Cum este văzută Republica Moldova la Bruxelles şi viziunea Germaniei pe conflictul transnistrean. APE-FES. 09.06.2012.
09.06.2012 ,
 

Temele emisiunii:
1. Cum este văzută Republica Moldova la Bruxelles, care vor fi temele apropiatei runde de negocieri pe Acordul de asociere şi cât de repede va fi oferit regimul liberalizat de vize? Răspunsuri într-un interviu cu ambasadorul Republicii Moldova pe lângă instituţiile europene, Eugen Caras.
2. Influentul deputat german, Manfred Grund, preşedintele Forumului german-moldovenesc de la Berlin, a expus la Chişinău viziunea Germaniei asupra situaţiei interne din Republica Moldova şi soluţionării conflictului transnistrean.
3. O discuţie cu directorul executiv al APE, Victor Chirilă, şi directorul Centrului Român de Politici Europene, Cristian Ghinea, despre situaţia din regiunea transnistreană, asistenţa europeană şi perspectivele soluţionării conflictului din stânga Nistrului.

Asociaţia pentru Politică Externă, împreună cu Fundaţia Friedrich Ebert, vă invită la un ciclu de emisiuni consacrate politicii externe a Republicii Moldova şi subiectelor de integrare europeană.

Ultima perioadă a fost marcată de o serie de evenimente importante:

- Republica Moldova a devenit ţara cel mai mult susţinută financiar de Uniunea Europeană, volumul asistenţei ajungând la 28 de euro pe cap de locuitor. Doar în acest an UE va acorda Chişinăului asistenţă nerambursabilă în valoare de 100 milioane euro. Şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, Dirk Schuebel, a declarat că, având în vedere progresele importante în îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de partenerii europeni, Republica Moldova va fi şi mai mult susţinută în următorii ani, pe principiul „mai multă asistenţă pentru mai multe reforme”.

- Comisia Europeană a formulat concluzii pozitive pe Republica Moldova în raportul său anual pe marginea Politicii europene de vecinătate. Asta, în pofida unor nuanţe critice legate de progresele insuficiente în domenii precum combaterea corupţiei, reformarea justiţiei şi a organelor de drept şi asigurarea drepturilor omului. Raportul a fost făcut public pe 15 mai la Bruxelles.

- Un alt raport despre ţările est-europene în tranziție, publicat pe 6 iunie de organizaţia americană Freedom House, constată că Republica Moldova şi Georgia sunt singurele ţări din CSI care se străduie cu oarecare succes să continue pe calea reformelor democratice. Cu toate accestea, potrivit raportului, independenţa presei este printre puţinele domenii în care Chişinăul a făcut progrese faţă de anul trecut.

- O misiune NATO a încheiat pe 1 iunie evaluarea anuală a progreselor înregistrate de Republica Moldova în implementarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO. Planul vizează reformarea şi modernizarea sistemului de securitate şi apărare al Republicii Moldova, reformarea bazei politico-juridice a sectorului de securitate şi apărare şi consolidarea controlului democratic asupra forţelor armate.

- Ministrul Dezvoltării Economice şi Cooperării al Germaniei, Dirk Niebel, a atras atenţia în cadrul unei vizite la Chişinău că investiţiile străine au nevoie de un sistem juridic funcţional, garanţia dreptului de proprietate şi de un nivel cât mai redus al corupţiei.

- Aceleaşi probleme în dezvoltarea climatului de afaceri din Republica Moldova – ameliorarea situaţiei juridice şi îmbunătăţirea climatului fiscal – au fost menţionate şi de influentul deputat german, Manfred Grund, în cadrul unei vizite efectuate la Chişinău.

- Comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate, Stefan Fule, a declarat că Republica Moldova „se află într-o poziţie foarte bună în ce priveşte liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii săi, obiectiv care va fi realizat într-o perioadă foarte scurtă de timp”. Declaraţia a fost făcută la încheierea primei reuniuni a dialogurilor informale ale Parteneriatului Estic, reuniune care a avut loc pe 5 iunie la Chişinău. Stefan Fule a mai subliniat că locul pentru desfăşurarea acestei prime reuniuni nu a fost ales întâmplător, întrucât Republica Moldova este un bun exemplu de proactivitate în Parteneriatul Estic.


