Radu Vrabie: „Aş începe cu faptul că eu nu cred în soluţiile de federalizate aduse de Rogozin. Aşa era şi în cazul doamnei Merkel.”

Europa Liberă: Aşteptându-l pe Godot, cum spunea Eugen Ionesco.

Radu Vrabie: „Exact. Rogozin are un stil de a face politică. El este un showman, un om care se bazează foarte mult pe PR, iar autorităţile moldoveneşti, noi, pierdem foarte mult timp, comentând aproape fiecare declaraţie a sa pe Twitter sau pe Facebook.”

Europa Liberă: Dar n-o face pe cont propriu, totuşi.

Radu Vrabie: „Eu cred că el abordează un stil de acesta al diplomaţiei alias Talleyrand, de a împuşca în sus, să vadă cine iese la fereastră. De aceea eu cred că cu mult calm, cu mai puţine emoţii, Republica Moldova va reuşi să treacă acest test Rogozin, pentru că, să ne amintim că şi în numirea sa în postul de reprezentant al Rusiei la NATO, declaraţii au fost mai multe decât fapte concrete. Iar pe multe dosare Rusia chiar a cedat în relaţiile cu NATO. Acuma, referindu-ne la întâlnirea Carpov-Ştanski, este adevărat, pe de o parte, că negocierile nu pot să fie rapide, nu pot să fie triumfaliste la fiecare pas, mai ales că avem o serie de probleme vechi, cu rădăcini adânci, aceasta, pe de o parte. În acelaşi timp, se vede o schimbare de macaz din partea colegilor de la Tiraspol. Dacă la unele probleme la începutul acestui an se uitau cu deschidere, acuma se uită cu dorinţa de a obţine rezultat maxim. Vorbind cu termeni de negocieri, dacă abordarea la începutul anului era una win-win, de câştig pentru ambele părţi, acuma Tiraspolul aşteaptă câştig maxim pentru ei, fără să ţină cont de faptul că sunt anumite realităţi. În acelaşi timp, această abordare a Tiraspolului, sprijinită de Federaţia Rusă, demonstrează, de fiecare dată, ceea ce Chişinăul atenţiona de mai mult timp: că nu pot fi rezolvate problemele social-economice, fără să se ţină cont de realităţile politice, de problemele legate de statutul regiunii transnistrene.”

Europa Liberă: Bine, dar agenda totuşi, până la urmă, este în favoarea Tiraspolului. Ei au nevoie de licenţă pentru băncile lor, ei au nevoie de plăcuţe ca să poată circula în Europa. Şi mai puţin Chişinăul. Acelaşi lucru cu telefonia, de exemplu. Sau în egală măsură are nevoie şi Chişinăul de progrese pe aceste domenii?

Radu Vrabie: „Dacă noi am privi Tiraspolul şi Chişinăul ca doi subiecţi egali, probabil, aşa ar fi logica. Dar, pe de altă parte, să nu uităm că Transnistria este considerat teritoriul nostru. Şi, în primul rând, noi avem nevoie de Transnistria ca ea să fie parte integrantă a Republicii Moldova. Şi trebuie să ne pese de soarta cetăţenilor noştri care se află pe malul stâng al Nistrului. De aceea, în principiu, rezolvarea unor probleme economice şi, în general, schimbarea status quo-ului, urnirea carului din loc este, în primul rând, responsabilitatea Chişinăului, nu a Tiraspolului, nu a OSCE-ului, nu a mediatorilor şi a observatorilor, ci a Chişinăului. De aceea, Chişinăul trebuie să caute soluţii, Chişinăul trebuie să găsească abordări.”

Europa Liberă: Chiar dacă îl declară un teritoriu necontrolat constituţional?

Radu Vrabie: „Chiar dacă îl declară un teritoriu necontrolat.”

Europa Liberă: Şi atunci în problema consulatelor – că Rogozin, până la urmă, aceasta speră să obţină – ar fi o dovadă de grijă pentru cetăţeni sau aceasta ar însemna totuşi recunoaşterea teritoriului autoproclamat?

Radu Vrabie: „Eu înţeleg că pentru o parte din autorităţile Federaţiei Ruse, din care face parte Rogozin, nu contează atât esenţa consulatului, cât forma în care va fi oferit acest consulat. Poziţia oficială a Republicii Moldova, exprimată chiar recent de către Eugen Carpov este că, în principiu, nu există o problemă de a oferi acest consulat, însă trebuie să fie clar mecanismul cum se dă acest consulat, care vor fi atribuţiile acestui consulat, cum va fi el păzit, care va fi imunitatea, vor fi diplomaţi acreditaţi în Republica Moldova. Sunt o serie de întrebări, până la urmă, nici la nivel bilateral, cât la nivel multilateral, internaţional. Eu înţeleg că dorinţa lui Rogozin este ca aceste consulate să fie obţinute în urma unui atac, o şarjă de cavalerie. A venit Rogozin, a bătut cu pumnul în masă şi Republica Moldova i-a oferit aceste consulate. Cred că Republica Moldova are nevoie ca aceste consulate să fie oferite Rusiei într-un mod cât mai transparent, cât mai corect, cu respectarea tuturor normelor şi obligaţiilor pe care le are un stat, atunci când îşi deschide un consulat. Va fi oare Tiraspolul gata să ofere voie trupelor de poliţie Republicii Moldova, carabinerilor să păzească aceste consulate?”

Europa Liberă: Aşa cum stau la fiecare consulat?

Radu Vrabie: „Cum stau la fiecare consulat.”

Europa Liberă: Dar, în principiu, capacitatea de procesare a dosarelor, care acum o entitate care se preocupă, de fapt, de preluarea dosarelor, va creşte? De ce, sub aspect tehnic-procedural, este musai să fii consulat şi o nu e suficient să aibă ruşii entitatea pe care o au?

Radu Vrabie: „Dacă e să luăm strict diplomatic, este o anumită responsabilitate pe care o are o ţară undeva unde are mulţi conaţionali, mulţi oameni care au paşaport. Şi este cazul României care a solicitat aceste consulate la Bălţi, la Cahul. Ceea ce spuneam eu, mă refeream la aceea că Rogozin, în special, autorităţile ruse încearcă să-i dea o încărcătură politică, emoţională, să arate Republica Moldova ca parte a aşa-numitului russki mir, deci a lumii ruse, un spaţiu care aparţine Rusiei. Şi, în opinia mea, este imposibil de oferit din partea Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să ofere acest consulat şi la Bălţi, şi la Tiraspol doar în condiţii specificate şi agreate de către toate normele internaţionale.”

Europa Liberă: În concluzie, Rogozin nu este preocupat atât de subiecte strict consulare, cât de subiectele politice?

Radu Vrabie: „Absolut. Eu am spus şi la începutul intervenţiei: Rogozin este un showman. Mă aştept ca declaraţiile sale pipărate, cu sare şi piper vor fi făcute nu la Chişinău, unde se va comporta civilizat, ci la Tiraspol, după ce îşi va încheia misiunea pe malul drept al Nistrului. Desigur, ca cetăţean al Republici Moldova, când auzi aceste declaraţii, ai dori o anumită reacţie, poate promptă din partea autorităţilor moldoveneşti. Însă ceea ce am spus: experienţa sa la NATO şi relaţiile cu Rusia nu ar trebui să fie bazate pe prea multe emoţii. Mai bine să vorbească mult şi să nu se întâmple aceste promisiuni decât să intrăm într-o dispută care, pur şi simplu i-ar face bine, mai ales, imaginii sale.”