Europa Liberă: Bună dimineaţa. Aşadar, încă un eveniment istoric astăzi   - vizita preşedintelui Comisiei Europene  Jose Manuel Barroso, şi Republica Moldova mai are ceva vreme ca evenimentele istorice să devină un fel de rutină… La Chişinău, dl Barroso va ţine un discurs la Palatul Naţional, va avea întrevederi cu premierul Vlad Filat, cu speakerul Marian Lupu şi Preşedintele Nicolae Timofti, se va întâlni cu liderii fracţiunilor parlamentare…  Înainte de toate:  în afară de vizita în sine, de festivismul evenimentului, autorităţile moldovene mai pot nutri şi alte aşteptări faţă de aflarea dlui Barroso în Chişinău? 
 
Eugen Revenco: Eu cred că ar trebui să pornim de la faptul că pentru oricare diplomaţie asemenea vizite sunt importante, pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, dar vorbeşte şi despre un anumit grad de acces şi vizibilitate în instituţia care este invitată. În cazul dat vorbim despre un grad înalt de acces şi credibilitate în Comisia Europeană, pentru că preşedintele a acceptat până la urmă să vină în ţara noastră într-o vizită. Noi suntem o ţară mică, cu capacităţi limitate şi rămânem a fi cea mai săracă ţară în Europa, de aceea vizita are partea ei de festivism, dar atrage şi atenţia asupra ţării noastre. Barroso nu este un ţar care să vină cu daruri. Barroso este şeful unei instituţii destul de complexă funcţional, care are şi structura sa ierarhică, în cazul UE. Dar ca conţinut, aş scoate în evidenţă în primul rând calitatea relaţiei dintre Chişinău şi Comisia Europeană. Vreau doar să spun că noi nu avem formate de întâlniri cum ar fi summitul şefilor de state sau summitul UE-Rusia, UE-Ucraina, de aceea este cu atât mai importantă vizita pentru noi. Deci, simbolismul probabil că ar fi primul element. Al doilea element  cred că  ar trebui să ţinem cont că diplomaţia moldovenească este chemată să facă lobby, să promoveze ţara şi interesele şi ştim că în anul care vine vrem să obţinem o perspectivă europeană, şi vrem să obţinem regim liberalizat de vize. Ambele fac parte din programul de guvernare şi ambele sunt aşteptate de către cetăţeni.
 
Europa Liberă: O precizare, domnule Revenco. Faptul că Republica Moldova  este o ţară mică, precum aţi precizat şi dvs. acum, este mai degrabă un avantaj sau dezavantaj pe drumul ce duce spre calitatea de candidat măcar la aderarea la UE? 
 
Eugen Revenco: Eu cred că în acest proces dimensiunile nu trebuie să subestimeze calitatea procesului. Da, este mai uşor pentru o ţară mică să-şi introducă reformele, dar o ţară mică nu are ponderea de a deschide uşile, nu are capacităţi şi nu are valoarea mare a pieţei, de ce nu este o atracţie numaidecât. Deci, sunt avantaje şi sunt şi dezavantaje. Este important ca ţara, oricare ar fi ea, mică sau mare, să fie consistentă în acţiunile pe care le face. De exemplu, Ucraina a fost într-un moment campion al reformelor, sau speranţa, campion la speranţe, şi Georgia a fost printre lideri, dar la un moment dat s-a schimbat ceva, alegerile au schimbat puţin macazul politic şi ţara a mers pe regres. De altfel şi Republica Moldova a fost prima ţară care a aderat la Consiliul Europei în 1995, ceea ce nu a împiedicat comuniştii să vină la putere în 2000 şi atunci am văzut regresele în instituţiile democratice care s-au produs. Deci, este un proces ceva mai lung şi contează mai mult decât dimensiunile ţării.
 
Europa Liberă: Preşedintele Comisiei Europene va ţine un discurs în Palatul Naţional… Ar fi exagerat să se aştepte ca în acest discurs el să menţioneze măcar articolul 49 al Tratatului UE, care se referă la obţinerea calităţii de membru al Uniunii, mai ales după declaraţiile domnului Fule că am putea pretinde şi la calitatea de membru, nu doar de partener?
 
Eugen Revenco: Odată ce comisarii europeni, în special comisarul Fule, a pomenit la Berlin şi a făcut campanie pentru perspectiva europeană a Republicii Moldova, nu văd de ce preşedintele Comisiei Europene nu ar adresa în aceiaşi termeni optimism şi încurajare în acordarea acestei perspective, numai că recunoaşterea acestei perspective este valoroasă aici, dar promovarea ei este importantă în ţările UE.
 
Europa Liberă: Am auzit, în comentarii despre semnificaţiile şi aşteptările faţă de vizita demnitarului european şi aprecieri că şi UE are nevoie de Republica Moldova, nu numai viceversa, că sosirea dlui Barroso ar confirma din plin acest lucru… De ce ar avea nevoie UE de o ţară ca Republica Moldova, o ţară despre existenţa căreia, cred, că o majoritate fermă a rezidenţilor UE probabil că habar nu au?
 