Lina Grâu: Aşadar, în viziunea partenerilor occidentali, Republica Moldova este în continuare lider în regiune în ceea ce priveşte relaţiile cu UE, chiar dacă mai are şi carenţe – în justiţie, combaterea corupţiei şi asigurarea drepturilor omului.

Dar a valorificat oare Chişinăul toate oportunităţile în relaţiile cu UE în ultimii trei ani? Cât de repede va fi oferit regimul liberalizat de vize cetăţenilor moldoveni? Şi poate oare ajunge Republica Moldova în UE fără soluţionarea problemei transnistrene? Sunt întrebări la care am căutat răspunsuri într-un interviu pe care l-am realizat cu ambasadorul Republicii Moldova pe lângă instituţiile europene, Eugen Caras. L-am rugat pe Eugen Caras să ne spună, pentru început, cum se vede Republica Moldova de la Bruxelles.

Eugen Caras: Republica Moldova este văzută cu ochi foarte buni la Bruxelles, în instituţiile europene, şi acest lucru se vede atât în discuţiile pe care la am eu sau colegii mei aici, cât şi cu prilejul vizitelor de nivel înalt pe care oficialii de la Chişinău le întreprind la Bruxelles. Pe parcursul acestui an preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a efectuat o vizită la Bruxelles, la fel ca şi premierul Vlad Filat, şi mai urmează şi alte reuniuni la nivel înalt.

Mesajul pe care îl recepţionăm noi de la partenerii noştri europeni este unul favorabil, unul pozitiv, ei recunosc că Republica Moldova este un partener care îşi face temele, iar dacă ne referim la Parteneriatul Estic, este o ţară de succes, este o poveste de succes. Pentru că ceea ce am stabilit de comun acord cu UE în agenda noastră, aceste lucruri se realizează.

O confirmare a faptului că Republica Moldova este văzută cu ochi buni este şi faptul că la Chişinău a avut loc o reuniune informală în cadrul Parteneriatului Estic. Este un nou format de dialog, la nivelul miniştrilor de Externe plus Uniunea Europeană. Şi, după cum remarca şi Comisarul Stefan Fule la Chişinău, locaţia nu a fost întâmplătoare – Republica Moldova a demonstrat că este decisă să meargă pe calea reformelor care o apropie de UE şi iată că această reuniune de la Chişiunău vine să confirme o apreciere înaltă pe care o dă Comisia Europeană activităţii noastre.

Iar comunicările Comisiei care au fost făcute publice pe 15 mai pe Parteneriatul Estic şi pe Politica europeană de vecinătate din nou reliefează că Republica Moldova este un partener credibil angajat în dialogul cu UE de o manieră foarte consistentă.

Lina Grâu: Domnule ambasador, ca să aduc o notă critică în discuţia noastră, vreau să amintesc că una dintre constatările pe care le formulează criticii la Chişinău este că Republica Moldova arată bine pe fundalul unor ţări din Parteneriatul Estic care nu stau foarte bine la capitolul democraţie, reforme, situaţie politică internă sau libertatea presei. În acest context, am valorificat noi toate şansele şi oportunităţile pe care ni le-a oferit UE pe această dimensiune a integrării europene?

Eugen Caras: Aş vrea aici să punctez câteva lucruri. În primul rând, aş vrea să fie clar că nu participăm la o competiţie. Şi respectiv nu este intenţia noastră de a depăşi  pe cineva şi de a demonstra unui alt partener estic că suntem mai dinamici sau mai buni la capitolul democraţie sau reforme. Ceea ce este foarte important de înţeles este că toate reformele acestea sunt pentru populaţie şi acest lucru îl spun şi oficialii de la Chişinău, şi cei de la Bruxelles. Respectiv, lucru acesta ne apropie de UE. Parteneriatul Estic şi Politica europeană de vecinătate are în sine o abordare regională şi atunci lumea, în mod firesc, se uită şi în plan regional când vorbeşte despre Republica Moldova. Lucrul acesta cred că trebuie luat ca atare.

