Ce semne caracteristice credeţi că a avut anul 2010 în procesul de reglementare a conflictului transnistrean?

Philip Remler: În 2010 ambele părţi s-au implicat în discuţii serioase, pragmatice, pentru a rezolva problemele practice care afectează viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi. Mai multe aspecte sunt importante în acest aspect. În primul rând, acum avem o reţea de contacte la mai multe niveluri între Chişinău şi Tiraspol: reuniuni regulate ale diferitor grupuri comune de experţi, consultări periodice ale reprezentanţilor politici din ambele părţi şi „diplomaţia fotbalului” între prim-ministrul Vlad Filat şi liderul transnistrean, Igor Smirnov. În al doilea rând, părţile au ajuns la acorduri concrete privind unele aspecte, cum ar fi redeschiderea liniei de cale ferată Chişinău – Tiraspol – Odesa şi accesul continuu pentru agricultori din Doroţcaia la terenurile de pe teritoriul controlat de autorităţile transnistrene. Au avansat şi discuţiile cu privire la acorduri în alte chestiuni, precum restabilirea conexiunii de telefonie fixă între părţi. De asemenea, a avut loc o serie de cinci întâlniri informale în formatul „5 +2”, la care părţile s-au angajat în discuţii constructive privind libertatea de circulaţie şi mecanismele de garanţie în procesul de reglementare a conflictului. Toate aceste aspecte împreună clădesc un fundament foarte bun pentru continuarea progresului în 2011.

Cum aţi aprecia prestaţia Alianţei pentru Integrare Europeană în calitate de partener în procesul de reglementare, comparativ cu cea a guvernării precedente, comuniste?

Philip Remler: Am lucrat în parteneriat cu toate guvernele de la înfiinţarea Misiunii OSCE în Republica Moldova, în 1993. În 2010 am avut o cooperare strânsă cu Guvernul AIE, care a muncit din greu şi cu succes pentru a consolida încrederea necesară pentru negocieri semnificative.

Ce rol a avut pentru procesul de reglementare comunicarea directă dintre Igor Smirnov şi Vladimir Filat?

Philip Remler: Întâlnirile între Igor Smirnov şi Vlad Filat, supranumite „diplomaţia fotbalului”, au fost o parte importantă a procesului de consolidare a încrederii între cele două părţi. Acestea au jucat un rol direct în unele soluţii găsite în acest an la probleme remarcabile.

Memorandumul Merkel-Medvedev poate contribui la soluţionarea conflictului transnistrean?

Philip Remler: Atenţia la nivel înalt pe care a atras-o procesul de reglementare transnistreană în acest an în Meseberg, Deauville, Astana şi cu alte ocazii este o oportunitate care nu ar trebui să fie pierdută. Dacă în 2011 reuşim să construim mai departe, în baza progreselor înregistrate în procesul de consolidare a încrederii, şi să menţinem atenţia la nivel internaţional înalt asupra acestei probleme, trebuie să fim în măsură să facem progrese reale în procesul de reglementare transnistreană.

De ce credeţi că ultimul Summit OSCE de la Astana nu a reuşit să adopte documente mai clare referitor la reglementarea conflictului transnistrean?

Philip Remler: Summitul OSCE de la Astana a avut multe chestiuni dificile în agendă, cele mai multe sunt strâns legate între ele şi afectează discuţii pe teme precum conflictul transnistrean. Declaraţia Comemorativă de la Astana menţionează aspecte care sunt importante pentru reglementarea transnistreană într-un mod general.

Conlucrarea între grupurile de lucru pentru consolidarea încrederii aduce progrese în reglementarea conflictului transnistrean?

Philip Remler: Consolidarea încrederii în baza problemelor practice este un aspect important al procesului de soluţionare a conflictului şi sperăm că activitatea desfăşurată de aceste grupuri va forma baza unei părţi semnificative a procesului de reglementare.

Credeţi că este posibilă reluarea negocierilor în formatul 5+2 în timpul apropiat?

Philip Remler: Suntem optimişti în această privinţă şi sperăm că negocierile oficiale vor fi reluate. Cu toate acestea, mai importante decât terminologia discuţiilor este conţinutul şi rezultatele acestora.

Care este poziţia OSCE pe marginea cazurilor Ilie Cazac şi Ernest Vardanyan şi care sunt paşii necesari a fi întreprinşi pentru a asigura respectarea drepturilor cetăţenilor în regiunea transnistreană?

Philip Remler: Am lucrat de la început asupra acestor cazuri. Lucrul nostru nu a fost public. Prin urmare nu am făcut niciun fel de declaraţii publice sau comentarii. Pentru a răspunde la a doua parte a întrebării dumneavoastră, Misiunea are un program amplu dedicat dimensiunii umane, cu proiecte care promovează respectarea drepturilor omului şi dezvoltarea statului de drept pe ambele maluri ale râului. Mandatul Misiunii noastre este de a lucra asupra reglementării politice a conflictului, care să consolideze independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, cu o înţelegere privind un statut special pentru Transnistria. O soluţionare politică implică faptul că ambele părţi cad de acord. Cred că acest lucru se poate întâmpla numai în cazul în care compromisurile din ambele părţi duc la o înţelegere care să ia în considerare interesele oamenilor de pe ambele maluri ale râului şi să garanteze drepturilor lor.

Cum vedeţi varianta finală a reglementării conflictului transnistrean, cum şi când poate fi ea realizată?

Philip Remler: Tocmai am citat mandatul nostru. Cred că un astfel de acord poate fi atins. Însă acest lucru va necesita ca ambele părţi să consolideze încrederea în partenerii lor şi să meargă la compromisuri rezonabile. Acesta este un proces care necesită timp şi efort continuu şi persistent – în primul rând de la părţile însele. Comunitatea internaţională poate susţine o soluţie. Aceasta nu poate şi nu ar trebui să o impună.