Eugen Revenco: Da, lucrurile pot fi şi mai complicate, dar haideţi să încercăm să vedem: politica europeană de vecinătate a UE include ţari ca Belarus, Ucraina, Moldova, ţări din Parteneriatul Estic, dar şi ţări din Africa de Nord. Am văzut schimbările care s-au produs în primăvara arabă şi sunt sângeroase prin părţile Siriei acum. Am văzut regresele care s-au întâmplat în Ucraina de exemplu. Neclar, incert într-un fel este şi viitorul Georgiei. De aceea, succesul Republicii Moldova încurajează şi politicile europene de vecinătate, pentru că demonstrează că este posibilă o schimbare în estul Europei, că este posibilă o stabilizare şi o dezvoltare în estul Europei şi că politica europeană de vecinătate poate da roade. Doar că nu trebuie să ne grăbim pentru că Republica Moldova încă este în primul ciclu şi nu ştim cum vom ieşi. Când spun primul ciclu mă refer la ciclu electoral, pentru că avem o putere care a intrat în 2009 şi mai are ceva timp înainte. Dar vedem că deja în clasa politică nu mai este un consens în ceea ce ţine de vectorul integrării europene. Spre deosebire de 2005, când declaraţia acestui vector a fost susţinută de toate partidele parlamentare , iar acum nu mai avem acest consens în parlament cel puţin.
 
Europa Liberă: În ce măsură autorităţile moldovene sunt capabile să se ferească de situaţia în care ar profita de situaţia că şi pentru UE ar fi penibil să abandoneze „proiectul moldovenesc”?
 
Eugen Revenco: Cred că UE are alte mari dosare care ţin de securitate şi vorbeşte pe alte dimensiuni,. UE vrea să negocieze un cord de comerţ liber cu SUA, volumul schimburilor comerciale cu SUA este incomparabil cu ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Comunicarea cu Rusia, situaţiile în Orientul Mijlociu – sunt dosare unde noi nu suntem nici pe aproape. Aşa că să nu exagerăm. Stabilitatea în Parteneriatul Estic, cu Moldova, poate avea o istorie de succes, dar Parteneriatul Estic fără Ucraina poate rămâne fără conţinut. Deci, este importantă Moldova, dar ţările membre ale UE nu au voie să facă nimănui cadouri pur şi simplu de aceea că suntem cum suntem. Şi nu au interese geostrategice majore ca să credem că în orice circumstanţă vom fi înghiţiţi. Şi, în orice caz, indiferent cum merge apropierea noastră de UE, există reformele care trebuie făcute şi ele sunt cele mai necesare aici, în ţară, pentru calitatea vieţii. Într-un moment, calitatea vieţii comparată cu alte ţări nu este în progres şi cred că aici este un lucru mult mai serios pe care autorităţile trebuie să-l abordeze. Pentru că nu la Bruxelles se vor face alegerile viitoare, dar la Chişinău.
 
Europa Liberă: Ce păcate sau, eşecuri de reformă ar putea să i se reproşeze în primul rând guvernării de la Chişinău, dacă admitem totuşi că această vizită nu va avea doar un caracter festivist, de încurajare repetată a guvernării considerată istorie de succes?
 
Eugen Revenco: Este greu să spunem că vor fi făcute reproşuri. Eu nu cred că se vor discuta reforme propriu-zis. Probabil că la corupţie se va mai atrage atenţie, posibil la climatul investiţional. Dar astea sunt mai mult supoziţii. Ceea ce cred că e important este că preşedintele Comisiei Europene va trebui să vadă un consens în clasa politică pentru integrarea europeană. Pentru că a face advocacy, lobby pentru Moldova în afara hotarelor, în ţările care sunt mai puţin optimiste, este nevoie să fii sigur că clasa politică din Chişinău este consolidată şi îşi doreşte acest lucru
 
Europa Liberă: Şi în ochii opoziţiei ar trebui să-l vadă, domnule Revenco?
 
Eugen Revenco: Desigur. Opoziţia este un element foarte important al procesului democratic şi opoziţie trebuie să fie parte la acest proces. Indiferent dacă este mai sceptică sau nu, opoziţia trebuie să participe la acest proces.
 
Europa Liberă: Apropo, cât se va mai trăi aproape exclusiv din renta unei politici externe foarte bune? Când se va putea bizui şi pe o politică internă de un succes neîndoielnic?
 
Eugen Revenco: Ştiţi, a produce rezultate în politica externă este mai uşor decât a produce rezultate în politicile interne, pentru că aici aşteptările pentru rezultate imediate sunt foarte mari. În ţara noastră sunt aşteptate probabil mai multe rezultate imediate, de aceea să vezi schimbările la faţă este mult mai greu. Apoi mai este un lucru: este nevoie şi de dibăcie de a şti cum să implementezi aceste reforme ca rezultatele scontate să vină cât mai repede. Şi trei: este nevoie ca şi populaţia să fie educată pe măsură, să poată folosi oportunităţile care i se oferă, ce folos că se creează oportunităţi, iar beneficiarii nu vor să le folosească sau preferă metodele vechi. Atunci procesul poate fi compromis. Este altceva că diplomaţia de la Chişinău şi-a concentrat corect atenţia spre Bruxelles şi nu-i putem reproşa nimic în ceea ce ţine de viteza apropierii de UE şi de promovare a Republicii Moldova peste hotare. Chiar dacă a fost un climat favorabil în exterior.
 
Europa Liberă: Să sperăm că, măcar atunci când va deveni pensionar, dl Barroso va putea să viziteze un nou membru al UE – Republica Moldova, un loc care nu va avea cum să nu-i placă…