CRONOS: Stimată doamnă Lilia Snegureac, în cei 14 ani de la aderarea RM la Consiliul Europei (CE) şi de la fondarea la noi a Biroului de Informare (BICE), o structură de intermediere între acest organism european, autorităţi şi simpli cetăţeni, în ce măsură vă reuşeşte să promovaţi valorile europene, ale statului de drept şi ale drepturilor omului, obiective esenţiale ale CE?

L. S.: Deseori am avut impresia că facem un pas înainte şi doi înapoi, iar dacă făceam doi înainte, „apărea” de undeva un impediment, ce ne arunca hăt înapoi. Mai dificilă activitatea noastră în RM a fost la începuturi. Evoluţii pozitive se observă, în special, la nivelul cetăţenilor simpli şi al ONG-urilor. Primul val al „pelerinajelor” la BICE a fost după primul caz al RM examinat la CEDO. Aveam foarte mulţi vizitatori interesaţi, îndeosebi, de procedurile de apelare la CEDO.

Deja la BICE numeroşi studenţi îşi fac tezele de curs, însă constatăm un analfabetism juridic al cetăţeanului de rând. Trebuie să explicăm, deseori, că menirea BICE e de a oferi doar informaţii şi nu de a interveni în rezolvarea problemelor oamenilor pe lângă autorităţile RM sau la CEDO.
 
Deşi am plasat toate actele CE pe pagina noastră web, am editat numeroase publicaţii cu caracter legislativ, avem şi cazuri când oamenii, fără a cunoaşte când pot apela la CEDO, fac demersuri la Strasbourg şi, desigur, nu obţin niciun rezultat. Ni s-a întâmplat şi un caz tragicomic, când cineva din provincie după ce s-a informat la BICE cu privire la procedurile CEDO, a încercat să ne dea mită chiar pentru asta. Apoi, aveam să aflu că s-au găsit şi persoane ce scoteau informaţii de pe site-ul nostru şi le vindeau prin Drochia. Au fost cazuri ce m-au descurajat, dar mi-am zis că eforturile noastre, totuşi, nu sunt zadarnice. Deseori de serviciile BICE beneficiază toate comisiile parlamentare şi organele de drept. Seminarele noastre referitoare la jurisprudenţa CEDO sunt de un real folos, sper, pentru judecători şi procurori.
 
CRONOS: În 2009, CE celebrează a 60-a aniversare de la fondare, prilej cu care şi BICE desfăşoară în RM numeroase activităţi/acţiuni. La înfiinţarea sa, imediat după al Doilea Război Mondial, Consiliul şi-a propus să promoveze democraţia şi drepturile omului. Azi, CE numără 47 de membri, dar din visul lui Churchill - de a crea Statele Unite ale Europei - nu a mai rămas mare lucru. Consiliul a devenit un forum de discuţii politice în timpuri de criză despre diverse conflicte, precum cele din Kosovo, Nagorno-Karabah sau Georgia. După şase decenii, ce strategie va mai avea CE?

L. S.: În mare parte, CE a mers mai departe de voinţa celebrului premier britanic. A fost creată o Europă unită, cu respectarea identităţilor culturale şi lingvistice ale tuturor ţărilor-membre ale CE. Acest lucru e mult mai important. Europa mai are încă mult de realizat la educarea spiritului tolerant şi la înlăturarea prejudecăţilor, e nevoie de o educaţie pentru o cultură politică.
 
CRONOS: Mai ales în RM educarea culturii politice e inexistentă…

L. S.: Avem oare cultură politică în RM? De fapt, sună mai mult a întrebare retorică. În mare parte, aceasta ne lipseşte acolo unde e nevoie de ea cel mai mult. Avem noi oare în şcoală ore de educaţie civică, ore de studiere a drepturilor omului?
 
CRONOS: Prin urmare, ne lipseşte spaţiul public, un spaţiu al dezbaterilor, schimbului de idei, unde cetăţenii să participe nestingheriţi la discuţii în direct cu aleşii.
 