Bineînţeles că există mereu loc de mai bine. Cunoaşteţi foarte bine care sunt accentele din acest raport de progres din 15 mai unde Uniunea Europeană ne arată că ar fi loc de mai bine în reforme, de exemplu lupta cu corupţia sau alte aspecte. Sigur că este loc de a îmbunătăţi situaţia, dar, în opinia mea, Republica Moldova a făcut un efort foarte mare, inclusiv prin realizarea acestui plan pentru liberalizarea regimului de vize, unde se regăseşte ordinea publică, la fel ca şi lupta cu corupţia, traficul cu fiinţe umane şi altele. Deci, subiecte sensibile şi de la începutul anului trecut când ne-a fost prezentat acest Plan de acţiuni până în prezent au fost adoptate 42 de acte legislative menite să creeze fundamentul legislativ al acestui Plan de acţiuni pe vize. Acest Plan ulterior urmează să fie implementat, ceea ce ne va deschide şi perspectiva liberalizării regimului de vize. Deci nu există domenii unde să nu existe loc de mai bine şi de îmbunătăţiri, dar impresia mea este că Republica Moldova a făcut uz într-o măsură destul de mare de sprijinul politic, dar şi financiar, al UE pentru a gestiona un dosar sau altul.

Lina Grâu: Dacă tot aţi amintit de Planul de liberalizare a regimului de vize, vroiam să vă întreb dacă, odată ce au fost adoptate toate legile prevăzute de acesta, inclusiv reforma CCCEC şi Legea antidiscriminare, în formula care a fost votată la Chişinău, se poate spune că se va trece în curând oficial la cea de a doua etapă de realizare a acestui Plan?

Şi, un alt aspect al întrebării. Sunt opinii diferite, inclusiv din partea oficialilor occidentali care vizitează Republica Moldova. Unii spun că avem şansa de a intra într-un regim liberalizat de vize cu UE destul de repede. Alţii spun că procesul ar putea dura ceva mai mult decât se aşteaptă cetăţenii Republicii Moldova şi nu ar trebui să se creeze aşteptări false în rândul populaţiei, pentru a nu genera ulterior dezamăgiri. Cum se văd aceste nuanţe de la Bruxelles?

Eugen Caras: Logica exerciţiului este că avem această primă etapă a Planului de acţiuni, unde se adoptă cadrul legislativ, ceea ce noi am făcut deja. Am încheiat procesul la 25 mai, odată cu adoptarea de către Parlament a celor două legi despre care aţi amintit. În aceeaşi zi, pe 25 mai, noi am prezentat un raport actualizat naţional despre implementarea primei faze la adresa Comisiei Europene. Comisia, la acest moment, pregăteşte cel de al treilea raport al său pe marginea implementării de către Republica Moldova a acestei prime faze.

Ceea ce spuneam eu că este logica exerciţiului este că odată ce Comisia va elabora acest raport pe parcursul săptămânii curente, ulterior acest raport va circula în cadrul Comisiei pentru consultarea serviciilor Comisiei. Aşteptarea noastră este ca CE să aibă un aviz favorabil pentru trecerea noastră la etapa a doua pentru liberalizarea dialogului pe vize. Mai este şi elementul statelor membre – pentru că după ce acest raport va fi prezentat, statele membre vor avea nevoie de timp ca să examineze raportul şi de asemenea la nivelul Consiliului UE să adopte o decizie privind trecerea noastră la etapa a doua a Planului de acţiuni. Estimativ, noi sperăm ca Comisia să reuşească să vină cu acest raport către data de 26 iunie, când planificăm să aibă loc consiliul de cooeprare Republica Moldova-UE, platforma de dialog la cel mai înalt nivel, unde de partea noastră participă primul ministru. Către 26 iunie speranţa noastră este să fie finalizat acest raport al Comisiei, pentru ca ulterior şi Consiliul UE să ia o decizie în acelaşi spirit. Şi atunci suntem trecuţi la faza a doua. Faza a doua însemnă implementarea cadrului juridic adoptat în decurs de un an şi cinci luni.

Sub aspect de timp, este foarte dificil de a spune când vom obţine liberalizarea regimului de vize, pentru că este un subiect pe de o parte politizat, iar, pe de altă parte, care conţine mai mulţi factori de decizie. În primul rând, foarte mult depinde cât de repede ne vom mişca pe implementarea cadrului legislativ. Odată ce vom avea o implementare exemplară şi rapidă, urmează etapa când statele membre vor trebui să se pronunţe asupra acestui subiect. Şi aici este foarte dificil de a pronostica dacă şi când statele membre vor fi gata să aibă o opinie pe faza de implementare.

