Interviu cu fostul negociator al UE pentru Transnistria.

Schimbările politice de la Tiraspol după venirea la putere a lui Evgheni Șevciuc, dar și aspirațiile de integrare tot mai intense ale Chișinăului. Aceștia ar fi, în opinia fostului emisar special european la Chișinău Kalman Mizsei, factorii pozitivi dinaintea unei noi runde de negocieri în formatul cinci plus doi, care începe mâine la Viena. Kalman Mizsei, care a fost mai mulți ani și reprezentantul UE la negocieri, a acordat un interviu în exclusivitate prin telefon Valentinei Ursu.
 
Europa Liberă: Domnule Kalman Mizsei, se fac auzite voci care spun ca problema transnistreana ar fi cu cele mai mari sanse de solutionare. Evolutiile din ultima vreme ar fi atat de incurajatoare?
 
Kalman Mizsei: Multe s-au schimbat în ultimii, să spunem, în ultimul un an şi jumătate. S-au schimbat multe. In primul rînd, în Transnistria. Avem în Transnistria o nouă conducere, după un scrutin oarecum democratic, care îi dă domnului Şevciuk legitimitate şi echipei lui, inclusiv Ninei Ştanski, care este implicată în negocieri. Cred că asta este o schimbare importantă. S-au schimbat şi abordările noii echipe a lui Şevciuk. Sunt mult mai moderne decît erau ale lui Smirnov. Smirnov avea o abordare mai iraţională, deşi n-aş sublinia asta, căci el înţelegea foarte bine interesele sale politice. Şevciuk priveşte mai mult către viitor. El îi înţelege pe transnistreni dintr-o perspectiva diferită pentru ca el se trage din Rîbniţa. Aşa că, din acest punct de vedere, este o schimbare pozitivă. Tot un fapt pozitiv este şi abordarea foarte consecventă a premierului Vlad Filat, care înţelege importanţa măsurilor de cîştigare a încrederii, concentrîndu-se nu numai asupra imaginii ample, ci înţelegind şi valoarea negocierilor şi nu doar ideea de suboronare. Şi asta cred că e un lucru foarte, foarte important. De aceea, situaţia acum este ceva mai bună. Sigur, Uniunea
Europeana are acum mai multe probleme proprii, decît avea acum cîţiva ani, dar se pare că mai este încă o anumită atenţie acordată problemei transnistrene şi (la Chişinău) este un foarte competent ambasador al Uniunii Europene. Asa că, da, cred că exista cîteva elemente pozitive şi sper ca Rusia să vină şi ea cu anumite iniţiative pozitive, cu o anume flexibilitate pentru negocierea unei soluţii, dar pînă acum nu am remarcat acest lucru, nu am remarcat această schimbare pozitivă la Rusia.

Europa Liberă: Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa a adoptat o nouă rezoluţie, în care i se cere Federaţiei Ruse să reia şi să finalizeze procesul de retragere a trupelor şi muniţiilor sale de pe teritoriul R. Moldova, solicitând totodată transformarea mecanismului de menţinere a păcii într-o misiune civilă multinaţională sub un mandat (OSCE) internaţional. Care ar putea fi reactia  Moscovei dar si a Tiraspolului?
 
Kalman Mizsei: Cred că este un semnal politic important pe care l-a dat Adunarea Parlamentară a OSCE. Schimbarea componenţei (trupelor de menţinere a păcii)  implicării internaţionale în conflictul transnistrean va fi o schimbare negociată. În acest sens nu cred că prea multe s-au schimbat pînă acum, dar este într-adevar o mai mare presiune asupra Rusiei pentru că ceea ce e adevarat este că după 20 de ani, aceasta formă de implicare internaţională de către forţele ruseşti de menţinere a păcii este demult depăşită... Aşa că este important ca implicarea internaţională să pună acum un accent mai mic pe aspectul militar şi mai mare pe dimensiunea juridică, pe operaţiunile poliţiei de a menţine ordinea, în timp ce negocierile de pace progresează, şi ar trebui să fie şi o implicare mai mare internaţională şi mai putin doar rusească şi care sa ţină cont de schimbarea realităţilor în conflictul transnistrean.
 
Europa Liberă: Credeti ca reprezentantii Chisinaului si Tiraspolului discuta pe marginea acestui subiect de dislocare in zona de securitate a trupelor de mentinere a pacii sub mandat international?
 
Kalman Mizsei: Despre acest subiect nu pot decît să speculez, pentru că eu nu particip la negocieri şi de aceea nici nu voi specula, pentru că nu va fi benefic pentru procesul de negocieri. O să las asta pe seama actorilor din aceste negocieri să decidă cum le vor aborda. Dar cred că aici este mai important ca negocierile importante, majore, sa aibă loc între Rusia, Uniunea Europeana - cu implicarea unora dintre membrii ei cei mai importanţi - şi Statele Unite. Cred ca SUA ar trebui să fie mult mai implicate decit sunt. Aceasta chestiune nu va fi decisă prin convorbiri între Chişinău şi Tiraspol. Pentru că este vorba de implicarea armatei si de simbolismul implicării militare, şi Rusia, Uniunea Europeană şi Statele Unite trebuie să discute mult, nu neapărat în convorbiri oficiale, dar şi neoficiale, pentru că există o mulţime de probleme între aceşti parteneri şi misiunea de menţinere a păcii trebuie să îşi găseasca loc în agenda acestor convorbiri.
 
