În cadrul unui interviu acordat portalului infoeuropa.md, directorul Asociației pentru Politică Externă, Victor Chirilă, vorbește despre evoluțiile din Republica Moldova la un an de la semnarea Acordului de Asociere.

Pe data de 27 iunie 2015 se împlinește un an de la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, perceput drept cel mai important pas făcut în ultimii ani în direcția integrării europene a Republicii Moldova, care stabilește principalele condiționalități care trebuie respectate în drumul nostru spre integrare în UE. Republica Moldova a semnat acest Acord în speranța că implementarea prevederilor lui ar apropia țara de comunitatea europeană și i-ar oferi o reală șansă de integrare într-un viitor previzibil. Percepțiile însă nu sunt deloc optimiste.

Directorul Asociației pentru Politică Externă, Victor Chirilă, a acordat portalului Moldova Europeană un interviu în care se arată profund dezamăgit de evoluțiile politice din Republica Moldova de la semnarea Acordului de Asociere, precizând că pe parcursul acestui an instabilitatea și incertitudinea în țara noastră a crescut, partenerii de dezvoltare privesc Moldova cu o mare doză de neîncredere, iar politicienii nu fac altceva decât să-și protejeze în continuare interesele politice și economice. În asemenea circumstanțe, expertul atenționează asupra faptului că o revoltă socială nu ar trebui privită ca ceva din domeniul fantasticului.

Dle Chirilă, la un an de zile de la semnarea Acordului de Asociere, calificat la acea vreme drept unul ”istoric”, cum apreciați transformările din țară în direcția aprofundării relațiilor cu UE? Pe cât de mult semnarea Acordului de Asociere a apropiat țara de UE?Evoluțiile care au marcat această perioadă nu-mi permit să fiu prea optimist. Deși ne-am așteptat ca după alegerile parlamentare de anul trecut să avem un Guvern cu un mandat clar de reforme, așteptările noastre au fost înșelate. Alianța pentru promovarea reformelor europene practic nu s-a constituit. Majoritatea parlamentară, susținută de Partidul Comuniștilor, nu este o alianță pro-europeană. Ne-am convins recent că Guvernul Gaburici nu a avut un mandat clar pentru realizarea reformelor convenite cu UE, în urma semnării Acordului de Asociere. Pe parcursul acestei perioade în RM a crescut foarte mult instabilitatea politică și economică, în special din cauza crizei financiar-bancare. Lipsa de incertitudine la nivel local, dar și în relațiile noastre cu partenerii europeni, dezamăgește tot mai mult principalii noștri aliați din UE – Germania, Suedia etc. Mai mult, există riscul ca în viitorul apropiat această dezamăgire să se transforme într-o neglijare a RM de către partenerii europeni. Ei sunt foarte frustrați de această situație și pentru prima dată în ultimii șase ani au făcut publică decizia de a stopa asistența bugetară în valoare de 45 mil. de dolari. Totodată, în lipsa unui acord de cooperare cu FMI riscăm să intrăm într-o perioadă de profundă instabilitate economică, fapt care va afecta și mai mult procesul de reforme inițiat care stagnează, iar pe unele domenii se observă chiar și un regres. Evident, toate acestea la un loc vor crea și mai multă nesiguranță în țara noastră.

Să înțelegem că în loc să ne apropiem în acest an de UE, având un instrument eficient în acest sens - Acordul de Asociere, dimpotrivă, ne-am îndepărtat? Cu părere de rău, într-adevăr, se observă o răcire a relațiilor noastre cu UE. Occidentul, am în vedere capitalele europene, sunt indignate de realitățile de la noi. Mai mult, sunt chiar extrem de prost surprinse de nivelul de corupție care există în țara noastră, scos la suprafață de criza bancară, soldată cu dispariția a peste 1 mlrd. de dolari. Totodată, UE și partenerii de dezvoltare sunt surprinși că nu există voință politică pentru a investiga acest caz și a face schimbările necesare pentru a aduce stabilitatea în acest domeniu.  Dimpotrivă, se observă dorința de a menține situația de incertitudine, atestată până la această criză.

În opinia Dvs., autoritățile conștientizează sau nu pericolul la care se expune RM în rezultatul politicii pe care o promovează?      Cred că autoritățile noastre conștientizează acest fapt, însă consider că la moment prioritățile lor sunt altele – supraviețuirea politică și chiar economică în RM. Mă refer la principalii factori de decizie din cadrul acestei guvernări. Ei sunt cei cu adevărat interesați să-și mențină influența și să evite orice reforme care le-ar submina puterea și interesele economice.

Semnând Acordul de Asociere Moldova s-a angajat ferm să realizeze reforme democratice şi să intensifice coooperarea cu UE pe toate domeniile, iar europenii au crezut în dorința noastră de a respecta aceste angajamente. Prin urmare, în acest an am progresat pe calea reformelor sau am bătut pasul pe loc?De la 1 decembrie 2014 suntem într-o criză continuă, care tot mai mult se aprofundează. Am avut de la bun început un Guvern în frunte cu un prim-ministru șantajabil, un Guvern fără libertatea de a face reforme. Acest lucru l-a recunoscut chiar prim-ministrul Gaburici, care într-un anumit moment, fiind îndemnat și încurajat de partenerii europeni, de ambasadele străine la Chișinău, de Delegația UE, a propus anumite inițiative de reformare, foarte bune de altfel. Din păcate, însă, inițiativele de reformare a Procuraturii, a Centrului Național de Integritate, a Centrului Național Anticorupție nu au fost susținute chiar de liderii partidelor care au creat acest Guvern și l-au propus pe Chiril Gaburici în funcția de premier.