Însă eu aş merge pe formula optimistă, pe cea că nu va fi un orizont de timp îndepărtat până vom obţine această liberalizare. Pentru că odată trecuţi la faza a doua, eu cred că pe parcursul anului viitor avem timp suficient să demonstrăm că putem implementa acest cadru legislativ, că reformele merg, că ceea ce ţine de securitatea documentelor, de controlul la frontieră, de politici de azil, de lupta cu corupţia, respectarea dreturilor omului – toate aceste elemente importante ale Planului de acţiuni sunt realizate. Deci, nu aş risca să fac un pronostic, dar aş merge pe formula unui scenariu optimist, ceea ce va însemna o dată nu foarte îndepărtată pentru liberalizarea regimului de vize.

Lina Grâu: Vroiam să discutăm şi despre acele negocieri care vor avea loc pe data de 15 iunie, deci în câteva zile la Bruxelles pe marginea Acordului de asociere. Din câte am înţeles, mai sunt câteva nuanţe, aspecte importante pentru Republica Moldova care nu au fost clarificate până la capăt şi care în principiu sunt lăsate spre sfârşitul negocierilor, în special menţionarea explicită a perspectivei de aderare la UE. Ce aşteptaţi de la negocierile din data de 15 iunie – ar putea fi abordată şi această problemă? Şi, la modul general, în contextul succeselor pe care aţi spus că le are Republica Moldova în apropierea de UE, credeţi că este realistă această speranţă a Chişinăului de a avea scrisă perspectiva de aderare în Acordul de asociere?

Eugen Caras: Perspectiva europeană figurează ca propunere de text din partea Republicii Moldova în partea de preambul a Acordului de asociere şi respectiv la fiecare rundă – şi până acum am avut zece runde – delegaţia Republicii Moldova a abordat necesitatea recunoaşterii acestei perspective europene pentru ţara noastră. Cu certitudine că acest subiect va fi discutat şi pe data de 15 iunie la cea de a 11-a rundă de negocieri. Îmi este dificil să dau o prognoză. Acum, mandatul negociatorilor din partea Uniunii Europene este restrictiv sub aspect de oferire a unei perspective europene pentru Republica Moldova, lucru pe care ni l-au comunicat pertenerii europeni la momentul demarării negocierilor, în anul 2010. Ei nu au posibilitatea acum. Dar ceea ce se întâmplă între timp este faptul că, prin succesele noastre, mandatul UE ar putea fi eventual extins pentru a putea negocia inclusiv aceste prevederi în cadrul Acordului de asociere – posibilitatea de a include referinţe explicite la o perspectivă europeană pentru ţara noastră.

În ceea ce priveşte runda de negocieri din 15 iunie, va fi o rundă importantă, pentru că va fi pregătit un al treilea raport de progres pe marginea negocierilor Acordului de asociere. Vor fi discuţii pe subiectele care sunt încă deschise în Acordul de asociere – ceea ce ţine de preambul, de prevederile instituţionale, generale şi finale. La fel, în ceea ce ţine de cooperarea sectorială economică din 25 de capitole deschise 23 au fost închise provizoriu şi se aştepată să fie închis şi cel de al 24-lea care ţine de taxare. Practic în discuţie va mai rămâne capitolul ce ţine de mediu. Deci, negocierile vor fi un prilej de a avansa pe Acordul de asociere.

Dar la fel de important va fi şi evenimentul din 11-15 iunie – la Bruxelles vor avea loc negocieri pe Zona de liber schimb, care va face parte din Acordul de asociere. Deci, va avea loc a doua rundă. S-a convenit inclusiv cu Comisatul pentru comerţ De Guht, când acesta a fost la Chişinău la începutul acestui an, să finalizăm negocierile pe Acorul de liber schimb până în toamna anului 2013, către următorul summit al Parteneriatului Estic, care va avea loc în perioada preşedinţiei Lituaniei. Ceea ce este, practic, un calendar pentru finalizarea negocielor pentru Acorul de asociere.

Dacă se va reuşi către noiembrie 2013, când ar putea avea loc summitul în Vilnius, să includem şi această perspectivă de aderare pentru Republica Moldova, rămâne de văzut.

