu îl ştie când ar putea fi depăşită problema transnistreană. Cred că chiar nimeni. Nimeni nu poate să dea o aproximare temporală – un an, doi, trei, zece... Acest lucru depinde de viteza cu care va slăbi ponderea Rusiei în regiune. Să aşteptăm să cadă mai puternic preţurile la petrol pe piaţa internaţională şi atunci vom reveni la acest subiect. Până atunci, trebuie să ştim să păstrăm pauze. În acest moment nu avem niciun fel de capacităţi suplimentare de a consolida puterea de negociere a Republicii Moldova. Occidentul este alături de noi – ce putem să facem mai mult decât să insistăm, să insistăm, să insistăm pentru o soluţionare paşnică? Putem face anumite concesii, dar până la un anumit punct. Problema transnistreană este legată de prezenţa militară rusă şi punct. Când va înceta prezenţa militară rusă, va dispărea şi problema transnistreană.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedinte al PDM, că intervalul în care ar putea fi soluţionată problema transnistreană – un impediment important în reglementarea transnistreană – este practic imposibil de estimat.

Conflictul transnistrean este fără îndoială un impediment pe calea integrării europene a Republicii Moldova. Este un moment care încetineşte procesul de dezvoltare democratică din chiar Republica Moldova. În cât timp poate fi foluţionat e foarte greu de spus – poate fi în egală măsură foarte repede, dar la fel poate să rămână conservat pentru vreme îndelungată.

12. Cum apreciaţi prestaţia şi competenţa diplomaţiei moldovene?

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că diplomaţii moldoveni servesc interesele Partidului Comuniştilor şi nu ale Republicii Moldova şi constituirea unei diplomaţii veritabile ar putea dura încă multă vreme.

Mai avem mult până vom avea o diplomaţie veritabilă. Din păcate, în acest domeniu activează persoane care nu au nimic comun cu diplomaţia, cu cunoştinţele, calităţile pe care ar trebui să le posede un diplomat veritabil. Avem de muncit foarte mult pentru a atrage capacităţile şi valorile în această activitate foarte grea, responsabilă şi importantă pentru viitorul unui stat, pentru a permite diplomaţilor să-şi servească ţara, nu doar pentru a întâlni la aeroport înalţi demnitari şi a le duce valiza la hotel. Nu mă refer la toţi, dar în general asta este misiunea diplomaţilor la ora actuală, şi îndeplinirea întocmai a indicaţiilor ce vin de la Comitetul Central al Partidului Comunist. Diplomaţia noastră a demonstrat că a fost ideologizată până în măduva oaselor în aceşti opt ani de guvernare comunistă.

Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, spune că diplomaţii moldoveni sunt într-o situaţie extrem de perversă – sunt nevoiţi să vorbească în Occident despre orientarea pro-europeană a Chişinăului, în timp ce guvernarea comunistă menţine aservirea Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă.

Aş spune că există în Ministerul de Externe oameni care ar dori să spună mai multe şi să facă mai multe în Republica Moldova, dar sunt convins că ei sunt într-o situaţie extrem de perversă. Pentru că directivele oficile reale sunt acelea de a menţine aservirea faţă de Federaţia Rusă, însă pentru ochii lumii şi pentru menţinerea unei aparenţe de bune relaţii cu UE şi de orientare europeană a Republicii Moldova sunt nevoiţi să declare cu totul altceva în Occident. În ce măsură reuşesc ei să strecoare un mesaj al adevărului şi a intenţiei adevărate, dacă nu a Guvernului, cel puţin al populaţiei – de orientare spre UE – deja depinde de măiestria lor.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că poate califica prestaţia diplomaţiei moldovene de la „proastă” la „foarte proastă”.

Prestaţia diplmaţiei de la Chişinău este de la proastă la foarte proastă. Republica Moldova nu a avut diplomaţie, ci doar nişte jucători de mutle ori foarte incompetenţi şi deseori foarte dependenţi de tovarăşul Voronin, care nu au fost liberi să activeze din numele guvernului şi poporului, dar au îndeplinit ambiţiile persoanei numărul unu în stat.
 
Iurie Roşca spune că s-ar putea face mai mult în promovarea unor oameni de valoare în diplomaţia moldovenească. Totuşi, Ministerul de Externe este reduta instituţională a vectorului european al Republicii Moldova.

Diplomaţia moldoveană este foarte pestriţă. Pot să judec după calitatea ambasadorilor pe care i-am întâlnit în cele mai diverse capitale europene. Ambasadorii noştri sunt foarte diferiţi – de la foarte buni la foarte răi. Şi mi se pare că nu ar fi cazul să fie chiar aşa. Ar fi cazul ca toţi să fie profesionişti, să înţeleagă despre ce este vorba în meseria asta. Sigur că s-ar putea face mai mult în promovarea unor oameni de valoare în diplomaţia moldovenească.

