Interviu cu Ion Sturza: Problema Moldovei este că nu are acces la gazele europene. Radio Europa Liberă. 24.10.2012.
30.10.2012 ,
 

Ce preţ va plăti Moldova pentru gazele naturale din Rusia? Ministrul rus al energiei, Alexandr Novak a spus recent că Moldova va putea să plătească mult mai puţin companiei Gazprom dacă va renunţa la acordul energetic pe care Chişinăul îl are cu Uniunea Europeană. Autorităţile de la Chișinău au spus că nu vor renunţa la acest acord, dar au cerut o „scutire” din partea Uniunii Europene pentru o perioada de timp pentru a putea negocia mai bine cu Rusia. Comisia Europeană a sprijinit oficial, marți, cererea Moldovei de a i se acorda un răgaz de patru ani, din 2016 până în 2020, ca să aplice pachetul energetic trei al Comunității Energetice Europene. Moldova a aderat în 2010 la acest acord. Într-un interviu acordat postului nostru de radio, purtătoarea de cuvânt a comisarului Uniunii Europene pentru energie, Marlene Holzner, a spus că decizia Comisiei va trebui aprobată de toate cele 27 de ţari comunitare şi că, în cazul Moldovei, Comisia a dat dovada de „mare flexibilitate”. Astăzi, Valentina Ursu a stat de vorbă pe teme energetice moldoveneşti cu fostul premier al Moldovei, Ion Sturza, om de afaceri de succes în Moldova cu interese în domeniul energetic.
 
Ion Sturza: „Un Guvern responsabil are grijă ca populaţia ţării să aibă acces la resurse energetice, de preferat la un preţ convenabil şi să fie îndestulată hrana. Deci, este un aspect politic, bineînţeles. Şi aceasta e cutumă, nu este o lege. Guvernele Republicii Moldova au fost implicate în aceste negocieri legate de gaz.”
 
Europa Liberă: Care ar fi motivul adevărat despre faptul că atât de greu se negociază şi se semnează acest acord?
 
Ion Sturza:
„Republica Moldova şi Guvernul speră să obţină o reducere a preţului la gaz, un lucru care are astăzi este practic foarte greu de obţinut şi atunci se prelungeşte contractul existent.”
 
Europa Liberă: Demnitarii de la Moscova nu au ascuns că cer Republicii Moldova derogarea de la Pachetul Energetic European. Ce-i drept, autorităţile de la Chişinău au cerut doar amânarea implementării acestui pachet, până în anul 2020. S-au împăcat ruşii cu această extindere a termenului?
 
Ion Sturza:
„Este o extindere formală pe care oricum Republica Moldova trebuia să o ceară de la Bruxelles, din simplul motiv că este irealist să implementezi acest pachet, până în 2016. Eu am mari dubii că, până în 2020, va fi implementat. Pentru că prevede nu doar nişte acte legislative, dar şi multe decizii tehnice, inclusiv diversificarea surselor de aprovizionare, separarea reţelelor, competiţia în piaţă şi alte multe lucruri. Lucruri care trebuiau începute ieri, dar nici astăzi încă nu s-au început, ca să fie realizate până în 2020. Poate că unica mişcare este eventuala începere a construcţiei gazoductului Iaşi-Ungheni. Lucrurile trebuie separate. Rusia a încercat să facă o fisură în acest acord, Pachetul Energetic III, la care au aderat nu numai ţările europene, de diversificare şi aspecte energetice, dar şi ţări precum Moldova şi Ucraina. Un lucru pe care nu l-a izbutit, pentru că Moldova stă pe aceeaşi poziţie în Pachetul Energetic III. Ceea ce s-a încercat, după aceea, să se vândă opiniei publice că Moldova amână implementarea nu este satisfăcător pentru Rusia.”
 
Europa Liberă: Credeţi că ministrul energeticii din Rusia, domnul Novak, va insista ca Moldova să renunţe oficial la pachetele energetice ale Uniunii Europene?
 