Mai este şi altă parte a monedei. Parteneriatul Estic, ca atare, nu prevede o perspectivă europeană în mod expres. Dar tot ce oferă Parteneriatul Estic este de fapt o asigurare a unei perspective europene, odată ce ne vom îndeplini toate angajamentele. Şi lucru acesta este menţionat la Bruxelles, inclusiv de oficialii europeni – faptul că perspectiva europeană ar fi următoarea etapă în dialogul cu Uniunea Europeană. La Bruxelles se înţelege că acum în mod expres este dificil de a oferi o perspectivă europeană Chişinăului. În acelaşi timp, atât Bruxellesul, cât şi capitalele europene înţeleg că Republica Moldova este o ţară europeană şi la un moment dat va fi în poziţia să aplice şi să aibă un aviz pozitiv din partea UE.

Lina Grâu: Mai este încă o chestiune care se discută foarte mult la Chişinău şi probabil se va discuta din ce în ce mai mult. Ce ne facem cu Transnistria în acest context al integrării europene? Pentru că inclusiv factori de decizie din Occident spun că nu va exista un nou Cipru în UE, deci trebuie mai întâi să rezolvăm această întrebare şi abia după aceea putem avea ceva perspective cât-decât coerente de aderare la UE. Alţi oficiali fac apel la dreptul popoarelor la autodeterminare şi spun că odată ce poporul Republicii Moldova va fi gata şi va dori, va putea să adere la UE, chiar dacă în Transnistria vor continua să rămână trupe străine şi această zonă nu va fi controlată de Chişinău. Deci, ce ne facem cu Transnistria?

Eugen Caras: Şi eu am auzit voci, inclusiv la Bruxelles, care spun că nu se va admite un al doilea Cipru, respectiv, există, dacă vreţi, o condiţionare. Dar acestea sunt doar unele opinii pe care le auzim ici-colo. Ceea ce este important să menţionez este că nu există o astfel de condiţionare din partea UE ca atare – soluţionare şi abia după asta integrare în Uniunea Europeană. Nu există o poziţie a UE de o asemenea manieră şi conţinut. Nu există o asemenea condiţionare.

Ba dimpotrivă, la Bruxelles se înţelege foarte bine că apropierea Republicii Moldova de UE va face malul drept mult mai atractiv pentru Transnistria, pentru malul stâng. Şi această apropiere de Uniunea Europeană a Republicii Moldova, a Chişinăului, oferirea unor avantaje clare pentru populaţia Republicii Moldova, precum zona de liber schimb sau regimul liberalizat de vize va fi de natură să favorizeze o reintegrare. Deci, atunci când ne vom apropia foarte mult de UE, atunci şi procesul de soluţionare a problemei transnistrene va fi mult mai facilitat.

Bineînţeles că şi UE înţelege că şi prezenţa trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova nu este un factor favorabil şi că prezenţa actualului mecanism de pacificare în Zona de securitate ar trebui la un moment dat discutat sub aspect de a fi transformat într-o misiune civilă sub mandat internaţional de tip poliţienesc. Lucrurile aceastea se înţeleg, ele vor fi eventual discutate în cadrul formatului 5+2 la o etapă ulterioară. Dar există o deplină înţelegere în capitalele europene visavie de acest conflict transnistrean, care sunt rădăcinile acestui conflict, care este esenţa acestui conflict politic. Şi putem miza şi avem tot temeiul să fim optimişti că acest conflict nu va fi un impediment pentru noi pentru a avansa pe dosarele care le avem cu UE, inclusiv liberalizarea regimului de vize şi negocierea Acordului de asociere. Şi acest proces de îmbrăţişare a valorilor europene de către Republica Moldova va facilita şi procesul de integrare a ţării.


Lina Grâu: Influentul deputat german, Manfred Grund, preşedintele Forumului german-moldovenesc de la Berlin, a declarat, în cadrul unei recente vizite la Chişinău, că Republica Moldova are nevoie de stabilitate la guvernare şi de continuarea reformei constituţionale, pentru a nu repeta impasul legat de imposibilitatea de a alege un şef de stat. Pe de altă parte, deputatul a spus că potenţialul investiţiilor germane nu este nici pe departe iepuizat de Republica Moldova, în pofida ascensiunii impresionante pe care le-au cunoscut relaţiile politice dintre Berlin şi Chişinău în ultimii trei ani, şi asta, din cauza situaţiei în justiţie şi a celei din domeniul fiscal.