Europa Liberă: Ce statut ar trebui sa i se ofere Transnistriei? Unii spun ca cel mai mult Moscova ar insista pe federalizarea Moldovei. Asa sa fie?
 
Kalman Mizsei: Eu nu sunt un reprezentat oficial al Uniunii Europene în acest moment şi de aceea nu voi vorbi în numele ei, dar ceea ce pot spune este că ceea ce e important aici este ceea ce se propune şi să nu dăm o importanţă mult prea mare cuvintelor si conceptelor - de federalizare şi de stat unitar. Spania este un stat unitar care acordă autonomie foarte largă regiunilor ei şi o garantează prin Constituţie. Rusia este un stat federal cu o putere centrală foarte mare şi care acordă mult mai puţină autonomie republicilor federative care o compun. Aşadar, federalizare sau stat unitar - aceste două concepte în sine nu spun mare lucru. Dar ceea ce trebuie să recunoaştem, de asemenea, este si psihologia în jurul acestor concepte. La Chişinău, cînd se vorbeşte despre federalizare, oamenii se gîndesc imediat la planul Kozak. De aceea, este folositor să analizăm de ce planul Kozak nu a fost acceptat. Si nu a fost acceptat mai ales din două motive: unul, asa cum făcea deosebirea, foarte corect, domnul Socor in interviul cu Dvs., între a se acorda autonomie regiunii transnistrene şi intre a acorda o influenţă disproporţionată  asupra deciziilor centrale sau de a da posibilitatea de a bloca deciziile centrale. Cu alte cuvinte, diferit de planul Kozak este de a se da într-adevăr o largă autonomie regiunii trransnistrene, dar să se păstreze proporţia în ceea ce înseamnă deciziile centrale. Transnistria ar putea avea nişte drepturi disproporţionate, dar foarte, foarte puţine, nu multe. Si cu siguranţă nu atit de multe ca în planul Kozak.

 Este absurd ca Transnistria şi Găgăuzia să fi avut reprezentare în Parlament la acelaşi nivel cu restul întregii Moldove. Ceea ce s-ar fi tradus prin 3 elemente cu aceleaşi drepturi, astfel încit (Transnistra şi Găgăuzia) ar fi avut majoritate, ceea ce este absurd si este ceea ce propunea planul Kozak. Şi al doilea element sunt trupele ruseşti, pe care le instituia memorandumul Kozak, ceea ce a fost de neacceptat şi  pentru OSCE, şi pentru americani, şi pentru NATO sau Uniunea Europeană. Aici, din nou „federalizarea” avea o conotaţie negativă. La Chişinău cînd cineva spune „federalizare”, toata lumea se gîndeşte la o influenţă extinsă a Rusiei. Proporţiile sunt foarte importante aici, dar denumirea nu este atit de importantă, cit este important ce drepturi constituţionale vor fi acordate Transnistriei - autonomie lărgită, dar drepturi la nivelul deciziei centrale doar puţin mai mari decît cele corespunzătoare mărimii ei. Iar aranjamentele constituţionale să fie garantate de o forţă de poliţie internaţională legală şi credibilă şi de alte mecanisme. Acesta ar fi să fie pachetul care este necesar în soluţionarea problemei transnistrene. Desigur că multă lume în Chisinau se teme, pe bună dreptate, de o soluţie proastă. Exista o şansă pentru o soluţie proasta şi trebuie să luăm în considerare că trebuie să se evite o soluţie care ar paraliza structurile statului. Aceasta ar trebui să fie linia roşie pe care politicienii moldoveni şi cei europeni să aibă grijă să nu o treacă. Dar altfel, cuvintele de stat federal sau unitar au numai o semnificaţie relativă.
 
Europa Liberă: Pe cat de judicios este sa vorbim despre unificarea Republicii Moldova, daca guvernarea de la Chisinau si-a propus sa mearga pe calea eurointegrarii, iar autoritatile de la Tiraspol prefera vectorul estic, mai precis aderarea la uniunea euroasiatica.
 
Kalman Mizsei: Realitatea este că Moldova vrea integrare europeană pentru că este cel mai bun lucru pentru cetăţenii ei. Si asta este valabil si pentru cei din regiunea transnistreana. Se vor ridica vizele, va exista comerţ liber şi se vor stînge legăturile cu investitorii europeni, cu Uniunea Europeana, cu cetăţenii europeni şi de toate astea vor beneficia şi transnistrenii. Să nu uităm că ideea „mitică” a legăturilor speciale ale Transnistriei cu Rusia, este şi ea o idee relativă, pentru că, aşa cum ştim, în Transnistria sunt moldoveni, dar Uniunea Europeana ar putea face multe pentru respectarea drepturilor vorbitorilor de rusă, a ruşilor sau etnicilor ucraineni din regiune, dîndu-le drepturi lingvistice generoase, ceea ce cred că va fi foarte necesar. Asta cred că va fi foarte important pentru a îndeplini şi aspiraţiile celor din regiune. Mai mult, o eventuala integrare în Uniunea Europeană va întări şi legăturile economice puternice ale Transnistriei cu Rusia, pentru că investitorii ruşi vor fi interesaţi să investească aici, pentru a beneficia şi ei de o piaţa de desfacere mai mare, căci în ciuda actualei crize, Uniunea Europeana este cea mai mare piaţă de desfacere a lumii.