Europa Liberă: Dle Nantoi, reprezentantul Federaţiei Ruse pentru regiunea transnistreană, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a preferat să ajungă în vizită la Chişinău şi Tiraspol, chiar a doua zi de Paşti, cînd presa dar mai ales consumatorii de presă nu stau lipiţi de televizoare. Să fi contat oare vicepremierul Rogozin în mod deliberat pe acalmia informaţională?
 
Oazu Nantoi: „Nu cred, deoarece administraţia de la Kremlin nu prea este afectată de creştinism, dacă e să ne aducem aminte că în Piaţa Roşie stă mumia lui Lenin, ceea ce contravine canoanelor creştinităţii, dar politica Federaţiei Ruse este una consecventă timp de peste 20 de ani şi de aceea vizita dlui Rogozin se încadrează perfect în cadrul acestei politici de preluare a controlului asupra Republicii Moldova.”
 
Europa Liberă: Analistul Nicu Popescu recomanda, într-un articol de pe blogul său, să nu i se facă jocul lui Rogozin, care ar anticipa mereu negocierile sau manevrele sale cu un penaj verbal mult mai bataios decît cel practicat în realitate? Adica mai întii o face pe poliţistul rău, ca apoi tot el să adopte rolul poliţistului bun, conciliant. Deocamdată Rogozin pare să fi atins scopul de a provoca „agitaţie în coteţ”, cum s-a exprimat chiar domnia sa. Ce sarcina credeţi ca are are de îndeplinit Rogozin?
 
Oazu Nantoi: „În primul rînd, reacţia puţin nervoasă din partea Chişinăului, eu am în vedere atît mass-media precum şi a politicienilor noştri, se datorează faptului că Republica Moldova nu este un stat constituit şi noi nu suntem siguri pe sine însăşi şi de aceea suntem atît de sensibili la orice strănut din exterior. Sarcina lui Rogozin este destul de clară: reconsolidarea controlului asupra regiunii transnistrene sub toate aspectele utilizând toate pârghiile moştenite din trecut, am în vedere şi prezenţa militară ilegală a Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova şi susţinerea economică şi politică a acestui regim falit care este în stânga Nistrului.

Totodată, profitînd, în opinia mea personală, de lipsa de consecvenţă în politica promovată de Chişinău, Rogozin vrea să mai amplifice controlul Federaţiei Ruse asupra proceselor de pe ambele maluri ale Nistrului. El a declarat că va solicita deschiderea secţiei consulare a Federaţiei Ruse la Tiraspol, el a declarat că va solicita ca acele norme legale în raport cu cetăţenii străini care pe teritoriul Republicii Moldova, care prevăd înregistrarea şi termeni de aflare pe teritoriul ţării, să nu se aplice pentru cetăţenii ruşi şi cel mai mult pe mine m-a surprins că însăşi Chişinăul propune Moscovei separarea întreprinderii „Tiraspoltransgaz”, şi recunoaşterea ligitimităţii datoriilor acumulate de regimul din stânga Nistrului faţă de Gazprom.

În opinia mea acesta este un pas în plus spre confederalizarea eventuală a Republicii Moldova, realizat de data asta la iniţiativa Chişinăului, prin urmare dl Rogozin nu face nimic nou, decît foloseşte acele pârghii stabilite din trecut, cum ar fi formatul „unic” al trupelor de pacificare, prezenţa ilegală militară a Federaţiei Ruse pentru a-şi reconsolida poziţiile, dar totodată repet, eu nu văd o coerenţă şi o voinţă politică în ceea ce priveşte comportamentul guvernanţilor de la Chişinău, iar Rusia profită de aceasta.”
 
Europa Liberă: Dle Nantoi, unii analişti cred că Rogozin, în virtutea poziţiei sale importante în administraţia de la Kremlin, ar putea avea mai multă capacitate de decizie în teren. Asta ar fi în favoarea reglementarii transnistrene pe principiile dorite de autorităţile de la Chişinau, sau dimpotrivă, ar putea însemna readucerea, prin uşa din spate, a planului Kozak?
 
Oazu Nantoi: „În primul rînd, Rusia nimic nu aduce prin uşa din spate, Rusia prin intermediul celor de la Tiraspol şi multora de pe malul drept al Nistrului îşi promovează interesele. Nu doar Rusia a semnat memorandumul din 8 mai 1997, cu privire la normalizarea relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria. Acel memorandom de tristă pomină a fost semnat şi de preşedintele Ucrainei şi de preşedintele Republicii Moldova pe atunci. Acel memorandum fixează formatul confederativ al eventualei soluţionări al conflictului, pe când politicienii de la Chişinău folosesc o formulă foarte vagă, care nu oferă nimic şi noi iarăşi uităm un moment, în opinia mea, fundamental.

Atîta timp cît noi aşteptăm soluţionarea conflictului transnistrean în cadrul actualei Constituţii a Republicii Moldova, atîta timp noi nu vom avea un stat, prin urmare dilema este foarte simplă şi soluţia ne aparţine nouă. Vrem să avem un stat sau nu? Deocamdată eu nu am motive să cred că societatea moldovenească este sincer preocupată de problema soluţionării conflictului şi creării unui stat funcţional, viabil, democratic, în limita frontierelor recunoscute de comunitatea internaţională.”
 