L. S.: Nu avem spaţiu civic, din cauza neîncrederii cetăţenilor faţă de instituţii, pe care trebuie să se sprijine statul de drept. Deşi vorbim de ani de zile despre democraţie, lumea încă nu ştie ce e democraţia. Democraţie nu e atunci când totul este permis, ci când oamenii se bucură de drepturi şi responsabilităţi. Dacă vrem să construim un stat de drept, drepturile şi responsabilităţile nu se răspândesc doar pe orizontală, dar şi pe verticală.
 
CRONOS: În condiţiile în care deciziile cele mai importante se iau anume în cadrul UE, CE încotro se va îndrepta?
 
L. S.: În mai 2007 a fost semnat un Memorandum de cooperare între CE şi UE. Acestea sunt două organisme ce nu lasă loc de concurenţă, sunt complementare. Când vorbim de aderarea la UE, implicit trebuie să amintim de acquis-ul comunitar. Or, acquis-ul comunitar al UE, pe care trebuie să-l îndeplinească un stat ce aspiră la calitatea de membru, corespunde 80 la sută cu acqius-ul comunitar al CE.

Încă de la aderarea RM la CE au fost derulate mai multe programe comune ale CE şi UE. Aceste programe abordează, în special, independenţa mass-media, reforma sistemului judiciar de asistenţă a societăţii civile, dezvoltarea autonomiei locale şi instruirea judecătorilor şi procurorilor în materia drepturilor omului. În 2005, la cel de-al treilea summit al şefilor de state de la Varşovia, au fost stabilite priorităţile comune pentru statele europene.
 
CRONOS: Deşi RM a fost primul stat post-sovietic acceptat în CE, este monitorizat cel mai mult de experţii europeni. Nu credeţi că putem vorbi şi de un eşec al CE în RM?
 
L. S.: E regretabil că încrederea acordată la momentul aderării ne-a făcut mai puţin vigilenţi la capitolul respectarea obligaţiunilor. Într-adevăr, RM este ţara care are cea mai mare perioadă de monitorizare de către Adunarea Parlamentară. Însă procesul de monitorizare la CE este unul continuu, iar monitorizarea tematică, fiind valabilă pentru toate statele-membre, va continua şi pentru RM. Probabil, monitorizarea din partea Adunării Parlamentare va continua până vom lichida restanţele şi ne vom face „temele pentru acasă”. Nu ne putem permite luxul de a fi în permanenţă asemeni unor elevi repetenţi.

De fapt, monitorizarea are menirea de a supraveghea respectarea angajamentelor odată asumate. În caz contrar, există riscul de a ne pomeni într-o situaţie nu tocmai dorită. Semnificativă în acest sens e poziţia Mariannei Mikko, şefa Delegaţiei Parlamentului European, care a monitorizat situaţia postelectorală din RM, asumându-şi anumite eşecuri, un mare act de curaj pe care-l poate face un politician. Dacă aspiraţiile europene ale RM vor rămâne aceleaşi ca şi la aderarea la CE, ne vom bucura atât de suportul CE, cât şi de cel al UE. Aş vrea să rămână valabil acel dublu contract, încheiat cândva de RM cu comunitatea europeană, dar şi cu propriii cetăţeni.
 
CRONOS: În această situaţie, nu credeţi că ar fi nevoie şi din partea CE de un mai mare efort în RM, în ceea ce priveşte valorificarea programelor de asistenţă?
 