Ministerul de Externe, orice s-ar spune, este reduta instituţională a vectorului european al Republicii Moldova. Asta se ştie. Şi Andrei Stratan este simpatizat în Occident foarte mult pentru asta şi antipatizat de foarte mulţi dintre cei care vor să-i ia locul. Şi mie nu-mi place chestia asta. Eu nu particip la astfel de discuţii, când tot felul de foşti funcţionari ai Ministerului de Externe îl critică pe Stratan pentru că asta este ministrul şi nu ei... Eu nu particip la aceste jocuri. Eu am tot respectul şi simpatia pentru Stratan şi cred că în această lungă perioadă de guvernare comunistă el şi-a onorat mandatul şi şi-l onorează destul de binişor, chiar dacă nu întotdeauna lui îi aparţine politica de selectare a resurselor umane.

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedintele PDM, spune că diplomaţia moldoveană este contraproductivă şi politic angajată.

Prestaţia diplomaţiei moldovene este foarte proastă. Din păcate, avem o diplomaţie deseori contraproductivă – nici nu pot să spun neperformantă, ci doar contraproductivă, politic angajată. Îmi vine foarte greu să ienumăr mai mult de trei şefi de misiuni care corespund conţinutului de şef de misiune diplomatică.

13. Care sunt dificienţele, dar şi părţile forte, ale politicii externe moldovene?

Vladimir Filat, preşedintele PLDM, spune că Republica Moldova a avut şi are diplomaţi buni, numai că aceşti diplomaţi nu sunt în exerciţiul funcţiunii, deoarece sunt foarte incomozi guvernării.

Partea cea mai slabă este că noi nu avem diplomaţi de carieră, diplomaţi care aar avea calităţile necesare pentru a fi ambasador al Republicii Moldova. Din păcate, nu pot spune nimic despre părţile forte ale diplomaţiei Republicii Moldova, deoarece nu prea am avut realizări în acastă perioadă de timp. Iar anumite lucruri care s-au întâmplat în mare parte se datorează eforturilor partenerilor noştri, şi nu diplomaţilor noştri.

Republica Moldova a avut şi are diplomaţi buni, numai că aceşti diplomaţi nu sunt în exerciţiul funcţiunii, deoarece sunt foarte incomozi guvernării. Or, un ambasador, prin prestaţia sa, trebuie să fie de o verticalitate pe care nici privirea, nici strigătul lui Voronin să nu o îndoaie. Însă Voronin şi nu numai el, în politica de cadre urmăreşte un pic alt scop. Sunt sigur că vor reveni în diplomaţie cei care au mai activat, mă refer la diplomaţii de carieră şi de calitate. Sunt foarte multe persoane - unele plecate din ţară pentru că nu pot fi antrenaţi în activitatea care le place şi în care ar fi avut capacitatea să se implice pentru a da perspectivă acestei ţări şi o viaţă mai bună pentru oamenii din Republica Moldova.

Dorin Chirtoacă spune că în lipsa unui obiectiv politic real al Guvernului în ceea ce priveşte demersul european este imposibilă punerea în practică a tuturor metodelor diplomatice.

Avantajul situaţiei de moment este faptul că s-ar putea, fără mare efort, promova Republica Moldova în contextul geopolitic actual, când aceasta prezintă interes la nivel european. Europa aşteaptă de la noi mai mulţi paşi şi practic ne este plasată mingea la fileu – şi atunci noi am putea foarte uşor să avansăm, în cazul în care vom avea voinţă. Faza slabă este că în lipsa unui obiectiv politic real al Guvernului în ceea ce priveşte demersul nostru european este imposibilă punerea în practică, pas cu pas, conform tuturor metodelor diplomatice, a acestui deziderat.

Serafim Urechian, preşedintele AMN, spune că nu vede nicio direcţie în politica externă unde ar fi fost înregistrate progrese.

Nu ştiu unde se pot găsi părţile forte ale diplomaţiei, pentru că nu este nicio direcţie unde ar fi fost înregistrate progrese: relaţiile cu UE – rău, relaţiile cu vecinii – rău, relaţiile cu partenerii strategici – rău, relaţiile cu SUA, CoE, CEDO – rău. Nu găsesc niciun domeniu unde aş putea spune că politica externă a Republicii Moldova ar putea fi apreciată ca fiind bună. Mizăm ca pe viitor să schimbăm această situaţie, cu oameni noi, competenţi, deschişi pentru a traduce în viaţă doleanţele poporului nostru. 

Oleg Serebrian, prim-vicepreşedintele PDM, spune că singurul succes al diplomaţiei moldovene este că a reuşit să strice relaţiile cu absolut toate ţările – fie vecine, fie mai îndepărtate.

Principalele carenţe ale diplomaţiei cred că sunt lipsa de claritate, lipsa de profesionalism şi schimbarea frecventă a vectorului de orientare în politica externă. Această debusolare a fost contraproductivă – timp de 8 ani de zile Republica Moldova şi-a schimbat foarte des partenerii. Nu vreau să spun ce înseamnă schimbarea frecventă a partenerilor, inclusiv în planul politicii externe. În orice caz nu generează sentimente de admiraţie pentru diplomaţia care recurge la astfel de procedee. În ceea ce priveşte atuurile, nu că aş fi maliţios, dar îmi vine greu să găsesc careva succese pe care să le fi repurtat diplomaţia moldovenească în ultima vreme. Singurul succes este să am reuşit să stricăm relaţiile cu absolut toate ţările – fie vecine, fie mai îndepărtate.