Europa Liberă: Dle Nantoi, astăzi încep la Viena noi discuţii în formatul „5+2” privind soluţionarea conflictului transnistrean. Vedeţi vreo legătură între vizita dlui Rogozin la Tiraspol în ajunul acestor negocieri?
 
Oazu Nantoi: „Nu, deoarece acele negocieri, dacă să fim corecţi, nici negocieri nu sunt, ele se numesc consfătuirea politică permanentă în problema transnistreană, ceva de tipul acesta. Atâta timp cît Chişinăul se joacă de-a ping-pongul acesta că „parte egală, parte neegală”, noi avem o mimare a preocupării de soluţionare a conflictului transnistrean din numele tuturor actorilor implicaţi în această formulă magică „5+2”, care nu oferă nimic pentru perspectiva reîntregirii Republicii Moldova.”
 
Europa Liberă: Ieri, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, noua ambasadoare a misiunii

OSCE în Republica Moldova, dna Jennifer Brush, a menţionat că „confictele cum este cel din regiunea transnistreană, care durează deja de 20 de ani au devenit foarte scumpe atât pentru comunitatea internaţională, cît şi pentru Republica Moldova”. În opinia dvs cît „a costat” acest conflict Republica Moldova şi cît o să mai coste? Cui de fapt ar trebui să i se prezinte nota de plată?  
 
Oazu Nantoi: „Nota de plată trebuie să ni se prezinte nouă, cetăţenilor Republicii Moldova, dat fiind faptul că pe parcursul a peste 20 de ani de zile noi nu am avut o guvernare sincer preocupată de soluţionarea conflictului transnistrean, de curmarea contrabandei din zona transnsitreană, de curmarea corupţiei, măcar a acelei legate de existenţa acestui regim anti-constituţional şi preţul este: 20 de ani de oportunităţi ratate, preţul este faptul că în special tinerii nu cred în perspectiva de existenţă a acestei ţări, preţul este că Republica Moldova e un stat întreţinut din exterior de proprii cetăţeni expulzaţi din Republica Moldova, iată acesta este preţul.

Eu deja nu aştept nimic miraculos de la schimbările guvernărilor de la Chişinău, atîta timp cât nicio guvernare nu vrea să conştientizeze că în paienjinişul creat pe parcursul a două decenii, cum ar fi formula unică de pacificatori şi procesul de negocieri „5+2”, soluţia nu există, prin urmare procesul de degradare a statului Republica Moldova va continua.”
 
Europa Liberă: Dle Nantoi, ieri în cadrul întrevederii între premierul Vladimir Filat şi Dmitri Rogozin, prim-ministrul moldovean a vorbit despre necesitatea „lansării mai multor proiecte ce vor duce la consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului”. Cum credeţi, este interesată Federaţia Rusă să ia parte la astfel de proiecte în mod dezinteresat, adică fără ca sa fie asamblate într-o presupusă stratagemă camuflată?
 
Oazu Nantoi: „În primul rînd, atunci cînd se vorbeşte despre restabilirea încrederii, e clar că se trişează, deoarece atunci cînd clubul de fotbal Sheriff joacă la Chişinău, pacificatorii ruşi cu mitraliere nu stau la periferia terenului de fotbal şi atunci cînd tinerii din stânga Nistrului fac studii la Chişinău, ei nu vin pe teritoriul unui stat duşmănos, sau cînd zice lumea că sora dlui Şevciuck locuieşte la Chişinău, ea probabil nu se consideră agent pe teritoriul unui stat duşmănos.

Atunci cînd se vorbeşte despre restabilirea încrederii se are în vedere că regimul care există în stânga Nistrului, sfidând documentele de bază care au fost semnată pe durata procesului de negocieri, a instaurat o cortină de fier de-a lungul Nistrului.

În spatele acestei cortine timp de peste 20 de ani a fost cultivată ura faţă de tot ce este legat de Republica Moldova şi noi am fost prezentaţi şi în continuare suntem prezentaţi drept ţara agresor, care a dat buzna peste poporul transnistrean, paşnic. În urma acestei politici a fost distrusă inclusiv infrastructura care leagă malurile Nistrului, relaţiile interumane au fost afectate, să ne aducem aminte de podul care a fost restabilit peste Nistru şi stă mort, neutilizat, asta ce fel de încredere este? Este vorba de o politică deliberată promovată de marionetele ruseşti de la Tiraspol şi de Federaţia Rusă, rămâne de văzut în ce măsură această politică de „paşi mici”, de lansare a unor proiecte care ar restabili comunicarea între oameni în afara controlului de către aşa-zisul KGB care îl avem acum la Tiraspol. Rămâne de văzut în ce măsură această politică va schimba atmosfera în jurul acestei probleme artificiale care afectează însăşi perspectiva reală de existenţă a statului Republica Moldova.”