Ion Sturza:
„Nu va insista, pentru că Rusia înţelege foarte bine că Moldova nu va renunţa la aceste pachete energetice. Mai mult ca atât, cred că Rusia îşi dă foarte bine seama că există o nouă realitate în piaţa energetică şi piaţa gazelor. Nu în zadar preşedintele rus, Putin, a dat indicaţii Gazpromului să elaboreze o nouă strategie, mai flexibilă, a Gazpromului, în noile condiţii de piaţă. De fapt, grija de reducere a preţului sau nu, în condiţiile de piaţă, nu trebuie să o aibă Republica Moldova. Nu este Republica Moldova capabilă să schimbe această piaţă de gaze de una singură. Vor schimba-o eforturile comune ale ţărilor europene.”
 
Europa Liberă: Cum credeţi că se negociază pe marginea datoriilor la gazele ruseşti naturale livrate deja de către Federaţia Rusă?
 
Ion Sturza:
„Aici este mai complicat, pentru că este un stoc destul de mare al datoriei consumatorilor din Republica Moldova de pe malul drept, vreo 600 de milioane de dolari. Dar cea mai mare problemă sunt cele trei miliarde şi [ceva] de datorii ale malului stâng. Şi aceasta a fost condiţia a doua pentru o eventuală reducere a preţului la gaz, soluţionarea acestei datorii. Se ştie foarte bine că Moldova astăzi nici tehnic, dar nici financiar, nu este capabilă să reducă nu numai datoria mare, dar nici datoria mică a malului drept.”
 
Europa Liberă: Bine, dar dacă nu îşi asumă acele datorii, ar însemna că la mijloc e problema reunificării ţării?
 
Ion Sturza:
„E o problemă foarte spinoasă. Este un instrument de presiune asupra Republicii Moldova, inclusiv în soluţionarea diferendului transnistrean. Până la urmă, acest stat reunit, dacă vom avea ocazia să îl vedem vreodată, dar sperăm, va fi nevoit să preia toată această datorie pe seama sa.”
 
Europa Liberă: Şi restructurarea întreprinderii Moldovagaz ar fi o problemă?
 
Ion Sturza:
„Da, Gazpromul are controlul în Moldovagaz. Deşi, conform acordului, acţionarul, Republica Moldova, este în drept să numească managementul în companie. Chiar şi acest lucru, în ultimii ani, s-a făcut doar cu consimţământul Moscovei. De aceea şi acelaşi management neeficient în companii. Orice intervenţie în interiorul companiei este privită foarte suspicios şi chiar bolnăvicios de către Gazprom şi de Rusia.”
 
Europa Liberă: Disputa aceasta între Gazprom şi Uniunea Europeană are o finalitate?
 
Ion Sturza:
„Bineînţeles că va avea, pentru că Uniunea Europeană insistă în implementarea acestui Pachet Energetic III. Este dureros şi pentru unele ţări europene care au un cvasi-monopol al companiilor mari. Nu în zadar mai mult de jumătate din ţările europene încă nu au implementat acest Pachet Energetic III, deşi trebuiau să-l implementeze un an în urmă. Dar există o poziţie consolidată a ţărilor europene vizavi de Gazprom.  Şi este o dispută că deja e în fază legală revizuirea contractelor cu Gazpromul vizavi de livrare şi preţuri.”
 
Europa Liberă: Dacă Moldovagaz nu reuşeşte să semneze, până la finele acestui an, un acord cu Gazpromul, se prelungeşte, a câta oară, ceea ce s-a mai prelungit în baza existentului acord?
 
Ion Sturza:
„Adevărat. Deci, nu există o problemă în acord. După câte ştiu eu, este prevăzută această prelungire, practic, automată, atunci când părţile nu ajung la un acord asupra noului contract de livrare a gazelor. Sunt convins că Republica Moldova nu va rămâne fără de gaze, pentru că va avea grijă, în continuare, să livreze gaze, în primul rând Gazpromul, pentru că este un preţ extrem de convenabil pentru Gazprom.”
 
Europa Liberă: Este un preţ mare, zic analiştii. 400 de dolari pentru mia de metri cubi arde buzunarul consumatorului din Moldova.
 
Ion Sturza:
„Şi 100 de dolari arde buzunarul cuiva. Adevărul e că pe noi trebuie să ne preocupe poate nu atât preţul gazului, cât capacitatea de a cumpăra acest gaz a consumatorilor din Republica Moldova.”
 
