L-am întrebat pe dl Danilov ce ar putea să se schimbe în relaţia dintre Moscova şi Tiraspol, după alegerile prezidenţiale din nerecunoscuta republică transnistreană?
 
Dmitri Danilov: Dacă ne întrebăm cine elaborează şi promovează politica Rusiei, în acest sens cred că nu va exista nici o schimbare principială. Ce se va schimba? Există nişte tendinţe obiective legate de schimbările apărute în mod obiectiv în politica rusă din ultimii ani ai preşedinţiei lui Medvedev. O parte din aceste schimbări obiective, ce se referă la Transnistria în mod concret, cred că se rezumă la un lucru foarte simplu. Rusia doreşte, într-un mod foarte firesc de altfel, să-şi păstreze puternica sa influenţă asupra situaţiei. Dar în acelaşi timp, această influenţă nu trebuie să rezide în presiuni politice şi nu trebuie să fie una excesiv de personificată. Problema e în ce direcţie doreşte Rusia să-şi orienteze această influenţă? În acest sens, au loc anumite schimbări. Eu cred că Rusia şi-ar dori să privească problema transnistreană dintr-o nouă perspectivă. Rusia este interesată acum destul de mult de căutarea unor soluţii şi acest lucru se observă. Un exemplu sunt negocierile în formatul 5+2 care nu ar fi fost reluate dacă Rusia, la nivelul cel mai înalt, nu ar fi avut o poziţie activă. Şi n-a contat că preşedinţia OSCE o deţine Lituania, n-au contat relaţiile dintre Rusia şi Lituania şi faptul că sunt alegeri în Transnistria, ş.a.m.d. Acest lucru arată că Rusia devine un jucător serios, interesat de găsirea unor noi căi de soluţionare a problemei transnistrene, chiar dacă acestea vor fi de durată. În acest sens, probabil că există forţe şi figuri politice în Transnistria care nu se înscriu în această nouă viziune a politicii externe a Federaţiei Ruse.”
 
Europa Liberă: Unii analişti politici, îndeosebi la Chişinău, spun că declaraţiile tăioase ale Kremlinului la adresa lui Smirnov, care au răsunat în campania electorală, nu ar fi decât „un spectacol” pentru partenerii occidentali ai Rusiei. Aşa să fie?
 
Dmitri Danilov: „De fapt, nu putem să excludem nimic atunci când e vorba de tehnologii şi jocuri electorale. Pe de altă parte, eu nu cred că acum se aplică asemenea scheme. Pentru că altfel era suficient ca Moscova să-şi fi anunţat candidatura preferată la funcţia de preşedinte şi nu trebuia să dezlănţuie un adevărat război împotriva lui Smirnov. Ar fi fost de prisos aşa ceva. Prin urmare, Kremlinul încearcă să demonstreze la modul foarte serios, cu riscul unor pierderi foarte mari pentru imaginea sa, inclusiv în Transnistria, că nu vede posibilitatea unei evoluţii pozitive a situaţiei, dacă Smirnov va rămâne preşedinte. Totodată, dacă Smirnov va fi ales preşedinte, ceea ce este foarte probabil ţinând cont de lipsa unei alternative reale pentru alegătorul transnistrean, ce se va întâmpla în acest caz? Cred că ar fi fost un lucru destul de pozitiv, pentru că următoarea întrebare pe care mi-aţi fi pus-o era: cum de a putut Rusia într-un mod atât de reuşit să scape de Smirnov şi s-aducă la putere e candidatul său? Aşa că, în cazul dat, imaginea Moscovei ar fi fost alta, că a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a schimba lucrurile, dar… nu a reuşit. Totuşi, în acest caz, Kremlinul va avea de rezolvat o problemă mult mai serioasă decât una de PR: ce să faci cu un preşedinte vechi, într-o situaţie nouă când Rusia are noi interese? Inevitabil, vor apărea noi probleme între Moscova şi Tiraspol. Moscova va trebui să se gândească prin ce mijloace să-şi realizeze politica sa în Transnistria şi în soluţionarea conflictului. Nu cred că Smirnov are posibilităţi să joace pe cont propriu. Însă, dacă tensiunile vor continua, din perspectiva tehnologiilor electorale, există bunăoară varianta succesorului, aplicată cu succes în Rusia, când Vladimir Putin l-a înlocuit pe Boris Elţin. Cred că şi Smirnov înţelege acest lucru. Nu cred că se va ajunge la măsuri radicale, deşi există toate semnele cât de departe ar putea să meargă Moscova, dacă este nevoie. Totodată, Rusia înţelege că are posibilităţi limitate de influenţă asupra lui Smirnov, dacă situaţia ameninţă cu pierderi mari, inclusiv pentru societatea transnistreană.”
 
Europa Liberă: Aţi pomenit de negocierile oficiale în formatul 5+2 care au fost reluate după aproape şase ani. Ce s-a schimbat? Au apărut premise reale pentru un progres în soluţionarea conflictului transnistrean?
 
Dmitri Danilov: Rusia este în mod obiectiv din cei mai interesaţi actori pentru găsirea unor soluţii, pentru că incertitudinea politică loveşte în interesele politice şi economice ale Rusiei, dar şi ale Moldovei şi ale Transnistriei. Se creează o situaţie paradoxală în care statu-quo-ul nu convine nimănui într-o perspectivă de durată, dar pe termen scurt rămâne singura variantă posibilă. Însă continuarea negocierilor este posibilă şi acest lucru s-a lăsat a se înţelege foarte clar că nu este vorba despre presiuni din partea partenerilor externi, ci de faptul că actorii externi sunt dispuşi să-şi intensifice rolul de sponsori ai procesului politic în dialogul direct dintre Moldova şi Transnistria. Acesta este sensul. Şi Moscova şi europenii spun acelaşi lucru: dacă vorbiţi la modul serios de reglementare şi dialog politic, atunci nu trebuie să aşteptaţi ca Uniunea Europeană şi Moscova să rezolve această problemă în locul vostru. Noi putem să contribuim. Acesta e contextul care s-a schimbat, pentru că înainte era cu totul altfel. Înainte, spre exemplu, Uniunea Europeană ceruse statutul de observator la negocieri, imediat după semnarea foii de parcurs între Moscova şi Bruxelles. Moscova a fost împotrivă. Este o cu totul altă situaţie. De aceea, există speranţă.”

Europa Liberă: opinia invitatului ediţiei de astăzi, expertul în probleme de securitate europeană Dmitri Danilov de la Institutul Europei al academiei ruse de ştiinţe. Politologul moscovit s-a aflat la Chişinău la invitaţia Asociaţiei pentru Politică Externă, în cadrul unui proiect de dezvoltare a unor relaţii viabile şi predictibile cu Federaţia Rusă, proiect finanţat de Fundaţia Black Sea Trust pentru Cooperare Regională.