L. S.: Omului îi poţi lua ceva cu forţa, însă nu-i poţi da nimic cu de-a sila, precum spune un vechi proverb. Comisia Europeană împreună cu Consiliul Europei au elaborat şi implementat în RM mai multe programe comune. Partenerii de bază în implementarea lor sunt ministerele de resort, Parlamentul şi alte instituţii ale statului. BICE pune accent mai mult pe traducerea, publicarea şi distribuirea documentelor CE, precum şi editarea unor publicaţii specifice referitoare la priorităţile noastre şi ale celorlalte organizaţii europene. Evident, noi, cetăţenii, aşteptăm rezultate din toate aceste acţiuni. Multitudinea de publicaţii editate, stagiile funcţionarilor noştri peste hotare ar fi necesar a fi valorificate şi aplicate.
Până nu demult, încercam să privesc partea bună a lucrurilor la capitolul monitorizare a RM şi la cel de „condamnări la CEDO”, sperând că fiecare misiune de monitorizare va fi urmată de acţiuni întru ameliorarea situaţiei, iar fiecare condamnare va fi urmată de revizuirea cadrului legislativ, care ar exclude alte condamnări.

CRONOS: În 2009 ce noi proiecte veţi derula?
 
L. S.: Pentru 2009, una din priorităţile de bază este Campania contra discriminării, a violenţei în familie, în special a celei asupra femeilor. Campania „Să construim o Europă pentru şi cu copiii” vine să contribuie la contracararea abuzului sexual faţă de copii. O altă campanie importantă pentru Europa Balcanică şi pentru RM - „Dosta” - prevede lichidarea prejudecăţilor faţă de romi. Noua strategie de comunicare a CE, de care este responsabil Secretarul General al CE, are drept obiectiv sporirea vizibilităţii externe, prin utilizarea sporită a presei, relaţiilor publice, audiovizualului şi multimedia şi facilitarea accesului la documentele CE.
 
CRONOS: Recenta Rezoluţie a CE evidenţiază faptul că Compania „Teleradio-Moldova” nu a fost niciodată liberă. Ar putea BICE să se angajeze în îmbunătăţirea situaţiei acesteia?
 
L. S.: Mandatul BICE nu este unul menit în a „schimba” ceva. Acţionăm indirect, prin acordarea asistenţei informaţionale, organizarea diferitelor seminare, mese rotunde. Fiind cetăţean al RM, sper ca aceste acţiuni să dea cel puţin „roade” în timp, iar acea perioadă de timp să nu fie prea lungă.
 
Ar fi bine să valorificăm experienţa europeană şi nu să acceptăm doar ceea ce ne convine, să avem înţelepciunea să aplicăm recomandările ce pot conduce la transformarea în continuare a instituţiei respective în una publică. Cu siguranţă, se vor oferi oportunităţi care să ne ajute, iar încrederea europenilor în ceea ce priveşte formarea presei libere sperăm să nu dispară, mai ales că RM tinde să se integreze în UE, care acceptă unele state cu un anumit avans. La noi, însă, mai e încă mult de schimbat în toate sferele.
 
CRONOS: Cum calificaţi protestele din 7 aprilie din Chişinău - nişte explozii ale democraţiei sau altceva?
 
L. S.: Ca simplu cetăţean, cred că manifestaţiile stradale postelectorale au fost un amestec din mai multe reacţii. S-au copt foarte mult timp, dar au deviat într-o direcţie extrem de nedemocratică. Distrugerile şi violenţele au fost reprobabile, condamnate de orice cetăţean de bună-credinţă al RM, dar şi de orice european. Cu siguranţă, protestele au fost rezultatul unei închideri de ani de zile. Faptul că oamenii au ieşit în stradă a fost o reacţie de solicitare a democraţiei, care poate fi comparată deseori cu oxigenul, nu-l observi, decât dacă eşti privat de el.

Amintim că RM a ratificat Convenţia cu privire la tratamentele inumane şi degradante, prevederile căreia nu admit categoric comportamentele inumane şi degradante faţă de arestaţi şi deţinuţi. Aceste practici trebuie scoase din uzanţele organelor noastre de drept. De altfel, Comitetul pentru prevenirea torturii a făcut mai multe rapoarte critice pentru RM. Cu siguranţă, vinovaţii trebuie pedepsiţi.
 
CRONOS: Cum aţi caracteriza situaţia din ultima perioadă privind condamnările RM la CEDO?
 