Europa Liberă: Dar această capacitate în ce ar consta?
 
Ion Sturza:
„În nivelul de trai şi veniturile populaţiei şi, pe de altă parte, în capacitatea agenţilor economici de a funcţiona într-un regim energetic eficient, nu cu consumuri mari de energie. Adevărul e că, practic pe toată perioada anului curent şi a anului trecut, preţurile la gaze, altele decât cu Gazpromul, au fost mai mici în piaţa, aşa-numita piaţă spot, cu mult mai mici, deci, în piaţa liberă. Alta decât cea legată de Gazprom şi de aici este marea dispută. Europa are astăzi un excedent de ofertă de gaz, datorită gazului de şist, datorită gazului lichefiat, datorită construcţiei terminalelor de gaz lichefiat. Şi atunci gazul de la Gazprom este cu mult mai scump decât această ofertă alternativă de gaz. Problema noastă este că noi nu avem acces la acest gaz, din considerente de logistică, de transport, nu avem conducte. Să sperăm că această conexiune cu România, România, la rândul său, cu Ungaria, va crea o structură alternativă de livrare de gaze. Cel puţin, la nivel simbolic.”
 
Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi că acest gazoduct Iaşi-Ungheni poate fi construit pe parcursul unui an, aşa cum s-a promis de către autorităţi?
 
Ion Sturza:
„Categoric, dacă sunt finanţări. Astăzi sunt capacităţi în exces ale constructorilor. Că nu e o mare problemă să pui o ţeavă în câmp.”
 
Europa Liberă: Da, dar cunoaştem că despre acest gazoduct se vorbeşte de ani.
 
Ion Sturza:
„Se vorbeşte. El a fost conceput cu totul în alt fel. A fost conceput ca o joncţiune, o conexiune între Bălţi şi Iaşi, pentru a transporta gazul rusesc către Iaşi, un consumator mare pe atunci. Un consumator cu capacităţi industriale. Între timp, aceste capacităţi au fost reduse foarte mult. Şi iată că Iaşul astăzi nu mai are nevoie de gazul din Federaţia Rusă. De fapt, se construieşte un revers al proiectului iniţial. Adevărul e că în zonă nu prea este gaz, inclusiv din România. Doar gazul necesar pentru a aproviziona Iaşul. În plus, România s-a obligat, dar nu ştiu când, şi va trebui să revizuiască legea care interzice exportul de gaz natural din România.”
 
Europa Liberă: Şi atunci să mai mizeze cetăţeanul şi autorităţile pe construcţia acestui gazoduct?
 
Ion Sturza:
„Eu nu am astăzi motive să consider că acest gazoduct nu va fi realizat.

Există o voinţă politică, o dorinţă, sunt declaraţii din partea guvernelor ambelor state. Sunt chiar şi nişte fonduri alocate de Uniunea Europeană. Adevărul e că România astăzi se află într-o campanie electorală şi, după alegerea noului Parlament şi instaurarea noului Guvern, sper ca procedurile tehnice şi financiare să fie demarate.”
 
Europa Liberă: Comisarul European pentru Energie, domnul Günther Oettinger, este aşteptat la Chişinău. Într-o declaraţie pe care o făcea la Bruxelles, dânsul zicea că întrevede elemente de şantaj în această negociere dintre Moldova şi Moscova cu privire la livrările de gaze naturale. Guvernarea de la Chişinău s-a arătat mulţumită că Bruxelles-ul, într-un fel, sprijină Republica Moldova şi nu o va lăsa de una singură cu problemele ei.
 
Ion Sturza:
„Unii de la Chişinău au exagerat, când au considerat că vor merge la un tête-à-tête la Moscova şi vor soluţiona problema gazului. Au ignorat, de fapt, avertizările experţilor să nu fie atât de naivi şi au intrat în  această capcană a şantajului rusesc, care a fost destul de  brutal, impunând aceste două condiţii de a renunţa la Pachetul Energetic III şi de a plăti integral datoria istorică. Această situaţie trebuia, într-o formă sau alta, gestionată. Nu că se întrevede, există un şantaj din partea Federaţiei Ruse. Federaţia Rusă şi mai înainte şi, în special, după revenirea lui Putin, încearcă să utilizeze în politica sa externă această armă, care se numeşte energia, inclusiv gazul. Şi nu trebuie să ne aşteptăm că noi vom fi trataţi în altă formă. Mai ales, că Rusia încearcă să reinstaureze un cerc al prietenilor în jurul său, inclusiv prin impunerea unor condiţii economice.”
 