Ce ar înseamna acest lucru?  Asta înseamnă că sistemul politic actual, factorii principali de decizie, nu sunt interesați în promovarea reformelor radicale. Probabil, mizează pe faptul că vor depăși și aceste dificultăți și în cele din urmă vor continua să mimeze niște reforme, care ar satisface într-o oarecare măsură dorințele cetățenilor și ale partenerilor externi. Pun la îndoială faptul că acest lucru va fi sustenabil pe termen lung. Ceea ce a declarat săptămâna trecută reprezentantul Băncii Mondiale la Chișinău despre stoparea asistenței bugetare este de fapt un ultimatum dat autorităților moldovenești, care poate fi tradus în felul următor: ”faceți ordine în RM, în special în domeniul financiar-bancar, realizați reforme, și apoi vom discuta despre finanțare”. Încheierea unui acord de finanțare cu FMI anume acest lucru presupune – angajament clar pentru niște reforme care să aducă schimbări calitative în țara noastră. Or, sunt sigur că actuala clasă politică nu are interes să realizeze astfel de reforme. Dimpotrivă, se teme de ele.
 
Credeți că atenționările care vin din partea UE, nemulțumirile cetățenilor vor determina autoritățile să fie consecvente, să dea dovadă de transparență și să-și asume îndeplinirea angajamentelor de reformare, ca o precondiție esențială pentru dezvoltarea și modernizarea țării?   Sunt sceptic în acest sens. Mai mult, ultimele luni demonstrează că actuala clasă politică nu este interesată de mai multă transparență. Probabil, cel mai elocvent exemplu ar fi inițiativele de reformare a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, lansate fără consultarea societății civile. Doar în rezultatul presiunii societății civile s-a renunțat la aceste idei, care ar fi însemnat mai mult control din partea intereselor oligarhice asupra domeniului mass-mediei. De asemenea, respingerea recentă a pachetului de legi cu privire la CNI este din nou o dovadă că nu se dorește o mai mare implicare a societății civile în reformarea acestui domeniu - monitorizarea intereselor și averii clasei politice. Exemplele pot continua – investigarea crizei bancare a fost stopată. În luna mai urma să aibă loc a doua licitație pentru alegerea unei companii care să continue investigațiile, acest lucru însă nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, observăm că se încearcă a se muta centrul atenției spre alte subiecte de interes public cum ar fi crearea Guvernului, negocieri, alegeri locale. Toate aceste lucruri mă fac să fiu foarte pesimist cu privire la capacitatea actualilor politicieni și partide politice de a promova reforme radicale necesare pentru a eficientiza sistemul instituțional din RM și a-l responsabiliza în fața societății.

Indecizia de care a dat dovadă în ultimul an Republica Moldova în relațiile sale cu UE, manifestată prin declarații mai rezervate față de viitorul nostru european, dar și prin evitarea depunerii cerere de aderare la UE în cadrul Summitului de la Riga, poate fi percepută drept un semnal că țara noastră nu mai este atât de decisă să continue parcursul european?Nu cred că RM nu este interesată de acest proces. Mai degrabă nu este interesată clasa politică. Ea vrea un proces de reforme controlat, măsurat, astfel încât interesele ei financiar-economice să nu fie afectate. Or, acest lucru nu mai poate fi evitat în momentul în care realizezi reformele pe care le-ai convenit în urma semnării Acordului de Asociere.
 
În opinia Dvs., acțiunile organelor de drept din România în domeniul combaterii corupției în această perioadă au constituit un motiv care au determinat autoritățile ”să pună frână” parcursului nostru european?
 Cred că exemplul României i-a îngrijorat într-o oarecare măsură. Tot ce-și doresc acum politicienii noștri este să evite o astfel de evoluție, păstrând pârghiile necesare asupra instituțiilor cheie - Procuratura, CNA, CNI, MAI.
 
Dar tot ei sunt cei care la orice pas afirmă că aceste instituții trebuie să fie independente?
 Probabil, au în vedere independente față de societatea civilă și nu de ei. Actualii politicieni nu au niciun interes ca aceste instituții să fie independente. Dimpotrivă, din discuțiile cu anumiți oficiali observ că se încearcă revizuirea unor reforme, care anterior au fost considerate ca fiind realizări majore ale actualelor autorități. Din păcate, suntem martori nu doar ai stagnării reformelor, dar tot mai mult ne îndreptăm spre revizuirea unor reforme bune făcute până în prezent.
 