În cadrul unei mese rotunde organizate la Chişinău de Forumul moldo-german şi Fundaţia Kondrad Adenauer, Manfred Grund a expus şi viziunea Germaniei pe marginea reglementării conflictului transnistrean. 

Abordând subiectul în relaţiile cu Rusia, Germania a urmărit două scopuri importante – să susţină Guvernul de la Chişinău în încercările de a rezolva acest conflict şi să încurajeze dialogul dintre UE şi Rusia orientat spre o arhitectură a securităţii în Europa bazată pe cooperare reciprocă. La Berlin, conflictul transnistrean este văzut ca o posibilitate de a testa dacă Rusia şi UE pot într-adevăr să genereze soluţii comune şi constructive pentru conflictele din spaţiul euroatlantic şi pentru a construi o arhitectură comună a securităţii în Europa.

Acest interes mare, spune Manfred Grund, nu înseamnă însă că rezolvarea conflictului va depinde de interesele strategice ale Rusiei sau ale UE. Deputatul afirmă că o soluţionare a conflictului trebuie să garanteze un stat moldovenesc funcţional, un stat în care să fie realizate principiile democratice şi cele ale statului de drept. În al treilea rând, o Moldovă reunită trebuie să continuie liber şi cu aceeaşi deschidere cursul spre integrarea europeană. Iar Transnistria în acest stat ar trebui să aibă un statut autonom, care să-i asigure nişte drepturi autonome. Acest lucru trebuie făcut printr-o delimitare de competenţe şi nu prin crearea unui drept de veto la nivelul statului, precizează deputatul german.

Manfred Grund spune că, având în vedere diferenţele care există pe ambele maluri ale Nistrului, o apropiere va fi posibilă doar pas cu pas şi într-un proces de durată, motiv pentru care Republica Moldova va avea nevoie de o strategie bine pusă la punct, de durată, în privinţa Transnistriei.

În viziunea influentului deputat german, soluţionarea problemei transnistrene trebuie să se bazeze pe trei principii. În primul rând, rezolvarea unui conflict trebuie să impună aceleaşi standarde ale democraţiei şi statului de drept pe ambele maluri ale Nistrului. Chişinăul în acest sens ar trebui să elaboreze instrumente, împreună cu UE, prin care să susţină direct reformele în Transnistria. În al doilea rând, este nevoie de fortificarea încrederii – o soluţie care să fie impusă de una dintre părţi nu va fi viabilă. Şi, în al treilea rând, spune Manfred Grund, Republica Moldova nu se va putea descurca cu o regiune transnistreană foarte slabă economic, care acum depinde de susţinerea Rusiei. Chişinăul nu are mijloacele necesare pentru a înlocui această susţinere. De aceea, Republica Moldova trebuie să contribuie la refacerea economică a Transnistriei, mai spune deputatul german, în opinia căruia, în acest moment Chişinăul are mari şanse să pună bazele pentru soluţionarea conflictului transnistrean, iar pe de altă parte să continuie progresele pe calea reformelor interne spre integrarea în UE.

Întrebat dacă ar fi posibilă o integrare a Republicii Moldova în UE fără regiunea transnistreană, Manfred Grund a spus că, în dezacord cu alţi colegi deputaţi care au mai vizitat Republica Moldova şi au declarat că „nu va exista un alt Cipru în UE”, împărtăşeşte opinia potrivit căreia dreptul la autodeterminare al popoarelor trebuie să aibă prioritate. „Dacă o ţară se hotărăşte, dacă decide şi doreşte să adere la UE, atunci acest lucru nu trebuie condiţionat. Mai ales dacă o armată străină, care staţionează într-o parte a ţării, este împotriva acestui proces”, a mai declarat deputatul german Manfred Grund, preşedintele Forumului german-moldovenesc de la Berlin.


Lina Grâu: Despre situaţia din regiunea transnistreană, asistenţa europeană şi perspectivele soluţionării conflictului transnistrean am discutat cu directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă, Victor Chirilă, şi directorul Centrului Român de Politici Europene, Cristian Ghinea. Am început discuţia noastră prin a-l întreba pe Cristian Ghinea cum ar putea fi schimbată starea de lucruri din regiunea transnistreană?