Europa Liberă: Am văzut negocierile pe care le purta ţara vecină, Ucraina, cu Rusia. Şi, cum i s-a sugerat Chişinăului, aşa i s-a sugerat şi Kievului că, eventual, dacă ţările vor accepta o aderare la Uniunea Euroasiatică, problemele ce ţin de complexul energetic nu vor mai fi atât de acute.
 
Ion Sturza:
„Este o iluzie, deoarece Rusia acuma încearcă să-şi ajusteze preţurile interne la gaz. Costurile de explorare şi exploatare a gazului în Rusia cresc şi ele trebuie oricum acoperite din preţul gazului. Chiar dacă va fi o cedare temporară la preţ, vor soluţiona nişte probleme de moment, politice, de politică internă, într-o ţară sau alta, pe termen lung nu este plauzibilă, indiferent din ce bloc economic vom face parte. Nimeni nu va face cadouri la nimeni, inclusiv şi Federaţia Rusă în cazul preţurilor la gaze. Problema Ucrainei este un pic mai diferită şi cu mult mai dificilă din simplul motiv că Ucraina este un mare consumator al gazului, în scopuri industriale: industria chimică, metalurgică. Acolo nu atât populaţia suferă, cât suferă foarte mult industria.”
 
Europa Liberă: Domnule Sturza, dar are viitor această Uniune Euroasiatică?
 
Ion Sturza:
„În formula care există astăzi, poate că. Dar nu există nicio iluzie asupra posibilităţii aderării la ea a Republicii Moldova.”
 
Europa Liberă: De ce?
 
Ion Sturza:
„Nu suntem noi nici geografic, nici politic, nici mental, nici cultural, o parte a Asiei. Suntem totuşi o parte a Europei. Se va utiliza în scopuri politice, populiste acest slogan de aderare, pentru a mai exploata sentimentele nostalgice ale unei părţi a populaţiei şi adeziunea mentală şi culturală la spaţiul ex-sovietic, rusesc. Dar lucrurile acestea se vor tempera cu timpul.”
 
Europa Liberă: Anumiţi politicieni de la Moscova zic că autorităţile de la Tiraspol vor încerca să insiste pe ideea că Transnistria trebuie să meargă spre Uniunea Euroasiatică.
 
Ion Sturza: „Transnistria oricum este o cvasi-parte a Federaţiei Ruse. Dacă cineva a avut iluzia că Transnistria de una singură decide, cred că, în ultimele săptămâni, această iluzie parţial a dispărut. S-a văzut în deciziile lor economice, vamale, în această mişcare sau mutare de armament. Lucrurile, oricum, aşa cum s-a întâmplat în 2004-2005, revin într-un făgaş, să spunem aşa (cu ghilimelele de rigoare) „normal”. Tinerii de la Tiraspol au zburdat cât au zburdat şi, până la urmă, au fost reîntorşi la treuca patriei-mamă, cum o  consideră ei.”
 
Europa Liberă: Dacă aţi amintit anul 2004-2005, pe atunci exact Moscova propusese planul Kozak.
 
Ion Sturza:
„Adevărat şi, Slavă Domnului, că nu a fost executat, pentru că atunci ţara s-ar fi confruntat cu o profundă criză politică şi poate chiar şi cu un război civil. O parte considerabilă, cea conştientă a societăţii, n-ar fi agreat sub nicio formă acest memorandum.”
 
Europa Liberă: Dar acum o eventuală federalizare ar putea fi acceptată?
 