În anul care a trecut de la semnarea Acordului de Asociere au avut loc alegeri parlamentare și alegeri locale, care surprinzător sau nu, dar după șase de guvernare pro-europeană, încet-încet schimbă configurația politică de la Chișinău, iar forțele de stânga își consolidează din ce în ce mai mult forțele. În asemenea circumstanțe mai putem vorbi de ireversibilitatea parcursului nostru european?
 Cred că în actualele condiții nu putem vorbi de ireversibilitatea acestui proces. Mai mult, consider că suntem în continuare amenințați de posibilitatea ca acest parcurs să fie revăzut și reorientat spre alte direcții. Eu nu văd deocamdată o reformatare a clasei politice, iar alegerile locale nu sunt dovada faptului că în procesul de transformare a clasei noastre politice au avut loc schimbări majore. Nu. Eu cred că este totalmente exagerat atunci când se spune că la alegerile locale cetățenii RM au votat pentru parcursul european. La alegerile locale, cetățenii au votat pentru primari, de la care se așteaptă soluționarea anumitor probleme curente. Sunt o mulțime de rațiuni care mă fac să spun că, de fapt, ei au votat neavând o altă alternativă. Au decis să voteze pentru aceleași persoane de care depinde implementarea unor proiecte concrete. Eu aș recomanda clasei politice și partidelor să analizeze foarte bine situația și să nu se îmbete cu apă rece. Aceste partide au nevoie de transformări, de revizuirea propriilor acțiuni și atitudini, dacă doresc să-și prelungească viața politică în Republica Moldova.

Anterior, liderul socialiștilor a solicitat denunțarea Acordului de Asociere, iar recent după alegerile locale a spus foarte ferm că ”schimbarea guvernării și a vectorului de dezvoltare a țării este doar o chestiune de timp”. În opinia Dvs., pe cât de real este un astfel de scenariu și ce efecte va avea el asupra viitorului Republicii Moldova?
 Atunci când vorbim despre vectorul de dezvoltare externă și internă a RM vedem că societatea este împărțită în mod egal. În același timp, RM nu poate face abstracție de contextul regional în care se află, de faptul că peste 50% din comerțul nostru este cu UE, că cele mai mari investiții în infrastructura noastră vin din lumea vestică și nu din Rusia. De asemenea, Moldova nu se poate abstractiza de faptul că între Rusia și RM este Ucraina, o țară decisă să continue calea integrării europene, iar România a devenit primul nostru partener comercial. Totodată, țara are nevoie de mai multe surse de alimentare energetică, iar acest lucru poate fi obținut doar prin intermediul României. Sunt o mulțime de factori pe care în momentul în care ajungi la guvernare nu poți să-i neglijezi, pentru că făcând acest lucru neglijezi, de fapt, o bună parte a societății. În cele din urmă, această strategie îți poate juca festa. Prin urmare, liderul socialiștilor dacă își imaginează că o decizie personală va putea întoarce albia râului, își face iluzii foarte mari, care ar putea să-l coste cariera politică.  

Moldova s-a pornit foarte ferm pe calea integrării europene în anul 2009 când pe valul nemulțumirilor după opt ani de guvernare comunistă la putere au ajuns partidele de dreapta pro-europene, care au promis că vor duce țara în UE, oferind cetățenilor un trai decent în comunitatea europeană. Iată că acum, după aproape șase ani de guvernare pro-europeană, nemulțumirea oamenilor față de guvernarea pro-europeană și politica pe care o promovează în toate domeniile, este greu de estompat. În aceste condiții, care este șansa Republicii Moldova de a mai continua acest parcurs, în condițiile în care neîncrederea oamenilor față de cei care au promis integrarea europeană, a atins cote fără precedent?    Destinul nostru este integrarea europeană. În același timp, eu nu văd o șansă pentru actualele partide politice de la guvernare de a se relansa. Mai devreme sau mai târziu, indiferent ce vor face, ele vor dispărea sau vor fi penalizate de societate. Aceste partide, lideri  și grupurile de interese din jurul lor, nu vor putea să ne cumpere la nesfârșit. Pentru că situația se va înrăutăți. Dacă nu vor fi reformate instituțiile nu vom avea o concurență economică. Dacă nu vom avea stabilitate financiară și vom permite ca băncile să fie în continuare furate de partidele politice și de cei care guvernează țara, atunci cu siguranță vom continua să sărăcim. Și în cele din urmă acest lucru va exploda. În rezultat, vor apărea noi lideri, mișcări de stânga sau de dreapta. Acum, mai mult ca niciodată este evident că societatea are nevoie de lideri cu noi soluții - realiste și nu populiste. Eu sper foarte mult că nu vom ajunge la o astfel de explozie socială, prefer să fie o evoluție liniștită și firească a lucrurilor, o schimbare a clasei politice care să se producă pe cale democratică. Dacă acești lideri vor pune piedici acestei evoluții firești, atunci fără îndoială vom asista la o izbucnire socială, iar acest lucru nu este de domeniul fantasticului. Este suficient să-și amintească de revolta din aprilie 2009. Prin urmare, politicienii nu ar trebui să-și bată joc de societate, pentru că ea poate să se răzbune, iar consecințele ar putea fi dramatice.   


Realizat de Mariana Tabuncic, Platforma societății civile ”Pentru Europa”