L. S.: În statele condamnate la CEDO, orice caz duce imediat la ameliorarea fie a justiţiei, fie a legislaţiei, dacă ţine de stipulările legale ce distorsionează prevederi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totuşi, cadrul nostru legislativ e foarte bun, în opinia multor experţi, însă RM e condamnată în continuare. Ţinând cont de numărul condamnărilor pe cap de locuitor din RM, suntem în fruntea clasamentului.
 
CRONOS: Ce credeţi despre discursul proeuropean al puterii comuniste de la Chişinău? Cât de credibilă mai e această conducere, după ultimele rezoluţii ale organismelor europene, prin care a fost aspru criticată?
 
L. S.: Evident, discursul politic e o manifestare a voinţei politice, care trebuie să fie însoţit de paşi concreţi. Au fost realizate câteva acţiuni importante, în primul rând, Programul de cooperare RM-UE. Deci, au fost făcuţi paşi înainte, dar câţi înapoi? Există documente cu caracter obligatoriu şi există documente de recomandare atât la CE, cât şi UE. Un stat care a semnat anumite angajamente, trebuie să ţină cont şi de rezoluţii şi, desigur, să respecte recomandările. Prin urmare, nu putem face abstracţie de ele.
 
CRONOS: Schimburile culturale dintre ţările CE, stipulate în Convenţia culturală, apropie popoarele, educă masele în spiritul valorilor umaniste. Or, artiştii sunt cei mai buni ambasadori. De ce RM rămâne o zonă închisă şi sub aspectul cooperării culturale cu statele europene?
 
L. S.: Lipsa schimburilor culturale e dictată, probabil, de situaţia noastră financiară precară, motiv din care artiştii noştri nu au posibilitatea să circule mai mult prin Europa. De asemenea, RM are o infrastructură slabă. Nu avem săli pentru expoziţii impozante, cu excepţia Centrului „C. Brâncuşi”. Adeseori nu putem valorifica nici colecţiile de care dispunem. De atâţia ani chişinăuienii (şi nu numai ei) aşteaptă deschiderea sălilor Muzeului de Artă! Mă refer la celebra casă Herţa...
 
Toate ministerele şi ONG-urile ar putea interveni în intensificarea schimburilor culturale. În primul rând, imaginea RM ar avea de câştigat. Întregul guvern ar trebui să fie interesat în promovarea culturii noastre în exterior. În 2005, la a 50-a aniversare a Convenţiei culturale, am organizat împreună cu colegii noştri din România, Polonia şi Ucraina expoziţia „Albastrul european, tânăra generaţie”. Această expoziţie comună a devenit itinerantă. La cel de-al III-lea summit de la Varşovia, secretarul general al CE, Terry Davis, a deschis-o. Speranţa era ca aceasta să fie un punct de plecare, multe organisme europene ar fi finanţat, cu siguranţă, şi alte iniţiative culturale.
 
CRONOS: Ce le-aţi spune tinerilor noştri din străinătate, în situaţia izolării RM?
 
L. S.: Ar fi bine ca tinerii să nu plece cu ţara lor în traistă, ci să aducă Europa în RM. Doar prin confruntarea ideilor, ei ar putea aduce schimbarea mult aşteptată. Oamenii care nu vor să schimbe lucrurile în mai bine, nu ştiu că se poate trăi mai bine. Dacă tinerii plecaţi nu se vor mai întoarce, ce se va mai întâmpla aici? Viitorul RM e şi în mâinile tinerilor plecaţi din ţară.
 
CRONOS: Nu suntem patetici oare, în contextul opoziţiei dure a celor cu mentalitate sovietică faţă de tinerii marginalizaţi deseori în instituţiile RM?
 