Ion Sturza:
„Nu trebuie să ne sperie termenul în sine de federalizare. Trebuie să vedem totuşi care este conţinutul. Şi, dacă vorbim despre o federalizare asimetrică, în care una dintre componentele acestei federaţii va avea dreptul de veto, în momente esenţiale ale Republicii Moldova, atunci bineînţeles că ea nu poate să fie acceptată. Dar federalizarea în sine nu trebuie să ne sperie.”
 
Europa Liberă: Ce credeţi despre atmosfera din cadrul Alianţei? Rezistă Alianţa, până la următoarele alegeri?
 
Ion Sturza:
„Cred şi sper că va rezista, până la următoarele alegeri. Aşa-numita alternativă a grupului Dodon, de fapt, nu este o alternativă. Este doar un instrument de şantaj al unor componente ale Alianţei faţă de altele.”
 
Europa Liberă: O reconfigurare, aşa cum insistă domnul Dodon, poate să se facă?
 
Ion Sturza:
„Reconfigurare cu cine? Cu Dodon, care reprezintă zero-zero nu ştiu ce influenţă reală în politica moldovenească? Cred că n-are niciun sens. În plus, vă înşelaţi, dacă gândiţi că cineva din componentele Alianţei real au interes să-l umfle – scuzaţi-mă de această expresie – pe Dodon. Mai degrabă ele au interesul ca să-şi atragă părţile care cad din electoratul Partidului Comunist înspre sine.”
 
Europa Liberă: Totuşi, raportul de forţe, odată cu apariţia acestui grup parlamentar, de deputaţi schimbă lucrurile?
 
Ion Sturza:
„Raportul de forţe formal în Parlament, dar nu în societate.”
 
Europa Liberă: Dar schimbarea acestui raport de forţe în Legislativ ce înseamnă?
 
Ion Sturza:
„Ar însemna că pe anumite momente s-ar putea să se întâmple să existe şi există nişte alianţe ad-hoc, în care cele două componente ale Alianţei: Partidul Democrat şi Partidul Liberal-Democrat nu ia în consideraţie opinia Partidului Liberal, care oricum este foarte inconvenabil pentru cele două formaţiuni în actul de guvernare, din diferite motive.”
 
Europa Liberă: Dar sunteţi încrezător că AIE va rămâne să guverneze până la finele mandatului?
 
Ion Sturza:
„Absolut, absolut. Altă formulă nu este lucrativă. Altă formulă nu va fi acceptată nici de electoratul de centru-dreapta din Republica Moldova şi nici de partenerii externi.”
 
Europa Liberă: Credeţi că de la PCRM ar putea să mai plece deputaţi?
 
Ion Sturza:
„Dar bineînţeles că vor pleca, pentru că foamea e cel mai bun argument pentru unii deputaţi din PCRM. În PCRM a rămas doar nucleul dur sau extremist care face tot felul de show-uri de prost gust. Partea cea, care cât de cât mai este intelectuală, stă într-o poziţie expectativă. Deci, eu cred că se vor destrăma în continuare. Dar aceasta nu înseamnă că Republica Moldova nu are nevoie de o stânga puternică.”
 
Europa Liberă: Dar aceasta înseamnă că dialogul dintre putere şi opoziţie a eşuat?
 
Ion Sturza:
„Din păcate da. Pentru că a lipsit un pic de înţelegere şi de bun simţ din ambele părţi, cred că la un anumit moment. Dar totuşi greul responsabilităţii de acest eşec este de partea opoziţiei, nu a puterii.”
 
Europa Liberă: Astăzi liderul comuniştilor, domnul Voronin, ce şi-ar mai dori?
 
Ion Sturza:
„Eu cred că el şi-ar dori o viaţă liniştită la pensie.”

 Europa Liberă: Cine să i-o asigure?
 
Ion Sturza:
„Ar fi una dintre condiţiile unui aranjament între el şi cei de la putere. Ar fi şi ar trebui să fie. Deşi nu s-au exploatat, există foarte multe argumente pentru a-l face pe domnul Voronin să fie mai temperat. Din păcate, nu s-au utilizat aceste argumente. Timpul trece şi ele pot să fie date uitării...”

Tel. +373-22-224430, 210986
Fax +373-22-210986, 233950 office@ape.md
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova
Email : office@ape.md
Copyright © 2024 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate
Tipărire