Cristian Ghinea: Este o regiune care depinde foarte mult economic de Rusia, de subvenţiile ruseşti, de gazul rusesc şi de voinţa Moscovei de a menţine această stare de fapt. Şi atunci, decizia nu este la Tiraspol. Decizia este mai degrabă la Moscova şi ce se întâmplă acum este că cele două maluri ale Nistrului mai mult se dispart decât există laolaltă. Adică există o generaţie de oameni pentru care Republica Moldova este o altă ţară, care nu acordă atenţie ştirilor de aici şi care trăiesc la nivel mental mai mult în Rusia – consumă televiziuni ruseşti, presă rusească. Pe de altă parte, la Chişinău constat o europenizare a societăţii. Temele sunt europene, legislaţia este europeană, în timp ce la Tiraspol se adoptă legislaţia rusescă.

Lina Grâu: Domnule Victor Chirilă, sunteţi de acord cu faptul că această cheie pentru soluţionarea problemei transnistrene se află la Moscova? Şi cum se poate ieşi din acest cerc vicios despre care vorbea dl Ghinea?

Victor Chirilă: Nu există, cred eu, doar o singură cheie. Sigur că Moscova este un actor important, un actor de care depinde cât de flexibil este Tiraspolul. Pe măsură ce susţinerea economică de exemplu ar scădea din partea Federaţiei Ruse pentru regiunea transnistreană, cu siguranţă reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol ar fi mult mai deschişi pentru a găsi un compromis cu Chişinăul. Pentru că, din punctul de vedere al infrastructurii, dar şi economic, cele două maluri sunt legate şi depind unul de altul. Această tendinţă de a-şi extinde relaţiile comerciale, economice cu UE demonstrează de fapt că regiunea transnistreană poate face acest lucru doar cu Republica Moldova şi prin Republica Moldova.

Sunt de acord că deocamdată nu există sentimentul că cele două maluri se apropie. Nu există un proces de reintegrare care ar uni aceste maluri. E adevărat că există chiar sentimentul că în Transnistria ar fi chiar o identitate separată. Este un lucru fals, susţinut în special de propaganda regimului de acolo. Ori o astfel de ideologie nu are sorţi de izbândă în momentul în care această regiune se va deschide. Există în schimb pericolul să se structureze o mentalitate diferită de cea de la Chişinău, o mentalitate care este mai mult bazată pe dependenţa faţă de Rusia, pe legătura eternă faţă de marea Rusie etc. Iată o astfel de mentalitate, în cazul în care regiunea transnistreană s-ar integra cu Republica Moldova, poate pune în pericol apropierea noastră de UE, cursul nostru spre UE.

Cristian Ghinea: Pe măsură ce Republica Moldova se apropie de Uniunea Europeană – şi nu vorbesc despre mâine, poimâine sau la anul viitor, ci într-o perspectivă de 10-15 ani – la un moment dat va trebui să facă această ofertă Transnistriei: „Veniţi cu noi în UE? Nu puteţi să ne ţineţi pe loc!”. Deci, o ofertă la modul foarte concret. Deci, dialogul care are loc acum cu Transnistria este un lucru bun, dar soluţia reală până la urmă va veni atunci când se va oferi o perspectivă europeană Republicii Moldova. Acesta ar trebui să fie planul pe termen lung în legătură cu Transnistria.

Lina Grâu: Domnule Cristian Ghinea, cum vedeţi soluţia pentru ceea ce spunea Victor Chirilă – acest conflict de mentalităţi în Transnistria şi Republica Moldova? Cum se poate face în aşa fel încât să nu fie compromisă însăşi ideea de integrare europeană a Republicii Moldova într-un eventual stat reunificat?