L. S.: Majoritatea tinerilor plecaţi nu se întorc, pentru că aici se ciocnesc de opoziţia generaţiei în vârstă, de anumite tendinţe refractare, iar noi continuăm să ne aflăm la coada clasamentului european. Acest cerc vicios va putea fi rupt la un moment dat.
Moderator - Angelina Olaru
 
Au participat: Valentina Baciu, Tatiana Corai, Gheorghe Budeanu, Ion Surdu

Despre Lilia Snegureac neformal

Lecturi

Nu sunt un amator de romane poliţiste. Recent însă am descoperit un asemenea roman la Strasbourg care m-a intrigat: „Un mort şi 12 stele”, semnat de Gaetano Adinolfi, fost secretar general adjunct al CE. M-a atras coperta cu imaginea sălii de şedinţe a CE şi…o viperă. E un punct de vedere neobişnuit despre bucătăria CE. De fapt, lecturile preferate la care revin deseori sunt celebrele „Scrisori” ale lui Eminescu, unele le ştiu pe de rost. Petrec foarte mult timp în faţa computerului şi citesc mult pe internet. Totuşi, cartea nu poate fi înlocuită cu nimic. Volumele de istorie alcătuiesc bagajul meu permanent, fiind pasionată, mai ales, de perioada europeană interbelică.

Timp liber

Nu prea am timp liber. Uneori, mi-e frica să nu devin un fel de telezombi, pentru că atunci când ajung seara acasă, nu mai am capacitatea de a face altceva. Am prieteni puţini, însă fideli de ani de zile. Comunicarea interpersonală cu cei dragi îmi este indispensabilă. Nu e neapărat ca această comunicare să genereze o prietenie, important e să pui multă dragoste în relaţiile cu oamenii. Adeseori îmi vizitez mama la Drăsliceni, aproape de capitală. Încerc să o susţin cât mai mult.

Carieră

Niciodată nu m-am gândit să pun accentul pe carieră. Nu mă văd om politic. Nu fac niciodată nimic ce nu mi-ar fi interesant. Îmi plac rezultatele palpabile. Am fost cadru didactic la Universitatea de Stat din Chişinău, timp de şase ani. Totdeauna m-am simţit în largul meu în aulă. Sunt fericită că foştii mei studenţi încă mă ţin minte.
Fiul şi fraţii

Marius, fiul meu de 25 de ani, s-a stabilit de mai mulţi ani cu tatăl său în SUA. Sunt mândră de el. Este persoana cu care pot discuta ore în şir, iar multitudinea subiectelor pe care le abordăm mă miră uneori. Am crescut la Făleşti, mai am trei fraţi, eu fiind cea mai mare.
Modele de viaţă

Un model de personalitate politică pentru mine este Nicolae Titulescu. Era mereu ca într-un joc de şah, vedea nu doar două-trei mişcări înainte, ci întreaga partidă. Admir şi personalitatea Ecaterinei a II-a. Sunt o adeptă a statului promotor al unei politici înţelepte pentru propriii cetăţeni. Este foarte important cum se simt oamenii în ţara lor.
 
FIŞIER BIOGRAFIC

Lilia Snegureac s-a născut în 1960 în oraşul Făleşti. După absolvirea şcolii medii din localitate a urmat cursurile Facultăţii de Bibliografie şi Biblioteconomie a Universităţii de Stat din Moldova (USM). Între 1986-1989 a făcut studii postuniversitare la Institutul de Cultură din Moscova. Din 1986 a activat în calitate de cadru didactic la Catedra de bibliografie a USM. În perioada 1992-1994, Lilia Snegureac a fost angajată în calitate de manager în Departamentul informaţional, apoi - de şefă a Serviciului Asistenţă Informaţională a Parlamentului şi Guvernului. Între 1994-1997 a ocupat funcţia de şefă a Centrului de informare şi documentare al Parlamentului RM. În 1997, prin concurs, a fost numită în funcţia de director al Biroului de Informare al Consiliului Europei în Moldova, funcţie ce o deţine până în prezent. Şi… surpriză - în 1999, Lilia Snegureac a absolvit Facultatea de Drept Internaţional a Universităţii de Studii Umanistice din Moldova. Domnia Sa vorbeşte fluent franceza şi engleza, a fost expert în cadrul mai multor proiecte internaţionale ale Comisiei Europene şi la Universitatea din Trento (Italia).