Pe parcursul primului an de guvernare al AIE, politica externă a Republicii Moldova s-a remarcat prin dinamism, iniţiativă, inteligenţă şi coerenţă. Diplomaţia moldovenească a ştiut să capitalizeze eficient voinţa politică exprimată unitar şi ferm de AIE pe dimensiunea integrării europene, precum şi să valorifice la maxim deschiderea şi încrederea manifestată de UE şi statele sale membre faţă de noua guvernare democratică şi pro-europeană de la Chişinău.

În consecinţă, diplomaţia moldovenească a reuşit să impulsioneze dialogul politic moldo-european şi să accelereze ritmul procesului de transformare calitativă a relaţiilor de parteneriat cu UE. În acelaşi context, au fost normalizate relaţiile cu România, iar in prezent asistăm la instituţionalizarea unui parteneriat strategic axat pe integrarea europeană.

În relaţiile cu Federaţia Rusă, acţiunile întreprinse de Ministerul de Externe moldovean au  demonstrat dorinţa şi voinţa Guvernului de la Chişinăului de a construi un parteneriat moldo-rus bazat pe respect reciproc şi interese comune. Acţiunile întreprinse de diplomaţia noastră pe parcursul acestui an în raport cu Ucraina scot în evidenţă deschiderea şi determinarea Guvernului de la Chişinău de a soluţiona cât mai curând posibil problemele de frontieră şi proprietate, creând astfel premizele necesare pentru o relansare de durată a relaţiilor moldo-ucrainene.

De asemenea, Guvernul AIE a reuşit să-şi asigure sprijinul moral, politic şi financiar al SUA, UE şi Organizaţiilor Financiare Internaţionale pentru implementarea programului său de activitate şi a pachetului de reforme destinate să consolideze democraţia, să relanseze economia, să modernizeze infrastructura economico-socială şi, nu în ultimul rând, să eficientizeze birocraţia.

Toate aceste realizări creează premize bune pentru obţinerea de noi succese de politică externă în anii ce urmează, însă diplomaţia moldovenească va trebui să găsească soluţii la o serie de probleme cu potenţiale efecte tectonice pentru politica externă şi internă, care rămân a fi soluţionate, şi anume:

1.Relaţiile cu Federaţia Rusă sunt în continuare impredictibile, iar Chişinăul nu are o strategie complexă de dezvoltare pe termen mediu şi lung a relaţiilor moldo-ruse;
2.Nesemnarea acordului politic, precum şi a acordului privind regimul de frontieră  cu România pot submina în viitor eficienţa parteneriatului dintre Bucureşti şi Chişinău, mai ales dacă la guvernare ar accede o alianţă de stânga;
3.Relaţiile cu Ucraina rămân anemice din cauza nesoluţionării până la capăt a problemelor de frontieră şi proprietate. Parteneriatul strategic moldo-ucrainean în domeniul integrării europene este la aceasta etapă un deziderat fără conţinut. În aceste circumstanţe, noua putere de la Kiev nu se grăbeşte să se angajeze pe deplin în raport cu Chişinăul. Kievul este în expectativă;
4.Construcţia unui eventual parteneriat strategic cu SUA este iluzorie atâta timp cât  acesta este lipsit de o idee motrice. Cooperarea comercial-economică moldo-americana stagnează, ea este în aşteptarea unui impuls. Comitetul mixt moldo-american pentru cooperare economică şi investiţii nu s-a întrunit de aproape cinci ani. Asistenţa financiară acordata de Guvernul SUA în cadrul Programului Provocările Mileniului poate fi periclitată, dacă Guvernul de la Chişinău nu va demonstra rezultate palpabile în combaterea traficului de fiinţe umane;
5.În domeniul integrării europene, eforturile diplomatice trebuie echilibrate cu cele întreprinse pe plan intern în domeniul reformelor. Departamentul de Integrare Europeana al MAEIE este tot mai mult implicat în eforturi diplomatice legate de dialogul politic cu UE, negocierea Acordului de Asociere, dialogul privind liberalizarea regimului de vize şi dialogul privind comerţul liber şi aprofundat cu UE. Totodată, acelaşi Departament dispune de tot mai puţin timp şi capacităţi instituţionale pentru monitorizarea calitativă a implementării Planului de Acţiuni Moldova - UE şi practic nu dispune de timp pentru a promova insistent reformele pe plan intern. Guvernul are nevoie de un „bulldog"instituţionalizat în forma  unui Minister pentru Integrarea Europeană sau a unui Birou pentru Integrare Europeană pe lângă Oficiul Prim-ministrului Republicii Moldova, conduse la nivel de Viceprim-ministru, care ar fi responsabile exclusiv cu monitorizarea şi promovarea de zi cu zi a reformelor interne de pe agenda de integrare europeană a ţării. Numai astfel poate fi înfrântă rezistenţa şi incapacitatea unor ministere de a se reforma în conformitate cu angajamentele luate în dialogul cu UE;
6.Reforma interna a MAEIE nu va putea fi dusă la bun sfârşit fără examinarea minuţioasă şi nepărtinitoare a tuturor diplomaţilor (nu doar a acelora recent angajaţi) şi transformarea actualei structuri interne a ministerului în sensul descentralizării ei. Actuala structură, creată de fostul ministru Andrei Stratan, îngreunează procesul de coordonare şi comunicare autonomă pe verticală. Coordonarea şi comunicarea pe orizontală nu este permanentizată, ea continuă să se efectueze la discreţia şefilor de departamente, direcţii şi secţii sau doar la iniţiativa viceminiştrilor.  MAEIE nu dispune de o unitate modernă de analiza şi planificare strategică, care ar asista conducerea diplomaţiei în procesul decizional. De asemenea, în cadrul ministerului se impune crearea unui nucleu care să elaboreze şi să pună în practică o viziune de reformare sistemică a diplomaţiei moldoveneşti;
7.Pe parcursul acestui an, MAEIE şi societatea civilă au eşuat să pună bazele unui cadru instituţional care ar asigura o interacţiune permanentă între ele. Idea creării unui Consiliu de experţi pe lângă MAEIE este în continuare de actualitate.