Cristian Ghinea: Soluţiile sunt paşi mărunţi – tot mai multe contacte la nivel uman şi poate nişte eforturi de a reuni cele două spaţii publice. Pentru că acum oamenii din Transnistria au foarte puţin acces la media din Republica Moldova, la ce se vorbeşte aici. Ei se comportă de parcă ar fi într-un alt univers. Şi atunci este foarte greu să faci ceva în momentul în care elita politică de acolo are interesul de a menţine această stare de fapt. Şi chiar îmi spunea cineva care a fost acolo că deliberat se acordă acces cetăţenilor la o singură companie de cablu TV, companie care nu are niciun post din UE, nu mai zic din România – sunt numai posturi ruseşti. Şi atunci oamenii aia nu au de unde să recepţioneze informaţie de pe malul drept.

Victor Chirilă: Este o problemă foarte mare – lipsa unui spaţiu informaţional comun cu regiunea transnistreană. Vorbim despre spaţiul economic, vamal, fiscal comun, dar cred că la etapa la care ne aflăm este crucial să avem şi un spaţiu informaţional comun pentru a distruge stereotipurile, pentru a distruge frica care există pe malul stâng faţă de Republica Moldova, faţă de valorile occidentale şi pentru a explica oamenilor de pe un mal şi de pe celălalt care sunt într-adevăr avantajele unei apropieri în viitor, care sunt problemele pe care trebuie să le depăşim în comun, ce putem face în comun împreună cu partenerii regionali, inclusiv cu Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană.

Lina Grâu: În această perioadă UE lansează programul său de granturi pentru proiecte comune pentru Republica Moldova şi regiunea transnistreană. Ce trebuie de făcut pentru ca această asistenţă, care va creşte destul de mult în următorii ani, să nu ducă la un eventual efect invers – la consolidarea legăturilor externe ale Tiraspolului în aşa fel încât să fie consolidat şi mai mult acest regim separatist, ideea de stat suveran?

Cristian Ghinea: E greu să eviţi riscul ăsta. Adică dacă vreai să deschizi un dialog şi să faci un parteneriat cu aceşti oameni, trebuie să le acorzi şi tu acces la capitalele europene, atât cât vor aceste capitale să aibă legătură cu ei. Ce ar trebui ca aceste proiecte să aibă în vedere, ar trebui să nu fie bani daţi doar elitei politice din Transnistria. Adică să fie foarte bănuitori, în sens bun, europenii, pentru că sunt destul de multe organizaţii neguvernamentale în Transnistria, care de fapt sunt creaţii ale regimului. Ar trebui să se creeze chiar alternative reale în societatea transnistreană faţă de regim.

Lina Grâu: În concluzie, cum vedeţi evoluţia lucrurilor în următoarea perioadă pe reglementarea transnistreană?

Victor Chirilă: O soluţie bună este nu doar continuarea negocieirlor în formatul 5+2, dar şi acţiuni practice, proiecte concrete, care să îmbine eforturile atât ale Chişinăului, cât şi ale Tiraspolului, şi nu doar la nivel de oficialităţi. Este nevoie de proiecte care să creeze o reţea întreagă de legături, proiecte care vor pune bazele unei noi realităţi între noi.

Cristian Ghinea: Eu sunt ceva mai pesimist şi spun că un rezultat bun pe termen scurt este evitarea transnistrizării, adică a unei soluţii impuse, prin care Transnistria ar deţine un drept de veto asupra Republicii Moldova. Dacă se va obţine asta, plus continuarea dialogului şi menţinerea legăturilor umane şi a proiectelor concrete, este foarte bine pe termen scurt.

Lina Grâu: Cum vedeţi rolul Uniunii Europene în regiune într-o perspectivă nu foarte îndepărtată?

Cristian Ghinea: Uniunea Europeană poate asigura contrabalanţa faţă de Rusia. Adică poate oferi o perspectivă Chişinăului, astfel încât Republica Moldova să devină atractivă pentru Transnistria şi de fapt acesta este singurul plan posibil. Altfel, planul alternativ ar fi o federalizare a Republicii Moldova care ar da practic Tiraspolului un rol prea mare de spus aici. E clar că Republica Moldova nu poate să ţină piept singură presiunii care se face pentru un asemenea scenariu şi în condiţiile acestea punerea în context european a problemei ajută Chişinăul.


Tel. +373-22-224430, 210986
Fax +373-22-210986, 233950 office@ape.md
str. Sciusev 64, MD-2012 Chisinau, Republica Moldova
Email : office@ape.md
Copyright © 2019 Asociaţia pentru Politica Externă din Moldova.
Toate Drepturile Rezervate
Tipărire